Ultima alergare oficiala am facut-o undeva pe 4 Mai 2011 cand am alergat 6,3 km in parcul IOR in 32 minute. La 7 zile dupa s-a instalat boala si…povestea o stiti!
De cand am renuntat la antibiotic si m-am putut ocupat serios de miscare, am revenit treptat treptat la alergare. In special banda, in sala. 1 km, 2 km, maxim 3 km. N-am vrut niciodata sa fortez si m-am limitat la atat in ceea ce priveste alergarea.
Azi insa am reintrat in circuitul alergarilor oficiale participand la primul cross de dupa boala. Crossul Casiopeea (la care mai participasem si in 2010 la prima editie).
Am alergat fara probleme cei 6 km in 29 minute si am iesit pe locul 162 din 340 de participanti la categoria „domni” 🙂
Un timp foarte bun pentru mine la care nu m-am asteptat. Poate pentru unii alergatori care ar ajunge aici li s-ar putea parea nesemnificativ insa pentru mine inseamna mult. Un mare generator de moral in sensul ca m-am convins intr-adevar ca dieta vegetariana furnizeaza suficienta energie pentru activitati care sa necesite un efort sustinut.
Deja ma gandesc cu timiditate la primul semi-maraton de dupa Lyme. Asta chiar ar fi o performanta:)
N-am mai scris in ultima vreme. Viata sanatoasa ocupa surprinzator de mult timp. Asa cum abia acum imi dau seama ca in 95% din restaurantele din Romania singurul meniu vegetarian in adevaratul sens al cuvantului este orez cu ciuperci sau cartofi natur cu varza, asa realizez ca sa traiesti sanatos in conditiile unui job de 8+1 ore iti cam mananca tot timpul liber.
Sucuri, gatit, sport, uneori qi gong, alteori reiki, putin…foarte putin, prea putin fata de cat mi-as fi dorit, somn pe care din greu ma chinui sa-l pastrez la macar 7 ore pe noapte si nici n-am mai zis nimic de citit. Noroc ca mai exista weekenduri pentru relaxare. Cat mai bine sa fie si o relaxare in natura.
In fine, pe foarte pe scurt, ce-am mai facut? pai am fost dupa cum mentionam si in trecut, in masivul Piatra Mare unde am urcat pe varf la 1844 prin ceata si o ploaie inghetata. Apoi am coborat cu bicicleta din muntii baiului in Azuga si apoi pana in Cimpina parcurgand 55 km, apoi am facut cateva trasee pe la lacul Sfanta Ana si prin Ceahlau in concediul muncitoresc, apoi am participat la „Prima Evadare” unde am parcurs cei 58 de km ai cursei pe teren offroad in 4h15min, apoi am mai facut o tura in Bucegi si tot asa.
Promit ca o sa revin si cu poze insa deocamdata vroiam sa va mai spun cate ceva in scris. Stiu ca pozele fac cat 1000 de cuvinte insa procesarea lor si inserarea in articole ia ceva mai mult timp pe care sper sa-l am cat de curand.
Ideea era sa va transmit ca se poate, ca dupa 7 luni de la terminarea antibioticului sunt ok dupa cum se vede in scurta descriere de mai sus. Adica, pe bune, sunt oameni sanatosi clinic care nu fac chestiile alea pentru ca nu pot. Asadar, exista viata dupa Lyme, chiar exista! Inca o chestie, daca mananci vegetarian nu vei fi lesinat asa cum cred majoritatea oamenilor ci vei putea face ce am scris eu mai sus daca ai grija cat de cat la ceea ce mananci. Sigur, mai mananc din cand in cand cate un ou de gaina de tara, sa zic cam 4-5 pe luna pentru ca si dupa atata timp (aproape 20 de luni de cand am renuntat la carne si la 7 luni de cand am renuntat la tot ce inseamna lactate) inca nu reusesc sa echilibrez nutritiv 100% dieta si atunci mai bag cate un ou pentru vitamina B12 (pe care de altfel o si suplimentez cu ajutorul unui spray cu vit. B12).
Mai iau urmatoarele suplimente: coenzima Q10 120 mg / zi, gingko biloba 60 mg/zi, l-glutamina 2-3 g /zi, ulei de catina 1,8 g/zi, zinc 15 mg/zi si super rhodiola rosea 500 mg/zi, enzime digestive.
Nu mai mentionez de aportul de omega 3 din seminte de in ,argila, spirulina si tot ce tine de aspectul nutritiv.
Fac sport in mediu organizat (sala de fitness) de doua ori pe saptamana: miscare anaeroba (cu greutati) – 70% din timp, miscare aeroba (bicicleta si alergat pe banda) – 30% din timp, sauna la 80 de grade tot de 2 ori pe saptamana si bazin. Incerc sa merg o data pe saptamana cu bicla la munca (2 x 20 km) si sa lucrez cu greutatile acasa inca o zi + weekendurile atunci cand ies in natura. Deci in medie, cam 4 zile pe saptamana fac sport intre 1 si 4 ore pe zi. Acum mi-am luat o coarda si desi sunt cam praf la sarit coarda, totusi perseverez ca sa inlocuiesc cu ceva mai placut cele 100 de sarituri matinale „pe loc” pentru punerea in miscare a limfei.
Si nu in ultimul rand sa nu uitam sa ne rugam si sa multumim Divinitatii pentru tot. Nu fac pe habotnicul, n-am pretentii de credincios, in fapt, cred ca sunt si posedat de duhuri necurate avand in vedere ca am o stare de agitatie cand intru in biserici, insa stiu ca exista cineva ce le oranduieste pe toate si mai stiu sa recunosc un text frumos si iacata! cum stateam eu asa intr-o seara si meditam la nemurirea sufletului, un gand mi-a venit subit in minte cum ca sa caut pe google acatistul de multumire. Acum cateva luni nici nu stiam ce-s alea acatiste si oricum, nu stiam nici dupa aceea vreunul insa l-am cautat pe acesta si nu mica mi-a fost mirarea sa descopar ceva miraculos care la prima lectura (a unui acatist) aproape m-a impresionat la lacrimi prin faptul ca se muleaza perfect pe ideea de panteism cu care ma identific destul de mult.
Daca nu ma credeti, iata un citat si mai jos linkul catre intregul text pentru cei care simt ca trebuie sa multumeasca.
M-ai adus in viata aceasta ca intr-un rai preasfant. Am vazut cerul ca un potir albastru si adanc, in azurul caruia canta pasarile, am ascultat fosnetul linistitor al padurii si susurul dulce – glasuitor al apelor, m-am infruptat din roadele bine inmiresmate si dulci, ca si din mierea cea parfumata. Ce bine e la Tine pe pamant si cata bucurie sa fii oaspetele Tau!
Slava Tie, pentru praznicul vietii;
Slava Tie, pentru buna mireasma a lacramioarelor si a trandafirilor;
Slava Tie, pentru felurimea cea desfatata a roadelor si a seminelor;
Slava Tie, pentru stralucirea de giuvaer din roua diminetii;
Slava Tie, pentru surasul desteptarii scaldate in lumina;
Slava Tie, pentru frumusetea zidirii mainilor Tale;
Slava Tie, pentru viata veacului acesta, prevestitoare a celei ceresti;
In sfarsit! dupa patru luni in care nu am reusit (sau nu m-am simtit capabil de efort fizic prelungit, care sa depaseasca cele 30-45 de min de exercitii fizice zilnic) sa ajung pe muntele meu drag, ieri am reusit fara dificultati sa parcurg traditionala tura „de sfarsit de an” in Muntii Ciucas. Mai exact din pasul Bratocea, pe culmea Bratocea pana pe Vf. Ciucas, trecand pe la cab. Ciucas si coborand pe Valea Berii pana in DN 1A.
In total in jur de 16-17 km parcursi lejer, in pas domol, de-a lungul a vreo 6-7 ore. O diferenta de nivel de vreo 700 m (de la 1250 in pasul Bratocea pana pe Vf. Ciucas la 1954 m).
Vreau sa spun ca m-am simtit excelent! daca in primii pasi de urcare cam gafaiam (si ca rezultat al semi-sedentarismului din ultimele luni), dupa aceea totul a mers peste asteptari (ca sa zic asa), fara simptome, fara oboseala care sa-mi strice tura (de altfel de vreo trei zile sunt asimptomatic).
Iar vremea a fost superba!
As mai mentiona ca tura am facut-o alaturi de doi prieteni diagnosticati si ei cu Lyme 😦 care au urmat tratamentul de trei luni cu antibiotice (si care nu si-au schimbat dieta si nu fac tratament naturist actualmente, de fapt, ei sunt baza mea de comparatie in evolutia post-tratament 🙂 ).
Mai jos o sa insir cateva poze sa va bucurati si voi asa cum m-am bucurat si eu sa pot sa traiesc aceasta zi.
La multi ani si petrecere frumoasa (si cu moderatie 🙂 ) de Revelion!:)
Numai un alt blog 