Viata Post-Lyme

Au trecut 9 luni si 12 zile de cand am incetat sa mai iau tratament alopat, antibiotic. Cam atat cat ii ia unui copil reticent la a intalni lumea noastra sa se nasca. Desi e o perioada scurta, imi pare ca a trecut asa mult timp de cand n-am mai luat tratament.

Dupa decizia de a renunta inainte ca analizele sa spuna „mai ai o spirocheta ratacita sub microscop” m-am tot gandit daca am facut bine sau nu mai ales ca de-a lungul timpului am auzit tot felul de pareri absolut antitetice in legatura cu tratamentul antibiotic de foarte lunga durata.

Nici acum n-as putea spune exact daca au fost eficiente cele 10 luni de antibiotice si daca acel chin indurat a meritat. In fond, datele brute sunt si ele contradictorii astfel incat e greu de spus cat a contat si cat n-a contat antibioticul.  Mai mult chiar, foarte greu imi e sa raspund unui om care imi spune ca l-a muscat o capusa si ma intreaba ce sa faca. I-as spune sa se testeze insa daca s-ar testa in mod sigur ar afla cu stupoare ca are spirochete la microscop iar testele imunologice ar avea sanse mari sa iasa negative (daca nu le „ajuti” un pic sa iasa pozitive) asa ca raspunsul pe care il dau e sa-si faca o ELISA/PCR/LTT la cel putin doua cabinete si daca iese pozitiv….ei bine? ce? sa-i spun sa faca 2 ani de antibiotic sau din contra…2 saptamani? ar fi prea mare responsabilitatea asa ca prefer sa nu ma implic mai departe….

Cert e ca repercursiunile la nivel digestiv sunt majore caci pana in ziua de azi, fara a suplimenta cu enzime digestive, digestia si absorbtia nutrientilor in intestin e deficitara iar problema asta nu o aveam pana sa fac antibiotic. Unii au spus ca „de vina” ar fi alimentatia vegetariana pentru ca nu ma ingras insa eu chiar mananc mai mult decat mananca un om normal si consum grasimi sub forma de uleiuri vegetale si seminte.  E drept ca la 61 kg / 179 cm sunt inca in indexul de masa care spune „normal” insa pe de alta parte sunt cu 10 kg mai slab decat eram in iunie 2011.

Din fericire, faptul ca am slabit si multi mi-au spus asta, nu mi-a luat si din energie, am multa si pot fara probleme sa merg la sala de fitness 2-3 ore si sa urc muntii.

Am facut trasee de pana la 7-8 ore de mers/urcat pe munte si am pedalat pana la 70 de km intr-o singura zi fara a avea o pierdere de energie ba unde mai pui ca uneori simt ca imi e mai usor sa urc pe munte decat imi era inainte de boala. Poate unde sunt mai usor…

Categoric s-au schimbat multe in viata mea de cand m-am imbolnavit. As putea spune ca poate toate in bine. Poate de altfel, de o boala aveam nevoie sa revin pe calea care mi se potriveste cel mai bine caci de multe ori vremurile ne indeparteaza de la ceea ce ne dorim cel mai mult de la viata si ne trezim apoi ca suntem prinsi intr-un mediu unde simtim ca nu avem ce cauta. E suficient doar sa numaram de cate ori ne-am intrebat de ce am ajuns in punctul in care ne aflam, de multe ori regretam ca suntem aici si ca am fi putut fi acolo, acolo unde ne dorim si atunci dam vina pe noi si dam vina pe altii. Ne umplem de frustrari, de nemultumiri, de dezamagiri, de depresie, de ura si invidie. In final ajungem sa ne detestam ca nu suntem ceea ce am fi vrut sa traim. Cand facem asta, pare-mi-se ca intram intr-un conflict deschis cu fizicul iar acesta ca orice lucru viu care nu e iubit ajunge sa se usuce si sa se imbolnaveasca de aceea e foarte util in procesul de vindecare sa facem pace cu noi, sa ne iertam in primul rand pe noi si abia apoi pe altii.

Cred ca vindecarea a inceput pentru mine cu adevarat (si continua) atunci cand am inceput sa ma iert pentru toate lucrurile de care consideram ca doar eu ma fac vinovat. In momentul in care te ierti va fi mai usor sa-i ierti si pe ceilalti.

Pentru multi par cuvinte spuse aiurea, asa pareau si pentru mine la inceput: „ce are sula cu prefectura?” ei bine are, nu stiu de ce are insa are caci am simtit-o pe propria piele. La fel cum si mediul in care traiesti, oamenii care te agreseaza, serviciul pe care il ai, stilul de viata, toate au legatura cu boala ta caci boala nu vine ca o pedeapsa divina, ea vine ca un mesager care sa-ti spuna ca esti pe un drum gresit si ca trebuie sa te intorci, sa-ti dai reset si s-o iei de la capat sau trebuie doar sa mai ajustezi un pic directia in care mergi. In functie de caz boala poate fi mai grea sau mai usoara. Eu asa cred, anume ca oamenii care au multe de schimbat si-s mai reticenti la a face asta li se da o incercare mai grea, celor care trebuie sa faca retusuri o incercare mai usoara. Calatoria fiecaruia e sa gaseasca ce anume trebuie schimbat in viata lui.

Imi pare acum ca nimic din toate astea n-au legatura cu bacteria, cred ca in final toti vor intelege asta. Cele cateva miliarde de bacterii le-a avut si pacientul X si pacientul Y iar combinatia de 2.3.4.5 coinfectii le-a avut si X si le-a avut si Y or X a fost cazut la pat cu simptome groaznice iar Y a avut doar cateva migrene trecatoare. Majoritatea sunt Y iar multi nici nu se considera bolnavi.

Revenind, psihoza cauzata de socul unui diagnostic pus rapid, aproape absurda si atunci cand te astepti mai putin te poate duce repede la disperare de unde cu greu iesi. Daca ti se mai spune ca ai si gauri in cap si ca o sa ajungi sa-ti protezezi piciorul, tu, tanarul de 20-50 de ani atunci e clar ca se va declansa un efect psihosomatic major alimentat de disperare si uite asa boala va fi intretinuta indiferent de cat antibiotic se va face caci substantele chimice aflate in antibiotic n-au legatura cu acea chimie dereglata a creierului, cu lipsa serotoninei, a dopaminei, etc….

E foarte greu pentru un pacient ajuns dupa 2 ani de antibiotic, cu simptome, un pacient care nu mai stie incotro s-o apuce, care nu mai are incredere nici in medicul curant, cu atat mai putin in leacurile naturale, care nu are sustinerea familiei, care e condamnat de toti sa-si mai revina si la drept vorbind, multi nici nu-si mai doresc asta oricat de drastic ar suna. Multi s-au obisnuit cu starea de boala, sa fie compatimiti, pentru multi tocmai boala le-a dat un sens vietii. Am mai spus-o, n-o mai repet.

Daca vrei sa iesi repede din situatie trebuie sa te focusezi numai si numai pe vindecare si sa fii constient ca daca te compatimesti nu te vei vindeca niciodata.

Revenind la mancare, eu cred ca nici macar aspectul asta nu e decisiv in vindecare (ceilalti doi amici de care mentionam s-au vindecat fara sa tina nicio dieta) ci ideea de schimbare, acea calatorie pe care fiecare o va urma ca va vrea sau nu.

In final, nimeni nu poate spune ca s-a vindecat cu antibiotic si cu increderea in medicul curant sau cu naturiste si increderea in fortele proprii. Adevarul e la mijloc iar in ceea ce priveste lyme, majoritatea dintre noi nu s-au vindecat DOAR cu antibiotic or cine a luat si niacina sau goldenseal sau cat’s claw sau care a facut sport, sauna, masaj, etc nu poate sa stie ce l-a ajutat mai mult: minociclina sau masajul….

Viata mea post lyme inseamna zero simptome, inseamna sport (lucrul cu greutatile, alergare pe banda, bicicleta de sala), mers cu bicicleta prin oras si pe munte, facut trasee pe munte si calatorit. Inseamna o alimentatie predominant vegetariana dar mananc si ou, inseamna sucuri zilnice de legume, inseamna fructe cat se poate. Uneori, foarte rar mai mananc cate un „dulce” sub forma unei placinte de mere, dovleac, a unei clatite cu dulceata sau a unui corn cu nuca. Incerc pe cat posibil sa fiu foarte restrictiv in ceea ce priveste zaharul si faina alba precum si absolut tot ce inseamna lactate si carne. Consum uneori si vin rosu si cate un digestiv inainte de masa 🙂 asta ca sa nu par habotnic :p

Ma spal cu pasta de dinti facuta in casa, folosesc deodorante fara aluminiu si sapunuri facute in casa, filtrez sau distilez apa pe care o beau (atunci cand nu e de izvor de munte sau de adancime mare).

Cat despre suplimente, iau doar 5-HTP si enzime….

In general, o zi pe saptamana tin post negru doar cu apa distilata insa nu in fiecare saptamana ci in functie de contextul saptamanii respective.

Inca nu-mi iese sa dorm 7+ ore pe noapte din cauza lipsei de timp liber si a multitudinii de treburi….

Am facut progrese majore in ceea ce priveste stresul la serviciu, incerc si reusesc sa nu ma mai consum pe orice tema banala iar lucrul asta mi-a adus pana acum doar avantaje.

Cel mai mult conteaza linistea si armonia din viata ta. Sa iubesti si sa fii iubit, sa nu judeci oamenii ci sa-i iubesti, sa nu pleci urechea la ce a mai facut Ponta sau cel putin sa nu te enerveze moaca lui sau a lui Basescu, sa nu traiesti cu frica in san gandindu-te la viitor, sa-ti aduci aproape pe masura ce te schimbi numai oameni de calitate si cu mult bun simt, sa-ti stavilesti mania atunci cand apare pentru a evita posibile certuri. Mai presus de toate, sa-ti linistesti mintea haotica, multitudinea de ganduri care iti trec prin cap, sa faci ordine in ganduri si sa vezi imaginea de ansamblu.

Ma bucura sa vad deja ca trei colege bloggerite (viataculyme.com, boreliosis.blogspot.com, nuborrelia) s-au declarat vindecate. Cu mine as spune ca suntem deja patru. La cat mai multi si pe viitor…

 

Mic sondaj

Vorbind cu multe persoane diagnosticate cu Lyme am remarcat fara sa vreau un anumit profil psihologic/emotional la aproape toti. Inclusiv la mine (cand se intampla sa mai vorbesc cu mine 🙂 )

Cum emotiile si gandurile influenteaza direct activitatea sistemului imunitar, lucru dovedit si prin studii clinice, e de studiat un pic problema.

Identificand care-s problemele majoritare la cei cu „borelioza” putem sa corelam (macar logic, daca nu statistic) prezenta unor emotii cu starea perpetua de boala sau chiar cu declansarea ei.

In fond, intrebarea care mi-e neclara e: ce a fost mai intai? afectiunea psihica sau boala care a declansat afectiunea psihica? mie mi-e foarte clar ca toti avem probleme de ordin emotional nerezolvate fie ca ne place sau nu sa credem.  Sigur ca ego-ul o sa spuna din start ca problemele psihica sunt din cauza bolii sau a capusei! Sigur ca putem fi rai cand ni se spune asta, sigur ca putem ataca in stanga si in dreapta: medici, parteneri de suferinta, rude si prieteni insa cati oare ne intrebam daca nu cumva veneam cu ele inca de dinaintea bolii care de fapt le-a exacerbat prin dezechilibrarea constanta a organismului ?

Majoritatea negam automat ca am avea nevoie de ajutor psihologic sau psihiatric mai ales ca exista un dinte impotriva acelor medici care initial au trimis pacientii sa se caute „la cap”. Or daca lasi ego-ul sa te domine, n-o sa accepti niciodata ca aveai problemele astea de foarte mult timp si o sa crezi in mod gresit ca daca scapi de borrelia o sa scapi si de ele ca prin miracol. Mecanismele in care problemele psihoafective apar sunt insa mult mai complicate si nu implica doar o borrelie care se joaca in creierul tau cu hormonii, enzimele, neuronii si cu tot ce produce ganduri si comportament.

Cele trei atitudini, emotii despre care pot spune ca exista intr-o proportie considerabila la pacientii cu care am avut ocazia sa discut sunt:

– auto – critica (teama de a nu fi perfect): totul poate fi imbunatatit, totul poate fi mai bun, poti face mai bine, mai mult – > teama de esec, frica de a nu fi respins

– incapacitatea de a avea incredere in tine (sau in cursul firesc al vietii) – > nevoia de a controla totul in cel mai mic detaliu, de a-ti folosi logica pentru a determina cursul evenimentelor vietii iar cand nu reusesti sa faci asta si lucrurile iti scapa de sub control rezulta anxietatea existentiala.

– tendinta de iti lua multe responsabilitati (supraresponsabilizare) chiar si responsabilitati pentru alte persoane mature, independente, crezand ca ele stiu mai bine, responsabilizarea merge pana la „salvarea planetei” -> deprimare ca nu le poti face pe toate perfect (vezi 1).

Asadar, vorbim de cum eram pana sa ne fi imbolnavit.  In ce proportie existau factorii astia in noi. Dupa aceea vom vorbi despre cum ii putem „stinge” un pic. Eu am constatat ca in putinele momente cand reusesc sa controlez sau sa anulez una sau mai multe din cele trei aspecte, mi-e mult mai bine psihic. Cum spuneam, fizic nu mai am nimic, psihic insa raman problemele de dinainte de boala si sunt constient ca daca nu le rezolv (si astea-s cel mai greu de rezolvat, vizita la un psiholog nerezolvandu-le neaparat), dupa un timp ma voi trezi in aceeasi situatie cu toata dieta si sportul pe care il fac (atunci i se va spune „recadere” insa cum eu nu cred in „recadere”, incerc sa abordez problema „my way”).

Se spune ca mintea conduce iar corpul o urmeaza. Daca tot timpul gandim ca nu suntem suficient de buni, ne criticam si cerem tot mai mult de la corp, nu avem incredere in viata si ne surmenam intelectul cu responsabilitati (de multe ori inutile) de ce am crede ca organismul ar merita totusi sanatate? asa ca daca vreti sa faceti pasi reali spre vindecare, inca o data, schimbati mobilierul de la mansarda cu unul roz si pufos! negrul nu se mai poarta! 🙂

Despre cum am tinut dieta Oshawa, nr. 7 si am supravietuit

Din ciclul „sa ne maltratam corpul cu dieta vegetariana si detoxuri” am ajuns sa tin dieta Oshawa, nr.7, categorisita cea mai dura dieta dintre cele recomandate de cel cunoscut ca fondatorul macrobioticii. Scopul dietei a fost de detoxifiere mentala si fizica.
Dieta Oshawa se tine 10 zile doar cu grau, mei, hrisca si orez, sare + apa plata/distilata. totul fiert sau copt. totul integral. In orice combinatie si in orice cantitate.
Mie mi s-a parut ca un post negru in care nu ti-e foame. In rest, cred ca asta e si ideea acestei diete. In teorie se spune ca cerealele enumerate sunt de tip „yang” si-s menite sa indrepte excesele de energie de tip „yin” ce ar putea exista in organism.
In mare e ca si cum n-ai manca nimic avand in vedere ca cerealele nu prea au ele gust cine stie ce chiar si daca le adaugi sare.
Primele 3 zile au fost mai grele cand aveam senzatia ca orice miros de mancare imi inunda narile. Am avut si un moment greu cand aflandu-ma la cumparaturi intr-un hypermarket (cumparam orez, sic!) m-am trezit la raionul patiserie si sa vezi acolo mirosuri!
Insa am rezistat!
Urmatoarele zile au fost destul de lejere obisnuindu-ma cu mesele insipide si inodore (doar mamaliga de mei ce ma mai bucura culinar). Ultimele 2 zile insa m-am simtit superb, am avut o super energie, energie care oricum se manifestase inca de la inceputul postului prin nevoia de a ma misca pana la ore inaintate din zi. Mintea a devenit si ea mai clara si chiar si serviciul a inceput sa mi se para interesant 🙂

Dupa cele 10 zile, prima masa mi-a oferit o stare de beatitudine de natura divina (am mancat paste cu legume la cuptor) si am avut toata dimineata o dispozitie foarte buna.

Insa cam atat. Poate ca m-asteptam la prea multe de la dieta asta, nici nu stiu exact la ce sa ma astept insa la nivel fizic nu s-a intamplat nimic, nici nu am slabit nici nu m-am ingrasat (oricum simptomele persistente cu ochii au disparut de mai bine de doua luni fara vreo legatura cu dieta). Psihic vorbind cred ca am capatat un fel de control total asupra corpului invatand sa-l fac sa reziste la toate „poftele” si parca am recapatat puterea de munca psihica mai intensa si o oarecare stabilitate emotionala 😛

Mai presus de toate am constatat pe propria piele cata energie iti dau cerealele si de ce ele ar trebui sa fie la baza alimentatiei intr-o proportie mai mare (nu doar cele 4 ci si amarant, quinoa, couscous, malai, etc).
Stiu de problemele cu glutenul si cu graul modificat genetic insa dupa parerea mea sunt putini acei oameni care chiar au o intoleranta la gluten (cel putin in Romania) neasociata cu alte cauze iar ideea cu organismele modificate genetic eu zic ca se mai gaseste si grau nemodificat si chiar daca e modificat, nu e dracul atat de negru caci dupa parerea mea mai mult rau ne facem daca psihic suntem terorizati ca totul e rau, modificat, toxic decat daca consumam intr-o oarecare masura produsele respective. sunt convins ca organismul uman e mai destept decat orice si stie sa se adapteze schimbarilor si sa scape de ce e toxic. poate ca nu mai descompunem graul ca acum 200 de ani insa tot il descompunem!
Ideea e sa ne protejam de ce se poate iar de ce nu, sa nu punem la suflet. Parerea mea e ca ar trebui sa introducem in dieta macar 25%  alimente de tip cereala.

Cum pe acest regim se produce si un detox spiritual, e bine ca pe parcursul lui sa evitati certurile, starile negative si sa petreceti pe cat posibil timpul in calm, tihna, meditatie, rugaciune, citit si alte activitati conexe.

Despre dieta saraca in calorii si post

Va invit sa urmariti un documentar despre beneficiile unei diete usoare – hipocalorice, axata in principal pe alimente hipoproteice, usoare si despre modul in care o astfel de dieta modifica structura ADN si scade influenta genelor care predispun la diverse boli sau la imbatranire. Totul stiintific, testat medical si foarte accesibil celor care inteleg engleza.

Ideea de baza e simplitate, ponderatie (mese mici), fara prea multe proteine zilnice, fara grasimi si zile de post sau de „fasting” din cand in cand in care sa bei doar sucuri sau sa mananci foarte putin.

Eat, fast and live longer

Sigur ca da, puteti sa urmati si dietele de tip LCHF (low-carb high-fat)  si sa bagati grasimi in voi si niciun pic de leguma caci am auzit ca cica asta ar ajuta in sustinerea corpului in lupta cu borrelia in timp ce vegetarismul e o ofensa pentru corpul nostru. Cel putin asa se afirma prin alte parti.

In general e bine sa le incercati pe toate insa nu pe perioade scurte ci a la long (minim un an) si eventual daca va vindecati consumand 30% grasimi de porc, vita, gasca sa veniti sa-mi dati de stire sa ma apuc si eu de mancat cotlete de porc si jumari 🙂