Jess Ainscough, Terapia Gerson, Cancerul si vindecarea

Probabil, pentru o parte din cei care citesc titlul acestui articol, doar numele propriu cu care incepe le este necunoscut. Drept urmare voi face o scurta introducere inainte de a-mi da si eu cu parerea.

Jess Ainscough a fost o tanara de 30 de ani din Australia, cunoscuta lumii la nivel international ca o promotoare a stilului de viata sanatos, al vegetarismului si al vindecarii naturiste a bolilor. Jess a fost diagnosticata la varsta de 22 de ani cu o forma rara de cancer de piele iar la acea vreme i s-a recomandat tratamentul standard in acest caz: chimioterapie. 

La acea vreme, Jess a acceptat sa urmeze calea stiintifica, chimioterapia. Cancerul s-a retras in urma tratamentului dar a revenit dupa doar un an. La revenire i s-a recomandat amputarea totala a bratului unde aparusera celulele cancerigene. De data asta a refuzat si a ales sa urmeze terapia Gerson pentru a se vindeca. In tot acest timp, Jess a facut cunoscuta lumii intregi „lupta” ei cu cancerul astfel incat a adunat o multime de oameni pe care i-a inspirat in jurul ei.

In urma cu mai bine de un an, mama ei a fost diagnosticata cu cancer de san. Aceasta, vazand ca fata ei este in viata la aproape 5 ani de la diagnostic, a ales sa urmeze si ea terapia Gerson, refuzand tratamentul alopat.

Din nefericire, mama Jessicai a murit intr-un final de cancer la san si evident ca atentia tuturor s-a indreptat catre Jessica care a fost pusa la stalpul infamiei si judecata pentru moartea mamei ei din cauza faptului ca aceasta din urma nu a acceptat sa faca chimioterapie, radioterapie, etc

Cancerul Jessicai a reaparut virulent la scurt timp desi ea urma in continuare stilul de viata care o consacrase si in februarie aceasta a murit la aproape 8 ani de la primul diagnostic.

Vestea a venit ca un soc pentru adeptii informatiilor promovate de ea si o lume intreaga condamna acum metodele alternative de tratament in cazul cancerului cel putin.

Sunt convins ca sunt multi care si-au pierdut credinta in terapiile naturiste si in vindecarea holistica in urma acestui caz. Psihicul unui om bolnav, greu incercat deja, este foarte fragil si asimileaza repede si brutal astfel de informatii. Cam ca atunci cand citeam eu despre cazurile de lyme care nu se vindecasera de boala nici dupa ani de tratament antibiotic, hiperbara, dieta…

Intr-o lume a marketingului, un astfel de caz ii face in primul rand pe cei implicati in „industrie” sa traga plapuma pe partea lor. Companiile producatoare de medicamente destinate cancerului vor folosi aceasta nefericita intamplare ca sa dovedeasca inca o data lumii la ce se expune daca nu asculta sfaturile doctorilor (operatie, chimio, radio si repeat).

Cum vad eu lucrurile? cum le-am povestit deja aici.

Nimeni nu e mai indus in eroare decat acela care crede ca e Dumnezeu si ca daca va deveni vegetarian si va face sport se va vindeca de orice. Inclusiv de cancer.

Pentru ca acesti factori, desi importanti, reprezinta dupa parerea mea doar 50% dintr-o vindecare. De fapt, daca stau bine sa ma gandesc, reprezinta 49,99% din vindecare. Indiferent ca vei face tratament acasa sau la institutul Gerson sau la vreun vraci, vei beneficia, maxim, de 49,99% sanse sa te vindeci.

Ce completeaza cifra? ei bine….psihicul si credinta. Nimic in lumea asta nu e mai puternic decat capacitatea creierului de a genera impulsuri care sa vindece (si sa creeze realitatea, printre altele). Dupa parerea mea, orice tratament din lumea asta are cel putin 50,01% sanse de reusita daca vei crede cu toata fiinta in el (asa cum copiii de pe strada se vindecau pe vremuri de „ulcior” punand pe la ochi rahat uman dupa sfaturile batranilor).

Asta e conditia obligatorie si asta explica de ce ne-am certat pe vremuri ca prostii pe dialectica reprezentata de medicina stiintifica in lyme si pseudo-medicina. De asta au existat succese si cu antibiotic si cu naturiste, de asta nici pana in ziua de azi nu e clar de ce la unii functioneaza ceva iar la altii ba in conditiile in care toti avem aceeasi compozitie chimica a corpului.

Orice tratament am face, alopat sau nu, trebuie sa credem in el. De aia exista oameni care au avut cancer in urma cu zeci de ani si care s-au vindecat cu tratament alopat si de asta exista cazuri asemanatoare vindecate cu ierburi si clisme. Pentru ca a existat ceva mai presus de orice, acea energie vitala, acea putere inimaginabila a credintei.

Desi diagnostica cu o forma rara de cancer, agresiv, Jess reuseste sa supravietuiasca inca 7 ani trecand de „supravietuirea la 5 ani” cu ajutorul terapiei Gerson (reamintesc ca in urma chimioterapiei, cancerul recidiveaza dupa un an) insa trauma lasata de moartea mamei ei si acuzele ulterioare au doborat-o psihic si daca a pierdut credinta in tratamentul/stilul de viata sau a avut macar o unda de indoiala asupra lui, a fost suficient pentru ca inevitabilul sa se intample. Avem si noi pe meleaguri cazuri care s-au tratat cu iarba de grau si au intrat natural in remisie din cancer dar au recidivat agresiv in urma unei traume psihice.

„Ceea ce a mai fost, aceea va mai fi, si ceea ce s-a intamplat se va mai petrece, caci nu este nimic nou sub soare” (Ecclesiastul)

Mama Jessicai a avut cancer la san. Medicina „magica” asa cum adeptii inraiti ai medicinei stiintifice o numesc ar putea interpreta asta ca un rezultat al sentimentului matern de „rupere de la san” pe care mama ar fi avut-o atunci cand fiica ei a fost diagnosticata cu cancer si a ales sa urmeze un tratament dubios in care probabil mama Jessicai nu credea in totalitate (motiv pentru care, si atunci cand s-a confruntat direct cu terapia Gerson, mama Jessicai n-a primit niciun beneficiu de la ea).

Ironic un pic, as putea spune ca aceasta gandire magica exista insa magia din ea sta tocmai in aceasta putere incredibila, auto-motivanta, de a vindeca.

Sigur ca da, au curs si vor mai curge multe randuri despre acest caz, cei care pot sa castige ceva din asta trebuie s-o faca indiferent de sanatatea oamenilor. Se va arunca in prima pagina a ziarelor ca terapia Gerson a omorat-o cand la fel de bine ar fi putut-o omori si chimioterapia pe care a urmat-o la inceputuri. Se va spune probabil ca daca Jess ar fi acceptat sa i se taie bratul din umar ar fi avut sanse de supravietuire imense (peste 70%) la 5 ani insa se va omite ca Jess de fapt a trait mai bine de 5 ani dupa recidiva cancerului fara amputare.

Mai e o chestie, din nefericire, in grupurile de vegetarieni, adepti ai gandirii magice, naturopatilor, etc, exista o conditie antitetica constanta in care alimentatiei sanatoase i se opune cancerul. Poate in nicio alta zona a internetului nu se discuta atat de mult de cancer cat se discuta pe forumurile, grupurile si blogurile vegetariene sau dedicate unui stil de viata sanatos (vezi si exemplul curent).

Ideal ar fi sa nu fie asa, sa traim sanatos si frumos fara frica de bau-bau pentru ca in final, de ceea ce ne e frica…nu scapam. Iar daca nu scapam, macar atunci sa nu „luptam” ci sa consideram boala ca o parte a noastra dezechilibrata care trebuie echilibrata.

Mai ramane o intrebare, de ce totusi substanta activa face lucrurile sa se intample in cazul testelor dublu-orb cu grup de control iar placebo nu e suficient de puternic incat sa dea aceleasi efecte ca si grupul ce a primit substanta activa? 

RIP Jess Ainscough!

 

Anunțuri

Top 6 motive pentru care alimentatia „sanatoasa” poate fi nesanatoasa

E foarte greu sa gasesti un echilibru in viata indiferent de domeniul despre care vorbim. Alimentatia nu face nici ea exceptie. In ultimii 2-3 ani, in acelasi timp cu problemele mele medicale, s-a dezvoltat un puternic curent al alimentatiei vegetariene, vegane, raw sau pur si simplu sanatoase printre multi oameni. Daca in trecut era greu sa gasesti un vegetarian in preajma ta, azi e imposibil sa nu ai printre colegi, rude, etc cel putin un om care sa se dea in vant dupa curentul bio, alimentatie sanatoasa, etc.

Multe firme au inflorit producand alimente bio si au aparut multe business-uri „de familie” care livreaza hrana raw la preturi exorbitante. Pe fond, toate-s noi si vechi-s toate. Studiem, alegem, selectam si in final fiecare ramane cu ce a considerat de putinta.

Ca orice trend puternic insa, tinde sa dea pe dinafara atat la nivel micro, al individului, cat si macro, al comunitatii. Atitudinea „hipstereasca” de a fi deosebit cu orice chip a impins omul de rand, nemultumit cu vechea friptura din farfurie inspre un curent mai „deosebit” ducandu-l in numai cativa ani spre o suprasaturatie vegana care  tinde sa faca victime.

Poate ca pana aici va puteti intreba „care e problema?”. Pai problema nu e cu alimentatia vegetariana desi am spus-o si-o repet, consider ca doar 20% din vindecarea unei boli si din mentinerea unei vieti sanatoase e reprezentata de alimentatia sanatoasa, problema e felul in care am ajuns sa ducem in derizoriu prin supramediatizare a intregului concept de a manca sanatos. Un efect secundar al acestei „mode” ar fi ca e sortita schimbarii ca orice alta moda.

Interesant e ca atunci cand ajungi sa aderi la cat mai multe trenduri cum se intampla astazi prin retelele de socializare, ajungi sa le schimbi foarte usor intre ele fara a intelege profunzimile fiecaruia. Ajungi, daca vrei, sa cunosti din toate cate putin si totusi sa nu te pricepi la nimic.

Ori sa nu reusesti sa stapanesti bine chitara nu-i bai insa cand nu intelegi pe deplin ideea de alimentatie risti sa pici in probleme serioase.

Sa vedem asadar care ar fi dupa mine cele 6 motive pentru care „moda” in alimentatie poate fi periculoasa.

1. Castigi pe-o parte, pierzi pe alta –  dai la pompa intr-o anvelopa gaurita. Adica mananci sanatos si esti teribil de inspaimantat sa nu gresesti ceva in dieta ta. Iar daca gresesti ceva, iti faci procese de constiinta. Soliciti astfel glandele endocrine, soliciti psihicul, te deprimi.

2. Atitudine extremista – sunt multi adepti ai curentului unei alimentatii sanatoase care sub pretextul sanatatii ajung sa-si suprasolicite organismul recurgand la gesturi extreme din dorinta de „mai curat, mai uscat” (ex. 7 zile de post negru cu 10 km alergati pe zi) sau „detoxifieri” prea multe si prea dese in ideea ca niciodata nu esti curat sau ca te „incarci cu toxine” prea des.

3. Carente nutritionale – se tot vorbeste despre ele si cu mici exceptii, ele exista la toti vegetarienii „amatori” unde acest termen inseamna pentru mine acel om care incearca sa imbine viata moderna cu vegetarianismul. Din experienta proprie am realizat ca NU poti avea o dieta 100% echilibrata raw/vegana avand un serviciu care iti ocupa 9-10 ore pe zi, facand curat in casa, spaland vase, platind facturi si iesind in weekend. Singurii vegetarieni echilibrati sunt cei care dedica macar jumatate din timpul unei zile dietei astfel incat sa le poata face pe toate. (Sa nu uitam ca mai toate promotoarele alimentiei de genul sunt intretinute, au afaceri, sunt casnice sau au meserii relaxante – cantareti, vedete de televiziune).

4. Frica de boli – cam toti cei care promoveaza sau discuta despre alimentatia vegetariana amintesc (si citesc cu ajutorul retelelor sociale) despre boli incurabile si o componenta a motivatiei pentru care mananca sanatos e frica de aceste boli.

5. Tendinta de a te considera superior  – aroganta, orgoliul, dispretul sunt emotii/sentimente care acidifiaza corpul si pot face mai mult rau decat alimentatia „sanatoasa” pe care o mancam. Asa cum sunt extrem de multi cei care se considera „religiosi” dar care ii urasc cu patima pe semenii lor (de cate ori n-am auzit rautati grave de la oameni mersi la biserica?) asa exista oameni care au impresia ca cei care mananca porc, vita, berbec, ied si alte animale sunt cumva inferiori, inevoluati

6. Ideea ca vegetarismul se potriveste tuturor – din punct de vedere anatomic, probabil ca asa este, intr-adevar, organismul uman s-a adaptat in timp la multe lucruri si se va adapta si pe viitor. A intra insa intr-o perioada scurta de timp intr-o dieta restransa poate insemna un soc pentru organism. A nu corela stilul de viata si de a gandi cu alimentatia e iarasi o problema. Sunt unii oameni care prin natura serviciului si a vietii sau a modului de gandire au nevoie de mult mai multi nutrienti, grasimi, etc.

Eu unul nu cred ca un taran care da la sapa vara si iarna va sta prin frig toata ziua poate sa traisca mancand vlastari, goji si prune uscate….

Nu cred ca omul modern si urban, manager prin vreo corporatie, cu multe responsabilitati si multa activitate cerebrala poate sa faca fatza fara un aport crescut de uleiuri de buna calitate care sa-i protejeze sistemul nervos.

Ce nu vor spune Ligia Pop si altele e ca stilul raw-vegan sau vegan nu se potriveste tuturor ci acelor oameni care traiesc intr-o lume a lor plina de puf roz.

De asta si majoritatea celor care o dau pe raw-veganism simt nevoia tot mai mult sa se indrepte catre spiritualitate. Unii spun ca e un proces normal pentru ca daca vei curata trupul, incep si mintea si sufletul sa se curete. Nu se spune insa ca fragilizandu-si sistemul nervos printr-un aport scazut de grasimi, resimt din ce in ce mai dureros socurile stresante ale vietii moderne si atunci incearca sa se vindece prin yoga cand de fapt ce le trebuie e un aport de omega 3 consistent pe care l-ai obtine daca ai bea zilnic doua gaturi de ulei de in si ai consuma si mai multe seminte de canepa….lucru pe care foarte, foarte putini vegetarieni il fac.

A te alimenta „smart” nu inseamna a fi vegan sau raw-vegan, inseamna a sti sa-ti adaptezi dieta pentru situatia de viata in care te afli, la mediul in care traiesti, la clima pe care corpul tau o suporta. A te hrani „smart” inseamna sa corelezi cantitatea de mancare cu activitatea fizica din ziua respectiva sau din zilele respective. Oamenii nu au nevoie de 2000 de calorii zilnice cum se spune daca tot ce fac e sa se uite la tv si singurul efort e sa duca tigara la gura insa tot aceeasi oameni au nevoie de 3000 de calorii daca vor urca un munte vreme de 7-8 ore.

Am experimentat multe in ultimii aproape 3 ani de cand ma intereseaza sa ma hranesc mai mult si mai putin sa mananc si tocmai de aceea am ajuns la concluzia ca a te hrani e o arta regala. Ca orice arta include fler, informatie, exercitiu, cunoastere proprie si logica.

Acestea sunt ingredientele principale.

p.s: pentru cei care ar putea interpreta altfel articolul, nu, nu am reinceput sa mananc carne 🙂

Barfele alimentatiei

Olivia Steer, sotia lui Andi Moisescu si mare militanta pentru alimentatia raw vegan pe internet a reusit sa aprinda internetul printr-o neverosimila afirmatie si anume: „cancerul si-l face omul cu mana lui„.

Olivia e cunoscuta pentru extremismul de care da dovada uneori, extremism alimentat de o situatie cat se poate de subiectiva, sora ei murind de cancer la o varsta la care de obicei nu se moare de asa ceva.

Afirmatia cu pricina precum si alte pareri de-ale Oliviei legate de medicina moderna au starnit valva printre cei interesati de subiectul asta al alimentatiei si a vietii sanatoase.

S-a ajuns evident la atacuri la baioneta, la persoana, cat se poate de otravite de un subiectivism dezarmant, fiecare avand cazul lui propriu si perceptia rezultata din aceasta.

Ating subiectul pentru ca el face obiectul multor chestiuni fierbinti de care s-a mai scris pe blog spre aprobarea sau oprobiul public.

E delicat sa te legi, asadar, de subiect fara sa atingi chiar si dintr-o regretabila neatentie diferite corzi sensibile.

Vorbim asadar de o lupta aproape religioasa intre adeptii unei diete „echilibrate” (o definitie pentru acest termen inca nu a fost emisa) si „sectantii” dietei vegetariene, vegane, raw vegane…

De altfel, pe masura ce implicarea Bisericii in vietile oamenilor scade, exista o nevoie acuta de a inlocui golul pasional ramas cu ceva nou menit sa mentina starea de alerta/vanatoare a umanitatii.

Discutiile despre alimentatie, tot mai frecvente, dau apa la moara acestei nevoi acute de disputa, de atac si sange din ADN-ul atat de incercat al omenirii.

Scriu despre asta nu ca s-o sustin pe Olivia sau pe „echilibrati” ci pentru a atrage atentia asupra extremismului de care dam dovada intr-o lume pe care o consideram, chiar si teoretic, ceva mai civilizata decat debutul secolului al XII-lea cand dogma religioasa facea ravagii in Europa.

Discutiile despre alimentatie sunt multe si interminabile asa ca sa revenim in universul misterios al bolii lyme si sa incercam sa nu atacam ca primatele jugulara oponentului fara a avea macar certitudinea ca detinem Sfantul Graal al Lyme-ului.

In chimioterapie si cancer lucrurile-s destul de transate, rata succesului „la 5 ani” depinde de momentul in care boala e descoperita. in alte stadii, rata scade dar se metine ridicata in cazul unor tipuri de boala. Per ansamblu, de cancer inca se moare mai mult decat se traieste.  E drept ca nu m-a preocupat in mod deosebit problema asta insa putinele cazuri mediatizate de care am auzit sau la care chiar am contribuit financiar au sfarsit tot in acelasi loc catre care ne indreptam cu totii.  Inclusiv o fosta colega de munca ce la 29 de ani a fost diagnosticata cu leucemie si in urma multiplelor sedinte de chimio (foarte scumpe) a murit extrem de rapid.

In lyme, lucrurile-s chiar mai dubioase pentru ca implica multe aspecte ce pot fi contestate inca inaintea discutiei despre tratament.

Evitand sa vorbim despre „conspiratia” medicilor ce au ceva impotriva celor cu lyme  (de parca saracii aia cu lupus sunt privilegiati) si ca toate bolile moderne/autoimune sunt cauzate de lyme cred ca ne este tuturor clar ca in ciuda miilor de linkuri de „studii lyme” NU exista la ora actuala un tratament standard si o definitie batuta in cuie pentru boala acesta: borrelioza lyme si coinfectii.

(1) Ce vedem prin Romania la medicii care se incumeta sa trateze boala sunt doar incercari de a turna o plaja cat mai mare de antibiotic, in cantitati cat mai mari si de cat mai multe ori pe zi in pacient in ideea ca poate, poate. Nu exista doi oameni cu acelasi profil clinic care sa fi raspuns la acelasi tratament standardizat (lipsesc studii clinice)

(2)O serie intreaga de terapii alternative (incluzand ozonoterapia, oxigen hiperbar) NU si-au dovedit eficienta (ca monoterapii) impotriva infectiei mai mult decat si-a dovedit-o aerul curat de munte.

(3)Mai mult decat in alte boli, in lyme chiar si medicina moderna (chiar si BCA) combina simulatan tratamentul antibiotic cu multiple tehnici de refacere (sauna, reflexo, miscare) astfel incat in final nu se poate demonstra ce a mers. Nu vorbim asadar de perioada de refacere ci de tratament in sine.

(4)cazurile particulare de vindecari cu antibiotic dar si cele la fel de particulare de vindecari prin „ierburi si clisme cu gheata” NU reprezinta adevaruri universale cat timp exceptiile sunt mai multe decat cei care se incadreaza „regulilor”.

(5)a alege sa faci antibiotic sau tratament naturist in prima faza se bazeaza pe o necunoastere a alternativei nu pe ipocrizie. si cei care aleg sa faca chimio dar si antibiotic sunt luati ca din oala fara a se documenta prea mult inainte. ipocrizia nu-i caracterizeaza si pe cei care au fost diagnosticati in Romania cu Lyme si au ales sa NU ia antibiotic ci sa manance ierburi si pe-o parte si pe alta si care totusi au devenit asimptomatici (unde mai pui ca unii s-au vindecat clinic doar schimbandu-si domiciliul).

(6)bacteriologia NU se face numararand pe ecran spirochetii si afirmand lucruri absolut halucinante cum ca „mai ai putin lyme, cateva spirochete deci acum te vindeci singur” pentru ca sfidam limitele logicii si aplicam placebo denaturand rezultatul. adica in prima faza, ti s-au injectat „cateva” spirochete dar organismul a cedat in fata infectiei iar dupa ce faci ani de antibiotic si mai ai tot „cateva” spirochete organismul va prelua controlul dupa ce el nu a putut tine sub control o masa mult mai mica de spirochete. pentru cine nu ma crede, pot prezenta microscopie cu „numarul” bacteriilor din iunie 2011 si cu numarul „egal” de bacterii din iulie 2012 pentru a vedea eficienta „vizuala” a celor 10 luni de antibiotic.

(7)a nu se confunda studiile stiintifice despre ce „pot” sa faca bacteriile in corp (fara a mentiona caracteristicile „tehnice” ale corpului) cu ce fac efectiv. decizia de a trata cu antibiotic un pacient asimptomatic si sanatos clinic doar pentru ca are niste spirochete(??) in sange este o decizie inconstienta si este asemanatoare cu decizia de a face chimioterapie pentru acele celule canceroase ce sunt trimise zilnic la reciclat de catre sistemul nostru imunitar.

(8) cazul lui x si cazul lui y nu au putere de adevar in aceea ce priveste un lucru atat de sensibil. adevarul stiintei nu tine cont de adevarul lui x sau al lui y si de aceea nici antibioticul si nici frunzele nu vindeca. raman doar cazurile de-o parte si de alta de vindecari sau din contra, adanciri in boala….

(9)dupa mai bine de 7 ani de la debutul obsesiei lyme in Romania (in grosul ei) medicii inca n-au reusit sa standardizeze nimic si nici sa prezinte un studiu stiintific cu ce s-a intamplat cu pacientii lor, colocviile, seminariile si alte asemenea evenimente raman si ele fara un raspuns evident la intrebarile cele mai critice. vinovatii sunt evident conspiratiile, pacientii indisciplinati si boala! in schimb sunt bani pentru alte investitii din care se fac bani buni in calitate de asociat sau administrator (ca tot vorbim de oamenii ipocriti care vand uleiuri esentiale negand ca antibioticul i-a ajutat).

(10)cei diagnosticati sunt informati prin adevaruri trunchiate „a la gadea/badea” doar despre beneficiile unui tratament, nu si despre distrugerile ireversibile pe care acesta le provoaca. cei responsabili cu propaganda prezinta mii de linkuri insa le uita pe cele care arata ca flora intestinala dupa 5 zile de ciprinol nu se mai reface in unele cazuri niciodata(in masura in care „niciodata” inseamna perioada desfasurarii studiului) ori o flora intestinala facuta tandari inseamna un sistem imunitar la pamant si categoric mai incapacitat decat in momentul injectiei cu infectie.

Acestea sunt doar cateva puncte pe care vreau sa le mentionez, mai sunt si altele. Daca au parut ca au o nota defensiva pentru tratamentul naturist e pentru ca vorbim de subiectivism la fel cum vorbim de acelasi subiectivism la cei care tin in maini dosarul cuiva caruia i s-au vindecat leziunile luand antibiotic. Eu cred ca niciuna din variante nu e rea.

Din fericire, cu exceptia cazurilor nefericite de propaganda tip: „vedeti ce patiti daca aveti lyme si nu va tratati!? va sare soldul!” borrelioza si coinfectiile acorda timp fiecaruia sa discearna.

Intr-o lume mai putin dominata de orgolii, pacientii si medicii ar fi lucrat la realizarea unui studiu valid statistic (a se citi, diferente semnificative, correlatii, analiza factoriala, regresii si dispersii) care sa aduca un pic de lumina in problematica asta.

Raman asadar, pacientii cu suferinta lor, ramane iarba vrajbei noastre, raman experientele fiecaruia si cativa, mai destepti care fac bani din asta, manipuland.

Asa a fost mereu si nimeni nu va schimba vreodata asta. Vom ucide in continuare pentru adevarul nostru si vom uita de chibzuinta, vom alege sa ignoram realitatea obiectiva pentru a ne construi mai usor pareriile si evident ca ceea ce avem interior vom incerca sa expunem in exterior distrugand sau construim.

Poate ca Olivia isi striga suferinta pierderii surorii ei prin atacul la medici iar noi incercam sa ne impunem crezul asupra celorlalti. Poate ca asta ne tine pe loc sau poate din contra, ne determina la o anume profunzime.

Per ansamblu raman la parerea ca o lume a monologului, a partidului unic, a parerii singulare este o lume a involutiei din care nimic bun nu poate sa iasa.

Avem in fata noastra o noua ordine mondiala, o ordine a diversitatii si a pluralitatii sociale, avem astazi mai mult liber arbitru sa sapam printre manipulari in cautarea adevarului. Astazi avem o sansa pe care ieri n-o aveam. O sansa ce ne poate duce mai aproape de compasiune decat spre egoist.

Dar despre asta intr-un episod urmator…

 

Apa de legume si fructe

cum-sa-faci-apa-aromata-4-retete-racoritoare_1Am mai zis-o si o repet: micile lucruri in viata pot schimba asa-numitele lucruri „mari” ale vietii.
Universul are o remarcabila afinitate pentru similaritati si atunci fie ca privim microscopic sau macroscopic, forma si fondul structurilor e acelasi si cum o actiune oricat de mica poate determina o reactiune ceva mai mare e bine de stiut ca vindecarea nu necesita lupte nemaivazute, eforturi supraomenesti si sacrificii supreme. Vindecarea incepe de la acele lucruri neinsemnate care prin vointa si rabdare determina schimbari pe multe nivele.
Am convingerea ca orice gest mic pe care il facem fata de noi si fata de altii se va reflecta in final la nivel macroscopic.
In filosofiile orientale s-ar spune ca orice gand oricat de mic este emis catre Univers si poate avea consecinte macro-cosmice, chiar Biblia mentioneaza puterea extraordinara a vointei.

Unul din acele mici lucruri de care povestesc in articolul de fata este modul in care ne hidratam.
S-au scris rauri de text despre care apa e cea mai buna. Eu raman la concluzia ca apa de izvor de munte de la altitudine e cea mai buna, categoric. Cine nu crede, sa incerce izvorul de langa lacul Iezer de la 2200 m. La oras prea putin importa ce apa bem ca oricum e apa moarta dupa parerea mea. Mai ales cea distilata si cea filtrata prin osmoza inversa (sigur, nici macar nu iau in discutie apa de la robinet).
Eh, si revenind la lucrurile mici, pentru a mai invia un pic apa aceasta „moarta” de oras, ideea mea e sa adaugati fructe si legume taiate bucatele in ea.
Astfel, putem pune la o carafa de 1 L de apa distilata/filtrata (dar si la cea la sticla din comert) un kiwi si un mar taiate bucatele sau o banana si o portocala, lamaie si mandarine sau un castravete si un morcov sau o telina si o sfecla sau patrunjel sau menta…
Se lasa asa carafa peste noapte – cam 8 ore- si e buna de consumat.
Va rezulta o apa discret aromata care in plus:
– hidrateaza mai bine corpul
– e bogata in enzime (vie)
– e bogata in minerale si vitamine
– e gustoasa

Spor la baut apa!

Carti de ajutor in lupta cu boala

Scriam acum un an aici despre cateva carti care sunt utile in lupta cu borrelioza (boala Lyme) si nu numai. Cum primesc destule mailuri in care sunt intrebat simplu: „cum sa ma vindec?”, m-am gandit ca daca tot nu pot da un raspuns simplu la aceasta problema complexa iar timp nu prea am pentru unul complex, macar sa scriu despre cartile care m-au ajutat in a intelege mai bine cum functioneaza corpul, cum reactioneaza la diferiti stimuli, cum se vindeca si mai ales, cum isi pastreaza aceasta sanatate greu dobandita.

Sigur, vindecarea inseamna ca si in sport, 10% inspiratie din carti si 90% transpiratie din vointa de a schimba ceva in viata. Parerea mea e ca daca oamenii ar intelege exact cum functioneaza lucrurile in organism, de ce alimentatia, sportul si gandirea (atitudinea) sunt asa de importante, poate ca ar avea vointa sa schimbe ceva. Or cat timp refuza sa se informeze, este de inteles de ce multi aleg sa sufere si sa se complaca in durere si deznadejde decat sa riste si sa se informeze.

Pentru o mai buna intelegere, sa ne amuzam cu filmuletul de mai jos dupa care sa trecem la lista.

 

Carti:

Patricia si Paul Bragg – „Postul – Un miracol

Sanda Stefa – „Arta vindecarii invatata de la Valeriu Popa”

Robert Young – „Dieta Young – Miracolul PH pentru o sanatate perfecta”

Dr. Hiromi Shinia – „Enzima miracol”

Mihaita Toma – „Sistemul Imunitar – Cheia sanatatii”

Mikhail Tombak – „Vindecarea bolilor incurabile prin metode naturiste”

Ernst Gunter – „Hrana Vie – o speranta pentru fiecare”

Victor Duta – „Medicina naturista pe intelesul tuturor”

Alejandro Jungler – „Detox”

Andreas Moritz – „Scapa de pietre la ficat si fiere”

***

Eckhart Tolle – Linistea Vorbeste, Un pamant nou, Puterea prezentului

Louise Hay – Poti sa-ti vindeci viata

Vasile Andru – Terapia destinului

Brandon Bays – Calatoria

Cred ca dupa lectura catorva dintre cartile mentionate, oricine cam stie ce trebuie sa faca pentru a se vindeca. Mai trebuie doar vointa si rabdare si treaba e ca si rezolvata in aproape toate cazurile.

Daca ati mai citit carti care vi s-au parut ca ar ajuta in tot drumul asta anevoios al vindecarii nu ezitati sa impartasiti cu noi informatia caci altfel trec pe beletristica:)