[Tura pe munte]Piatra Mica a Craiului

Sambata, 18 august, s-a consumat tura cu numarul 3 si am reusit sa ajung dupa un an jumate in Piatra Craiului. Un munte drag mie, poate cel mai frumos munte din cati am vazut prin Romania.

Surprinzator, am reusit sa strang inca 3 amatori, 2 boreliosi (adica amicii mei boreliosii).
Unul, sa-l numim „Scepticul” (care a facut 6 luni de antibiotic dar a renuntat complet la tratament considerand ca fie n-a avut lyme chiar de la inceput, fie s-a tratat, analizele insa aratand prezenta infectiei in continuare, totusi spune ca se simte bine si ca mai are doar cateva simptome slabe)  iar celalalt, fostul partener de coarda in traseele in stanca care cu stoicism face antibiotic cot la cot cu mine (il vom numi colegu’). Al treilea, un fost coleg de munca, ingrozit doar de Lyme 🙂 Ex-colegu’.

Traseul pe care l-am ales era, ca deobicei, nefacut de niciunul dintre noi. Tot timpul mi-am dorit sa bat la pas locuri noi, sa nu repet turele pe cat posibil. Sigur, in Crai am ajuns de atatea ori incat nu le mai stiu numarul dar Craiul e diferit. Totusi, niciodata nu facusem vf. Piatra Mica (1816 m).

Asa ca sambata la 8 dimineata eram deja „parcati” in zona indicatorului spre Coltul Chiliilor din drumul Zarnesti-Plaiul Foii. In lumina diminetii, Vf. Turnu in dreapta si Vf. Piatra Mica in stanga parca te sculau din orice boala urandu-ti „Bine ai venit!”. Caii care pasteau domol ne-au deschis in acelasi timp apetitul pentru un mic dejun pregatitor.

Traseul pe care hotarasem sa-l urmam era: Valea Crapaturii – Saua Crapaturii – Vf. Piatra Mica – Poiana Zanoaga – cab. Curmatura – Prapastiile Zarnestiului – Zarnesti.

Eu pregatisem deja coctailul exploziv de miere, polen, nuca, laptisor de matca, alune de padure si migdale pe post de mic dejun.

Urcarea pe valea Crapaturii, cautata un pic caci am bajbait un pic pe traseu temandu-ne sa nu ajungem cumva la Schitul Coltul Chiliilor si sa trebuiasca sa facem cale intoarsa, a mers destul de bine. Cu ceva mai multe gafaituri din partea Scepticului care nu mai face antibiotic de aproape 6 luni dar care nici nu prea mai are conditie fizica am reusit sa ajungem in saua Curmaturii de unde admiram privelistea vaii pe care o urcasem.

Facem inventarul noi astia borreliosi. Colegu’ de coarda se simte bine, chiar excelent insa transpira abundent. Scepticul e si el bine dupa ce si-a tras suflul. Si eu sunt bine, ba chiar nici nu mai obosesc asa usor precum o faceam in turele trecute.

Pornim asadar pe traseul marcat cu cerc albastru spre Vf. Piatra Mica. Ex-colegu’ de munca zice: „Muaaaama! bai dar pare abrupt, cum urcam noi pe acolo?”, ocazie cu care imi pot expune filosofiile de boala si de munte: „Orice zid pare de netrecut de la distanta, cand esti aproape de el insa ii poti observa crapaturile, prizele, treptele care il fac abordabil”.

Asa a si fost si cu maxim curaj pornim inainte spre abrupturile Pietrei Mici.

In drum spre varf, ma incercau niste dureri la genunchi, foarte slabe ca intensitate in rest ma simteam excelent, la fel si ceilalti boreliosi. Pana si Scepticul incepuse sa alerge la deal cand a vazut-o pe o batranica, englezoaica, venita cu un grup de „caritate” pe munte, cum urca sprintena ca o caprioara.

Eh, ajunseram si pe varf, poza traditionala cu crucea care cred ca marcheaza 50% din varfurile din Romania.

Cand am inceput sa coboram, jale mare, incep niste dureri destul de maricele de genunchi, niste dureri f. ciudate. Intense, mai mult in exteriorul genunchiului la ligamentul din imagine iar uneori durerea se ducea pe picior in jos. Il intreb pe Sceptic cum e, imi zice ca e ok, il intreb pe colegu’, imi zice ca e excelent, pe ex-colegu’ nu-l mai intreb ca oricum el e inainte ca o caprioara.

Cand ajungem in Poiana Zanoaga si coborasul se transforma intr-un urcus usor spre cab. Curmatura, durerea dispare. Na dracie! La curmatura baietii beau o bere ca ei nu-s pe antibiotic si eu niste apa de la izvorul cabanei. O luam la vale spre prapastiile Zarnestiului cand, ce sa vezi? Scepticul incepe sa se planga de genunchi. Acelasi soi de durere, in exteriorul genunchiului care trimite fluxuri de durere si spre talpa. Doar ca pe el il loveste grav de tot, atat de grav ca abia cobora, mai rau ca un mosh. Ce-i drept si pe mine ma dureau destul de rau. Dupa ceva timp imi dispare durerea din genunchiul stang cu totul. La Sceptic nimic, merge cu lacrimi in ochi (dramatizez evident!:) ) si incepem sa injuram de mama focului toate capusele si mama capuselor si bunica lor si tot neamul capusesc. Trec doi turisti pe langa noi si ne intreaba ce avem si noi raspundem ca e o poveste lunga (ulterior acei turisti ne-au luat cu masina de la fantana lui botorog si ne-au dus pana in zarnesti, moment cand le-am povestit de lyme iar ei stiau de cazul lui Claudiu ceea ce m-a bucurat).

Cand ajungem in prapastiile zarnestiului unde coborarea e dulce pe un drum superb, mie imi dispar durerile in proportie de 95% si chiar si pe Sceptic il lasa suficient de mult incat sa mergem destul de rapid. Ceilalti doi, colegu’ si ex-colegu’ o luasera inainte chipurile sa aduca masina mai in „buza” muntelui sa preia bolnavii.

Intr-un final am ajuns si la masina si am incheiat tura cu un oarecare sentiment de suparare pentru ca o durere d-asta aparuta asa din ceruri iti poate distruge toata iesirea sau mai rau chiar, poate sa-ti pericliteze viata pe munte daca e iarna iar tu in loc sa fac 3 ore pe un traseu faci 6 si te prinde noaptea si frigul. In fine….in cel mai rau caz doar o sa urc pe munte si n-o sa mai cobor caci se pare ca durerea are legatura cu socul din genunchi in ciuda incaltarilor mele cu atenuare de soc si talpa de ‘shpe straturi.

Chiar glumeam in masina ca prea eram noi aia cu motz si lyme care fac in ciuda bolii si o sfideaza. Mai ales eu care inca ma mai gandesc la ce-mi spunea unul din cititorii blogului: „eu nu inteleg, noi suntem cazuti la pat, vecinul a murit si voi mergeti pe munte?” si uneori ma simt vinovat.

Chestia e ca nici a doua zi si nici pana acum n-au mai revenit soiul ala de dureri „de coborare”. Presupunerile noastre erau ca durerile sunt de fapt neuropate, sunt dureri de nerv si nu de inflamatie avand in vedere ca Scepticul zicea ca-l doare de 9/10 si totusi nu se vedea nicio inflamatie…

Inca cercetam, oricum, mi-am propus sa fac o pauza mai mare de 2 saptamani intre ture ca sa nu fortez asa ca voi reincerca sa fac trasee de perete pana atunci, trasee care nu implica presiune pe picioare, etc.

Si…albumul de poze 🙂

 

Prebioticele & Probioticele – bacteriile prietenoase

Prebiotic = reprezinta hrana pentru bacteriile benefice (probioticele),  stimuleaza cresterea microflorei naturale a intestinului, unul din proprietatile de baza ale prebioticelor este ca ele nu sunt digerate si astfel ajung in intestin in forma lor originala, administrarea de prebiotice stimuleaza popularea cu bacterii benefice pentru organism.

Probiotic = celulele vii ale microflorei intestinului (lactobacil, bifidus, lactococi…),  ajuta la popularea intestinului afectat de antibiotic, mancarea de proasta calitate sau alte obiceiuri nesanatoase (alcool, tutun) cu microflora din exterior. In jur de 5-10% din probiotice ajung in intestin in forma nealterata. In intestin exista in jur de 500 de tipuri de bacterii benefice, un probiotic contine 1-2 tipuri in general.

Sursele ideale de probiotice si prebiotice sunt chiar alimentele naturale, enumar doar cateva: iaurtul si kefirul, kombucha, lapte de soia, muraturi.

Este evident ca pe perioada antibioticului doza de pre si probiotice trebuie sa fie mai mare ca sa inlocuiasca microflora distrusa de bacterii iar bacteriile benefice naturale nu-s suficiente desi au si ele rostul lor. N-as spune ca exista un dozaj standard, mai degraba in functie de cum te simti.

De-a lungul antibioterapiei am folosit gama linex (2 bacterii lactice) alternat cu eubiotic (2 bacterii lactice, 5 miliarde bacterii).  Preturile acestora variaza undeva pe la 20-30 de lei cutia (nu-mi mai amintesc sigur).  Oricum, rezultatul nu foarte satisfacator.

Apoi am incercat ceva mai scump Jarrow Dophilus de la Secom (6 tulpini!! si 3,4 miliarde de bacterii „de treaba” per capsula + prebiotice). Luam in jur de 3 pe zi in timpul antibioticului si 2 inca o saptamana dupa terminarea lui. Atentie! pre si probioticele se iau la minim 2 ore distanta de antibiotic! Mi s-au parut mai bune decat combinatia celor doua de mai sus insa prea scumpe asa ca am cautat in continuare.

Am dat actualmente de niste chestii f.f. misto care m-au impresionat placut: prebioticele Lactofiltrum (in jur de 24 ron) si probioticele orosolubile de la terapia SA (3 tulpini, Bifidus si lactobacili).

Eu iau in felul urmator: comprimatul de lactofiltrum cu 45 de minute inainte de masa iar probioticele la 20 de minute dupa prebiotice. Apoi mananc. Acum nu iau antibiotic la fiecare masa deci le iau inainte meselor la care nu iau antibiotic. Daca luati de 3x pe zi antibiotic atunci eu as lua bacteriile benefice la vreo 2 ore dupa ultimul antibiotic, de obicei seara. Iau masa la 20 iar pe la 22-22:30 iau prebioticele iar la 23 si probioticele dupa care somn.

Fara a face reclama (desi ma gandesc acum ca n-ar strica sa ne mai dea companiile diferite produse sa incercam caci tot suntem cobai la capitolul asta 🙂 ) vreau sa va spun ca aceasta combinatie pre si probiotic mi se pare cea mai buna de pana acum. E atat de buna incat nu mai am „senzatii” prin intestine iar unele manifestari „datorate” acestor bacterii ar fi categorisite in popor ca fiind „stomac sanatos, neica!„.

Voi ce-ati mai incercat? ce a dat rezultate? ce n-a mers? ce recomandati si ce nu?

LATER EDIT(20.10.2012):

Alte doua produse testate: ENTEROL, produs de Biocodex, contine Sacchardomyces boulardii liofilizat. pe recipient scrie ca e foarte util in asociere cu metronidazole pentru prevenirea Clostridium difficile….
Recipientul are doar 10 pastilute dar e suficienta una pe zi. Totusi, n-am constatat efecte miraculoase.

Protectis, contine tot 10 tablete orosolubile cu aroma de lamaie, contine tot o singura tulpina: Lactobacillus reuteri. La fel, nimic impresionant. Efect scazut la un pret deloc scazut.

Nu e panica….

In urma cu ceva vreme ne dadeam cu totii de ceasul mortii cum ca aoleu aoleu! toata lumea e infectata, ce ne facem!? sa ne tratam cu totii!? explorand mai bine subiectul mai mult empiric , prin intervievari facute printre oamenii naturii,  padurari, ciobani, oamenii muntelui, am realizat ca cei care dezvolta lyme borrelioza n-o fac pentru ca au spirochete sau pentru ca i-a muscat capusa ci pentru ca au fie un defect genetic care ii duce la simptomatologie (defect genetic care ar putea insemna un defect in mecanismul imunitar, in procesul de detoxifiere, etc) , fie au alti si alti paraziti necautati (si nebanuiti) de niciun medic (parazitolog sau nu) care impreuna cu spirochetele borrelia dau simptomatologie.

Comunitatea cataratorilor din Romania s-a unit pentru a-l sustine pe Claudiu, unul din cei mai buni cataratori ai Romaniei, pentru care lyme si-a aratat poate cea mai urata latura posibila tot la o varsta la care de fapt viata abia ar fi trebuit sa inceapa: 28 de ani. Ce NU vedem insa e ca acea comunitate e compusa din mii de cataratori care nu au nici pe dracu’. Sambata cand am fost la escalada am mai stat de vorba cu cativa cu state vechi in ale catararii. Oamenii astia petrec fiecare weekend la munte, fac bivuacuri la baza stancilor, dorm prin padure si nu au nimic. sigur, e posibil sa aiba spirochete dar hei!? cine nu are spirochete? personal nu cred in teoria „nu au simptome inca”. in mod normal, daca nu se intampla un fenomen neprevazut (ca o noua muscatura de capusa, tantar, taune, etc) nu se va intampla nimic nici acum nici pe viitor. Cu alte cuvinte nu vor dezvolta gama celebra de simptomatologie lyme.
E posibil sa aiba mici probleme de sanatate dar pe principiul apar si dispar la fel de repede, ca o mica durere in cot sau in genunchi, poate zeci de ani de acum incolo.

Daca as fi asimptomatic si as descoperi ca am borrelia, m-as gandi de doua ori inainte sa incep tratamentul antibiotic.  Nu pentru ca mi-ar fi frica sa nu dezolt simptomatologie (colegul de munca aproape a termina tura 2 si se simte absolut ok, ca la inceput) ci pentru ca s-ar putea sa le fac degeaba si sa arunc banii de pomana.

In timpul asta oameni precum Claudiu si multi altii despre care ‘abar n-avem au nevoie de ajutorul nostru infim caci da, le avem si noi pe ale noastre si o ducem greu financiar insa impreuna putem ajuta din putinul nostru.

Evident, nu incurajez oamenii sa nu se trateze daca-s asimptomatici, fiecare face ce-l taie capul insa eu consider ca prezenta spirochetelor in sange in absenta simptomelor nu inseamna ca ai boala lyme si NU inseamna ca acum sau peste 5,10,20 de ani vei face boala si vei avea simptomatologie. Cu atat mai mult nu inseamna sa dezvolti o obsesie legata de aceasta infectie.

Da, poate ca e un mod egoist de a vedea lucrurile stiind ca i-ai putea infecta si pe ceilalti insa sansele ca cel infectat sa dezvolte simptomatologie sunt cam la fel de mari precum sunt cele sa ia HIV (ganditi-va ca in Romania sunt zeci de mii de amatori ai muntelui si alte sute de mii de oameni care cresc animale purtatoare de capuse si totusi nu vedeti drumetii mergand in carje pe poteci de munte sau ciobani dusi in carca de oi).

Am rezervele mele si in ceea ce priveste „reinfectarea” de la un membru al familiei si ideea ca vindecarea ar trebui sa vina mai repede pentru celibatari, sociopati, singuratici si pustnici.

Lactatele. Bune?/Rele?!

Omul – singura specie care mai consumă lapte după ce a fost înțărcat, singura specie care consumă laptele altei specii (spre exemplu, laptele de vacă a fost destinat cui? Puiului de om? Nu. Puiului de vacă, vițelușul. Ca sa ce? Ca sa crească? Știți câte kg. are un vițel de 6 luni? Vă spun eu… sunt 3 cifre… Laptele de vacă are hormoni de creștere, care la om, poate duce la alte creșteri… adică tumorale.” ( Dr.Mărginean)

Maica’mea imi povestea ca atunci cand eram mic, dupa intarcare cum imi dadea lapte de vaca cum vomitam cu o presiune demna de camera hiperbara (citez: “aruncai pe pereti!”). Ulterior, pe la 4-5 ani mi-am revenit si am inceput sa consum cu placere lapte de vaca de la laptarul satului. La 12 ani deja beam 1 L de lapte pe zi (jumate dimineata la micul dejun, jumate la ora 16, cu cacao, la desenele de pe tvr2). Pe la 16 ani a inceput pasiunea pentru branzeturi pe fondul unei taieri bruste a apetitului pentru lapte. Fara un motiv perceptibil, am realizat ca nu mai vreau lapte, ca nu mai merge. Nici cu paine, nici cu cereale, nici seara la culcare. Nimic.

Ulterior am ramas cu branza experimentand de zor ca orice tanar dornic de …cunoastere. Pana si in ziua de azi mai consum pe alocuri branza si produse lactate de fermentatie (kefir, iaurt, sana, smantana).

Totusi, o fi bine? O fi rau?

Nutritionistii moderni ne spun ca e bine sa consumam lapte pentru aportul de calciu pe care acesta ni-l ofera. Reclamele din media abunda de indicatii ‘pretioase’ despre beneficiile consumului crescut de lapte iar gama de produse s-a largit incredibil in anii democratiei mioritice. De la celebrele sticle cu gat gros si iaurturile cu acel capacel de staniol la tetrapak-uri, sticle de plastic, caserole, pungi de plastic, oferta pietei a crescut exponential. Totusi, statisticile furnizate de producatorii din industria laptelui ne asigura ca in Romania consumul de lactate este inca mic comparativ cu tarile “civilizate” si asta e un lucru rau.

“Consumul de lactate este foarte scăzut în România şi punem asta pe seama unei educaţii insuficiente în ceea ce priveşte alimentaţia sănătoasă şi a pierderii obişnuinţei de a consuma lapte şi produse lactate„, declară Cristina Miclea, director de marketing al unei companii care produce lactate.”

Cam asa…. 🙂

Sa vedem ce alte dovezi ni se arunca tot timpul in fata:

“Beneficiile consumului de lactate proaspete se regăsesc nu numai la nivelul sistemului osos şi al celui digestiv, ci şi în creşterea rezistenţei la boli, în scăderea riscului de cancer sau în micşorarea tensiunii arteriale.

„Laptele şi produsele lactate conţin un ansamblu de compuşi naturali (minerale, aminoacizi esenţiali, bacterii lactice, fosfolipide), a căror valoare biologică şi eficienţă nu poate fi egalată de niciun alt aliment. Prin aportul de calciu, fosfor şi proteine, laptele e alimentul ideal pentru o creştere osoasă optimă, fiind produsul de referinţă în prevenţia nutriţională a osteoporozei. Elementele nutritive din lapte consolidează nu numai oasele, dar şi sistemul imunitar, dinţii, asigură o digestie optimă, reduc tensiunea arterială şi contribuie la menţinerea echilibrului ponderal”, precizează dr. Mihaela Bilic.

Laptele natural este unul dintre puţinele alimente în care sunt prezente toate elementele nutritive de bază, în proporţii optime: proteine (3-3,5%), glucide (4-5%) şi lipide (3,5-4,5%), precum şi toate mineralele indispensabile vieţii. Atenţie însă: prin fierbere sau pasteurizare îşi pierde însă enzimele esenţiale”

1. Putem slăbi cu 30% mai repede dacă includem în dietă lapte şi produse lactate

2. Laptele este singurul produs de origine animală care nu creează acidoză, adică nu îmbătrâneşte şi nu îmbolnăveşte.

3. „Bine crescut” înseamnă crescut cu lapte.

4. Laptele reduce hipertensiunea arterială şi scade cu 50% riscul de accidente vasculare cerebrale.

5. Pasta de dinţi cea mai eficientă în lupta cu cariile este… laptele.

6. Nimic nu poate înlocui laptele ca sursă de calciu pentru organism.

7. În lapte există bacterii nobile numite PRO-biotice, adică favorabile

 8. Nu există fenomenul numit intoleranţă la lactoză

9. Sloganul „Beţi zilnic 2 litri de lichide” presupune inclusiv lapte.

10. Creierului îi place laptele şi mai ales forma lui „îngheţată”

**************************************************************************

Si-acum fata mai putin mediatizata a laptelui, acea parte pe care producatorii de lapte “uita” sa ne-o spuna:

In primul rand, laptele de vaca contine in proportie de 80 % (conform cu Studiul China – Cambell)  cazeina, o substanta proteica aflata in lapte care prin coagulare produce ceea ce noi numim “branzeturi”. Multi nutritionisti au spus despre cazeina ca este un carcinogen!

Cazeina este de doua feluri: beta – cazeina A1 si A2.

Acestea doua difera printr-un singur aminoacid.

Beta cazeina A1 produce o reactie de opiacee in organism iar BC A2 este de fapt beta cazeina originala care a fost produsa de primele vaci domestice. Actualmente, cele mai multe vaci din crescatorii produc beta cazeina A1. Rasele Holstein si Friesians produc si A1 si A2. Beta cazeina A2 este produsa de rase vechi de bovine, vitele zebu, izoni, caprine, iac si oi. Vaca Guernsey produce lapte care contine in jur de 90% beta cazeina A2.

Dupa cum ati realizat A2>A1. In timp ce laptele A1 este strans legat de diabetul zaharat de tip 1, boli de inima, placi arteriare, cancer, bolile autoimune, autism, probleme intestinale si permeabilitate intestinala, laptele A2 este mai hranitor,  nu este modificat genetic, el contine aceeasi cantitate de calciu, alte minerale si lactoza ca si laptele normal.

Dar laptele uman? De ce tip e? Studiile spun ca e de tip A2 motivand:

“produsele lactate nu au fost destinate consumul uman, ci doar pentru vitei sau alti pui de animale. Laptele de vaca contine de 20 de ori mai multa caseina decat laptele uman. El este destinat sa creasca intr-un interval de un an, un vitel de 45 kg pana la 500 kg, pe cand laptele uman dezvolta un copil de la 3,5 kg-15 kg in 18 luni”.

De altfel, laptele de vaca are de patru ori mai multe proteine si de peste sase ori mai multe minerale decat laptele uman.

Iata deci un alt motiv pentru care proaspetele mamici ar trebui pe cat posibil (daca se poate) sa alapteze copilul cu lapte de la san sau din sursa A2 (nicidecum lapte praf sau de vaca).

Ce se intampla insa dupa 18-20 de luni de la nastere? Pai corpul omenesc incepe sa digere diferit laptele pe masura ce sucul digestiv incepe sa se produca. Daca pana la acest moment laptele era alcalin si nu incuraja formarea de mucus, dupa aproximativ 20 de luni, odata diluat in sucul gastric, o foarte diferita reactie chimica intervine si transforma laptele intr-un lichid acid incurajator al formarii de mucus pe organe. Un alt aspect e ca laptele contine lactoza pe care stomacul o digera f. greu dupa o anumita varsta si asta din cauza lipsei de enzime speciale de care dispun doar “puii”. Lactoza nedigerata produce indigestii, balonari, dureri abdominale, samd.”

Laptele fiecarui mamifer are exact cantitatea necesara de proteine, calciu si vitamine cresterii si dezvoltarii puilor acestora. Fiecare tip de lapte este adaptat exclusiv pentru organismul puiului. Imaginativa ce mix ciudat molecular este in acel lapte « industrial » provenit de la sute, poate chiar mii de vaci (mai bolnave sau mai sanatoase). La asta se mai adauga faptul ca prin preparare termica (UHT) laptele devine acid, fapt care creste riscul de aparitie a calculozei, epuizarii musculare si inflamatiei tractului gastrointestinal. Prin prepararea termica se distrug vitaminele solubile in apa (vitamina C si complexul de B-uri). Fierberea laptelui determina saturarea grasimilor si formarea de legaturi glicozidice cu proteinele, marindu-le potentialul alergen.

Bine, bine, dar omul a baut lapte din vremuri imemorabile, ba chiar proprietatile lui curative in cazul “otravirilor” au fost consemnate inca din timpurile marilor imperii.

Ei bine se pare ca in urma cu cateva mii de ani a existat o singura mutatie genetica intr-una din vacile europene, una din proteinele constitutive ale laptelui si una din moleculele de caseina. Aceasta unica mutatie genetica a modificat unul din elementele structurale ale proteinei ceea ce nu schimba foarte mult functionalitatea laptelui dar inseamna ca molecula aceea de caseina este susceptibila ruperii la acel nivel specific de catre enzime eliberand o componenta cu efecte similare morfinei. Despre aceasta proteina se crede ca ar putea cauza o serie de boli.

Pana la urma, aduce sau nu laptele calciu in organism?

Daca a intrebati pe mine as spune ca aduce. Poate asa se explica faptul ca n-am avut probleme cu dintii sau oasele cand eram mic (si nici acum). Insa la fel de bine aportul de calciu ar fi putut fi adus de altceva ce mancam des: patrunjel! (mentionez ca la data ultimei analize a Calciului seric eram in limita superioara chiar).

In statele occidentale si probabil si in Romania, sunt cateva sortimente de lapte imbogatit cu vitamina D (pentru o mai buna absorbtie a Ca.).

Totusi, la conferinta nationala a institutiilor sanitare din SUA (1994) a concluzionat ca echilibrul calciului si gradul de densitate a oaselor nu depinde atat de aportul de calciu cat de raportul dintre aport si pierdere. Se pare ca acest raport in cazul lapteului este subunitar.

Ok, atunci de unde luam calciu?

Pai avand in vedere ca eu unul am ajuns sa consum branzeturi in jur de 50-100 g pe saptamana si 4-500 ml de kefir, iaurt, etc la doua saptamani (ma stradui sa renunt dar mai am de lucrat, poate acea substanta opinacee din lapte da dependenta) probabil ca acel Ca. crescut la mine e datorat….plantelor?

Calciu in doze foarte mari se gaseste in plantele verzi (salata, spanac, urzici, papadie, patrunjel, frunze de telina) precum si in susan, migdale, vlastarii, algele….

Laptele mai are o componenta care ne face vulnerabili in fata infectiilor: histamina.

Dr. Calin Marginean spune despre histamina ca este una dintre cele mai alergice substante care ne slabesc imunitatea deschizand astfel usile bacteriilor si parazitilor.

Dar macar…branza?

Ok, nu bem lapte dar macar branza? Ar spune orice fost mare amator de branza. Pai ce e branza? Un lapte concentrat. Un rezervor de sodiu (daca la 1 L de lapte exista 500 mg de sodiu, la un kg de branza cantitatea de sodiu poate ajunge pana la 4500 mg).

Cancerul?

S-a aratat mai sus ca laptele are un efect de crestere, crestere care se rasfrange si asupra tumorilor in oricare stadiu de crestere s-ar afla. Acum, think for yourself cum ar spune englezul….

Compromisul?

Ideal ar fi sa renuntam la lactate. Laptele e bun cand suntem f. mici. Daca insa nu se poate? se poate consuma cu moderatie lactate de capra, oaie, bivolita (astea de pe la noi), pe cat posibil obtinut prin metode igienice si nepreparat termic (contrar credintei ca laptele nefiert e cah si plin de mizerii! taranii au baut lapte direct de la ugerul animalului mii de ani). Cat despre laptele de vaca el ar trebui consumat cu f. mare moderatie, ca si branza si alte produse derivate.

„Bottom line”-ul e ca fiecare isi da seama pe propriul corp ce si cum. Sigur ca scepticii si adeptii asa-zisei gandiri „critice” pot spune ca e o alta prostie vegana asa ca inca o data alegerea pastilei albastre sau a cele rosii ramane la latitudinea fiecaruia.

Inlocuirea ar insemna deliciosul lapte de susan, de migdale, de soia sau tofu ca si branza….

Nu ma credeti? iata alte surse de documentare, matrix e un film interesant privit ca un film SF insa ceea ce se spune acolo si e foarte adevarat e ca industrializarea excesiva si interesele financiare au tras peste ochii nostri o cortina care ne diminueaza capacitatea de mai discerne, de a selecta si de a gandi pentru noi insine. E usor sa spui: „eh nah! cum sa fie laptele daunator? si daca e provenit de la 1000 de vaci acest pahar de lapte ce? e lapte! e bun!”.

http://en.wikipedia.org/wiki/Casein
http://www.naturaltherapypages.com.au/article/beta_casein_intolerance
http://www.abc.net.au/radionational/programs/healthreport/health-controversies-surrounding-milk/3266126
http://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1111/j.1610-0387.2009.07019.x/full
http://notmilk.com/
http://www.hsph.harvard.edu/nutritionsource/healthy-eating-plate/
http://www.ligiapop.ro

Recuperare (si tratament). La munte si la sala de escalada

Weekendul trecut am mers iar pe munte (tura nr. 2 in 2012). De data asta un traseu mai lungut dar predominant coborare. Tot in Bucegi. Am urcat cu telecabina din Busteni la Babele (32 ron urcarea !!). De acolo (alaturi de o familie care cara intr-o papornita gigantica un gratar) spre vf. Omu, apoi pe Vf. Scara – culmea Tiganesti – Padina Crucii – cab. Malaiesti – La Prepeleac – Pichetul Rosu – Poiana Izvoarelor – Busteni. In total vreo 20 de km.

Iarasi, fenomenul „boreliosul la munte = happy happy joy joy” a fost la cote inalte pentru ca nu am avut oboseala, somnolenta, ameteala sau dureri de articulatii. Totul a mers struna. Ma rog, cu amendamentul ca e posibil sa fi exagerat un pic alegand un traseu predominant de coborare pentru ca spre sfarsitul turei incepusera sa ma doara destul de rau genunchii. Mai facusem traseul asta pe coborare dar nu avusesem asa probleme, ma gandesc ca fie inca-s articulatiile fragile pe fondul celor 7 luni de antibiotic, fie sunt gaurile facute de borrelia. Ulterior, in zilele urmatoare mi-au disparut acele dureri.

Vreo trei zile dupa aceea am avut febra musculara!! culmea! cand am facut tura nr. 1 care a necesitat si urcare n-am avut nicio treaba.

Apoi am (re)inceput antibioticul. De data asta o voi tine „a la long” vreo 12 saptamani cu doze micute pe care pana acum nici nu le simt. Ba chiar as spune ca sunt adevarate contributoare la o stare de (mai)bine fata de perioada de pauza.

Weekendul asta am fost iarasi pentru prima oara in ultimele….13 luni la sala de escalada. A fost asa, ca o inviere din morti. Chiar daca n-am facut eu cine stie ce pe acolo, am reusit sa fac doua trasee pana „la tavan” si sa ma mai chinui la alte doua detoxificandu-ma prin piele cu stoicism 🙂 . Per ansamblu, dupa cum ii spuneam si amicului „de filaj” (actual coleg de lyme si fost coleg de catarare la stanca), mi-am depasit asteptarile legate de mica vizita cu 200% 🙂

Absolut tot timpul dupa ce fac un efort fizic sustinut am o stare de bine durabila. Nu mai spun ca si psihicul se regleaza….asa ca tot gandindu-ma eu in virtutea acestei obsesii legate de sport si vindecare, am reprioritizat criteriile vindecarii in opinia mea bineinteles. Acestea ar fi asa:

1. Atitudine / Psihic – atitudinea pozitiva, increzatoare indiferent de situatie.

2. Sport – minim 30 de minute zilnic, ideal 1 h cu dus si odihna dupa aceea…

3. Antibiotic – la alegere 🙂

4. Spiritualitate – meditatie, incercarea de a corecta aspectele negative sufletesti-emotionale (frustrari, regrete, traume) trecute si prezente („Macar azi…nu te enerva, nu-ti fa griji, fii recunoascator, fa-ti datoria, fii bun cu ceilalti” – principii Reiki ca un exemplu)

4. Dieta – predominant vegetariana, 50-60% crudivora, fara mancaruri procesate, fara prajeli, grasimi, zahar, cafea, sucuri „din comert”, etc, etc)

5. Odihna – somn de minim 7 h pe zi, in intervalul 22:30 – 5:30 daca se poate (daca nu merge si 23 – 6 :p )

Pentru un aspect mai…placut. Iata si piramida! evident, baza e cea mai importanta urmand celelalte care se intrepatrund dar si coexista dependent una de alta.

Si mai jos colectia de imagini de la munte. Enjoy!

Această prezentare necesită JavaScript.