Simptomele fizice ale depresiei

Ca in Lyme borrelioza sunt incluse toate simptomele posibile (cu un nucleu destul de conturat) e un lucru deja bine stiut. La aproape orice cautare pe Google de simptome iti va returna si Lyme.

Cumva Lyme-ul reuseste sa fie un fel de capat de linie al tuturor celor cu boli neelucidate. De la depresie la raceala.

…si pentru ca am mentionat de depresie dar si pentru ca multora dintre noi le-au aparut simptomele in urma unei/unor probleme sufletesti, emotionale majore sau pur si simplu in urma unui cumul de probleme mai mici, hai sa vedem ce spune un articol cam de prin anul in care m-a muscat pe mine capusa – 2011.

Care sunt cele mai frecvente simptome fizice ale depresiei?

Potrivit WebMd, multe dintre persoanele care sufera de depresie reclama dureri cronice, printre care se numara:

  • Durerea de cap: una dintre durerile cele mai comune la persoanele depresive. Daca aveti deja migrene, depresia poate accentua aceste dureri;
  • Durerea de spate;
  • Durerile musculare si ale articulatiilor;
  • Durerea in piept: acest tip de durere poate fi atat o cauza a depresiei, cat si una a problemelor cardiologice. Cel mai indicat, in acest caz, este sa consultati un medic;
  • Probleme digestive: Depresia poate provoca fie diaree, fie constipatie;
  • Oboseala extrema: Indiferent de cat de mult ati dormi, din cauza depresiei, va veti simti in continuare obositi.
  • Tulburari ale somnului: Multe persoane care sufera de depresie nu mai pot dormi bine. Fie se trezesc prea devreme, fie, atunci cand se pregatesc sa se culce, nu mai pot adormi. Alte persoane dorm mult mai mult decat este normal;
  • Schimbari ale apetitului si ale greutatii: Unele persoane isi pierd pofta de mancare si, implicit, scad foarte mult in greutate;
  • Ameteala.

Deci dupa cum vedem, 7/9 simptomele „nucleu” sunt acoperite si de depresia cronica.

Stiu ca e greu de inteles si de acceptat ca poti avea o depresie care se poate ameliora prin gasirea unei cauze „probabile” a simptomelor tale insa daca mai punem aici si povestirile oamenilor care au scapat de „lyme” prin remedii oarecum simple atunci nu putem sa nu ne gandim inca o data ca nu toate cazurile de muscatura de capusa inseamna lyme dar mai ales nu toate cazurile de diagnostic pozitiv/clinic inseamna lyme.

Cred ca diagnosticul de lyme ar trebui sa se faca diferentiat poate mai mult decat la orice alte afectiuni si mai ales cred ca orice pacient „cu lyme” trebuie sa accepte posibilitatea ca problemele lui sa fie (si) de natura psihica desi pentru multi poate sa para „scandalos”.

In fond, cand ne luam de un medic care ne recomanda un consult psihiatru o facem pentru ca egoul nostru nu ar putea accepta ca macar o data in viata sa suferim de asa ceva. Toti prefera sa puna pe lyme simptomele lor de depresie (sunt 1 milion de articole „E Depresia cauzata de borrelia?” dar niciunul invers).

Insa nu-l mintim pe el, ne mintim singuri iar in unele cazuri ajungem sa luam zeci de luni de antibiotic, saci de cutii frumos colorate cand de fapt rezolvarea e chiar in fata noastra dar refuzam s-o vedem.

p.s: au fost ploi multe anul asta si deci a crescut numarul capuselor (ca in 2011). aveti grija la ele, informati-va despre boala lyme si ganditi-va serios atunci cand tratamentul recomandat depaseste 21 – 30 de zile de antibiotic.

 

Anunțuri

Tulburarea de somatizare

Pentru cei care ati facut zeci de luni / ani de antibiotic si totusi nu vedeti semne ale unor imbunatatiri notabile, pentru cei care va indoiti ca intreaga populatie a Romaniei are Lyme care se diagnosticheaza corect numai si numai la un singur laborator si se trateaza „cum trebuie” cu antibiotic de doar doi medici sau poate pentru cei care va incadrati mai degraba in tabloul tds decat in cel Lyme, poate ar fi indicat sa aruncati un ochi si pe urmatorul text care descrie ce este tulburarea de somatizare. Suna cunoscut, nu? mie da!

Pentru cei care sunt la inceput de drum si nu stiu ce sa faca, sfatul meu e sa staruie si sa nu ia decizii pripite, isterice mai ales la indemnul unor medici care sunt prea siguri pe diagnostic.

Tulburarea de somatizare

(istoric, denumita isterie sau sindrom Briquet)

Definitie:
– tulburare polisimptomatica care este caracterizata printr-o combinatie de durere si simptome gastrointestinale, sexuale si pseudoneurologice.

Debut si evolutie:
– inainte de etatea de 30 de ani;
– simptomele initiale sunt adesea prezente din adolescenta;
– dificultatile menstruale pot fi unul dintre cele mai precoce simptome la femei;
– se intinde pe o perioada de ani de zile;
– este o tulburare cronica, dar fluctuanta, care se remite rar complet;
– trece rar un an fara ca individul sa nu solicite o examinare medicala, impins fiind de acuze somatice neexplicate;

Caracteristici:
– pattern de acuze somatice semnificative clinic, multiple, recurente (o acuza somatica este considerata a fi semnificativa clinic, daca duce la tratament medical, de ex., la luarea unui medicament, ori cauzeaza o deteriorare semnificativa in domeniul social, profesional sau in alte domenii de functionare importante);
– multiplele acuze somatice nu pot fi explicate complet de nici o conditie medicala generala cunoscuta ori de efectele directe ale unei substante;
– acuzele somatice sunt in exces fata de ceea ce ar fi asteptat de la istoric, atunci cand survin in prezenta unei conditii medicale generale;
– exista un istoric de durere in raport cu cel putin patru sedii diferite – simptome algice (de ex., cap, abdomen, spate, articulatii, extremitati, piept, rect) sau functii (de ex., menstruatie, raport sexual, mictiune);
– exista un istoric de cel putin doua simptome gastrointestinale, altele decat durerea (de ex: prezenta gretii si balonarii abdominale), varsaturile, diareea si intoleranta alimentara sunt mai putin frecvente;
– exista un istoric de cel putin un simptom sexual sau reproductiv, altul decat durerea (la femei, aceasta poate consta din menstre neregulate, menoragie sau varsaturi in timpul sarcinii; la barbati, pot exista simptome precum disfunctia erectila sau ejaculatorie); atat barbatii, cat si femeile pot fi expusi indiferentei sexuale;
– conditie neurologica (simptome de conversie, cum ar fi deteriorarea coordonarii sau echilibrului, paralizie sau scadere localizata a fortei musculare, dificultate in deglutitie sau senzatie de nod in gat, afonie, retentie de urina, halucinatii, pierderea sensibilitatii tactile sau dureroase, diplopie, cecitate, surditate sau crize epileptice, simptome disociative, cum ar fi amnezia, sau pierderea cunostintei, alta decat lesinul);
– cei care prezinta aceasta tulburare isi descriu de regula acuzele in termeni plini de culoare, exagerati, iar informatia factuala specifica lipseste adesea;
– simptomele anxioase proeminente si dispozitia depresiva sunt foarte frecvente;
– tulburarile de personalitate histrionica, borderline si antisociala sunt tulburarile de personalitate cel mai frecvent asociate;
– rezultatele testelor de laborator arata absenta de date care sa sustina acuzele somatice;
– examenul somatic indica absenta datelor obiective care sa explice integral diversele acuze subiective ale indivizilor cu tulburare de somatizare;
– cele trei elemente care sugereaza mai curand un diagnostic de tulburare de somatizare decat o conditie medicala includ 1) implicarea a numeroase sisteme de organe, 2) debutul precoce si evolutia cronica, fara aparitia de semne somatice sau de anomalii structurale si 3) absenta anomaliilor de laborator caracteristice sau sugerand o conditie medicala generala;

Cauze:
– creste riscul aparitie, fara sa fie o cauza in sine, existenta unui parinte biologic sau adoptiv cu tulburari de personalitate antisociala, tulburari in legatura cu o substanta si tulburare de somatizare.

Efecte:
– subiectii solicita adesea in acelasi timp tratament de la mai multi medici, ceea ce poate duce la combinatii de tratamente complicate si uneori hazardate;
– comportament antisocial si impulsiv, amenintari si tentative de suicid si discordie maritala;
– uz frecvent de medicamente;
– subiectii prezinta risc crescut de morbiditate pentru ca se supun de regula la numeroase examinari medicale, procedee diagnostice, interventii chirurgicale si spitalizari care expun persoana asociata cu aceste procedee;
– tulburarea depresiva majora, panica si tulburarile in legatura cu o substanta sunt asociate frecvent cu tulburarea de somatizare;

Nu se diagnosticheaza daca:
– debutul a numeroase simptome somatice este tardiv, aproape totdeauna se datoreaza unei conditii medicale generale;
– exista conditii medicale generale caracterizate prin simptome somatice vagi, multiple si confuze (de ex., lupusul eritematos sistemic, hiperparatiroidismul, scleroza multipla, porfiria intermitenta acuta, hemocromatoza, maladia Lyme, o maladie parazitara cronica).
– subiectul prezinta schizofrenie, in rare cazuri, indivizii cu tulburare de somatizare au, de asemenea, si schizofrenie (totusi, daca prezinta trebuie mentionatea ambele diagnostice);
– atacurile de panica pot coexista cu tulburarea de somatizare; cand simptomele somatice survin si alteori decat in cursul atacurilor de panica, pot fi puse ambele diagnostice;
– cand acuzele somatice intalnite in tulburarile depresive sunt limitate la episoadele de dispozitie depresiva.

 

p.s: apreciez daca cei care au mers deja pe calea asta vor da feedback documentat aici vindecandu-se de „lyme” cu terapia psihiatrica. s-ar putea ca in Marea de diagnosticati cu lyme, multi sa fie tratati (si distrusi fizic poate pe viata) absolut aiurea si atunci s-ar putea sa avem si cazuri de malpraxis strecurate printre ele.

VIZITA ÎN ROMÂNIA A DR. DOMINIQUE RUEFF

Dominique Rueff, Doctor în medicină, pionierul francez al tratamentelor nutriționiste, autor al bestseller-ului Biblia împotriva îmbătrânirii, renumit oncolog și fondator al Asociației pentru dezvoltarea nutriției ortomoleculare, este unul dintre deschizătorii de drum ai acestui tip de medicină. […]

Din anul 2003 este un colaborator constant  al „Centrului Medical European pentru Sănătate și Longevitate” (CEMESAL), devenit ulterior Institutul Jasmin, 7, rue de l’Yvette, 75116 Paris, iar din 2010 este Președintele Chronimed, grup de cercetare care a reunit in jurul laureatului Nobel – profesorul Luc Montagnier –medici, biologi si alți specialiști interesați să intensifice schimbul de experiență cu privire la căutarea originii bolilor cronice.

Se numără de asemenea printre experții cei mai apreciați ai revistei trimestriale „Anti-Age Magazine”.

Fundaţia Spandugino în parteneriat cu Alumnus Club pentru UNESCO a organizat la Bucureşti în septembrie 2012 vizita profesorului Luc Montagnier, Laureatul Premiului Nobel pentru Medicină (2008), în cadrul proiectului “Momentul Magellan” care reprezintă contribuţia românească la Programul “Global Ethics – Save the Planet Earth”, iniţiat de Federaţia Mondială a Asociaţiilor, Centrelor şi Cluburilor pentru UNESCO.

Al doilea eveniment al acestui proiect îl va constitui invitarea în ţara noastră în perioada 15-20 aprilie 2013 a prof. dr. Dominique Rueff, Preşedintele Asociaţiei pentru dezvoltarea medicinii ortomoleculare (ADNO), Preşedinte al Chronimed şi colaborator apropiat al profesorului Luc Montagnier. Este autorul a peste zece volume de medicină nutriţionistă, oncologie, nutriţie ortomoleculară, homeopatie sau fitoterapie dintre care Editura Spandugino va lansa două lucrări în perioada 15-20 aprilie 2013: “Mai mult decât vindecarea. Beneficiile medicinei integrative”, prefaţă de Luc Montagnier, o carte despre medicina integrativa, respectiv „Imunoslăbire. Scăderea în greutate ținând seama de intoleranţele noastre alimentare şi de controlul glicemiei”, o lucrare despre terapia prevenirii şi eliminării excesului de greutate.

Cu această ocazie Editura Spandugino inaugurează Colecţia Medicală, prilej cu care se vor lansa şi următoarele două cărţi: Helga Rohra – „Paşi spre lumină. De ce militez pentru drepturile pacienţilor cu demenţă” şi Judith Albertat Boala Lyme. Drumul meu pentru regăsirea sănătăţii”.

 

Judith Albertat este o luptătoare. În ciuda unei stări haotice și degradate de sănătate, nu a încetat să caute cauza simptomelor sale, care au purtat-o din doctor în doctor, din spital, în spital. I-au trebuit mai bine de zece ani să descopere numele patologiei: maladia Lyme. 

Într-un stil clar, plin de umor, combativ și documentat, autoarea – fost pilot și instructor de zbor al unei mari companii aeriene – împărtășește greutățile prin care trec toți pacienții cu boală Lyme: neînțelegere din partea cadrelor medicale, un lung șir de consultații, diagnostice greșite, medicație excesivă sau nepotrivită, trimiterea eronată la psihiatru. „Totul e numai în mintea ta!”
Epuizată de anii de consultații fără niciun rezultat, Judith Albertat a găsit o soluție în terapiile complementare combinate cu tratamentele alopate. Fără a avea pretenția să generalizeze și să ofere rețete, dimpotrivă chiar, autoarea prezintă numai terapii pe care le-a încercat, se pare cu succes în cazul său, pentru tratarea bolii Lyme.
În prefața cărții, Dr. Dominique Rueff subliniază: „Fie că a fost vorba de maladii psihiatrice, de oboseală cronică, fibromialgii, de maladii inflamatorii metabolice sau articulare, de maladii degenerative precum Parkinson sau Alzheimer și chiar de anumite tipuri de cancer, multe din aceste afecțiuni au fost ameliorate, mai mult sau mai puțin, prin tratamente antiinfecțioase adaptate, asociate tratamentelor menite să întărească sistemul imunitar. Aceasta este calea pe care Judith a întâlnit-o după zece ani de suferință, a căror poveste ne-o împărtășește în această carte.””

Conferinta care ne intereseaza pe noi se numeste:

  • 18.30 p.m. – Conferinţă cu tema: „Rolul nutrienţilor în îmbunătăţirea calităţii şi duratei vieţii– World Trade Center, Sala New York (Marti, 16 aprilie)

Intrarea este libera iar la conferinta se va putea achizitiona si cartea despre boala lyme tradusa in romana. pretul cartii este de 25 ron.

Ne vedem acolo!:)

 

Vindecarea la nivel sufletesc (II)

aisbergPoate ca cel mai pregnant sentiment intalnit in boala este frica. Daca stau sa ma gandesc este cel mai intalnit sentiment in general. Poate ca lucrurile n-au stat asa mereu insa frica domina acum intreaga planeta. Motivele-s evidente…

In particular, frica de boala exista chiar si inaintea aparitiei bolii si pentru multi, persista cu mult dupa incetarea bolii (simptomatice). Ea apare atunci cand ne proiectam in viitor in incercarea de a scapa de prezentul dificil. E o capcana primejdioasa daca facem asta pentru ca  vom reusi doar sa prelungim sentimentul de frica … la nesfarsit.

Cand ne este frica ne este in primul rand de a nu ne fi mai rau pe viitor si mai putin pentru ceea ce se intampla acum. Daca ne-am raporta la acum, putini am avea efectiv senzatia de insuportabil. Insuportabilul apare cand incerci sa privesti in viitor si vezi doar suferinta si ti-e frica sa nu fie asa toata viata.

Cele mai mari frici le aveam atunci cand imi puneam intrebari legate de certitudinea viitorului, fricile imi accentuau simptomele si imi slabeau cu totul organismul.

Si-atunci, intr-o zi cand simteam ca acest consum de energie imens nu are niciun ecou nici interior nici exterior am acceptat boala si am incercat s-o consider „de-a casei” resemnandu-ma intr-un fel cu privire la viitor. Am incetat sa-mi mai pun intrebari legate de viitor sau sa descos prea mult felul in care vor evolua simptomele curente in viitor.

A fost primul moment in care am simtit ca daca nu mai opun rezistenta bolii s-ar putea sa am ceva mai multa forta in a o alunga. Boala devenise o situatie de viata, o circumstanta.

Nu stiu exact cum mi-a venit ideea asta, poate pentru ca am vazut ca daca practic tipul asta de perceptie la nivel profesional sunt mai putin stresat sau poate ca doar m-am intrebat „ce poate fi mai rau? sa mor? ” Fie!.  Poate dintr-o disciplina „martiala” invatata in anii adolescentei cand, practicand Judo vreme de trei ani, am avut ocazia sa descopar si acel principiu al salciei/ciresului care supravietuieste zapezii care ii incarca ramurile doar fiind flexibile, indoindu-se si lasand-o sa cada.

Asa ca in loc sa te lupti cu boala si cu frustrarile ce vin din nestiinta medicilor, indiferenta apropiatilor, „propaganda” internauta unde unii pacienti isi fac mai mult rau lor (si celorlalti) propagand mesaje cum ca „Lyme te izoleaza, nimeni nu te intelege ca ai lyme, lyme inseamna tradare, furie, anxietate…„, cu alte cuvinte acordand o identitate bine stabilita bolii, dandu-i astfel forta si proiectand-o si pe viitor, mai bine o accepti. De multe ori unii uita ca de fapt adevaratul scop al intregului proces este vindecarea si nu perpetuarea iar si iar a unor clisee care nu fac decat sa victimizeze,  nicidecum sa ridice „awareness”-ul.

Asadar, daca vreti sa nu mai simtiti frica abandonati-va prezentului! Nu e nimeni vinovat pentru situatia curenta, nici tu, nici medicul, nici capusa sau natura. Cand mergi in natura trebuie doar sa fii constient ca trebuie sa te protejezi de capuse si atat! daca readuci trecutul in prezent vei reintalni frica si ura de/pentru capusa si atunci ti se va anihila placerea de a sta in natura si chiar de a trai.

Cand te abandonezi situatiei din prezent apele parca se limpezesc, te calmezi si te reincarci.

Incepi atunci sa te gandesti la vindecare ca la un proces care nu implica nici macar un strop de rezistenta ci doar acceptare si convietuire. Bacteria(iile) nu-ti sunt dusmani, acum sunt deja parte din tine, omul poarta in ADN-ul sau si o parte din incarcatura informationala a bacteriilor si virusurilor care il populeaza. Opunandu-te lor te opui propriului tau corp.

Chiar si cand iei antibiotic procesul n-ar trebui vazut ca o lupta caci daca ar fi asa ar fi inegal sa lupti cu tehnologia dezvoltata in 50 de ani cu aceasta imensa structura pe care natura a slefuit-o de-a lungul a milioane de ani: bacteria. Ca cercetatorii mai descopera o asociere revelatoare inseamna doar un strop din ceea ce se afla din iceberg sub apa.

Cand iei antibiotic ar trebui sa consideri ca o faci nu pentru a scapa de bacterie ci pentru a-ti fi tie bine. In felul asta vei accepta antibioticul (sau orice alt remediu) ca si prieten al tau si nu ca si dusman al bacteriei. Chiar daca dusmanul bacteriei iti este aliat el ramane totusi un „personaj” negativ.

Oricat de paradoxal ar parea, sa te abadonezi situatiei nu inseamna sa cedezi in fata bolii si s-o lasi sa te devoreze ci inseamna sa tai identitatea bolii data in buna parte de trecut si viitor gandindu-te doar la clipa de acum si la cele cateva clipe viitoare necesare pentru a-ti pune in practica tratamentul.

Paradoxul asta il intalnim si in religia crestina, nu? Chiar Iisus pe cruce a spus: „Tata, in mainile Tale imi incredintez duhul” iar eu asta n-am inteles-o ca o renuntare ci ca o predare a controlului. Cum spuneam in articolul precedent, nu catre unei entitati exterioare ci catre propriul nostru interior. Acolo de unde vine pacea absoluta si forta vitala a vietii. Acel „Ki” care leaga aceste minunate structuri: corpul fizic si cel astral.

Iar lucrurile astea nu se produc de pe azi pe maine, e nevoie de timp pentru ca resentimentele, furia, ura, dezolarea s.a.m.d sa dispara si sa duca nu doar spre o vindecare ci catre un progres spiritual.

De la dr. Robert Morse citire si cate ceva despre suprarenale

Dr. Robert Morse, autorul frumoasei carti publicate si in Romania „Sa traim sanatos fara toxine” are un canal de youtube unde se gaseste o colectie impresionanta de peste 800 de clipuri in care imparte cu vizitatorii multe rationamente elementare in ceea ce priveste medicina holistica si nu numai.

Stilul este unul abordabil si usor de inteles pentru orice privitor pasionat de medicina sau care e in cautarea unei solutii pentru problema lui de sanatate (si care stie engleza).

Am vazut pana acum aproape 100 din aceste filmulete de 10-15 minute insa m-am oprit la cateva ca fiind relevante (in multe din clipuri ideile se reiau) pentru intreaga doctrina a lui Morse cu privire la formarea starii de „boala” si la adevarata natura a bolilor din punct de vedere holistic (va asigur ca nu-s „abureli” pe care omul modern le respinge din start gen cauze energetice, emotionale, etc si fapte concrete, cunoscute in medicina dar trecute cu vederea).

Asadar, m-am oprit asupra unei serii de 4 clipuri a cate 14 minute fiecare (in medie) unde ni se vorbeste despre „Marele Sistem Limfatic„, o tema pe care eu am mai abordat-o stangaci aici si unde am accentuat si importanta majora in detoxifiere si eliminarea rezidurilor organismului prin circulatia limfei cu ajutorul sportuli, exercitiilor de tai chi, qi gong sau masaj(o sa vedeti ca Robert Morse nu e de acord cu masajul limfatic).  Mai cu seama ca, asa cum e pusa problema in clip, nu sangele este cel mai important in organism ci limfa care este mult mai prezenta in organism atat calitativ cat si cantitativ.

Cum spuneam si aici, trebuie sa mai existe si altceva care provoaca boala (si stricaciunile in organism) in afara unei „mega hyper ultra super sofisticata bacterie” care chit ca se cheama afzelii sau garinii ea pare sa fie cuminte si in deplina comunitate cu o mare proportie din purtatori iar in altii devine naravasa.

De aceea, indiferent de critici sau de cazurile singulare care s-au vindecat strict prin antibiotic, eu continui sa cred ca nu e doar atat si ca incapatanarea medicinei alopate de a nu aborda acest complex de boli din punct de vedere holistic va face sa mai curga ceva apa pe Dunare pana cand vom vedea un raspuns stiintific mai elaborat decat 14-21 de zile de doxyciclina pentru boala lyme.

Sigur, intrebarea urmatoare e: „ce altceva?” insa la asta trebuie sa-si raspunda fiecare pacient in parte caci faptul ca avem simptome diferite (si afectiuni diferite) fiecare denota o alta „crapatura” in acest minunat sistem numit organism.

In ceea ce ma priveste, ipoteza mea e ca boala a putut sa debuteze „din senin” (la mine si nu la un burtos amator de gratare care sta direct in iarba si culege 4-5 capuse din care 3 le poarta pe el pana se fac cat un bob de mazare) datorita epuizarii glandelor suprarenale si o data cu ele a intregului sistem endocrin. De ce? pentru ca primul si singurul simptom de pana in antibiotic a fost oboseala cronica. Simptom care de altfel a disparut in primele 2 saptamani de antibiotic. La sfarsitul celor 28 de zile din runda I de antibiotic, asa cum reiese din episodul 8 al serialului borrelia ma simteam bine si sanatos 99%. Dupa aceea au urmat turele 2 si 3 si pauza 2,5 luni si apoi 4 si 5 si 6 (in incercarea de a scapa de bacterie si a scapa de simptomele noi aparute) si tot asa si starea fizica desi in mare destul de stabila, a avut un trend descrescator prin aparitia de noi si noi simptome (in special dupa runda 3 cu minociclina) cand am experimentat pentru prima oara descarcarile nervoase ca un fulger pe picior (noroc ca au fost si singurele din septembrie 2011 si pana in ziua de azi) ca mai apoi sa apara si durerile articulare, etc….

Nu spun ca antibioticele nu-s eficiente cum s-ar putea interpreta, spun doar ce a fost in cazul meu obiectiv…la unii, beneficiile antibioticelor in cure repetate au fost de necontestat dar ele nu reprezinta un standard!

Bine, bine, dar pe mine m-a muscat capusa, nu e asta clar ca fiind cauza solitara a bolii? ei bine, as spune ca nu! as putea spune chiar ca daca la momentul X corpul meu ar fi fost bine echilibrat, n-as fi dezvoltat simptome nici in ziua de azi fiind purtator asimptomatic de borrelia si alti paraziti. Nu stiu daca va mai amintiti ca acum un an am scris despre tipul care spunea ca alearga prin padure si de fiecare data mai scoate cate un pumn de capuse din el fie cand ajunge acasa fie cand isi aminteste sau cand le mai gaseste pitite dupa urechi dupa o zi doua. L-am contactat de curand si zice ca se simte mai bine ca oricand (nu si-a facut niciun soi de analize) si zicea ca doar in primavara trecuta a scos mai mult de 12 capuse din el in interval de 2-3 luni….da! ar putea sa se declanseze pe viitor sau ar putea sa nu (vezi si ciobanii, padurarii, muntomanii veterani si altii care n-au nimic dupa zeci de ani de muscaturi de capuse).

De ce s-ar fi epuizat asadar suprarenalele? pentru ca am facut mult sport, extrem de mult sport hranind organismul cu alimentatie predominant acida. Au fost suficienti doi ani de activitate sportiva intensa dupa capul meu ca sa-mi prabusesc suprarenalele si altfel sa deschid calea bacteriilor (de orice natura pentru ca-s convins ca mai sunt bacterii „stealth” pe langa borrelia care pun si ele umarul la haosul intern).

Suprarenalele sunt niste glande endocrine micute situate deasupra rinichilor, foarte sensibile (mai ales la trairi negative) dar extrem de importante in managementul productiei de hormoni, enzime, etc. In medicina moderna ele aproape ca-s trecute cu vederea in timp ce in medicina naturista, chinezeasca, etc ele-s vazute ca o piatra de hotar in echilibrul metabolic.

O lista cu o parte din simptomele pe care le da epuizarea suprarenalelor(le-am bifat pe cele pe care le-am avut eu de-a lungul timpului ca in rest toate se suprapun cu boala lyme):

1. High Anxiety
2. Constipation
3. Muscle Pains – Hurt to put pressure on any muscle for too long. Makes sitting and standing still difficult.
4. Lower back pain
5. Mid back weakness, tightness, tenderness
6. Tightness between shoulder blades
7. Extremely decreased ability to heal
8. Body fatigued when the mind is not
9. headaches
10. Extreme Muscle tightness in spine muscles, hamstrings, abdominal muscles and jaw
11. Cold Intolerance (especially in the morning)
12. Increased intolerance to foods that never bothered me before.
13. Random numbness and tingling in hands, feet, and hips
14. Muscle Weakness, often feel lung fatigue as well – like I was swimming all day.
15. Dry Skin
16. Joints crack/pop but don’t hurt.
17. Decreases perspiration during moderate to heavy exercise.
18. Overall feeling that my body is not lubricated properly
19. Sinus issues.
20. Excessive Thirst
21. Excessive Urination
22. Episodes of high irritability
23. Hair Loss

24. Thinning of the skin

N-o s-o mai lungesc mult, va las sa ascultati „discursul” dr. Robert Morse cu privire la sistemul limfatic facand o trecere si prin teoria suprarenalelor si a infectiilor bacteriene si virale. Interesant e ca aveam conturata teorie asta in cap pana sa vad ce are de spus dr.

Enjoy!

Si daca v-a placut, va invit sa vedeti si o teorie despre fibromialgie, lupus si BOALA LYME.