Simptomele fizice ale depresiei

Ca in Lyme borrelioza sunt incluse toate simptomele posibile (cu un nucleu destul de conturat) e un lucru deja bine stiut. La aproape orice cautare pe Google de simptome iti va returna si Lyme.

Cumva Lyme-ul reuseste sa fie un fel de capat de linie al tuturor celor cu boli neelucidate. De la depresie la raceala.

…si pentru ca am mentionat de depresie dar si pentru ca multora dintre noi le-au aparut simptomele in urma unei/unor probleme sufletesti, emotionale majore sau pur si simplu in urma unui cumul de probleme mai mici, hai sa vedem ce spune un articol cam de prin anul in care m-a muscat pe mine capusa – 2011.

Care sunt cele mai frecvente simptome fizice ale depresiei?

Potrivit WebMd, multe dintre persoanele care sufera de depresie reclama dureri cronice, printre care se numara:

  • Durerea de cap: una dintre durerile cele mai comune la persoanele depresive. Daca aveti deja migrene, depresia poate accentua aceste dureri;
  • Durerea de spate;
  • Durerile musculare si ale articulatiilor;
  • Durerea in piept: acest tip de durere poate fi atat o cauza a depresiei, cat si una a problemelor cardiologice. Cel mai indicat, in acest caz, este sa consultati un medic;
  • Probleme digestive: Depresia poate provoca fie diaree, fie constipatie;
  • Oboseala extrema: Indiferent de cat de mult ati dormi, din cauza depresiei, va veti simti in continuare obositi.
  • Tulburari ale somnului: Multe persoane care sufera de depresie nu mai pot dormi bine. Fie se trezesc prea devreme, fie, atunci cand se pregatesc sa se culce, nu mai pot adormi. Alte persoane dorm mult mai mult decat este normal;
  • Schimbari ale apetitului si ale greutatii: Unele persoane isi pierd pofta de mancare si, implicit, scad foarte mult in greutate;
  • Ameteala.

Deci dupa cum vedem, 7/9 simptomele „nucleu” sunt acoperite si de depresia cronica.

Stiu ca e greu de inteles si de acceptat ca poti avea o depresie care se poate ameliora prin gasirea unei cauze „probabile” a simptomelor tale insa daca mai punem aici si povestirile oamenilor care au scapat de „lyme” prin remedii oarecum simple atunci nu putem sa nu ne gandim inca o data ca nu toate cazurile de muscatura de capusa inseamna lyme dar mai ales nu toate cazurile de diagnostic pozitiv/clinic inseamna lyme.

Cred ca diagnosticul de lyme ar trebui sa se faca diferentiat poate mai mult decat la orice alte afectiuni si mai ales cred ca orice pacient „cu lyme” trebuie sa accepte posibilitatea ca problemele lui sa fie (si) de natura psihica desi pentru multi poate sa para „scandalos”.

In fond, cand ne luam de un medic care ne recomanda un consult psihiatru o facem pentru ca egoul nostru nu ar putea accepta ca macar o data in viata sa suferim de asa ceva. Toti prefera sa puna pe lyme simptomele lor de depresie (sunt 1 milion de articole „E Depresia cauzata de borrelia?” dar niciunul invers).

Insa nu-l mintim pe el, ne mintim singuri iar in unele cazuri ajungem sa luam zeci de luni de antibiotic, saci de cutii frumos colorate cand de fapt rezolvarea e chiar in fata noastra dar refuzam s-o vedem.

p.s: au fost ploi multe anul asta si deci a crescut numarul capuselor (ca in 2011). aveti grija la ele, informati-va despre boala lyme si ganditi-va serios atunci cand tratamentul recomandat depaseste 21 – 30 de zile de antibiotic.

 

Anunțuri

Iarasi despre boala, liric

parlee-troy-mary-mountain-river-in-spring-bc-can

In ultimele saptamani am inceput sa fiu destul de activ in ceea ce priveste plimbarile prin natura. Am urcat iarasi pe vf. Piatra Mare la 1900 m printr-o ceata laptoasa, am pedalat prin zapada prin muntii Baiului si apoi in coborare pe asfalt din Azuga pana in Cimpina, am facut doua trasee la picior prin Tusnad la lacul Sf. Ana si…particularitatea sezonului e ca zapezile de la altitudini mari se topesc si se transforma in rauri, paraie involburate, cascade cu sunet asurzitor si ma gandeam ca si calatoria prin boala si prin vindecare e ca cea cu pluta pe un rau de munte. Ai parte de momente cand curgerea apei iti accelereaza calatoria, ai momente in care sari peste praguri si esti zdruncinat, tulburat si ametit, ai momente cand te invarti pe loc fara sa mai ai idee incotro, prins in valtoarea de la baza unei caderi de apa.

Ca si raul de munte, calatoria spre vindecare incepe in amontele tumultos, involburat si rapid si sfarseste in aval cand totul se linisteste, perspectiva ingusta se largeste si doar cateva pietre ce-ti lovesc pluta te mai trezesc din reverie si-ti reamintesc ca esti inca pe rau.

Asta pentru ca natura te tine alert caci uneori, in aval, cand pare ca totul e lin si mai e un pic pana la varsare te asteapta un ultim hop, o ultima cascada, una imensa, poate cea mai mare.
O ultima provocare ce ar putea fi chiar adevarata cauza a situatiei tale actuale iar tot ce ai realizat pana acum a facut doar sa inlature praful pentru ca tu sa vezi ceea ce n-ai fi vazut daca n-ai fi inceput mai intai cu maturatul.

Auzi zgomotul asurzitor si simti raceala vaporilor de apa insa totusi te gandesti ca ce a fost mai greu a trecut.

Trebuie sa ai grija pana la final, sa ramai alert si sa nu scapi carma din mana caci abia ajuns la tarm vei putea vedea intreaga imagine a raului, din crestele involburate si reci si pana la pajistile inverzite.

Probabil ca atunci vei fi nu doar vindecat ci si un om mai bun.

Din punct de vedere sufletesc, natura a ramas acelasi panaceu ca si inainte sa-mi intersectez viata cu o capusa. Uneori imi vine sa plang datorita frumusetii careia nu-i pot aduce suficienta slava oricat as incerca.

Abia astept sa pun iar cortul langa un rau si sa adorm ascultandu-i susurul intrerupt doar de gâzele noptii si de pasarile nocturne. Un adevarat miracol…

[Tura pe munte]Piatra Mica a Craiului

Sambata, 18 august, s-a consumat tura cu numarul 3 si am reusit sa ajung dupa un an jumate in Piatra Craiului. Un munte drag mie, poate cel mai frumos munte din cati am vazut prin Romania.

Surprinzator, am reusit sa strang inca 3 amatori, 2 boreliosi (adica amicii mei boreliosii).
Unul, sa-l numim „Scepticul” (care a facut 6 luni de antibiotic dar a renuntat complet la tratament considerand ca fie n-a avut lyme chiar de la inceput, fie s-a tratat, analizele insa aratand prezenta infectiei in continuare, totusi spune ca se simte bine si ca mai are doar cateva simptome slabe)  iar celalalt, fostul partener de coarda in traseele in stanca care cu stoicism face antibiotic cot la cot cu mine (il vom numi colegu’). Al treilea, un fost coleg de munca, ingrozit doar de Lyme 🙂 Ex-colegu’.

Traseul pe care l-am ales era, ca deobicei, nefacut de niciunul dintre noi. Tot timpul mi-am dorit sa bat la pas locuri noi, sa nu repet turele pe cat posibil. Sigur, in Crai am ajuns de atatea ori incat nu le mai stiu numarul dar Craiul e diferit. Totusi, niciodata nu facusem vf. Piatra Mica (1816 m).

Asa ca sambata la 8 dimineata eram deja „parcati” in zona indicatorului spre Coltul Chiliilor din drumul Zarnesti-Plaiul Foii. In lumina diminetii, Vf. Turnu in dreapta si Vf. Piatra Mica in stanga parca te sculau din orice boala urandu-ti „Bine ai venit!”. Caii care pasteau domol ne-au deschis in acelasi timp apetitul pentru un mic dejun pregatitor.

Traseul pe care hotarasem sa-l urmam era: Valea Crapaturii – Saua Crapaturii – Vf. Piatra Mica – Poiana Zanoaga – cab. Curmatura – Prapastiile Zarnestiului – Zarnesti.

Eu pregatisem deja coctailul exploziv de miere, polen, nuca, laptisor de matca, alune de padure si migdale pe post de mic dejun.

Urcarea pe valea Crapaturii, cautata un pic caci am bajbait un pic pe traseu temandu-ne sa nu ajungem cumva la Schitul Coltul Chiliilor si sa trebuiasca sa facem cale intoarsa, a mers destul de bine. Cu ceva mai multe gafaituri din partea Scepticului care nu mai face antibiotic de aproape 6 luni dar care nici nu prea mai are conditie fizica am reusit sa ajungem in saua Curmaturii de unde admiram privelistea vaii pe care o urcasem.

Facem inventarul noi astia borreliosi. Colegu’ de coarda se simte bine, chiar excelent insa transpira abundent. Scepticul e si el bine dupa ce si-a tras suflul. Si eu sunt bine, ba chiar nici nu mai obosesc asa usor precum o faceam in turele trecute.

Pornim asadar pe traseul marcat cu cerc albastru spre Vf. Piatra Mica. Ex-colegu’ de munca zice: „Muaaaama! bai dar pare abrupt, cum urcam noi pe acolo?”, ocazie cu care imi pot expune filosofiile de boala si de munte: „Orice zid pare de netrecut de la distanta, cand esti aproape de el insa ii poti observa crapaturile, prizele, treptele care il fac abordabil”.

Asa a si fost si cu maxim curaj pornim inainte spre abrupturile Pietrei Mici.

In drum spre varf, ma incercau niste dureri la genunchi, foarte slabe ca intensitate in rest ma simteam excelent, la fel si ceilalti boreliosi. Pana si Scepticul incepuse sa alerge la deal cand a vazut-o pe o batranica, englezoaica, venita cu un grup de „caritate” pe munte, cum urca sprintena ca o caprioara.

Eh, ajunseram si pe varf, poza traditionala cu crucea care cred ca marcheaza 50% din varfurile din Romania.

Cand am inceput sa coboram, jale mare, incep niste dureri destul de maricele de genunchi, niste dureri f. ciudate. Intense, mai mult in exteriorul genunchiului la ligamentul din imagine iar uneori durerea se ducea pe picior in jos. Il intreb pe Sceptic cum e, imi zice ca e ok, il intreb pe colegu’, imi zice ca e excelent, pe ex-colegu’ nu-l mai intreb ca oricum el e inainte ca o caprioara.

Cand ajungem in Poiana Zanoaga si coborasul se transforma intr-un urcus usor spre cab. Curmatura, durerea dispare. Na dracie! La curmatura baietii beau o bere ca ei nu-s pe antibiotic si eu niste apa de la izvorul cabanei. O luam la vale spre prapastiile Zarnestiului cand, ce sa vezi? Scepticul incepe sa se planga de genunchi. Acelasi soi de durere, in exteriorul genunchiului care trimite fluxuri de durere si spre talpa. Doar ca pe el il loveste grav de tot, atat de grav ca abia cobora, mai rau ca un mosh. Ce-i drept si pe mine ma dureau destul de rau. Dupa ceva timp imi dispare durerea din genunchiul stang cu totul. La Sceptic nimic, merge cu lacrimi in ochi (dramatizez evident!:) ) si incepem sa injuram de mama focului toate capusele si mama capuselor si bunica lor si tot neamul capusesc. Trec doi turisti pe langa noi si ne intreaba ce avem si noi raspundem ca e o poveste lunga (ulterior acei turisti ne-au luat cu masina de la fantana lui botorog si ne-au dus pana in zarnesti, moment cand le-am povestit de lyme iar ei stiau de cazul lui Claudiu ceea ce m-a bucurat).

Cand ajungem in prapastiile zarnestiului unde coborarea e dulce pe un drum superb, mie imi dispar durerile in proportie de 95% si chiar si pe Sceptic il lasa suficient de mult incat sa mergem destul de rapid. Ceilalti doi, colegu’ si ex-colegu’ o luasera inainte chipurile sa aduca masina mai in „buza” muntelui sa preia bolnavii.

Intr-un final am ajuns si la masina si am incheiat tura cu un oarecare sentiment de suparare pentru ca o durere d-asta aparuta asa din ceruri iti poate distruge toata iesirea sau mai rau chiar, poate sa-ti pericliteze viata pe munte daca e iarna iar tu in loc sa fac 3 ore pe un traseu faci 6 si te prinde noaptea si frigul. In fine….in cel mai rau caz doar o sa urc pe munte si n-o sa mai cobor caci se pare ca durerea are legatura cu socul din genunchi in ciuda incaltarilor mele cu atenuare de soc si talpa de ‘shpe straturi.

Chiar glumeam in masina ca prea eram noi aia cu motz si lyme care fac in ciuda bolii si o sfideaza. Mai ales eu care inca ma mai gandesc la ce-mi spunea unul din cititorii blogului: „eu nu inteleg, noi suntem cazuti la pat, vecinul a murit si voi mergeti pe munte?” si uneori ma simt vinovat.

Chestia e ca nici a doua zi si nici pana acum n-au mai revenit soiul ala de dureri „de coborare”. Presupunerile noastre erau ca durerile sunt de fapt neuropate, sunt dureri de nerv si nu de inflamatie avand in vedere ca Scepticul zicea ca-l doare de 9/10 si totusi nu se vedea nicio inflamatie…

Inca cercetam, oricum, mi-am propus sa fac o pauza mai mare de 2 saptamani intre ture ca sa nu fortez asa ca voi reincerca sa fac trasee de perete pana atunci, trasee care nu implica presiune pe picioare, etc.

Si…albumul de poze 🙂

 

Pilula de sanatate – Nova TV, invitat dl. dr. Ion

La adresa aceasta se gaseste inregistrarea emisiunii din 9 mai a emisiunii „Pilula de Sanatate” avandul ca invitat pe dl. dr. Bogdan Cristian Ion :

http://www.novapress.ro/video/pilula-9-mai.html

S-a discutat in principal de medicina hiperbara si aplicabilitatile ei.  Mai putin despre borrelioza.

Boala Lyme. Barbati vs Femei

Interesante unele din rezultatele sondajelor pe care le-am propus in dreapta paginii.

In special mi-a captat atentia discrepanta destul de mare Femei/Barbati. Conform acestui sondaj, 66% dintre cititorii blogului (si cel mai probabil, pacienti Lyme) sunt femei.

Evident, sondajul online nu e reprezentativ. El spune ceva doar despre vizitatorii blogului si despre acei bolnavi care acceseaza internetul (cu amendamentul ca banuiesc eu, majoritatea celor cu borrelioza chiar si daca sunt diagnosticati corect nu umbla pe net).

Poate ca femeile cauta mai cu indarjire posibilele cauze pentru problemele lor si/sau tratamente, poate ca femeile se informeaza mai mult pe cand barbatii duc boala pe picioare fara s-o bage prea mult in seama in ideea ca „oricum murim o data si-o data” (sau pe seama varstei – citez un amic – ‘pai credeam ca sunt normale durerile astea articulare ca la 40 nu mai esti ca la 20‘. Ideea e ca trendul sondajului se mentine dupa 66 de voturi. Initial am zis ca sunt eu un „don juan” (sic! 🙂 ) si atrag predominant femei dar cum stiu ca nu-s, am cautat un pic problema asta si am dat peste o chestie interesanta pe lymeneteurope.org care spune ca boala Lyme este prezenta in mod diferit la barbati si la femei.

Citez dintr-un articol tradus:

Femeile cu boala Lyme afişeaza mai multe simptome clinice decat barbatii cu boala şi, de asemenea, e mai putin probabil sa-şi schimbe serologia după tratament,spun rezultatele de la un studiu  prospectiv care implica 77 de pacienţi.

Numeroase simptome au fost raportate în cazul celor 37 de femei din studiu decât în cazul celor 40 de bărbaţi. De exemplu, semnificativ mai multe femei decât bărbaţi au raportat dureri articulare, dureri musculare, dureri de cap, dureri de spate, palpitatii, greaţă, vărsături, anxietate, senzaţie de amorţeală şi furnicături, precum şi modificări ale vederii pe parcursul a cel puţin una din şase vizite de studiu planificate cu un medic, Lauren A. Crowder.

Dureri articulare, palpitaţii ale inimii, greaţă, vărsături, şi de modificări ale vederii au fost raportate semnificativ mai des de femei, la două dintre cele şase vizite, dureri de cap au fost raportate semnificativ mai des de femei, la patru din cele şase vizite.

„Constatarea a doua a aratat ca in lotul nostru de pacienţi,  pentru femei e mai putin probabil  serologia testelor să se schimbe după tratament” a declarat într-un interviu doamna de Crowder Boala Lyme Fundatia de Cercetare, Lutherville, Maryland .

La vizita de studiu initială, o proporţie similară de femei şi bărbaţi (aproximativ 60% din fiecare) a fost negativă pentru boala Lyme utilizând testele Centrelor pentru Controlul si Prevenirea Bolilor. Cu toate acestea, la a doua vizită, care a fost efectuată  imediat după un tratament, 70% dintre femeile care s-au testat „negativ” la prima vizită au rămas cu probe serologice negative în comparaţie cu doar 35% dintre barbatii care iniţial au fost testati negativ.

În plus, citometria de flux policromatic efectuată pe esantioane de pacienti au indicat faptul că femeile au avut frecventa semnificativ mai mare de CD4 + CCR5 + T Cells înainte de tratament decat barbatii (medie de 9,82% faţă de 5,96%).

„Aceste descoperiri ne sugerează că ar putea exista o diferenţă între modul în care bărbaţi şi femeile răspund la infecţia cu boala Lyme. Una dintre ipoteze pentru aceste diferenţe este că poate fivorba de  o variaţie imunologică ca raspuns la Borrelia burgdorferi, infectia bacteriana care provoaca boala Lyme „, a spus doamna Crowder.

Participantii la studiu au avut eritem migrator şi confirmat clinic cu boala Lyme. La prima dintre cele şase vizite de studiu, au fost testati folosind criteriile de CDC de către un laborator comercial. Toţi au fost trataţi cu 3 săptămâni de doxiciclină şi au fost apoi urmariti timp de pana la 2 ani. La fiecare vizită de studiu, participantii au fost supusi unui examen fizic, au completat istoricul clinic, au raportat simptome clinice şi au completat chestionare auto-administrate şi a suferit repetate evaluări de laborator.

Constatarile subliniază necesitatea de cercetare suplimentară în funcţie de sex, bazate pe diferenţele dintre simptomele precoce ale bolii Lyme. Aceste diferenţe au fost observate şi în alte boli infecţioase dar nu au fost bine explorate în fazele incipiente ale bolii Lyme,  a remarcat Dna Crowder.

Sursa1

Sursa2(pagina 151)

In engleza si in original e asa:

Methods:

Seventy-six patients with clinically diagnosed early untreated Lyme disease were enrolled
in a prospective cohort study. Patients were treated with doxycycline and seen seven times over a two-year period. At each visit, a physical exam, interval history, clinical symptoms, and laboratory evaluation was performed. Blood was sent for ELISA and Western Blot to a commercial laboratory, PBLs
from whole blood are used for flow cytometry, and serum and plasma are frozen for future analysis.

Results:

While no significant differences were seen in the demographic variables of age, education, race, or income of our population, we noticed significant sex based differences in clinical and immune presentation in cases. We observed clinical differences by sex in symptoms recorded pre-treatment (V1): greater percentage in women of reported heart palpitations (24.32% vs. 0.0%, p=<0.001) and gastrointestinal symptoms (51.35% vs. 20.51% p=0.0079). A similar percentage of female and male patients were seropositive by 2-tier ELISA and western blot testing at V1, however 44% of females did not seroconvert by 2-tier testing when tested again 3 weeks post-treatment (V2), compared to 19% of males (p=<0.001). Significant differences by sex were seen in percentage of CD4 + CCR5 + T cells (female median (m) = 9.82 vs. male m= 5.96, p=0.0268) and in the CD4+ CCR5/CRTH2 ratio (female m=4.17, male m=2.91, p=0.0499). Monocyte values were lower in females when compared with the values in men (0.57vs. 0.71, p=0.0391).

Conclusions:

In a cohort of patients with a confirmed diagnosis of early Lyme disease, female patients display more clinical symptoms, have a greater chance of not seroconverting post-treatment and have evidence for altered CD4 effector responses. These findings suggest that there should be further research in the field of sex based differences in the effects of early Lyme disease in otherwise healthy populations.

Cred ca asta ar trebui retinuta si aratata celor care invoca criteriul „esti femeie si pe voi va doare mereu capul si va plangeti ” pentru a nega o eventuala infectie 🙂

Din nefericire am auzit de astfel de cazuri judecate misogin de medici.