Primul cross oficial de dupa Lyme

Ultima alergare oficiala am facut-o undeva pe 4 Mai 2011 cand am alergat 6,3 km in parcul IOR in 32 minute. La 7 zile dupa s-a instalat boala si…povestea o stiti!

De cand am renuntat la antibiotic si m-am putut ocupat serios de miscare, am revenit treptat treptat la alergare. In special banda, in sala. 1 km, 2 km, maxim 3 km. N-am vrut niciodata sa fortez si m-am limitat la atat in ceea ce priveste alergarea.

Azi insa am reintrat in circuitul alergarilor oficiale participand la primul cross de dupa boala. Crossul Casiopeea (la care mai participasem si in 2010 la prima editie).

Am alergat fara probleme cei 6 km in 29 minute si am iesit pe locul 162 din 340 de participanti la categoria „domni” 🙂

Un timp foarte bun pentru mine la care nu m-am asteptat. Poate pentru unii alergatori care ar ajunge aici li s-ar putea parea nesemnificativ insa pentru mine inseamna mult. Un mare generator de moral in sensul ca m-am convins intr-adevar ca dieta vegetariana furnizeaza suficienta energie pentru activitati care sa necesite un efort sustinut.

Deja ma gandesc cu timiditate la primul semi-maraton de dupa Lyme. Asta chiar ar fi o performanta:)

Anunțuri

EcoMarathon Moeciu de Sus 2011

…pentru mine doar crosul de 14,2 km reprezentand prima bucla a maratonului. suficient EcoMarathon 2011pentru a gusta chiar si putin din acea atmosfera impresionanta din preajma concursurilor sportive unde crampele musculare, lacrimile si fericirea se imbina intr-un paradox atat de frumos.

Mi-as fi dorit sa alerg maratonul dar ceva probleme la gamba stanga m-au facut sa abordez cu prudenta un eventual maraton. Culmea e ca nici la inceputul cursei, nici in timpul si nici la sfarsit nu am mai resimtit niciun fel de durere in muschi motiv pentru care as fi vrut sa merg mai departe, off the record, in bucla 2 si poate si in bucla 3. M-am gandit totusi sa nu par un ciudat cu numar portocaliu alergand pe b2 si b3 (am aflat mai la urma ca unii chiar asa au facut). Daca as fi stiut…

Bucla I a trifoiului eco a fost f. bine dozata alternand vreo 2 km de ciment cu poteci abrupte, poteci prin padure si coborari vertiginoase. Foarte bine „asezate” de Mama Natura astfel incat dupa ce ti-ai varsat plamanii urcand in forta vreo 200 de m verticali sa te poti „relaxa” cu alti 2-3 km de fuga la vale. Ah! si ce buna e fuga la vale. De altfel punctul meu forte avand in vedere ca majoritatea depasirilor asa le-am facut 🙂

Imi propusesem 1h30min dar am venit la 1h40min pentru ca in continuare sunt lenes si nu reusesc sa trag de mine pana la 90%-95% din capacitate. Imi reprosez ca am stat si am mers usurel pe poteca la deal in loc sa depasesc si imi reprosez ca au fost portiuni de plat in care am stat sa-mi trag sufletul dupa urcare decat sa alerg iarasi.

Cu siguranta este loc de mai bine…

Evident, organizarea a fost la inaltime (nici nu aveam alte asteptari de la o echipa de alergatori profesionisti) iar voluntarii au pus mult suflet in ceea ce au facut. incepand cu babutza de la unul din punctele de alimentare si terminand cu baiatul de la „pasta party” care tot intreba: „domnu’, va dau un ceai cald?„. foarte frumos!:)

As mai fi ramas in Moeciu si duminica, e o zona absolut superba! din nefericire pe la orele 16 s-a declansat o „extorsiune” a unei ninsori…..ca in decembrie … asa ca am luat calea Bucurestiului cu o oarecare nerabdare in asteptarea unei noi alergari montane.

Pe scurt:

EcoMarathon Moeciu de Sus

Participare: Cros (14,2 km)

Timp: 1h40min

Maraton Internation Cluj

Fuse si se duse si maratonul international Cluj. Prima editie. Bine organizata, zic eu. De altfel, cand vine vorba despre Ardeal, pretentiile mele sunt ceva mai crescute iar de fiecare data Ardealul reuseste sa se ridice la nivelul asteptarilor mele. Deh…doar Ardealu’i Fruncea!:)

 

Am inceput antrenamentul serios pentru proba de semi-maraton abia in jurul datei de 10 martie, alergarile mele din 2011 pana atunci totalizand in jur de…30 de km 🙂

Am incercat sa-mi impun un program de alergat care sa ma aduca in pragul unui rezultat de 1h45min. Program pe care l-am respectat mai mult sau mai putin…

La alergarea „lunga” , de 18 km in Herastrau, din urma cu doua saptamani am scos un timp destul de prost care m-a facut sa ma indoiesc de realismul „telului” meu pentru acest eveniment.

Totusi, in ciuda vantului „cainesc” care a tot batut in weekend in Cluj si a diferentei de nivel pe care s-a desfasurat cursa, am reusit sa scot un surprinzator 1h48min reusind astfel sa dobor timpul de 1h54min obtinut la maratonul din Bucuresti.

Felicitari organizatorilor si voluntarilor care au facut posibila desfasurarea acestui eveniment cu ocazia caruia am avut ocazia sa (re)gasesc Clujul in alergare mai frumos ca oricand!

Cursa de maraton a fost castigata de un etiopian (in imagine)

 

Malu’ Valu’

Marti seara. Alergare din nou. 9,5 km. Suficienti incat sa impart oamenii din parc de la ora 21  in doua categorii:

a) Alergatori – o gramada, chiar daca fiecare alearga in voia lui, te simti totusi bine. parte dintr-o ginta iar noua, oamenilor, ne place in grup…:)

b) Fumatori – o gramada si mai mare, pe role, pe banci, pe scari, in iarba si pe malu’ lacului.

„Timpuri Noi” in player merg numai bine cu alergatul iar cele 15 grade de afara fac dintr-o seara banala, un miracol!

 

Despre primavara si alergare

Asics Blackhawk Gel

Departe de a se fi terminat zilele ‘agitate’ la abatorul sufletelor. Totusi, am profitat de prima zi autentica de primavara dupa….100 de zile de ger, zapada, etcah! si am mers la alergat in IOR. Premiera pe luna martie si premiera de utilizare si pentru noii mei Asicsi cu Gel…demere! 🙂

Mai cu dureri de sale, mai cu  „ce dracu’ caut eu aici?” am reusit sa duc la bun sfarsit antrenamentul de 6,3 km pe care mi l-am propus ajutat fiind si de noii papuci zburatori. Acum e bine, am spart gheata pe martie si astept cu interes maratonul de la Cluj de pe 10 aprilie! 😀