Jess Ainscough, Terapia Gerson, Cancerul si vindecarea

Probabil, pentru o parte din cei care citesc titlul acestui articol, doar numele propriu cu care incepe le este necunoscut. Drept urmare voi face o scurta introducere inainte de a-mi da si eu cu parerea.

Jess Ainscough a fost o tanara de 30 de ani din Australia, cunoscuta lumii la nivel international ca o promotoare a stilului de viata sanatos, al vegetarismului si al vindecarii naturiste a bolilor. Jess a fost diagnosticata la varsta de 22 de ani cu o forma rara de cancer de piele iar la acea vreme i s-a recomandat tratamentul standard in acest caz: chimioterapie. 

La acea vreme, Jess a acceptat sa urmeze calea stiintifica, chimioterapia. Cancerul s-a retras in urma tratamentului dar a revenit dupa doar un an. La revenire i s-a recomandat amputarea totala a bratului unde aparusera celulele cancerigene. De data asta a refuzat si a ales sa urmeze terapia Gerson pentru a se vindeca. In tot acest timp, Jess a facut cunoscuta lumii intregi „lupta” ei cu cancerul astfel incat a adunat o multime de oameni pe care i-a inspirat in jurul ei.

In urma cu mai bine de un an, mama ei a fost diagnosticata cu cancer de san. Aceasta, vazand ca fata ei este in viata la aproape 5 ani de la diagnostic, a ales sa urmeze si ea terapia Gerson, refuzand tratamentul alopat.

Din nefericire, mama Jessicai a murit intr-un final de cancer la san si evident ca atentia tuturor s-a indreptat catre Jessica care a fost pusa la stalpul infamiei si judecata pentru moartea mamei ei din cauza faptului ca aceasta din urma nu a acceptat sa faca chimioterapie, radioterapie, etc

Cancerul Jessicai a reaparut virulent la scurt timp desi ea urma in continuare stilul de viata care o consacrase si in februarie aceasta a murit la aproape 8 ani de la primul diagnostic.

Vestea a venit ca un soc pentru adeptii informatiilor promovate de ea si o lume intreaga condamna acum metodele alternative de tratament in cazul cancerului cel putin.

Sunt convins ca sunt multi care si-au pierdut credinta in terapiile naturiste si in vindecarea holistica in urma acestui caz. Psihicul unui om bolnav, greu incercat deja, este foarte fragil si asimileaza repede si brutal astfel de informatii. Cam ca atunci cand citeam eu despre cazurile de lyme care nu se vindecasera de boala nici dupa ani de tratament antibiotic, hiperbara, dieta…

Intr-o lume a marketingului, un astfel de caz ii face in primul rand pe cei implicati in „industrie” sa traga plapuma pe partea lor. Companiile producatoare de medicamente destinate cancerului vor folosi aceasta nefericita intamplare ca sa dovedeasca inca o data lumii la ce se expune daca nu asculta sfaturile doctorilor (operatie, chimio, radio si repeat).

Cum vad eu lucrurile? cum le-am povestit deja aici.

Nimeni nu e mai indus in eroare decat acela care crede ca e Dumnezeu si ca daca va deveni vegetarian si va face sport se va vindeca de orice. Inclusiv de cancer.

Pentru ca acesti factori, desi importanti, reprezinta dupa parerea mea doar 50% dintr-o vindecare. De fapt, daca stau bine sa ma gandesc, reprezinta 49,99% din vindecare. Indiferent ca vei face tratament acasa sau la institutul Gerson sau la vreun vraci, vei beneficia, maxim, de 49,99% sanse sa te vindeci.

Ce completeaza cifra? ei bine….psihicul si credinta. Nimic in lumea asta nu e mai puternic decat capacitatea creierului de a genera impulsuri care sa vindece (si sa creeze realitatea, printre altele). Dupa parerea mea, orice tratament din lumea asta are cel putin 50,01% sanse de reusita daca vei crede cu toata fiinta in el (asa cum copiii de pe strada se vindecau pe vremuri de „ulcior” punand pe la ochi rahat uman dupa sfaturile batranilor).

Asta e conditia obligatorie si asta explica de ce ne-am certat pe vremuri ca prostii pe dialectica reprezentata de medicina stiintifica in lyme si pseudo-medicina. De asta au existat succese si cu antibiotic si cu naturiste, de asta nici pana in ziua de azi nu e clar de ce la unii functioneaza ceva iar la altii ba in conditiile in care toti avem aceeasi compozitie chimica a corpului.

Orice tratament am face, alopat sau nu, trebuie sa credem in el. De aia exista oameni care au avut cancer in urma cu zeci de ani si care s-au vindecat cu tratament alopat si de asta exista cazuri asemanatoare vindecate cu ierburi si clisme. Pentru ca a existat ceva mai presus de orice, acea energie vitala, acea putere inimaginabila a credintei.

Desi diagnostica cu o forma rara de cancer, agresiv, Jess reuseste sa supravietuiasca inca 7 ani trecand de „supravietuirea la 5 ani” cu ajutorul terapiei Gerson (reamintesc ca in urma chimioterapiei, cancerul recidiveaza dupa un an) insa trauma lasata de moartea mamei ei si acuzele ulterioare au doborat-o psihic si daca a pierdut credinta in tratamentul/stilul de viata sau a avut macar o unda de indoiala asupra lui, a fost suficient pentru ca inevitabilul sa se intample. Avem si noi pe meleaguri cazuri care s-au tratat cu iarba de grau si au intrat natural in remisie din cancer dar au recidivat agresiv in urma unei traume psihice.

„Ceea ce a mai fost, aceea va mai fi, si ceea ce s-a intamplat se va mai petrece, caci nu este nimic nou sub soare” (Ecclesiastul)

Mama Jessicai a avut cancer la san. Medicina „magica” asa cum adeptii inraiti ai medicinei stiintifice o numesc ar putea interpreta asta ca un rezultat al sentimentului matern de „rupere de la san” pe care mama ar fi avut-o atunci cand fiica ei a fost diagnosticata cu cancer si a ales sa urmeze un tratament dubios in care probabil mama Jessicai nu credea in totalitate (motiv pentru care, si atunci cand s-a confruntat direct cu terapia Gerson, mama Jessicai n-a primit niciun beneficiu de la ea).

Ironic un pic, as putea spune ca aceasta gandire magica exista insa magia din ea sta tocmai in aceasta putere incredibila, auto-motivanta, de a vindeca.

Sigur ca da, au curs si vor mai curge multe randuri despre acest caz, cei care pot sa castige ceva din asta trebuie s-o faca indiferent de sanatatea oamenilor. Se va arunca in prima pagina a ziarelor ca terapia Gerson a omorat-o cand la fel de bine ar fi putut-o omori si chimioterapia pe care a urmat-o la inceputuri. Se va spune probabil ca daca Jess ar fi acceptat sa i se taie bratul din umar ar fi avut sanse de supravietuire imense (peste 70%) la 5 ani insa se va omite ca Jess de fapt a trait mai bine de 5 ani dupa recidiva cancerului fara amputare.

Mai e o chestie, din nefericire, in grupurile de vegetarieni, adepti ai gandirii magice, naturopatilor, etc, exista o conditie antitetica constanta in care alimentatiei sanatoase i se opune cancerul. Poate in nicio alta zona a internetului nu se discuta atat de mult de cancer cat se discuta pe forumurile, grupurile si blogurile vegetariene sau dedicate unui stil de viata sanatos (vezi si exemplul curent).

Ideal ar fi sa nu fie asa, sa traim sanatos si frumos fara frica de bau-bau pentru ca in final, de ceea ce ne e frica…nu scapam. Iar daca nu scapam, macar atunci sa nu „luptam” ci sa consideram boala ca o parte a noastra dezechilibrata care trebuie echilibrata.

Mai ramane o intrebare, de ce totusi substanta activa face lucrurile sa se intample in cazul testelor dublu-orb cu grup de control iar placebo nu e suficient de puternic incat sa dea aceleasi efecte ca si grupul ce a primit substanta activa? 

RIP Jess Ainscough!

 

Anunțuri

Top 6 motive pentru care alimentatia „sanatoasa” poate fi nesanatoasa

E foarte greu sa gasesti un echilibru in viata indiferent de domeniul despre care vorbim. Alimentatia nu face nici ea exceptie. In ultimii 2-3 ani, in acelasi timp cu problemele mele medicale, s-a dezvoltat un puternic curent al alimentatiei vegetariene, vegane, raw sau pur si simplu sanatoase printre multi oameni. Daca in trecut era greu sa gasesti un vegetarian in preajma ta, azi e imposibil sa nu ai printre colegi, rude, etc cel putin un om care sa se dea in vant dupa curentul bio, alimentatie sanatoasa, etc.

Multe firme au inflorit producand alimente bio si au aparut multe business-uri „de familie” care livreaza hrana raw la preturi exorbitante. Pe fond, toate-s noi si vechi-s toate. Studiem, alegem, selectam si in final fiecare ramane cu ce a considerat de putinta.

Ca orice trend puternic insa, tinde sa dea pe dinafara atat la nivel micro, al individului, cat si macro, al comunitatii. Atitudinea „hipstereasca” de a fi deosebit cu orice chip a impins omul de rand, nemultumit cu vechea friptura din farfurie inspre un curent mai „deosebit” ducandu-l in numai cativa ani spre o suprasaturatie vegana care  tinde sa faca victime.

Poate ca pana aici va puteti intreba „care e problema?”. Pai problema nu e cu alimentatia vegetariana desi am spus-o si-o repet, consider ca doar 20% din vindecarea unei boli si din mentinerea unei vieti sanatoase e reprezentata de alimentatia sanatoasa, problema e felul in care am ajuns sa ducem in derizoriu prin supramediatizare a intregului concept de a manca sanatos. Un efect secundar al acestei „mode” ar fi ca e sortita schimbarii ca orice alta moda.

Interesant e ca atunci cand ajungi sa aderi la cat mai multe trenduri cum se intampla astazi prin retelele de socializare, ajungi sa le schimbi foarte usor intre ele fara a intelege profunzimile fiecaruia. Ajungi, daca vrei, sa cunosti din toate cate putin si totusi sa nu te pricepi la nimic.

Ori sa nu reusesti sa stapanesti bine chitara nu-i bai insa cand nu intelegi pe deplin ideea de alimentatie risti sa pici in probleme serioase.

Sa vedem asadar care ar fi dupa mine cele 6 motive pentru care „moda” in alimentatie poate fi periculoasa.

1. Castigi pe-o parte, pierzi pe alta –  dai la pompa intr-o anvelopa gaurita. Adica mananci sanatos si esti teribil de inspaimantat sa nu gresesti ceva in dieta ta. Iar daca gresesti ceva, iti faci procese de constiinta. Soliciti astfel glandele endocrine, soliciti psihicul, te deprimi.

2. Atitudine extremista – sunt multi adepti ai curentului unei alimentatii sanatoase care sub pretextul sanatatii ajung sa-si suprasolicite organismul recurgand la gesturi extreme din dorinta de „mai curat, mai uscat” (ex. 7 zile de post negru cu 10 km alergati pe zi) sau „detoxifieri” prea multe si prea dese in ideea ca niciodata nu esti curat sau ca te „incarci cu toxine” prea des.

3. Carente nutritionale – se tot vorbeste despre ele si cu mici exceptii, ele exista la toti vegetarienii „amatori” unde acest termen inseamna pentru mine acel om care incearca sa imbine viata moderna cu vegetarianismul. Din experienta proprie am realizat ca NU poti avea o dieta 100% echilibrata raw/vegana avand un serviciu care iti ocupa 9-10 ore pe zi, facand curat in casa, spaland vase, platind facturi si iesind in weekend. Singurii vegetarieni echilibrati sunt cei care dedica macar jumatate din timpul unei zile dietei astfel incat sa le poata face pe toate. (Sa nu uitam ca mai toate promotoarele alimentiei de genul sunt intretinute, au afaceri, sunt casnice sau au meserii relaxante – cantareti, vedete de televiziune).

4. Frica de boli – cam toti cei care promoveaza sau discuta despre alimentatia vegetariana amintesc (si citesc cu ajutorul retelelor sociale) despre boli incurabile si o componenta a motivatiei pentru care mananca sanatos e frica de aceste boli.

5. Tendinta de a te considera superior  – aroganta, orgoliul, dispretul sunt emotii/sentimente care acidifiaza corpul si pot face mai mult rau decat alimentatia „sanatoasa” pe care o mancam. Asa cum sunt extrem de multi cei care se considera „religiosi” dar care ii urasc cu patima pe semenii lor (de cate ori n-am auzit rautati grave de la oameni mersi la biserica?) asa exista oameni care au impresia ca cei care mananca porc, vita, berbec, ied si alte animale sunt cumva inferiori, inevoluati

6. Ideea ca vegetarismul se potriveste tuturor – din punct de vedere anatomic, probabil ca asa este, intr-adevar, organismul uman s-a adaptat in timp la multe lucruri si se va adapta si pe viitor. A intra insa intr-o perioada scurta de timp intr-o dieta restransa poate insemna un soc pentru organism. A nu corela stilul de viata si de a gandi cu alimentatia e iarasi o problema. Sunt unii oameni care prin natura serviciului si a vietii sau a modului de gandire au nevoie de mult mai multi nutrienti, grasimi, etc.

Eu unul nu cred ca un taran care da la sapa vara si iarna va sta prin frig toata ziua poate sa traisca mancand vlastari, goji si prune uscate….

Nu cred ca omul modern si urban, manager prin vreo corporatie, cu multe responsabilitati si multa activitate cerebrala poate sa faca fatza fara un aport crescut de uleiuri de buna calitate care sa-i protejeze sistemul nervos.

Ce nu vor spune Ligia Pop si altele e ca stilul raw-vegan sau vegan nu se potriveste tuturor ci acelor oameni care traiesc intr-o lume a lor plina de puf roz.

De asta si majoritatea celor care o dau pe raw-veganism simt nevoia tot mai mult sa se indrepte catre spiritualitate. Unii spun ca e un proces normal pentru ca daca vei curata trupul, incep si mintea si sufletul sa se curete. Nu se spune insa ca fragilizandu-si sistemul nervos printr-un aport scazut de grasimi, resimt din ce in ce mai dureros socurile stresante ale vietii moderne si atunci incearca sa se vindece prin yoga cand de fapt ce le trebuie e un aport de omega 3 consistent pe care l-ai obtine daca ai bea zilnic doua gaturi de ulei de in si ai consuma si mai multe seminte de canepa….lucru pe care foarte, foarte putini vegetarieni il fac.

A te alimenta „smart” nu inseamna a fi vegan sau raw-vegan, inseamna a sti sa-ti adaptezi dieta pentru situatia de viata in care te afli, la mediul in care traiesti, la clima pe care corpul tau o suporta. A te hrani „smart” inseamna sa corelezi cantitatea de mancare cu activitatea fizica din ziua respectiva sau din zilele respective. Oamenii nu au nevoie de 2000 de calorii zilnice cum se spune daca tot ce fac e sa se uite la tv si singurul efort e sa duca tigara la gura insa tot aceeasi oameni au nevoie de 3000 de calorii daca vor urca un munte vreme de 7-8 ore.

Am experimentat multe in ultimii aproape 3 ani de cand ma intereseaza sa ma hranesc mai mult si mai putin sa mananc si tocmai de aceea am ajuns la concluzia ca a te hrani e o arta regala. Ca orice arta include fler, informatie, exercitiu, cunoastere proprie si logica.

Acestea sunt ingredientele principale.

p.s: pentru cei care ar putea interpreta altfel articolul, nu, nu am reinceput sa mananc carne 🙂

[Quick Tip] Desert fara foc

Din ciclul „Q: cum fumeaza raw veganul tigara; A: neaprinsa” s-a vrut halva de seminte de susan si floarea soarelui (dupa reteta de aici)  si a iesit altceva caci creativitatea nu-mi da pace. Mai exact bilute neaprinse 🙂

Deci cum am facut eu:

Am amestecat toate ingredientele listate mai jos intr-o compozitie „tip plastelina” si le-am „sigilat” in seminte de susan in asa fel incat sa poata fi apucate (initial au iesit cam moi bilele insa prin lasare la frigider se fac asa cum trebuie).

  • 400gr seminte de floarea soarelui (date prin rasnita)
  • 100gr susan (date prin rasnita)
  • miere
  • 45-50 gr unt de cacao
  • scortisoara, cuisoare,  stafide aurii, curmale
  • pudra de roscove

Ma gandesc ca as fi putut sa folosesc si fulgi de nuca de cocos dar oricum nu aveam asa ca poate altadata caci amestecul e delicios si intentionez sa-l repet.

Bon appetit!