Antrenament fizic pe intervale de intensitate (HIIT)

https://i0.wp.com/www.prevention.com/sites/default/files/images/news/featured_images/exercise%20and%20appetite%20628x363.jpg

Spuneam in trecut ca miscarea fizica, sportul, reprezinta 30% din procesul de vindecare in acel raport alimentatie/sport/psihic de 20/30/50.
In acelasi timp, raportul progresiv reprezinta si ordinea volumului de munca personala pe care cineva trebuie sa o depuna, in ordine crescatoare, catre o viata sanatoasa sau dupa caz, catre vindecare.
Astfel, experienta mi-arata ca cel mai usor e sa schimbi modul in care te alimentezi (desi poate sa para si asta in sine foarte greu), apoi sa faci sport („eu am probleme fizice, n-am energie, nu pot face sport„) iar cel mai greu e sa schimbi felul cum gandesti si cum vezi viata („sunt prins in mizeria asta si nu pot sa gandesc ca un rege cat timp ma aflu intr-o cloaca existentiala„).
Majoritatea se opresc la primii 20% intrebandu-se de ce totusi nu se intampla nimic in ciuda veganismului, dietei keto, postului, curei cu struguri, etc.

Ori mai multe sanse de a se vindeca sau a se mentine sanatos are cel cu o atitudine pozitiva care face sport (chiar daca acel sport este munca fizica) decat are acela care mananca sanatos si bio si atat.

Asadar, „nu am timp, nu pot, conditia fizica nu-mi permite, sunt bolnav si ma dor toate cele, medicul, tratamentul, <introduce motiv> nu-mi da voie„.
homer_running-e1342899540910
Exista o varianta de antrenament fizic care e chiar mai benefica decat cea obisnuita a miscarii constante. Varianta se numeste antrenament pe intervale de intensitate (in engleza HIIT – High Intensity Interval Training) si ar putea fi inteleasa gandindu-ne la un atlet care in loc sa alerge cu o viteza constanta toata distanta o va face alternand sprinturi intense cu perioade in care doar merge. Cu alte cuvinte, intervalele intense de sprint sunt intercalate cu cele de repaus activ. Acelasi lucru pentru orice fel de miscare. De la aerobic la lucrul cu greutatile.

In termeni mai populari, se pare ca ducerea organismului la 80-90% din capacitatea maxima pe durata scurta e mai benefica decat un antrenament la 50% din capacitate pe o durata lunga. Cum ne dam seama care e capacitatea noastra maxima? in general dupa ritmul cardiac maxim care in general are valoarea 220 – varsta (de exemplu, capacitatea maxima a unei persoane de 35 de ani este de 185 bpm, 90% inseamna 165 bpm ritm cardiac).

Eu am remarcat asta atat in mersul pe munte unde starea de bine fizic apare atunci cand alternez mersul alert si efortul intens cu momente de pauza decat cand merg incet si constant. Acelasi lucru si la sala de sport, alergatul pe banda alternand o viteza de 6 kmph cu una de 12 kmph sau repetari intense cu greutatile alternate cu 1-2 minute de plimbat lejer prin sala obtin parca mai multe beneficii fizice si psihice din acel antrenament.
Acest tip de antrenament are beneficii mai mari decat cel obisnuit in ceea ce priveste capacitatea corpului de a se oxigena, de a folosi insulina in arderea grasimilor si construirea tesutului muscular, cresterea elasticitatii arterelor, preventia multor boli cronice. De asemenea, durata unui astfel de antrenament poate fi redusa fara a pierde niciun beneficiu in comparatie cu un antrenament clasic. E suficient un antrenament de 20 de minute cu intervale de un minut deci 10 repetari.
Eu imi imaginez asta sub forma scurgerii de la chiuveta care nu are nicio sansa sa se desfunde daca te bazezi doar pe jetul constant al robinetului pe cand daca pui capacul chiuvetei, o umpli cu apa si apoi ridici capacul producand un flux puternic de apa in conducta ai sanse mult mai mari sa reusesti:)

Antrenamentul pe intervale (HIIT) pe langa faptul ca e foarte benefic in cazul multor afectiuni cronice e si perfect adaptat vietii moderne pentru ca nu-ti ia mai mult de 20 de minute din care 10 cu adevarat intense si in felul asta nu mai poti motiva lipsa timpului pentru sedentarism.

Mai ramane doar sa vezi ce faci cu restul pretextelor:)

Surse mai detaliate aici si aici.

Anunțuri

Jurnalul

“Writing is the only way I have to explain my own life to myself.” 

Copil fiind, am fost tot timpul indemnat sa tin un Jurnal pentru a rezolva prin scris problemele ce tineau de gramatica inerente gimnaziului. „Hartia suporta orice” imi spunea maica’mea, ea insasi avand perioade lungi in care a pus pe hartie intamplari ale vietii ei.

Mi se parea o prostie sa ma dezvalui unei hartii care la drept vorbind ar fi putut sa cada in mainile unor neaveniti care ar fi avut acces astfel la toata intimitatea gandurilor mele. Insa n-am respins ideea si pe la 12 ani am scris prima mea fila de jurnal pe care o mai am si acum intr-un caiet uitat prin vechiul birou de lemn.

Uneori se intampla sa am ceva mai mult timp si sa vreau sa recitesc ce scriam.

Totul era scris in dulcele stil epic. Cine m-a vizitat, ce am facut, cine m-a enervat, de ce m-a certat maica’mea si altele. Niciodata n-am putut sa tin un jurnal mai mult de doua saptamani pentru ca ma simteam obligat sa scriu neaparat in fiecare zi si asta ma stresa. In timp insa, cu mari salturi temporale de ani buni, printr-o progresie logica, am ajuns sa scriu si despre ganduri si despre planuri si frustrari, deceptii sau din contra, bucurii si pozitivitate.

Astfel, iata ca si la 18 ani tineam un jurnal, tot pentru o scurta perioada, in care imi puneam pe hartie temerile legate de bac si de viitorul de dupa liceu si in care dezvaluiam cu maxima sinceritate emotiile liceului si nostalgia pe care deja incepusem s-o simt caci „vrei ori nu vrei, anii de scoala se duc si ei„.

Mult mai tarziu am realizat ca nu doar  hartia suporta orice insa scriind aveam un dialog foarte personal cu propriile mele ganduri oglindite in hartie. In fond, in acei ani de adanci tulburari emotionale, de multe ori sentimentul de „singur impotriva tuturor” era anihilat de acel caiet care nu ma dezaproba, nu ma condamna, nu era ocupat, nu era atent la altceva in timp ce-i vorbeam si era tot timpul disponibil.

Chiar mai mult de atat, ma uit ca din 2011 de cand am pornit cu blogul, practic am tinut in mare un jurnal. Dincolo de comunitate si de informatiile aduse aici de cei care citesc, propria relectura a textelor scrise inainte de momentul publicarii dar si recitirea ulterioara la ceva distanta in timp a fost tot un jurnal. Facut inconstient de acest beneficiu, sa scriu m-a ajutat foarte mult sa-mi asez gandurile, sa le transform pe cele profund negative, irationale, in ganduri operative, functionale si mobilizatoare. Schemele „hilare” cu programul zilnic au avut acelasi rol de paliativ emotional decat operational. Evident, problemele emotionale, sufletesti nu trec prin scris insa scrisul in sine poate modifica gandirea de moment si prin ea si starea emotionala.

De altfel, un studiu facut pe pacientii cu diagnostic de cancer renal care s-au apucat de scris a aratat o reducere a simptomelor si o imbunatatire a stariilor psihice.

Conteaza insa ca in aceasta oglinda a hartiei sa se reflecte exact produsul cel mai intim al creierului: mintea noastra, nud, caci gandurile dezbracate de orice incercare personala de a le acoperi in spatele unei masti pot arata depresie, pot arata tot ce e mai rau in fiinta voastra si ne pot arata cum mecanismele defecte ale gandirii ne pot tine captivi intr-o stare placida. Putem de aici sa recitim si sa reconstruim textul initial, scris dintr-o suflare, cu ceva mai mult discernamant pentru a vedea irationalul ratiunii noastre. Fara psiholog, life-coacher, NLP sau tehnici energetice.

Iar exprimarea prin scris nu e proprie doar acelor oameni cu probleme emotionale ci si oamenilor de succes. Nu doar scriitorii dubiosi si filosofii au avut jurnale ci si Einstein caci doar asa ne putem intelege mai bine si ne putem structura mintea si memoria. Un alt studiu efectuat pe studenti a aratat ca scrisul poate sa imbunatateasca memoria si sa creasca performantele cognitive.

Deci oricum am lua-o, pe cat de greu ne putem gasi timp si pentru asa ceva, sa tinem un jurnal sau pur si simplu sa scriem un eseu, asa cum ne pricepem noi, fara jena de a nu avea talent, fara impresia ca am fi scriitori de la care se asteapta multe, poate avea efecte surprinzatoare asupra mintii noastre.

Hartia poate nu mai e la moda desi din punctul meu de vedere doar in scris de mana beneficiezi de suficient de mult timp pentru a lasa cuvintele sa-ti iasa din minte natural fara sa le fortez, tastatura sau alte metode audio sau video de comunicare cu propria-ti persoana fiind prea rapide, insa problemele oamenilor au ramas aceleasi iar scrisul poate fi „leacul babesc” pentru depresie, tristete, nevroze, anxietate si cate si mai cate…

Proprietatile terapeutice ale vinului

s2.ziareromania.ro

In Romania de dinainte de capitalism, vinul era printre bauturile preferate ale romanului din clasa de jos sau de mijloc dar si ale venerabilei protipendade. In zona in care am crescut, desi deloc o regiune viticola, aproape fiecare curte avea o bolta umbroasa in curte de unde se recoltau diferite soiuri de struguri pentru a fi puse la gramada, a fi zdrobite si apoi presate in teasc si trase in butoi. Chiar si cei din mediul urban intreprindeau un adevarat comert elitist cu lichidul lui Bahus, vinul „de casa” fiind si astazi un nume cu rezonanta in restaurantele, speluncile si barurile din Romania.

Dupa caderea comunismului insa, o serie intreaga de marci de bere au invadat piata schimband obiceiurile de consum la romani care usor usor, in special generatia tanara, au uitat de consumul de vin profilandu-se pe bere la PET sau la doza.

Schimbarea acestui mod de a intelege bauturile alcoolice a venit si pe fondul pierderii cunoasterii in ceea ce priveste vinul. Daca la o bere nu prea ai teren de desfasurare, aceasta putand sa fie mai amaruie sau mai putin amaruie, bruna sau blonda, in ceea ce priveste vinul terenul de joc e mult mai vast, existand pentru aceasta si o intreaga scoala: oenologia.

Romania este o tara privilegiata din punctul asta de vedere avand regiuni extrem de propice pentru cultura vitei de vie stiindu-se ca inca din vremurile dacice in teritorul acesta vinul era la putere.

Insa sa revenim la cele simple si sa ne gandim la batranii de la tara care la varste venerabile au ce sa povesteasca, inclusiv despre vin.

Or, de multe ori am avut placerea sa descopar ca aproape toti octogenarii care inca se mai tin bine au consumat alcool toata viata. In deosebi vin si tuica sau palinca. Cea mai recenta poveste intamplandu-se undeva in aprilie cand am cunoscut un respectabil domn la varsta de 83 de ani din jud. Giurgiu si care mi-a dat urmatorul sfat atunci cand l-am intrebat care e secretul longevitatii lui: Un pahar de vin dupa masa de pranz si o cinzeaca de tuica inainte de masa.

In urma cu cateva luni fusesem la un recunoscut nutritionist si totodata medic care imi interzisese cu desavarsire alcoolul indiferent daca vinul ar contine puternicul antioxidant resveratrol sau nu.

Nu prea am fost de acord, nu ca as fi eu mare alcoolist, de altfel toata adolescenta mea abia daca m-am imbatat ceva mai mult de vreo doua ori in rest fiind o persoana foarte ponderata insa dupa parerea mea o persoana care nu consuma moderat alcool e o persoana trista. Chiar si cuvantul englezesc „spirit” ce denumeste tocmai termenul alcool vine in sprijinul afirmatiei si deciziei mele de a nu urma acest sfat al cunoscutului medic naturist.

E bine de stiut ca desi bunicul din Giurgiu nu stie carte, vinul are o multime de proprietati terapeutice pe care n-am sa le detaliez prea mult, se gasesc din plin pe net, insa trebuie tinut cont de faptul ca vinul este bogat in zaharuri, acizi organici, glicerol, compusi fenolici, aminoacizi, vitamine – A, B1, B2, PP si saruri minerale si ca asigura un deosebit aport nutritiv si mineralizant pentru organismul uman. Mai mult de atat, vinul contine un antioxidant puternic: resveratrolul, un ingredient miraculos care se gaseste in pielita si samburii strugurilor rosii si implicit a vinului rosu, poate prelungi viata, are puteri anti-imbatranire si capacitatea de a lupta cu cancerul, bolile de inima si obezitatea.
Resveratrolul nu este altceva decat un colorant polifenolic, considerat cel mai puternic antioxidant cunoscut pana acum, de patru-cinci ori mai puternic decat betacarotenul, de 50 de ori mai puternic decat vitamina E si de 20 de ori mai puternic decat vitamina C.

Daca totusi nu puteti consuma vin sau struguri atunci puteti sa beneficiati de efectele benefice ale acestui antioxidant consumand fructe negre (afine, mure, dude, prune….) sau legume gen varza rosie, vinete, fasole neagra, etc….

De ce consider totusi ca e util vinul in boala lyme atunci cand nu se ia un tratament medicamentos, in special antibiotic? pentru ca asa cum am mentionat in articolele anterioare, parerea mea e ca boala are o componenta psihosomatica accentuata si ca pe acest fond, intregul sistem nervos ajunge sa fie incordat, iritat.

Vinul nu vine pentru borreliosi doar cu proprietatile lui antioxidante, de preventie a bolilor cardiovasculare, etc ci vine ca si un ajutor pentru calmarea sistemului nervos, eliminarea stresului si incordarii.

Personal, am fost surprins la un anumit moment cand dupa o „cinzeaca” de tuica mi-au disparut toate durerile articulare. Acest lucru mi-a fost confirmat si de alti bolnavi de lyme care au marturisit ca atunci cand se relaxeaza cu ajutorul unui strop de alcool se simt mult mai bine.

Eu consum regulat vin de cateva luni bune, seara inainte sau dupa masa. In special vin rosu si fara a face excese ci incercand sa ma ghidez dupa sfatul batranelului din Giurgiu: un pahar (cam 200 ml).

Vreau sa mentionez totusi ca vinul ca orice alcool *chiar daca vorbim de 11 pana la 14% alcool, se rasfrange in ficat de aceea asigurati-va ca nu aveti probleme hepatice in urma tratamentului antibiotic.

Daca respectati toate conditiile de mai sus, eu cred ca vinul rosu (chiar si cel roze) poate sa ajute si el in boala lyme (sau poate sa faca parte din „stilul de viata” de dupa tratament sau boala) insa asa cum spunea poetul renascentist: „Vinul este nevatamator, daca se respecta doza si daca se bea cu moderatie si cumpatare. Primul pahar de vin taie setea, al doilea da buna dispozitie, al treilea da placere, al patrulea tine in spate betia, al cincilea mania, al saselea cearta, al saptelea furia, al optulea somnul, iar al noualea boala sigura„.

Cheers! 🙂

Lactatele. Bune?/Rele?!

Omul – singura specie care mai consumă lapte după ce a fost înțărcat, singura specie care consumă laptele altei specii (spre exemplu, laptele de vacă a fost destinat cui? Puiului de om? Nu. Puiului de vacă, vițelușul. Ca sa ce? Ca sa crească? Știți câte kg. are un vițel de 6 luni? Vă spun eu… sunt 3 cifre… Laptele de vacă are hormoni de creștere, care la om, poate duce la alte creșteri… adică tumorale.” ( Dr.Mărginean)

Maica’mea imi povestea ca atunci cand eram mic, dupa intarcare cum imi dadea lapte de vaca cum vomitam cu o presiune demna de camera hiperbara (citez: “aruncai pe pereti!”). Ulterior, pe la 4-5 ani mi-am revenit si am inceput sa consum cu placere lapte de vaca de la laptarul satului. La 12 ani deja beam 1 L de lapte pe zi (jumate dimineata la micul dejun, jumate la ora 16, cu cacao, la desenele de pe tvr2). Pe la 16 ani a inceput pasiunea pentru branzeturi pe fondul unei taieri bruste a apetitului pentru lapte. Fara un motiv perceptibil, am realizat ca nu mai vreau lapte, ca nu mai merge. Nici cu paine, nici cu cereale, nici seara la culcare. Nimic.

Ulterior am ramas cu branza experimentand de zor ca orice tanar dornic de …cunoastere. Pana si in ziua de azi mai consum pe alocuri branza si produse lactate de fermentatie (kefir, iaurt, sana, smantana).

Totusi, o fi bine? O fi rau?

Nutritionistii moderni ne spun ca e bine sa consumam lapte pentru aportul de calciu pe care acesta ni-l ofera. Reclamele din media abunda de indicatii ‘pretioase’ despre beneficiile consumului crescut de lapte iar gama de produse s-a largit incredibil in anii democratiei mioritice. De la celebrele sticle cu gat gros si iaurturile cu acel capacel de staniol la tetrapak-uri, sticle de plastic, caserole, pungi de plastic, oferta pietei a crescut exponential. Totusi, statisticile furnizate de producatorii din industria laptelui ne asigura ca in Romania consumul de lactate este inca mic comparativ cu tarile “civilizate” si asta e un lucru rau.

“Consumul de lactate este foarte scăzut în România şi punem asta pe seama unei educaţii insuficiente în ceea ce priveşte alimentaţia sănătoasă şi a pierderii obişnuinţei de a consuma lapte şi produse lactate„, declară Cristina Miclea, director de marketing al unei companii care produce lactate.”

Cam asa…. 🙂

Sa vedem ce alte dovezi ni se arunca tot timpul in fata:

“Beneficiile consumului de lactate proaspete se regăsesc nu numai la nivelul sistemului osos şi al celui digestiv, ci şi în creşterea rezistenţei la boli, în scăderea riscului de cancer sau în micşorarea tensiunii arteriale.

„Laptele şi produsele lactate conţin un ansamblu de compuşi naturali (minerale, aminoacizi esenţiali, bacterii lactice, fosfolipide), a căror valoare biologică şi eficienţă nu poate fi egalată de niciun alt aliment. Prin aportul de calciu, fosfor şi proteine, laptele e alimentul ideal pentru o creştere osoasă optimă, fiind produsul de referinţă în prevenţia nutriţională a osteoporozei. Elementele nutritive din lapte consolidează nu numai oasele, dar şi sistemul imunitar, dinţii, asigură o digestie optimă, reduc tensiunea arterială şi contribuie la menţinerea echilibrului ponderal”, precizează dr. Mihaela Bilic.

Laptele natural este unul dintre puţinele alimente în care sunt prezente toate elementele nutritive de bază, în proporţii optime: proteine (3-3,5%), glucide (4-5%) şi lipide (3,5-4,5%), precum şi toate mineralele indispensabile vieţii. Atenţie însă: prin fierbere sau pasteurizare îşi pierde însă enzimele esenţiale”

1. Putem slăbi cu 30% mai repede dacă includem în dietă lapte şi produse lactate

2. Laptele este singurul produs de origine animală care nu creează acidoză, adică nu îmbătrâneşte şi nu îmbolnăveşte.

3. „Bine crescut” înseamnă crescut cu lapte.

4. Laptele reduce hipertensiunea arterială şi scade cu 50% riscul de accidente vasculare cerebrale.

5. Pasta de dinţi cea mai eficientă în lupta cu cariile este… laptele.

6. Nimic nu poate înlocui laptele ca sursă de calciu pentru organism.

7. În lapte există bacterii nobile numite PRO-biotice, adică favorabile

 8. Nu există fenomenul numit intoleranţă la lactoză

9. Sloganul „Beţi zilnic 2 litri de lichide” presupune inclusiv lapte.

10. Creierului îi place laptele şi mai ales forma lui „îngheţată”

**************************************************************************

Si-acum fata mai putin mediatizata a laptelui, acea parte pe care producatorii de lapte “uita” sa ne-o spuna:

In primul rand, laptele de vaca contine in proportie de 80 % (conform cu Studiul China – Cambell)  cazeina, o substanta proteica aflata in lapte care prin coagulare produce ceea ce noi numim “branzeturi”. Multi nutritionisti au spus despre cazeina ca este un carcinogen!

Cazeina este de doua feluri: beta – cazeina A1 si A2.

Acestea doua difera printr-un singur aminoacid.

Beta cazeina A1 produce o reactie de opiacee in organism iar BC A2 este de fapt beta cazeina originala care a fost produsa de primele vaci domestice. Actualmente, cele mai multe vaci din crescatorii produc beta cazeina A1. Rasele Holstein si Friesians produc si A1 si A2. Beta cazeina A2 este produsa de rase vechi de bovine, vitele zebu, izoni, caprine, iac si oi. Vaca Guernsey produce lapte care contine in jur de 90% beta cazeina A2.

Dupa cum ati realizat A2>A1. In timp ce laptele A1 este strans legat de diabetul zaharat de tip 1, boli de inima, placi arteriare, cancer, bolile autoimune, autism, probleme intestinale si permeabilitate intestinala, laptele A2 este mai hranitor,  nu este modificat genetic, el contine aceeasi cantitate de calciu, alte minerale si lactoza ca si laptele normal.

Dar laptele uman? De ce tip e? Studiile spun ca e de tip A2 motivand:

“produsele lactate nu au fost destinate consumul uman, ci doar pentru vitei sau alti pui de animale. Laptele de vaca contine de 20 de ori mai multa caseina decat laptele uman. El este destinat sa creasca intr-un interval de un an, un vitel de 45 kg pana la 500 kg, pe cand laptele uman dezvolta un copil de la 3,5 kg-15 kg in 18 luni”.

De altfel, laptele de vaca are de patru ori mai multe proteine si de peste sase ori mai multe minerale decat laptele uman.

Iata deci un alt motiv pentru care proaspetele mamici ar trebui pe cat posibil (daca se poate) sa alapteze copilul cu lapte de la san sau din sursa A2 (nicidecum lapte praf sau de vaca).

Ce se intampla insa dupa 18-20 de luni de la nastere? Pai corpul omenesc incepe sa digere diferit laptele pe masura ce sucul digestiv incepe sa se produca. Daca pana la acest moment laptele era alcalin si nu incuraja formarea de mucus, dupa aproximativ 20 de luni, odata diluat in sucul gastric, o foarte diferita reactie chimica intervine si transforma laptele intr-un lichid acid incurajator al formarii de mucus pe organe. Un alt aspect e ca laptele contine lactoza pe care stomacul o digera f. greu dupa o anumita varsta si asta din cauza lipsei de enzime speciale de care dispun doar “puii”. Lactoza nedigerata produce indigestii, balonari, dureri abdominale, samd.”

Laptele fiecarui mamifer are exact cantitatea necesara de proteine, calciu si vitamine cresterii si dezvoltarii puilor acestora. Fiecare tip de lapte este adaptat exclusiv pentru organismul puiului. Imaginativa ce mix ciudat molecular este in acel lapte « industrial » provenit de la sute, poate chiar mii de vaci (mai bolnave sau mai sanatoase). La asta se mai adauga faptul ca prin preparare termica (UHT) laptele devine acid, fapt care creste riscul de aparitie a calculozei, epuizarii musculare si inflamatiei tractului gastrointestinal. Prin prepararea termica se distrug vitaminele solubile in apa (vitamina C si complexul de B-uri). Fierberea laptelui determina saturarea grasimilor si formarea de legaturi glicozidice cu proteinele, marindu-le potentialul alergen.

Bine, bine, dar omul a baut lapte din vremuri imemorabile, ba chiar proprietatile lui curative in cazul “otravirilor” au fost consemnate inca din timpurile marilor imperii.

Ei bine se pare ca in urma cu cateva mii de ani a existat o singura mutatie genetica intr-una din vacile europene, una din proteinele constitutive ale laptelui si una din moleculele de caseina. Aceasta unica mutatie genetica a modificat unul din elementele structurale ale proteinei ceea ce nu schimba foarte mult functionalitatea laptelui dar inseamna ca molecula aceea de caseina este susceptibila ruperii la acel nivel specific de catre enzime eliberand o componenta cu efecte similare morfinei. Despre aceasta proteina se crede ca ar putea cauza o serie de boli.

Pana la urma, aduce sau nu laptele calciu in organism?

Daca a intrebati pe mine as spune ca aduce. Poate asa se explica faptul ca n-am avut probleme cu dintii sau oasele cand eram mic (si nici acum). Insa la fel de bine aportul de calciu ar fi putut fi adus de altceva ce mancam des: patrunjel! (mentionez ca la data ultimei analize a Calciului seric eram in limita superioara chiar).

In statele occidentale si probabil si in Romania, sunt cateva sortimente de lapte imbogatit cu vitamina D (pentru o mai buna absorbtie a Ca.).

Totusi, la conferinta nationala a institutiilor sanitare din SUA (1994) a concluzionat ca echilibrul calciului si gradul de densitate a oaselor nu depinde atat de aportul de calciu cat de raportul dintre aport si pierdere. Se pare ca acest raport in cazul lapteului este subunitar.

Ok, atunci de unde luam calciu?

Pai avand in vedere ca eu unul am ajuns sa consum branzeturi in jur de 50-100 g pe saptamana si 4-500 ml de kefir, iaurt, etc la doua saptamani (ma stradui sa renunt dar mai am de lucrat, poate acea substanta opinacee din lapte da dependenta) probabil ca acel Ca. crescut la mine e datorat….plantelor?

Calciu in doze foarte mari se gaseste in plantele verzi (salata, spanac, urzici, papadie, patrunjel, frunze de telina) precum si in susan, migdale, vlastarii, algele….

Laptele mai are o componenta care ne face vulnerabili in fata infectiilor: histamina.

Dr. Calin Marginean spune despre histamina ca este una dintre cele mai alergice substante care ne slabesc imunitatea deschizand astfel usile bacteriilor si parazitilor.

Dar macar…branza?

Ok, nu bem lapte dar macar branza? Ar spune orice fost mare amator de branza. Pai ce e branza? Un lapte concentrat. Un rezervor de sodiu (daca la 1 L de lapte exista 500 mg de sodiu, la un kg de branza cantitatea de sodiu poate ajunge pana la 4500 mg).

Cancerul?

S-a aratat mai sus ca laptele are un efect de crestere, crestere care se rasfrange si asupra tumorilor in oricare stadiu de crestere s-ar afla. Acum, think for yourself cum ar spune englezul….

Compromisul?

Ideal ar fi sa renuntam la lactate. Laptele e bun cand suntem f. mici. Daca insa nu se poate? se poate consuma cu moderatie lactate de capra, oaie, bivolita (astea de pe la noi), pe cat posibil obtinut prin metode igienice si nepreparat termic (contrar credintei ca laptele nefiert e cah si plin de mizerii! taranii au baut lapte direct de la ugerul animalului mii de ani). Cat despre laptele de vaca el ar trebui consumat cu f. mare moderatie, ca si branza si alte produse derivate.

„Bottom line”-ul e ca fiecare isi da seama pe propriul corp ce si cum. Sigur ca scepticii si adeptii asa-zisei gandiri „critice” pot spune ca e o alta prostie vegana asa ca inca o data alegerea pastilei albastre sau a cele rosii ramane la latitudinea fiecaruia.

Inlocuirea ar insemna deliciosul lapte de susan, de migdale, de soia sau tofu ca si branza….

Nu ma credeti? iata alte surse de documentare, matrix e un film interesant privit ca un film SF insa ceea ce se spune acolo si e foarte adevarat e ca industrializarea excesiva si interesele financiare au tras peste ochii nostri o cortina care ne diminueaza capacitatea de mai discerne, de a selecta si de a gandi pentru noi insine. E usor sa spui: „eh nah! cum sa fie laptele daunator? si daca e provenit de la 1000 de vaci acest pahar de lapte ce? e lapte! e bun!”.

http://en.wikipedia.org/wiki/Casein
http://www.naturaltherapypages.com.au/article/beta_casein_intolerance
http://www.abc.net.au/radionational/programs/healthreport/health-controversies-surrounding-milk/3266126
http://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1111/j.1610-0387.2009.07019.x/full
http://notmilk.com/
http://www.hsph.harvard.edu/nutritionsource/healthy-eating-plate/
http://www.ligiapop.ro

Iarba de grau verde si orz. Un ajutor excelent in detoxifiere!

Va propun o alternativa excelenta la lipsa frunzelor verzi in sezonul rece cand trebuie sa ne multumim cu legumele din piata si cu ce frunze mai fac morcovii, telina atunci cand sunt ingropate in nisip: sucul de iarba de grau (si orz).

De vreo patru luni imi cultiv grau si orz verde acasa. Mi-am adus 2-3 saci de pamant „de musuroi” (negru) din padure, mi-am cumparat 4 tavi (80 cm x 15 cm) in care pun la interval de 1 saptamana grau si orz (bio). Doua tavi imi ajung pentru 4-5 zile zile de suc. La o saptamana fac 2 zile pauza iar la o luna fac o saptamana pauza.

De la bob la iarba lunga de 10-15 cm dureaza aproximativ doua saptamani (in conditiile in care au caldura suficienta).

Firele recoltate se storc prin presare la rece (ideal ar fi un  storcator cu ax melcat gen masina de tocat).

Se spune ca 50 ml suc de iarba de grau echivaleaza cu 2-2,5 kg de legume (in clorofila).

Cea mai importanta e prima mana „recoltata”. Daca doriti puteti ca dupa taiere sa lasati trunchiurile albe sa creasca in continuare (cam inca o saptamana) insa nu mai sunt atat de bogate in minerale, enzime pentru ca si solul a fost secat de prima mana de potasiu si alte minerale esentiale.

Mai jos un extras de pe siteul Ligiei Pop unde puteti gasi si mai multe informatii despre sucul de grau, cultivarea lui, etc:

1. Sursa de clorofila care stim ca ajuta la oxigenarea corpul cu ajutorul celulelor rosii, marind si numarul acestora purifica sangele si-l imbogateste, reducand anemia.

2. Puternic detoxifiant al ficatului. “Enzimele si amino acizii prezenti in sucul de grau ne pot proteja de carginogene mai mult decat orice medicament aflat in lume. Intaresc celulele, detoxifica ficatul si cursul sangelui, neutralizeaza chimic orice mediu poluant din corpul nostru intalnit in calea lui”.

3. Clorofila se poate extrage din multe plante, insa iarba de grau este superioara, deoarece s-a descoperit ca, contine peste 100 de elemente de care omul are nevoie. Daca este crescuta in pamant bun, fara chimicale, absoarbe 92 din cele 102 minerale aflate in pamant.

4. Lupta impotriva tumorilor si neutralizeaza tumorile.

5. Transforma corpul nostru intr-un mediu alcalin, in care boala nu se poate dezvolta. Abudenta de minerale alcaline elimina mediul foarte acid din corpul nostru.

6. Contine toate mineralele de care omul are nevoie si vitamine, A, complexul de vit. B, C, E and K.

7. Reduce presiunea arteriala, dilatand in tranzitul lui caile prin care sangele circula.

8. Stimuleaza glanda tiroida controland obezitatea si tot ce tine de functia acestei glande.

9. Dubleaza celulele rosii doar printr-o simpla baie de suc de grau, darmite prin consumare (vedeti articolul) Dr. Bernard Jensen a facut experimentul descris si mai sustine ca nimic din lume nu poate ajuta la construirea sangelui asa cum face sucul de grau sau sucurile din legume verzi.

10. Are puterea sa scoata in traseul lui din sange, orice fel de metal greu si asta in modul cel mai rapid si sigur. Sucul este in 5 minute in sistem si curata totul in calea lui.

11. Clismele cu suc verde sunt extrem de indicate, si in caz de boala ajuta la curatirea rapida de toxine aflate in intestinul gros de ani de zile, care de fapt si una dintre cauzele principale a multor boli de care suferim. Se procedeaza asa, dupa o clisma normala cu suc de grau se asteapta 20 min si se introduce 110 g si se retine pentru 20 min.

12. “Contine enzime benefice. Oricand iti tai un deget si vrei sa te vindeci ori ca vrei sa pierzi 2 kg, enzimele trebuie sa faca de fapt munca. Munca si abilitatea enzimelor gasite in corpul nostru sub foma normala si naturala, pot fi marite daca le ajutam la asta din exterior, prin adaugare de enzime exogenous, ca cele regasite in sucul de grau. Nu-l gatiti. Putem beneficia de cantitatea mare de enzime gasite in graul verde, consumand sucul in stare cruda. Nu-l fierbeti deoarece se stie ca gatitul distruge enzimele din mancarea noastra in procent de 100%.

13. Sucul de grau are similaritati cu propriul nostru sange. Al doilea important aspect al clorofilei, este asemanarea remarcabila cu hemoglobina, componentul ce trasporta oxigenul in corp.

14. Dr. Wigmore, fondatoarea Institutului Hippocrates, a vindecat pe o perioada de 30 ani diverse boli cronice, transmitand traditia si mai departe.

15. “In Jurnalul American de Chirurgie (1940), Dr. Benjamin Gruskin, recomanda clorofila pentru beneficiile sale antiseptice. Articolul sugera ca clinica lui folosea sucul de grau pentru: inflamatii ale urechii, neutralizarea infectiilor de gen strep, vindecarea ranilor adanci, vindecarea sinuzitei cronice, reducerea venelor varicoase vindecarea si a ulcerele de picioare, eliminarea raei, vindecarea inflamatilor de cervix uterin, distrugerea infectiilor vaginale, etc. Se precizeaza ca un mare ajutor il constituie si indreptarea dietei. ” Preluat de aici.

16. Gargara cu suc de grau cand aveti amigdalita.

17. Sucul de grau este foarte benefic pentru orice boala a sangelui.

18. Sucul de grau este recomandat diabeticilor chiar daca este foarte dulce si are efecte inverse, miscorand zaharul din sange si regland imediat glicemia.

19. Pentru a beneficia din plin, 100% de proprietatile acestui suc, sucul trebuie sa fie consumat imediat dupa presare,

Am adaugat si orz pentru ca doar iarba de grau mi se pare lesinator de dulce asa ca prefer sa merg in combinata asta la fel de benefica.

In poza de mai jos sunt o parte din culturile mele de iarba de grau:)

Enjoy!

iarba de grau
Alte surse