Tulburarea de somatizare

Pentru cei care ati facut zeci de luni / ani de antibiotic si totusi nu vedeti semne ale unor imbunatatiri notabile, pentru cei care va indoiti ca intreaga populatie a Romaniei are Lyme care se diagnosticheaza corect numai si numai la un singur laborator si se trateaza „cum trebuie” cu antibiotic de doar doi medici sau poate pentru cei care va incadrati mai degraba in tabloul tds decat in cel Lyme, poate ar fi indicat sa aruncati un ochi si pe urmatorul text care descrie ce este tulburarea de somatizare. Suna cunoscut, nu? mie da!

Pentru cei care sunt la inceput de drum si nu stiu ce sa faca, sfatul meu e sa staruie si sa nu ia decizii pripite, isterice mai ales la indemnul unor medici care sunt prea siguri pe diagnostic.

Tulburarea de somatizare

(istoric, denumita isterie sau sindrom Briquet)

Definitie:
– tulburare polisimptomatica care este caracterizata printr-o combinatie de durere si simptome gastrointestinale, sexuale si pseudoneurologice.

Debut si evolutie:
– inainte de etatea de 30 de ani;
– simptomele initiale sunt adesea prezente din adolescenta;
– dificultatile menstruale pot fi unul dintre cele mai precoce simptome la femei;
– se intinde pe o perioada de ani de zile;
– este o tulburare cronica, dar fluctuanta, care se remite rar complet;
– trece rar un an fara ca individul sa nu solicite o examinare medicala, impins fiind de acuze somatice neexplicate;

Caracteristici:
– pattern de acuze somatice semnificative clinic, multiple, recurente (o acuza somatica este considerata a fi semnificativa clinic, daca duce la tratament medical, de ex., la luarea unui medicament, ori cauzeaza o deteriorare semnificativa in domeniul social, profesional sau in alte domenii de functionare importante);
– multiplele acuze somatice nu pot fi explicate complet de nici o conditie medicala generala cunoscuta ori de efectele directe ale unei substante;
– acuzele somatice sunt in exces fata de ceea ce ar fi asteptat de la istoric, atunci cand survin in prezenta unei conditii medicale generale;
– exista un istoric de durere in raport cu cel putin patru sedii diferite – simptome algice (de ex., cap, abdomen, spate, articulatii, extremitati, piept, rect) sau functii (de ex., menstruatie, raport sexual, mictiune);
– exista un istoric de cel putin doua simptome gastrointestinale, altele decat durerea (de ex: prezenta gretii si balonarii abdominale), varsaturile, diareea si intoleranta alimentara sunt mai putin frecvente;
– exista un istoric de cel putin un simptom sexual sau reproductiv, altul decat durerea (la femei, aceasta poate consta din menstre neregulate, menoragie sau varsaturi in timpul sarcinii; la barbati, pot exista simptome precum disfunctia erectila sau ejaculatorie); atat barbatii, cat si femeile pot fi expusi indiferentei sexuale;
– conditie neurologica (simptome de conversie, cum ar fi deteriorarea coordonarii sau echilibrului, paralizie sau scadere localizata a fortei musculare, dificultate in deglutitie sau senzatie de nod in gat, afonie, retentie de urina, halucinatii, pierderea sensibilitatii tactile sau dureroase, diplopie, cecitate, surditate sau crize epileptice, simptome disociative, cum ar fi amnezia, sau pierderea cunostintei, alta decat lesinul);
– cei care prezinta aceasta tulburare isi descriu de regula acuzele in termeni plini de culoare, exagerati, iar informatia factuala specifica lipseste adesea;
– simptomele anxioase proeminente si dispozitia depresiva sunt foarte frecvente;
– tulburarile de personalitate histrionica, borderline si antisociala sunt tulburarile de personalitate cel mai frecvent asociate;
– rezultatele testelor de laborator arata absenta de date care sa sustina acuzele somatice;
– examenul somatic indica absenta datelor obiective care sa explice integral diversele acuze subiective ale indivizilor cu tulburare de somatizare;
– cele trei elemente care sugereaza mai curand un diagnostic de tulburare de somatizare decat o conditie medicala includ 1) implicarea a numeroase sisteme de organe, 2) debutul precoce si evolutia cronica, fara aparitia de semne somatice sau de anomalii structurale si 3) absenta anomaliilor de laborator caracteristice sau sugerand o conditie medicala generala;

Cauze:
– creste riscul aparitie, fara sa fie o cauza in sine, existenta unui parinte biologic sau adoptiv cu tulburari de personalitate antisociala, tulburari in legatura cu o substanta si tulburare de somatizare.

Efecte:
– subiectii solicita adesea in acelasi timp tratament de la mai multi medici, ceea ce poate duce la combinatii de tratamente complicate si uneori hazardate;
– comportament antisocial si impulsiv, amenintari si tentative de suicid si discordie maritala;
– uz frecvent de medicamente;
– subiectii prezinta risc crescut de morbiditate pentru ca se supun de regula la numeroase examinari medicale, procedee diagnostice, interventii chirurgicale si spitalizari care expun persoana asociata cu aceste procedee;
– tulburarea depresiva majora, panica si tulburarile in legatura cu o substanta sunt asociate frecvent cu tulburarea de somatizare;

Nu se diagnosticheaza daca:
– debutul a numeroase simptome somatice este tardiv, aproape totdeauna se datoreaza unei conditii medicale generale;
– exista conditii medicale generale caracterizate prin simptome somatice vagi, multiple si confuze (de ex., lupusul eritematos sistemic, hiperparatiroidismul, scleroza multipla, porfiria intermitenta acuta, hemocromatoza, maladia Lyme, o maladie parazitara cronica).
– subiectul prezinta schizofrenie, in rare cazuri, indivizii cu tulburare de somatizare au, de asemenea, si schizofrenie (totusi, daca prezinta trebuie mentionatea ambele diagnostice);
– atacurile de panica pot coexista cu tulburarea de somatizare; cand simptomele somatice survin si alteori decat in cursul atacurilor de panica, pot fi puse ambele diagnostice;
– cand acuzele somatice intalnite in tulburarile depresive sunt limitate la episoadele de dispozitie depresiva.

 

p.s: apreciez daca cei care au mers deja pe calea asta vor da feedback documentat aici vindecandu-se de „lyme” cu terapia psihiatrica. s-ar putea ca in Marea de diagnosticati cu lyme, multi sa fie tratati (si distrusi fizic poate pe viata) absolut aiurea si atunci s-ar putea sa avem si cazuri de malpraxis strecurate printre ele.

La biorezonanta

Iata un nou subiect de discutie pe gustul tuturor (mai ales al scepticilor): investigatia tip biorezonanta – supranumita de unii si o escrocherie moderna 🙂
Eu o sa povestesc cum am cheltuit niste lei  fara sa critic sau sa promovez in vreun fel.
Am vrut sa fac si chestia asta ca sa vad care e punctul de vedere al aparatului asta miraculos (SCIO in cazul de fata) cu privire la sanatatea mea si la boala lyme. In plus, imi prisoseau banii 🙂

Mai mult de atat, pasiunea mea pentru metode m-a facut sa fiu curios daca aparatul o sa gaseasca problemele pe care stiam sau banuiam ca le (mai) am.
Asadar, faptele!
Am intrat in cabinet si m-am asezat pe scaun. Ma gandeam ca o sa ma intrebe tot felul de chestii dubioase din care sa-mi manipuleze rezultatele, chestii rationale, ce sa zic?
Nu am fost intrebat nimic de eventuale simptome, doar varsta, daca sunt fumator, daca iau vreun tratament actualmente si cam atat.
Mi s-au montat niste cabluri la incheietura mainilor si picioarelor si pe cap.
Apoi 8-10 minute am stat linistit si am asteptat rezultatele „miraculoase”.

Interpretarea incepe cu o analiza psiho-comportamentala pe care n-am s-o descriu aici dar care a fost in proportie de 95% acurata. N-au fost truisme sau banalitati ci chestii mai particulare.

Apoi, despre starea fizica mi s-a spus ca suprarenalele imi sunt epuizate (interesant, nu?),  ca imunitatea e la limita de jos si ca in linii mari sistemul endocrin e cam  dezechilibrat si pe fondul unei disbioze (despre care simptomatic nu pot spune ca ar exista). La analizele de sange TSH-ul a iesit ok. Pentru disbioza mi s-a prescris acidophilus din care n-o sa iau (merg mai departe cu kombucha, muraturi, kefir de apa…).

Mi s-a spus ca am o oarecare problema cu enzimele digestive si ca ar trebui sa suplimentez si un pancreas obosit (atunci am fost intrebat daca am luat medicamentatie puternica in trecut insa n-am zis nimic in sensul asta cum n-am zis nimic de lyme toata „consultatia”).

Usoare probleme de absorbtie a Ca, usoare carente de B-uri. Mi s-a recomandat suplimentarea B-urilor (ceea ce am si inceput sa fac)

Ce mi s-a parut foarte tare a fost ca mi-a zis ca am o infectie cu nu stiu ce bacterie care da mancarimi pe pleoape de cand m-am lasat de antibiotic. Mi s-a spus sa dau cu argint coloidal, m-am conformat si mi-au disparut miraculos acele mancarimi inca de a doua zi.

Mi s-a mai spus ca am o predispozitie catre artrita noduroasa pe linie genetica la varste mai inaintaet (si e adevarat caci si bunica si mama au o forma usoara de artrita noduroasa, aproape insesizabila) si catre infectii cu micoplasme (doh!).

In rest, perfect! Cerebral cica-s „scos din cutie” :))

Cam asta a fost experienta cu diagnosticul prin „biorezonanta” in linii mari. Practic se „scaneaza” fiecare sistem si organ in parte (inclusiv coloana). Mi s-a parut interesant, n-as baga mana in foc pentru orice se spune acolo insa merita tinut cont de unele chestii mai ales daca ele confirma niste supozitii (cum aveam eu cu epuizarea suprarenalelor in special pe fond de stres care are o simptomatologie cam aidoma lyme-ului meu propriu si personal).

A mai incercat cineva asa ceva? citeam acum ceva vreme ca unii chiar au fost diagnosticati cu lyme la biorezonanta!:)

Inconstienta sanatatii

Am scris textul asta acum ceva vreme. Vreau sa-l redau aici caci, in ciudata aparentelor, pe blog mai ajung si oameni care cauta lucruri legate de natura, munte, outdoor in general si care trec cu vederea celelalte lucruri despre „pericolul din natura”.

Vreau sa povestesc un pic mai in detaliu cum au decurs lucrurile pre-diagnostic si cat de inconstient am fost bazandu-ma pe sanatatea mea aparenta.

Mi-amintesc cat de uimit am fost cand am aflat ca amicul meu, sa-i spunem R. a fost diagnosticat cu Lyme dupa o suferinta teribila timp de sapte luni (dureri incredibile de articulatii, spate, migrene). Ii spuneam: „cum bai?! de la o capusa? nu pot sa cred” si marturisesc sincer ca nu-l prea credeam. Ii ziceam sa se investigheze mai bine, sa ceara sfatul specialistilor insa niciodata nu mi-a trecut prin cap sa vad ce e cu boala asta mai cu seama ca si eu as fi putut fi muscat (avand in vedere activitatea intensa pe care o desfasuram weekendurile in natura). Mai mult chiar! nici nu am luat masuri ulterioare de protectie in turele mele.

Inevitabilul se pare ca s-a intamplat totusi. Stiu sigur ca daca as fi fost mai „constient” poate as fi putut evita asta chiar daca muscatura am dobandit-o doar prin simplul fapt ca am stat 20 de minute pe o patura la un picnic,  mi-am descaltat incaltarile si sosetele si am umblat prin iarba si apa.

Imi amintesc cum a inceput efectiv a inceput sa curga sudoarea pe mine cand am descoperit capusa pe mine. Nu mi s-a mai intamplat sa curga sudoarea pe mine din cauza unui stres nervos decat acum cativa ani cand am facut bungee jumping iar in secundele premergatoare saltului s-a intamplat fenomenul asta. Insa nici atunci nu am constientizat pe deplin importanta de a actiona rapid!

Ma rog, ideea e ca in primele trei zile am discutat cu un medic „de proximitate” care mi-a spus ca daca nu s-a inrosit zona si nu ma simt rau probabil ca nu am nimic.

Intre timp discutasem cu R. care din intamplare era ‘in vizita’ la viitorul meu medic ‘curant’. Cand i-a spus R. medicului ca are un amic care a fost muscat dar nu vrea sa se testeze, medicul i-a spus: „e un inconstient!”.

…si eram! pentru ca in prima saptamana nici prin cap nu mi-a trecut sa ma testez sau sa incep un tratament profilactic (nici nu stiu cum puteam sa ma testez neavand anticorpi produsi). Ma simteam bine (intre timp alergasem crossul de 14 km de la Moieciu in timpul caruia am avut un carcel puternic in gamba dar am zis ca e de la efort), urma sa plec din tara in vacanta deci cuvintele amicului meu care ma tot ‘freca’ la cap sa merg cu lighioana la dr. Gogoasa ma lasau rece.

In cele din urma, dupa doua saptamani (cand inca nu aparusera simptome) am mers cu lighioana la Fundeni spre a fi testata. Evident, a fost cam tarziu. ‘pacienta’ decedase de multisor si probabil si continutul ei demonic. Am fost sfatuit sa astept 3 saptamani pentru a face testele necesare.

…si asa am facut iar mai departe povestea e cunoscuta deja….

Am alti cativa amici, colegi de serviciu si chiar rude care isi amintesc ca au fost muscati de capusa cel putin o data in viata (unii isi amintesc si o pata rosie, nu eritem/cercuri concentrice ci doar pata: primul caz pe antebrat, al doilea caz pata rosie si tare la palpare in spatele genunchiului). Cand au aflat despre ‘cazul’ meu au ramas oarecum surprinsi, putin infricosati si sceptici. Adica asa cum eram eu inainte sa fiu infectat.

Sub protectia unei aparente sanatati, oamenii parca-s programati sa inchida ochii la cateva lucruri extrem de importante care le pot schimba viata. Desi i-am indrumat pe destui (care spun ca au fost muscati si au si activitati outdoor) sa-si faca un DFM sau macar un ELISA, pana acum nimeni nu s-a testat (si-s luni de atunci…).

Nici eu n-am mai insistat…

Sunt acele cinci faze ale modelului Kubler-Ross: Negare, Furie, Implorare, Depresie si Acceptare, ele se produc in situatii limita (un diagnostic letal, pierderea cuiva drag) insa daca omul diagnosticat are ca prima tendita sa nege atunci ce pretentie as putea avea de la un posibil purtator de borrelii care se simte bine (sau are simptome care pot fi usor trecute cu vederea: aritmii moderate, mici dureri de cap foarte rare, respiratie greoaie uneori, dureri lombare)?

Sunt convins ca daca as incepe o asa numita campanie de informare. Sa fac fluturasi si sa-i dau „scolilor de munte” sau sa las comentarii pe bloguri de natura si pe siteuri de munte, mesajul meu va fi trecut cu vederea si ingropat in arhiva.

Adevarul trist e ca trebuie sa ne frigem ca sa invatam sa ne protejam si sa prevenim.

Inainte de boala suntem cu totii niste inconstienti sanatosi si cand vine vorba de Lyme si cand vine vorba de stil de viata, alimentatie si altele.