Dubioasa vara 2012, Olivia Steer si isteriile medicale

De cateva saptamani exista o intreaga controversa intre cei pro-vaccinare si cei anti-vaccinare. Totul a plecat de la inversunarea impotriva medicinei alopate a Oliviei Steer, cunoscuta publicului ca „sotia lui Andi Moisescu” si o promotoare a dietei vegane si a „leacurilor” naturale. Comunitatea medicala, mass media si publicul larg au condamnat-o pentru afirmatiile ei periculoase legate de boicotarea vaccinarii la copii si au cerut oprirea ei din a face astfel de recomandari ca persoana neavizata.

Subiectul asta mi-a amintit de dubioasa vara a lui 2012, de regretatul Serban Ionescu si de alte personaje ale vremii. In mare, scandalul de acum: stiinta vs. non-stiinta e identic cu cel de atunci cand medicul oftalmolog, dr. Monica Pop, experta in aparitii tv si in general parerista despre orice subiect, se lupta ca la wrestling cu „grupul de vraci borreliotici„. Practic, daca stam sa ne gandim, toata actiunea lyme s-a intamplat in 2012 iar cazul S.I, scandalurile ulterioare la care si expertul in medicina si alte subiecte conexe (n.b. orice) Lucian Mandruta si-a dat cu parerea fara a fi criticat de „grupul studentilor la medicina” . Dupa aceea totul s-a stins sau a intrat in underground.

Ce s-a intamplat? pe scurt, nenumarate cazuri de malpraxis, pacienti disperati si sindromul salvatorului.

Inca de prin 2010, dr. Bogdan Ion (specialist in medicina hiperbara) a pompat pe forumurile medicale si nu numai subiectul lyme care la vremea aia se trata doar in camera hiperbara (nu stiu daca mesajele sale mai sunt valabile insa in mod normal, daca va uitati pe romedic si multe alte forumuri, ele sunt acolo). Munca lui de sute de mesaje interminabile a primit recunoasterea abia incepand cu 2011 si a culminat in 2012 cand toti pacientii cu diferite afectiuni gaseau ca punct final lyme-ul si incepeau sa ia antibiotic si zeci de doze de terapie hiperbara. Din datele mele obtinute empiric, foarte putini reactionau pozitiv la antibioterapie de lunga durata si desi LLMD (medicii literati in lyme) spuneau contrariul, totusi nicio statistica documentata efectuata pe sutele si miile de tratati de lyme nu a fost prezentata. Altfel, treaba ar fi fost elucidata.

Pe fondul asta apareau vreo 6-7 bloguri printre care si al meu care initial se dorea a fi un blog despre orice. Vorbim aici de cazuri atat dintre cele mai usoare ale unor oameni usor tulburati de cotidianul vietii cat si de cazuri de oameni suferind de boli grele, autoimune, ce veneau cu ani de cautari in spate. Cu totii aveau ceva in comun: toti negau ajutorul psihiatric sau psihologic si toti aveau lyme prin autodiagnosticare urmata de „cantatul in struna” al cunoscutului grup de medici care tratau/trateaza lyme.

Iata deci „afacerea lyme” (ulterior au aparut si bannere publicitare prin oras) ca un excelent depozitar pentru toate bolile pamantului iar oamenii care se ocupau de ea au prosperat de pe urma analizelor, consultatiilor sau a sfaturilor naturiste. Daca noi, bloggerii, faceam o propaganda oarba bolii, inghitind subiecte necunoscute absolut nemestecate si emitand adevaruri universale, suntem cumva de inteles,  totusi, „grupul studentilor la medicina” impreuna cu profesionisti in medicina, colegiul medicilor si alte organe abilitate de mass media nu aveau voie sa taca.

Care era diferenta intre isteria de atunci cand sute de pacienti se prezentau la spital muscati fiind de capusa, absolut disperati ca vor face borrelioza si cea a parintilor disperati ca ai lor copii s-ar putea imbolnavi din cauza copiilor nevaccinati?

De ce atunci nu a existat un „STOP MEDICINA BAZATA PE FABULATII SI TEORIA CONSPIRATIEI„?

Pai e simplu! pentru ca pe fond, nimeni nu da doi bani pe sanatatea noastra cat timp nu sunt ceva bani implicati. Iar cand sunt ceva bancnote la mijloc, tot cat negru sub unghie conteaza sanatatea pacientului atat timp cat familii intregi au fost tratati cu antibiotic pentru o infectie care in cele mai multe cazuri nu a fost clar diagnosticata sau li s-a pus diagnostic de boala autoimuna fara a urma protocoalele medicale.

In esenta, cred ca povestea asta ne invata nu ca unul sau celalalt are dreptate ci ca tot timpul adevarul e personal si se gaseste la mijlocul oricaror pareri. Tocmai de aceea au aparut testele dublu-orb care nu tin cont de subiectivismul individului ci prezinta realitatea statistica si concreta.

Sigur, mai cred ca rezultatele studiilor dublu-orb pe care azi le interpretam intr-un fel, peste ani vor fi vazute altfel. E o prostie sa credem ca stiinta lucreaza si ea cu date absolut universale. Insa, pentru moment, e tot ce avem mai bun pentru a cunoaste legile naturii in astea 3 dimensiuni in care ne scaldam.

Tocmai de aceea cred ca parerile extreme, ca e vorba de cele pro-vaccin sau anti, precum si pro si anti supradiagnosticare lyme ar fi de evitat.

Cu atat mai mult refuz ideea obligativitatii vaccinarii si in general a unei eugenii tot mai impuse de guvernele lumii.

Barfele alimentatiei

Olivia Steer, sotia lui Andi Moisescu si mare militanta pentru alimentatia raw vegan pe internet a reusit sa aprinda internetul printr-o neverosimila afirmatie si anume: „cancerul si-l face omul cu mana lui„.

Olivia e cunoscuta pentru extremismul de care da dovada uneori, extremism alimentat de o situatie cat se poate de subiectiva, sora ei murind de cancer la o varsta la care de obicei nu se moare de asa ceva.

Afirmatia cu pricina precum si alte pareri de-ale Oliviei legate de medicina moderna au starnit valva printre cei interesati de subiectul asta al alimentatiei si a vietii sanatoase.

S-a ajuns evident la atacuri la baioneta, la persoana, cat se poate de otravite de un subiectivism dezarmant, fiecare avand cazul lui propriu si perceptia rezultata din aceasta.

Ating subiectul pentru ca el face obiectul multor chestiuni fierbinti de care s-a mai scris pe blog spre aprobarea sau oprobiul public.

E delicat sa te legi, asadar, de subiect fara sa atingi chiar si dintr-o regretabila neatentie diferite corzi sensibile.

Vorbim asadar de o lupta aproape religioasa intre adeptii unei diete „echilibrate” (o definitie pentru acest termen inca nu a fost emisa) si „sectantii” dietei vegetariene, vegane, raw vegane…

De altfel, pe masura ce implicarea Bisericii in vietile oamenilor scade, exista o nevoie acuta de a inlocui golul pasional ramas cu ceva nou menit sa mentina starea de alerta/vanatoare a umanitatii.

Discutiile despre alimentatie, tot mai frecvente, dau apa la moara acestei nevoi acute de disputa, de atac si sange din ADN-ul atat de incercat al omenirii.

Scriu despre asta nu ca s-o sustin pe Olivia sau pe „echilibrati” ci pentru a atrage atentia asupra extremismului de care dam dovada intr-o lume pe care o consideram, chiar si teoretic, ceva mai civilizata decat debutul secolului al XII-lea cand dogma religioasa facea ravagii in Europa.

Discutiile despre alimentatie sunt multe si interminabile asa ca sa revenim in universul misterios al bolii lyme si sa incercam sa nu atacam ca primatele jugulara oponentului fara a avea macar certitudinea ca detinem Sfantul Graal al Lyme-ului.

In chimioterapie si cancer lucrurile-s destul de transate, rata succesului „la 5 ani” depinde de momentul in care boala e descoperita. in alte stadii, rata scade dar se metine ridicata in cazul unor tipuri de boala. Per ansamblu, de cancer inca se moare mai mult decat se traieste.  E drept ca nu m-a preocupat in mod deosebit problema asta insa putinele cazuri mediatizate de care am auzit sau la care chiar am contribuit financiar au sfarsit tot in acelasi loc catre care ne indreptam cu totii.  Inclusiv o fosta colega de munca ce la 29 de ani a fost diagnosticata cu leucemie si in urma multiplelor sedinte de chimio (foarte scumpe) a murit extrem de rapid.

In lyme, lucrurile-s chiar mai dubioase pentru ca implica multe aspecte ce pot fi contestate inca inaintea discutiei despre tratament.

Evitand sa vorbim despre „conspiratia” medicilor ce au ceva impotriva celor cu lyme  (de parca saracii aia cu lupus sunt privilegiati) si ca toate bolile moderne/autoimune sunt cauzate de lyme cred ca ne este tuturor clar ca in ciuda miilor de linkuri de „studii lyme” NU exista la ora actuala un tratament standard si o definitie batuta in cuie pentru boala acesta: borrelioza lyme si coinfectii.

(1) Ce vedem prin Romania la medicii care se incumeta sa trateze boala sunt doar incercari de a turna o plaja cat mai mare de antibiotic, in cantitati cat mai mari si de cat mai multe ori pe zi in pacient in ideea ca poate, poate. Nu exista doi oameni cu acelasi profil clinic care sa fi raspuns la acelasi tratament standardizat (lipsesc studii clinice)

(2)O serie intreaga de terapii alternative (incluzand ozonoterapia, oxigen hiperbar) NU si-au dovedit eficienta (ca monoterapii) impotriva infectiei mai mult decat si-a dovedit-o aerul curat de munte.

(3)Mai mult decat in alte boli, in lyme chiar si medicina moderna (chiar si BCA) combina simulatan tratamentul antibiotic cu multiple tehnici de refacere (sauna, reflexo, miscare) astfel incat in final nu se poate demonstra ce a mers. Nu vorbim asadar de perioada de refacere ci de tratament in sine.

(4)cazurile particulare de vindecari cu antibiotic dar si cele la fel de particulare de vindecari prin „ierburi si clisme cu gheata” NU reprezinta adevaruri universale cat timp exceptiile sunt mai multe decat cei care se incadreaza „regulilor”.

(5)a alege sa faci antibiotic sau tratament naturist in prima faza se bazeaza pe o necunoastere a alternativei nu pe ipocrizie. si cei care aleg sa faca chimio dar si antibiotic sunt luati ca din oala fara a se documenta prea mult inainte. ipocrizia nu-i caracterizeaza si pe cei care au fost diagnosticati in Romania cu Lyme si au ales sa NU ia antibiotic ci sa manance ierburi si pe-o parte si pe alta si care totusi au devenit asimptomatici (unde mai pui ca unii s-au vindecat clinic doar schimbandu-si domiciliul).

(6)bacteriologia NU se face numararand pe ecran spirochetii si afirmand lucruri absolut halucinante cum ca „mai ai putin lyme, cateva spirochete deci acum te vindeci singur” pentru ca sfidam limitele logicii si aplicam placebo denaturand rezultatul. adica in prima faza, ti s-au injectat „cateva” spirochete dar organismul a cedat in fata infectiei iar dupa ce faci ani de antibiotic si mai ai tot „cateva” spirochete organismul va prelua controlul dupa ce el nu a putut tine sub control o masa mult mai mica de spirochete. pentru cine nu ma crede, pot prezenta microscopie cu „numarul” bacteriilor din iunie 2011 si cu numarul „egal” de bacterii din iulie 2012 pentru a vedea eficienta „vizuala” a celor 10 luni de antibiotic.

(7)a nu se confunda studiile stiintifice despre ce „pot” sa faca bacteriile in corp (fara a mentiona caracteristicile „tehnice” ale corpului) cu ce fac efectiv. decizia de a trata cu antibiotic un pacient asimptomatic si sanatos clinic doar pentru ca are niste spirochete(??) in sange este o decizie inconstienta si este asemanatoare cu decizia de a face chimioterapie pentru acele celule canceroase ce sunt trimise zilnic la reciclat de catre sistemul nostru imunitar.

(8) cazul lui x si cazul lui y nu au putere de adevar in aceea ce priveste un lucru atat de sensibil. adevarul stiintei nu tine cont de adevarul lui x sau al lui y si de aceea nici antibioticul si nici frunzele nu vindeca. raman doar cazurile de-o parte si de alta de vindecari sau din contra, adanciri in boala….

(9)dupa mai bine de 7 ani de la debutul obsesiei lyme in Romania (in grosul ei) medicii inca n-au reusit sa standardizeze nimic si nici sa prezinte un studiu stiintific cu ce s-a intamplat cu pacientii lor, colocviile, seminariile si alte asemenea evenimente raman si ele fara un raspuns evident la intrebarile cele mai critice. vinovatii sunt evident conspiratiile, pacientii indisciplinati si boala! in schimb sunt bani pentru alte investitii din care se fac bani buni in calitate de asociat sau administrator (ca tot vorbim de oamenii ipocriti care vand uleiuri esentiale negand ca antibioticul i-a ajutat).

(10)cei diagnosticati sunt informati prin adevaruri trunchiate „a la gadea/badea” doar despre beneficiile unui tratament, nu si despre distrugerile ireversibile pe care acesta le provoaca. cei responsabili cu propaganda prezinta mii de linkuri insa le uita pe cele care arata ca flora intestinala dupa 5 zile de ciprinol nu se mai reface in unele cazuri niciodata(in masura in care „niciodata” inseamna perioada desfasurarii studiului) ori o flora intestinala facuta tandari inseamna un sistem imunitar la pamant si categoric mai incapacitat decat in momentul injectiei cu infectie.

Acestea sunt doar cateva puncte pe care vreau sa le mentionez, mai sunt si altele. Daca au parut ca au o nota defensiva pentru tratamentul naturist e pentru ca vorbim de subiectivism la fel cum vorbim de acelasi subiectivism la cei care tin in maini dosarul cuiva caruia i s-au vindecat leziunile luand antibiotic. Eu cred ca niciuna din variante nu e rea.

Din fericire, cu exceptia cazurilor nefericite de propaganda tip: „vedeti ce patiti daca aveti lyme si nu va tratati!? va sare soldul!” borrelioza si coinfectiile acorda timp fiecaruia sa discearna.

Intr-o lume mai putin dominata de orgolii, pacientii si medicii ar fi lucrat la realizarea unui studiu valid statistic (a se citi, diferente semnificative, correlatii, analiza factoriala, regresii si dispersii) care sa aduca un pic de lumina in problematica asta.

Raman asadar, pacientii cu suferinta lor, ramane iarba vrajbei noastre, raman experientele fiecaruia si cativa, mai destepti care fac bani din asta, manipuland.

Asa a fost mereu si nimeni nu va schimba vreodata asta. Vom ucide in continuare pentru adevarul nostru si vom uita de chibzuinta, vom alege sa ignoram realitatea obiectiva pentru a ne construi mai usor pareriile si evident ca ceea ce avem interior vom incerca sa expunem in exterior distrugand sau construim.

Poate ca Olivia isi striga suferinta pierderii surorii ei prin atacul la medici iar noi incercam sa ne impunem crezul asupra celorlalti. Poate ca asta ne tine pe loc sau poate din contra, ne determina la o anume profunzime.

Per ansamblu raman la parerea ca o lume a monologului, a partidului unic, a parerii singulare este o lume a involutiei din care nimic bun nu poate sa iasa.

Avem in fata noastra o noua ordine mondiala, o ordine a diversitatii si a pluralitatii sociale, avem astazi mai mult liber arbitru sa sapam printre manipulari in cautarea adevarului. Astazi avem o sansa pe care ieri n-o aveam. O sansa ce ne poate duce mai aproape de compasiune decat spre egoist.

Dar despre asta intr-un episod urmator…

 

Adunarea!!

….asa…militareste!

Ma intrebam ce mai fac oamenii care au scris pe aici si care n-au mai dat semne de viata in ultimul an sau de cand am schimbat eu macazul devenind un ‘sceptic” al ideii de boala lyme ce afecteaza tot poporul si al capuselor extrem-ultra-hyper periculoase pentru om. Eventual daca se stiu si povestile altor oameni cu care ati tinut legatura dar care nu dau pe blog iarasi ar fi util sa aflam ce mai face lumea si pe unde mai umbla.

Si daca tot am dat tonul, spun despre mine ca-s bine desi in ultimul timp n-am mai tinut-o pe regimuri, detoxuri iar alimentatia e ceva mai variata in sensul ca mai mananc si peste fript si oua si mai rar branza. Asta pentru ca dupa cum am mai spus, in urma experientei am realizat ca nu e chiar asa important sa fii ultra mega riguros desi spusesem asta intr-un articol trecut (doar 20% din vindecare e data de alimentatie).

Mi se mai intampla atunci cand cobor de pe munte sa ma ia durerea de tendon la genunchiul stang (nu stiu in ce conditii apare ca uneori desi fac coborari lungi n-am probleme iar alteori la coborari usoare ma iau durerile). acum 2 ani cand am realizat problema prima oara, o dr. mi-a spus ca e tendinita si ma tratasem cu succes prin homeopatie (cu arnica).

Problema ramane stresul, oboseala psihica si fizica rezultata in urma activitatilor „corporatiste” insa poate candva voi avea suficienta intelepciune sa le rezolv amiabil si pe astea.

Deci ce mai faceti?

Proprietatile terapeutice ale vinului

In Romania de dinainte de capitalism, vinul era printre bauturile preferate ale romanului din clasa de jos sau de mijloc dar si ale venerabilei protipendade. In zona in care am crescut, desi deloc o regiune viticola, aproape fiecare curte avea o bolta umbroasa in curte de unde se recoltau diferite soiuri de struguri pentru a fi puse la gramada, a fi zdrobite si apoi presate in teasc si trase in butoi. Chiar si cei din mediul urban intreprindeau un adevarat comert elitist cu lichidul lui Bahus, vinul „de casa” fiind si astazi un nume cu rezonanta in restaurantele, speluncile si barurile din Romania.

Dupa caderea comunismului insa, o serie intreaga de marci de bere au invadat piata schimband obiceiurile de consum la romani care usor usor, in special generatia tanara, au uitat de consumul de vin profilandu-se pe bere la PET sau la doza.

Schimbarea acestui mod de a intelege bauturile alcoolice a venit si pe fondul pierderii cunoasterii in ceea ce priveste vinul. Daca la o bere nu prea ai teren de desfasurare, aceasta putand sa fie mai amaruie sau mai putin amaruie, bruna sau blonda, in ceea ce priveste vinul terenul de joc e mult mai vast, existand pentru aceasta si o intreaga scoala: oenologia.

Romania este o tara privilegiata din punctul asta de vedere avand regiuni extrem de propice pentru cultura vitei de vie stiindu-se ca inca din vremurile dacice in teritorul acesta vinul era la putere.

Insa sa revenim la cele simple si sa ne gandim la batranii de la tara care la varste venerabile au ce sa povesteasca, inclusiv despre vin.

Or, de multe ori am avut placerea sa descopar ca aproape toti octogenarii care inca se mai tin bine au consumat alcool toata viata. In deosebi vin si tuica sau palinca. Cea mai recenta poveste intamplandu-se undeva in aprilie cand am cunoscut un respectabil domn la varsta de 83 de ani din jud. Giurgiu si care mi-a dat urmatorul sfat atunci cand l-am intrebat care e secretul longevitatii lui: Un pahar de vin dupa masa de pranz si o cinzeaca de tuica inainte de masa.

In urma cu cateva luni fusesem la un recunoscut nutritionist si totodata medic care imi interzisese cu desavarsire alcoolul indiferent daca vinul ar contine puternicul antioxidant resveratrol sau nu.

Nu prea am fost de acord, nu ca as fi eu mare alcoolist, de altfel toata adolescenta mea abia daca m-am imbatat ceva mai mult de vreo doua ori in rest fiind o persoana foarte ponderata insa dupa parerea mea o persoana care nu consuma moderat alcool e o persoana trista. Chiar si cuvantul englezesc „spirit” ce denumeste tocmai termenul alcool vine in sprijinul afirmatiei si deciziei mele de a nu urma acest sfat al cunoscutului medic naturist.

E bine de stiut ca desi bunicul din Giurgiu nu stie carte, vinul are o multime de proprietati terapeutice pe care n-am sa le detaliez prea mult, se gasesc din plin pe net, insa trebuie tinut cont de faptul ca vinul este bogat in zaharuri, acizi organici, glicerol, compusi fenolici, aminoacizi, vitamine – A, B1, B2, PP si saruri minerale si ca asigura un deosebit aport nutritiv si mineralizant pentru organismul uman. Mai mult de atat, vinul contine un antioxidant puternic: resveratrolul, un ingredient miraculos care se gaseste in pielita si samburii strugurilor rosii si implicit a vinului rosu, poate prelungi viata, are puteri anti-imbatranire si capacitatea de a lupta cu cancerul, bolile de inima si obezitatea.
Resveratrolul nu este altceva decat un colorant polifenolic, considerat cel mai puternic antioxidant cunoscut pana acum, de patru-cinci ori mai puternic decat betacarotenul, de 50 de ori mai puternic decat vitamina E si de 20 de ori mai puternic decat vitamina C.

Daca totusi nu puteti consuma vin sau struguri atunci puteti sa beneficiati de efectele benefice ale acestui antioxidant consumand fructe negre (afine, mure, dude, prune….) sau legume gen varza rosie, vinete, fasole neagra, etc….

De ce consider totusi ca e util vinul in boala lyme atunci cand nu se ia un tratament medicamentos, in special antibiotic? pentru ca asa cum am mentionat in articolele anterioare, parerea mea e ca boala are o componenta psihosomatica accentuata si ca pe acest fond, intregul sistem nervos ajunge sa fie incordat, iritat.

Vinul nu vine pentru borreliosi doar cu proprietatile lui antioxidante, de preventie a bolilor cardiovasculare, etc ci vine ca si un ajutor pentru calmarea sistemului nervos, eliminarea stresului si incordarii.

Personal, am fost surprins la un anumit moment cand dupa o „cinzeaca” de tuica mi-au disparut toate durerile articulare. Acest lucru mi-a fost confirmat si de alti bolnavi de lyme care au marturisit ca atunci cand se relaxeaza cu ajutorul unui strop de alcool se simt mult mai bine.

Eu consum regulat vin de cateva luni bune, seara inainte sau dupa masa. In special vin rosu si fara a face excese ci incercand sa ma ghidez dupa sfatul batranelului din Giurgiu: un pahar (cam 200 ml).

Vreau sa mentionez totusi ca vinul ca orice alcool *chiar daca vorbim de 11 pana la 14% alcool, se rasfrange in ficat de aceea asigurati-va ca nu aveti probleme hepatice in urma tratamentului antibiotic.

Daca respectati toate conditiile de mai sus, eu cred ca vinul rosu (chiar si cel roze) poate sa ajute si el in boala lyme (sau poate sa faca parte din „stilul de viata” de dupa tratament sau boala) insa asa cum spunea poetul renascentist: „Vinul este nevatamator, daca se respecta doza si daca se bea cu moderatie si cumpatare. Primul pahar de vin taie setea, al doilea da buna dispozitie, al treilea da placere, al patrulea tine in spate betia, al cincilea mania, al saselea cearta, al saptelea furia, al optulea somnul, iar al noualea boala sigura„.

Cheers! 🙂

Viata Post-Lyme

Au trecut 9 luni si 12 zile de cand am incetat sa mai iau tratament alopat, antibiotic. Cam atat cat ii ia unui copil reticent la a intalni lumea noastra sa se nasca. Desi e o perioada scurta, imi pare ca a trecut asa mult timp de cand n-am mai luat tratament.

Dupa decizia de a renunta inainte ca analizele sa spuna „mai ai o spirocheta ratacita sub microscop” m-am tot gandit daca am facut bine sau nu mai ales ca de-a lungul timpului am auzit tot felul de pareri absolut antitetice in legatura cu tratamentul antibiotic de foarte lunga durata.

Nici acum n-as putea spune exact daca au fost eficiente cele 10 luni de antibiotice si daca acel chin indurat a meritat. In fond, datele brute sunt si ele contradictorii astfel incat e greu de spus cat a contat si cat n-a contat antibioticul.  Mai mult chiar, foarte greu imi e sa raspund unui om care imi spune ca l-a muscat o capusa si ma intreaba ce sa faca. I-as spune sa se testeze insa daca s-ar testa in mod sigur ar afla cu stupoare ca are spirochete la microscop iar testele imunologice ar avea sanse mari sa iasa negative (daca nu le „ajuti” un pic sa iasa pozitive) asa ca raspunsul pe care il dau e sa-si faca o ELISA/PCR/LTT la cel putin doua cabinete si daca iese pozitiv….ei bine? ce? sa-i spun sa faca 2 ani de antibiotic sau din contra…2 saptamani? ar fi prea mare responsabilitatea asa ca prefer sa nu ma implic mai departe….

Cert e ca repercursiunile la nivel digestiv sunt majore caci pana in ziua de azi, fara a suplimenta cu enzime digestive, digestia si absorbtia nutrientilor in intestin e deficitara iar problema asta nu o aveam pana sa fac antibiotic. Unii au spus ca „de vina” ar fi alimentatia vegetariana pentru ca nu ma ingras insa eu chiar mananc mai mult decat mananca un om normal si consum grasimi sub forma de uleiuri vegetale si seminte.  E drept ca la 61 kg / 179 cm sunt inca in indexul de masa care spune „normal” insa pe de alta parte sunt cu 10 kg mai slab decat eram in iunie 2011.

Din fericire, faptul ca am slabit si multi mi-au spus asta, nu mi-a luat si din energie, am multa si pot fara probleme sa merg la sala de fitness 2-3 ore si sa urc muntii.

Am facut trasee de pana la 7-8 ore de mers/urcat pe munte si am pedalat pana la 70 de km intr-o singura zi fara a avea o pierdere de energie ba unde mai pui ca uneori simt ca imi e mai usor sa urc pe munte decat imi era inainte de boala. Poate unde sunt mai usor…

Categoric s-au schimbat multe in viata mea de cand m-am imbolnavit. As putea spune ca poate toate in bine. Poate de altfel, de o boala aveam nevoie sa revin pe calea care mi se potriveste cel mai bine caci de multe ori vremurile ne indeparteaza de la ceea ce ne dorim cel mai mult de la viata si ne trezim apoi ca suntem prinsi intr-un mediu unde simtim ca nu avem ce cauta. E suficient doar sa numaram de cate ori ne-am intrebat de ce am ajuns in punctul in care ne aflam, de multe ori regretam ca suntem aici si ca am fi putut fi acolo, acolo unde ne dorim si atunci dam vina pe noi si dam vina pe altii. Ne umplem de frustrari, de nemultumiri, de dezamagiri, de depresie, de ura si invidie. In final ajungem sa ne detestam ca nu suntem ceea ce am fi vrut sa traim. Cand facem asta, pare-mi-se ca intram intr-un conflict deschis cu fizicul iar acesta ca orice lucru viu care nu e iubit ajunge sa se usuce si sa se imbolnaveasca de aceea e foarte util in procesul de vindecare sa facem pace cu noi, sa ne iertam in primul rand pe noi si abia apoi pe altii.

Cred ca vindecarea a inceput pentru mine cu adevarat (si continua) atunci cand am inceput sa ma iert pentru toate lucrurile de care consideram ca doar eu ma fac vinovat. In momentul in care te ierti va fi mai usor sa-i ierti si pe ceilalti.

Pentru multi par cuvinte spuse aiurea, asa pareau si pentru mine la inceput: „ce are sula cu prefectura?” ei bine are, nu stiu de ce are insa are caci am simtit-o pe propria piele. La fel cum si mediul in care traiesti, oamenii care te agreseaza, serviciul pe care il ai, stilul de viata, toate au legatura cu boala ta caci boala nu vine ca o pedeapsa divina, ea vine ca un mesager care sa-ti spuna ca esti pe un drum gresit si ca trebuie sa te intorci, sa-ti dai reset si s-o iei de la capat sau trebuie doar sa mai ajustezi un pic directia in care mergi. In functie de caz boala poate fi mai grea sau mai usoara. Eu asa cred, anume ca oamenii care au multe de schimbat si-s mai reticenti la a face asta li se da o incercare mai grea, celor care trebuie sa faca retusuri o incercare mai usoara. Calatoria fiecaruia e sa gaseasca ce anume trebuie schimbat in viata lui.

Imi pare acum ca nimic din toate astea n-au legatura cu bacteria, cred ca in final toti vor intelege asta. Cele cateva miliarde de bacterii le-a avut si pacientul X si pacientul Y iar combinatia de 2.3.4.5 coinfectii le-a avut si X si le-a avut si Y or X a fost cazut la pat cu simptome groaznice iar Y a avut doar cateva migrene trecatoare. Majoritatea sunt Y iar multi nici nu se considera bolnavi.

Revenind, psihoza cauzata de socul unui diagnostic pus rapid, aproape absurda si atunci cand te astepti mai putin te poate duce repede la disperare de unde cu greu iesi. Daca ti se mai spune ca ai si gauri in cap si ca o sa ajungi sa-ti protezezi piciorul, tu, tanarul de 20-50 de ani atunci e clar ca se va declansa un efect psihosomatic major alimentat de disperare si uite asa boala va fi intretinuta indiferent de cat antibiotic se va face caci substantele chimice aflate in antibiotic n-au legatura cu acea chimie dereglata a creierului, cu lipsa serotoninei, a dopaminei, etc….

E foarte greu pentru un pacient ajuns dupa 2 ani de antibiotic, cu simptome, un pacient care nu mai stie incotro s-o apuce, care nu mai are incredere nici in medicul curant, cu atat mai putin in leacurile naturale, care nu are sustinerea familiei, care e condamnat de toti sa-si mai revina si la drept vorbind, multi nici nu-si mai doresc asta oricat de drastic ar suna. Multi s-au obisnuit cu starea de boala, sa fie compatimiti, pentru multi tocmai boala le-a dat un sens vietii. Am mai spus-o, n-o mai repet.

Daca vrei sa iesi repede din situatie trebuie sa te focusezi numai si numai pe vindecare si sa fii constient ca daca te compatimesti nu te vei vindeca niciodata.

Revenind la mancare, eu cred ca nici macar aspectul asta nu e decisiv in vindecare (ceilalti doi amici de care mentionam s-au vindecat fara sa tina nicio dieta) ci ideea de schimbare, acea calatorie pe care fiecare o va urma ca va vrea sau nu.

In final, nimeni nu poate spune ca s-a vindecat cu antibiotic si cu increderea in medicul curant sau cu naturiste si increderea in fortele proprii. Adevarul e la mijloc iar in ceea ce priveste lyme, majoritatea dintre noi nu s-au vindecat DOAR cu antibiotic or cine a luat si niacina sau goldenseal sau cat’s claw sau care a facut sport, sauna, masaj, etc nu poate sa stie ce l-a ajutat mai mult: minociclina sau masajul….

Viata mea post lyme inseamna zero simptome, inseamna sport (lucrul cu greutatile, alergare pe banda, bicicleta de sala), mers cu bicicleta prin oras si pe munte, facut trasee pe munte si calatorit. Inseamna o alimentatie predominant vegetariana dar mananc si ou, inseamna sucuri zilnice de legume, inseamna fructe cat se poate. Uneori, foarte rar mai mananc cate un „dulce” sub forma unei placinte de mere, dovleac, a unei clatite cu dulceata sau a unui corn cu nuca. Incerc pe cat posibil sa fiu foarte restrictiv in ceea ce priveste zaharul si faina alba precum si absolut tot ce inseamna lactate si carne. Consum uneori si vin rosu si cate un digestiv inainte de masa 🙂 asta ca sa nu par habotnic :p

Ma spal cu pasta de dinti facuta in casa, folosesc deodorante fara aluminiu si sapunuri facute in casa, filtrez sau distilez apa pe care o beau (atunci cand nu e de izvor de munte sau de adancime mare).

Cat despre suplimente, iau doar 5-HTP si enzime….

In general, o zi pe saptamana tin post negru doar cu apa distilata insa nu in fiecare saptamana ci in functie de contextul saptamanii respective.

Inca nu-mi iese sa dorm 7+ ore pe noapte din cauza lipsei de timp liber si a multitudinii de treburi….

Am facut progrese majore in ceea ce priveste stresul la serviciu, incerc si reusesc sa nu ma mai consum pe orice tema banala iar lucrul asta mi-a adus pana acum doar avantaje.

Cel mai mult conteaza linistea si armonia din viata ta. Sa iubesti si sa fii iubit, sa nu judeci oamenii ci sa-i iubesti, sa nu pleci urechea la ce a mai facut Ponta sau cel putin sa nu te enerveze moaca lui sau a lui Basescu, sa nu traiesti cu frica in san gandindu-te la viitor, sa-ti aduci aproape pe masura ce te schimbi numai oameni de calitate si cu mult bun simt, sa-ti stavilesti mania atunci cand apare pentru a evita posibile certuri. Mai presus de toate, sa-ti linistesti mintea haotica, multitudinea de ganduri care iti trec prin cap, sa faci ordine in ganduri si sa vezi imaginea de ansamblu.

Ma bucura sa vad deja ca trei colege bloggerite (viataculyme.com, boreliosis.blogspot.com, nuborrelia) s-au declarat vindecate. Cu mine as spune ca suntem deja patru. La cat mai multi si pe viitor…