Am revenit

Mi-am adus aminte zilele astea de intrebarile pe care mi le puneam cand eram bolnav in legatura cu cei care isi faceau bloguri si subit nu mai scriau. credeam ca fie s-au vindecat si nu mai scriu, fie ca au murit.
Realizand ca n-am mai scris nici eu de o jumatate de an, mi-am propus sa dau de veste tuturor iar cu ocazia asta sa ma remobilizez si sa scriu in blog.

Trecand la subiect: sunt bine! iar pentru sceptici: „foarte bine!” intaresc pentru ca eu cand citeam ca „sunt bine” mi se parea insuficient, gandeam ca „sigur are simptome si ne ascunde, bine nu e suficient”, insa nu, la doi ani de cand am decis sa abadonez tratamentul alopat antibiotic chiar sunt bine.

N-am sa mai intru in polemici despre „de ce sunt bine” si carei metode i se datoreaza acest fapt pentru ca perioada prin care am trecut si prin care au trecut si trec o buna parte din cititorii blogului naste din nefericire discutii patimase a caror obiectivitate lasa de dorit chiar daca de-o parte sau alta se arunca linkuri si dovezi. dovezile si linkurile n-au vindecat pe nimeni pana una alta. Cel mai important e sa credeti ca indiferent de tratamentul pe care il urmati succesul va este garantat.

Cat despre planul pe care il am cu blogul pe viitor, desi nu am o imagine clara, mi-ar placea sa scriu mai multe despre vindecarea sufleteasca, despre psihoterapie, despre procesele psihice care ne imbolnavesc incet si sigur din punctul meu de vedere. e o tema care ma pasioneaza si e o tema care va fi din ce in ce mai prezenta intr-o lume care prin natura ei va impinge psihicul omului sa cedeze mult mai repede, mult mai rau si cu diverse consecinte care se vor reflecta in simptomatologia fizica si in boli categorisite incurabile.

Asta nu inseamna ca alimentatia sau sportul sau restul lucrurilor despre care am vorbit pana acum nu-s importante si n-ar trebui sa fie importante in viata oricui. doar ca despre asta s-a tot scris peste tot pe internet si nu e cazul sa devenim redundanti.

Ma consider si eu intr-un proces de redescoperire psihica si sufleteasca, un proces lung si greu de inteles sau de realizat, insa nu imposibil.

Voi scrie si despre munte, vechiul si in acelasi timp noul meu prieten, as vrea sa scriu si despre altele. doar sa am timp si sa ma adun…

Deci ca or fi fost cele zece luni de antibiotic sau ca o fi fost ce-am facut dupa aceea, putin conteaza. ce conteaza e ca boala m-a schimbat fundamental si ca desi cu suisuri si coborasuri in ultimii doi ani, viata mea s-a schimbat, in bine.

Voi?

Anunțuri