Anul trecut pe vremea asta tot pe aici eram, tot cu lyme-ul. Anul trecut parca aveam ceva mai multe simptome insa anul asta e mult mult mai bine. Neasteptat de bine. Drept urmare chiar nu pot sa spun ca ma irita faptul ca e al doilea Craciun in compania unei boli selecte deci la capitolul moral sunt…zen!:)
Am invatat f. multe in 2012, as fi invatat f. multe si daca nu ma confruntam cu problema asta. Asa mi-a placut mie mereu, cand nu ma ocupam si invatam despre tainele muntelui atunci ma ocupam de zanganit la chitara, cand nu era chitara era astronomia sau literatura sau invatam limbaje de programare sau alteori ma preocupau afacerile, avioanele sau cercetat noi si noi pasiuni.
Cred ca la sfarsitul oricarui an important e sa simti ca acel an nu a trecut degeaba. Cand sunt bolnavi, unii spun ca traiesc degeaba si ca mai bine n-ar trai insa asta e o optiune nu o chestie impusa, de cele mai multe ori. Oricand poti face ceva care sa nu fie „degeaba” oricat de greu ti-ar fi, ca se cheama savurat clipele cu familia sau plimbat prin parc, o carte buna sau o panorama care iti ia rasuflarea.
Am invatat asadar multe in 2012. Atat despre mine, ca fizic si ca psihic cat si despre altii. Imi place sa cred ca in ciuda oprelistilor de diferite facturi, social, economic, fizic sau psihic am devenit un pic mai bun. Cu mine si cu ceilalti. M-am intrebat mereu: „ok, de ce sunt eu aici? care e scopul meu in viata?” si cred ca am aflat si raspunsul in anii ce au trecut: Sa evoluez! orice semn de evolutie te lasa implinit, te lasa cu profundul sentiment ca ti-ai facut treaba, ca n-ai trait degeaba si asta e tot ceea ce conteaza.
Va urez si voua, celor care cititi aici – neinvitatii blogului ce mi-au devenit prieteni fie ei virtuali – sa puteti sa simtiti ca n-ati trait degeaba in 2012 indiferent de cat v-a fost de greu si va mai doresc ca in zilele de sarbatoare sa reflectati asa cum fac si eu asupra lucrurilor care ne dau ‘preaplinul’ existentei, sa le savurati, sa le apreciati, sa le puneti in practica si cu ajutorul lor sa fiti fericiti.
Nu va mai zic de sanatate, sanatatea e de multe ori o chestie de alegere, faptul ca ne uram reciproc sanatate n-o sa ne-o aduca (sau s-o intretina) asa ca va urez ce-mi urez si mie: sa avem mintea, vointa si puterea de a lupta in continuare pana la sfarsit, pana la ultimul neuron, pana la ultima celula si sunt convins ca vom vedea in final ca toate astea nu au fost in zadar si ca suntem cu totii niste castigatori.
La multi ani! Craciun Fericit!
Numai un alt blog 