Detoxifierea ficatului, a 5-a oara si ceva sinceritate

In octombrie am repetat, dupa 4 luni, procedura de detoxifiere a ficatului iar rezultatul a fost iarasi sub forma unor bile mari (1 cm) si verzi dar putine la numar.

Probabil ca adevarul e undeva la mijloc, bilele alea categoric nu vin din ficat sau din colecist dar ele contin ulei amestecat cu bila si cu tot felul de alte sedimente, toxine etc. Din pacate nu prea am timp sa merg cu ele la un laborator ceva sa mi se confirme din ce sunt facute.

In primavara vreau sa planific a 6-a detoxifiere si atunci probabil ca ma voi duce daca tot am alocat atata timp acestei proceduri.

***

A trecut mai bine de un an de cand n-am mai luat antibiotic si ma simt bine. Cred ca psihicul e cheia. Daca reusesti sa echilibrezi psihicul restul vine de la sine usor. Problema e ca psihicul e si cel mai greu de echilibrat. Daca sucuri de legume si fructe, detoxifiere si alte cele e usor sa faci si sa bei, la psihic lucrezi cu greu si conteaza si foarte mult mediul in care traiesti.

Evident ca nu vei putea sa lucrezi la echilibrarea psihicului daca familia ta e dezechilibrata, daca serviciul tau e stresant, daca esti o fire interiorizata si deprimata, daca ai rate, daca, daca, daca.

Problema e ca nu prea poti lucra folosind pastilele pentru a indrepta psihicul. Eu am incercat sa iau tot felul de precursori ai serotoninei gen 5-htp sau Sunatoare dar nu au efecte prea mari. E greu sa fii fericit si implinit cu ajutorul chimiei. Totul tine de mediul in care traiesti, de viata pe care o duci si felul in care experimentezi tu acest mediu. Daca sotul, sotia te insala, cam greu sa nu te consumi si sa nu ai probleme nervoase, daca seful te freaca la creieri, iarasi…e greu sa fii zen, daca Vodafone-ul iti trimite o factura de telefon enorma in mod nejustificat e greu sa nu te stresezi si sa te implici profund in problema. Daca esti o fire care se consuma, care are asteptari mari de la cei din jur si de la propria-i persoana, daca te nemultumeste trecutul si viata ta actuala, cam greu sa mai faci ceva in sensul asta.

Adolescent fiind, credeam ca pot  sa dau totul peste cap si sa realizez orice. Matur fiind am inteles insa ca de fapt eu sunt cel ce este dat peste cap in valtoarea vietii, ca nimic nu e la fel si ca nimic nu va fi la fel indiferent de ce schimbari voi alege sa fac. Trecutul si viitorul nu ne mai apartine si totusi isi pun amprenta puternic pe ceea ce suntem in prezent. Daca as avea un secret cu ajutorul caruia as putea schimba trecutul, l-as spune tuturor. Nu am insa si atunci nu-mi ramane mai mult de facut decat sa incerc sa reconsider cat pot de mult trecutul, din copilarie si pana in prezent caci asta ne diferentiaza pe cei care suntem „bolnavi” de ceilalti.

Cand vei ajunge sa percepi o experienta ca un om sanatos si te vei bucura de ea, cand nu te vei mai consuma din orice atunci probabil ca te vei vindeca, altfel vei ramane cu deprimarea, cu dezamagirea, cu lipsa de speranta si cu boala in dinti.

E greu sa vorbesti despre mental fara sa folosesti clisee. Fraze ca „poti daca incerci”, „trebuie sa te schimbi”sunt derizorii pentru ca sunt constient ca putini reusesc sa incerce si mai putini sa se si schimbe cu adevarat dincolo de felul cum te imbraci sau cum dialoghezi cu oamenii. Schimbarea incepe din cele mai profunde ganduri pe care le ai, din felul in care te percepi ca persoana, prin felul in care iti vezi viata prezenta si iti ierti greselile vietii trecute, prin iubirea sincera pe care o vei arata, prin prietenia onesta pe care o vei lega, prin iertarea pe care o vei acorda oamenilor de care inca te legi prin amintiri mai putin sau mai mult placute.

Nici nu stiu ce vreau sa zic exact. Ideea e ca eu mai am un drum lung de parcurs si nici nu stiu daca voi ajunge candva la capat caci trecutul se intoarce iar si iar si ma bantuie si nu ma lasa sa traiesc fericit oricat de mult imi doresc. Faptul ca nu profesez ceea ce mi-am dorit din copilarie si ca uneori privesc cu jind, nostalgie si imensa dezolare la cei ce o fac, faptul ca nu pot avea incredere in oameni, ca nu pot spune ceea ce simt, ca am avut atatea dezamagiri si esecuri, abandonuri prafuite pe masuta vietii, ca am preferat sa ma autovictimizez ca un las decat sa lupt ca un curajos,  ca nu pot vedea o lume roz asa cum mult din apropiati o vad, faptul ca iar si iar ajung sa ma deprim din cauza unor subiecte banale, faptul ca mi-e frica sa nu gresesc cu orice in fata oricui, oriunde si oricum, faptul ca mi-am dorit sa am multi prieteni si totusi nu i-am avut niciodata pentru ca n-am stiut sa-i adun si sa-i pastrez, faptul ca viata moderna e asa cum e si ca valorile in care cred au disparut de mult pe rugul modernitatii precum si multe altele ma fac sa cred ca povestea e lunga si ca e posibil sa n-aiba un sfarsit sau cel putin pot considera sfarsitul ca paginile arse ale unei carti aruncate in foc, negre, fragile si inexorabil misterioase.

Protocolul de eliminare a „pietrelor” din ficat si colecist. Unele concluzii

Intre timp am terminat de citit cartea lui Andreas Moritz despre aceste mult contestate „pietre” de colesterol din ficat si colecist si cum ele reprezinta un pas catre repornirea ficatului la maxima capacitate.

S-a spus ca bilele de culoare verde eliminate sunt formate din uleiul ingerat in timpul protocolului si ca nu exista nicio dovada ca ele au fost in ficat.

Sunt de acord partial cu aceasta afirmatie in sensul ca mi se pare ilogic ca asa cantitate de bile dintr-acestea de colesterol sa se gaseasca in ficat (in fond, povesteam la runda I a protocolului ca am eliminat cateva sute de bile de diferite dimensiuni) insa nu sunt de acord ca ele-s facute exclusiv din ulei de masline amestecat cu bila.
De ce?

Pentru ca la runda I (undeva in noiembrie-decembrie) am eliminat vreo 300 de astfel de formatiuni dupa ce am ingerat 120 ml de ulei de masline si suc de grepfruit, la runda II (ianuarie-februarie) am eliminat cam 20 de formatiuni de 10 ori mai mici decat „bilele” de la prima runda, la runda III (martie) n-am mai eliminat nimic desi am baut aceeasi cantitate de 120 ml de ulei si pot spune ca am facut protocolul 100% ca la carte.
Mie asta mi se pare interesant de studiat. De ce nu se mai formeaza „bilele de sapun” ?

De ce de fiecare data dupa protocol, cel putin o saptamana ma simt excelent!?
E clar ca are loc un proces de detoxifiere pentru ca starea imediata de dupa protocol (primele ore ale diminetii) este de rau general, slabiciune in tot corpul, dureri de cap dupa care miraculos pana seara incep sa ma simt excelent si continui sa ma simt asa cel putin o saptamana dupa care nu inseamna ca imi revin simptomele sau ma simt rau ci ca nu mai simt un „boost” din acesta de energie, vitalitate, etc ci-s „normal” zic eu.

O alta chestie interesanta e ca dupa prima runda I de eliminare, in ziua de dupa am simtit intepaturi in zona ficatului, probabil dilatarea coleductului are ceva de-a face cu asta iar la restul rundelor n-am mai simtit nimic in sensul asta.

Avand in vedere ca n-am mai eliminat aceste formatiuni, voi face o pauza mai mare de la acest protocol urmandu-l sa-l repet dupa 2-3 luni sa vad daca se mai formeaza ceva „bile” sau nu.

Concluzia mea strict subiectiva e ca uleiul, sucul de grepf si sarea amara reusesc sa „lege” o mare cantitate de toxine din ficat care prin reactie chimica sa dea „bilele de sapun” iar in absenta acestor toxine sa nu se mai produca reactia si sa elimini cantitatea imensa de ulei ingerata in aceeasi forma in care a intrat.

De altfel, ca un mic update pe starea mea in timpul recuperarii post-antibiotic as putea spune ca ma simt din ce in ce mai bine cu progrese mici dar solide. Zilele rele sunt din ce in ce mai putine in comparatie cu cele bune si simt ca si disponibilitatea catre sport sustinut e mult mai mare (voi merge cat de curand intr-o tura de iarna pe munte).
Singurele probleme (dureri de cap) mai apar in conditii de stres mai mare care din punctul meu de vedere e cea mai mare provocare a unui pacient aflat in recuperare.
Asta si un mediu de lucru sanatos (aerisit, cu acces la lumina naturala a soarelui…) ceea ce nu prea se intampla in Bucuresti…

S-a tot discutat pe subiectul asta si starile de spirit si parerile difera de la perioada la perioada iar concluziile se modifica mereu.
Trei mari nelamuriri am in luna martie:
1. Ce s-ar fi intamplat daca as fi intrat cu „recuperarea si stilul de viata sanatos” dupa prima runda de antibiotic (dupa care m-am simtit teoretic cel mai bine-im revenisem cam 100%)
2. De ce unii din cei cu lyme nici macar nu au nevoie de recuperare (sport, alimentatie) si se refac 100% cu antibiotic (dupa mai multe sau mai putine runde)? au ei un astfel de lyme fara complexe autoimune? au ei adevarata borrelia patogena iar restul au borrelia „like organism” care sunt nepatogene iar problemele lor sunt altele dar totusi de nepatruns de medicina?
3. Cum ar reactiona un om absolut sanatos dupa un an de antibiotic „Lyme Style”? ar avea nevoie de recuperare sau ar fi la fel ca la inceputul tratamentului? cum facem diferenta intre reactiile adverse ale antibioticului, reactiile induse de toxicitatea din ficat si simptomele lyme?

De sezon. Gripa. O alta abordare

In ultimii ani, sfarsitul lunii ianuarie si inceputul lui februarie aduce peste Romania (sau poate doar peste Bucuresti) gripa aia urata rau de tot. Ii vad evolutia printre colegii de munca, rubedenii, amici si amice…

Colega „Nuborrelia” a reusit sa anihileze o raceala serioasa in 48 de ore cu un protocol interesant. Cam acelasi lucru l-am incercat si eu insa cu mai putine arme.

Infricosat sa nu mor pe fondul unei gripe suprapuse peste o borrelioza cronica asa cum s-a mai mentionat aici pe blog ca s-ar putea(glumesc!), am decis sa iau totul la modul serios si sa nu astept sa treaca de la sine.

Vineri dimineata, acum 2 saptamani, m-am trezit cu vocea schimbata si cu o senzatie de usturime in gat, semn clar de inceput de gripa (sau borrelioza :p ). Pana vineri seara aveam deja o nara infundata iar in drum spre casa am inceput sa am frisoane usoare, dureri oculare si sa stranut.

Cand am ajuns acasa am inceput tratamentul direct: am transpirat in sauna in care am pus si uleiuri esentiale de oregano, lavanda, cuisoare si menta, am baut 250 de ml de suc de greph si portocala in care am pus 6 g de vitamina C (eu nu mai iau vitamina C de cand am terminat cu antibioticul urmarind totusi sa mananc suficiente alimente bogate in vitamina C) si 3 ml de argint coloidal.

Dimineata m-am trezit transpirat si cu sete mare. Am facut gargara cu apa cu sare, bicarbonat si ulei de masline si am baut inca un suc de greph si am luat micul dejun sub forma unei imense salate de fructe. Garagara am repetat-o ulterior de 3 ori pe zi timp de 3 zile.

N-am mai avut frisoane, durere in gat  si nici stare de gripa. Eram doar racit. Raceala care s-a manifestat doar prin 5 pachete de servetele consumate 🙂

Nu stiu daca am oprit in fasa o gripa urata aflata la debut insa cert e ca dupa o saptamana eram ca nou. Asa de nou ca am repetat pentru a 2-a oara protocolul de eliminare a „chestiilor” din ficat pe care unii le considera bile de colesterol, altii pietre, altii viermi iar altii simple fecaloame.

De data asta n-am mai eliminat decat vreo 40 de „chestii” (ochiometric) de dimensiuni reduse (1-2 mm). Bine, n-am tinut protocolul „ca la carte” pentru ca n-am apucat sa beau suc de mar decat o singura zi inaintea protocolului.

Cert e ca de la terminarea lui si pana in momentul in care scriu aici, ma simt parca din ce in ce mai bine, excelent as spune! e un bine gradual ce a crescut de la o zi la alta. sunt curios cum evolueaza lucrurile si astept cu interes repetarea cu numarul 3, la inceputul lui martie. Atunci, voi fi mai riguros!