Sarbatori Fericite !

Anul trecut pe vremea asta tot pe aici eram, tot cu lyme-ul. Anul trecut parca aveam ceva mai multe simptome insa anul asta e mult mult mai bine. Neasteptat de bine. Drept urmare chiar nu pot sa spun ca ma irita faptul ca e al doilea Craciun in compania unei boli selecte deci la capitolul moral sunt…zen!:)

Am invatat f. multe in 2012, as fi invatat f. multe si daca nu ma confruntam cu problema asta. Asa mi-a placut mie mereu, cand nu ma ocupam si invatam despre tainele muntelui atunci ma ocupam de zanganit la chitara, cand nu era chitara era astronomia sau literatura sau invatam limbaje de programare sau alteori ma preocupau afacerile, avioanele sau cercetat noi si noi pasiuni.

Cred ca la sfarsitul oricarui an important e sa simti ca acel an nu a trecut degeaba. Cand sunt bolnavi, unii spun ca traiesc degeaba si ca mai bine n-ar trai insa asta e o optiune nu o chestie impusa, de cele mai multe ori. Oricand poti face ceva care sa nu fie „degeaba” oricat de greu ti-ar fi, ca se cheama savurat clipele cu familia sau plimbat prin parc, o carte buna sau o panorama care iti ia rasuflarea.

Am invatat asadar multe in 2012. Atat despre mine, ca fizic si ca psihic cat si despre altii. Imi place sa cred ca in ciuda oprelistilor de diferite facturi, social, economic, fizic sau psihic am devenit un pic mai bun. Cu mine si cu ceilalti.  M-am intrebat mereu: „ok, de ce sunt eu aici? care e scopul meu in viata?” si cred ca am aflat si raspunsul in anii ce au trecut: Sa evoluez! orice semn de evolutie te lasa implinit, te lasa cu profundul sentiment ca ti-ai facut treaba, ca n-ai trait degeaba si asta e tot ceea ce conteaza.

Va urez si voua, celor care cititi aici – neinvitatii blogului ce mi-au devenit prieteni fie ei virtuali – sa puteti sa simtiti ca n-ati trait degeaba in 2012 indiferent de cat v-a fost de greu si va mai doresc ca in zilele de sarbatoare sa reflectati asa cum fac si eu asupra lucrurilor care ne dau ‘preaplinul’ existentei, sa le savurati, sa le apreciati, sa le puneti in practica si cu ajutorul lor sa fiti fericiti.

Nu va mai zic de sanatate, sanatatea e de multe ori o chestie de alegere, faptul ca ne uram reciproc sanatate n-o sa ne-o aduca (sau s-o intretina) asa ca va urez ce-mi urez si mie: sa avem mintea, vointa si puterea de a lupta in continuare pana la sfarsit, pana la ultimul neuron, pana la ultima celula si sunt convins ca vom vedea in final ca toate astea nu au fost in zadar si ca suntem cu totii niste castigatori.

La multi ani! Craciun Fericit!

lyme-disease-gift-guide-at-christmas

Anunțuri

31 comentarii la “Sarbatori Fericite !

  1. Craciun fericit si La multi ani si tie! intr-adevar sunt o neinvitata aici pe blogul tau,imi cer scuze,dar am motive ca sa zic asa,ma confrunt si eu Lyme,sunt in a7-a cura de antibiotice,urmeaza apoi 2 luni pauza,ar fi multe de spus,multe intrebari si nu vreau sa-ti stric seara de craciun,multumesc frumos!
    Sarbatori fericite!

    • Bine ai venit, Stefi!:)
      …stiam eu ca de Craciun vom avea oameni noi doritori sa se exprime. 🙂
      Cand am folosit termenul de „vizitatori neinvitati” ma refeream la faptul ca am pornit initial cu blogul ca fiind unul de munte iar acum activitatea lui principala e despre lyme. pana si eu sunt oarecum „neinvitat” la mine pe blog.

  2. ASA GANDESTE UN TANAR

    12 ore pe zi. Atât munceşte tata de 30 de ani. 10 ore pe zi. Atât munceşte şi mama, tot de atâţia ani. Amândoi trăiesc în România şi câştigă până în 500 de euro. Au ieşit de câteva ori din ţară, dar doar la vecini. Mama visează să ajungă în Moldova, iar tata, după câteva plimbări prin Bucureşti, simte că ştie România. E drept, în tinereţile lor au făcut mai multe excursii. Dar, de 20 de ani amândoi văd marea doar la televizor. Când apare Mazăre sau când ni se vorbeşte iar şi iar de radiaţii. Aaa, şi am uitat, în ultimii ani le-am mai povestit şi eu cum e. Am fost pe banii lor, că aşa sunt părinţii, ştiu să facă doar sacrificii. Le-am spus că e murdară şi înghesuită. Nu le-am spus şi că mie îmi place marea românească. Mi-a fost frică să nu li se facă dor.

    Mama şi tata mă întreabă mereu cum e prin Franţa. Mai mult de vreme, că le e frică să nu răcesc. Sunt sensibilă şi la temperaturile de afară, şi la cele omeneşti. Mereu mă întristez când vorbesc cu ei pe Skype şi îi aud, seara, pe la 8, că doar ce au ajuns de la serviciu. Iar eu până la ora aia mă duc la facultate, vin, mănânc, gătesc, spăl şi poate mă mai şi plimb. Sau doar stau pe Facebook, ascult muzică şi mă uit la filme. Măcar eu pot să fac asta.

    Cel mai rău e atunci când plec în vreo excursie. Aproape de mine sunt Londra, Paris, Amsterdam, Bruxelles, Luxemburg şi multe alte zone frumoase. Mi-e frică să le povestesc cât de incredibilă e lumea. Cât de frumoase sunt podurile din Paris, câte monumente şi câtă istorie şi câte muzee. Mi-e groază să le spun ce am simţit pe turn, seara, când vedeam Parisul luminat. Şi cel mai rău îmi e când mă gândesc câţi părinţi de vârsta lor văd lumea. Şi ei nu. Nu le-am povestit nici ce am simţit când am intrat în Parlamentul European în Bruxelles şi cât de tristă am fost că nu a fost şi tata cu mine să vadă cum funcţionează politica europeană. Aş fi vrut până şi în Amsterdam să îi am, doar să se închine în faţa nebuniei de acolo şi să îi fac o bucurie lu’ taică-meu, care, de când îl ştiu, ţine cu Olanda. Şi maică-mea la fel, doar că nu am aflat de ce.

    Aş fi vrut ca, în locul celor 12 ore de serviciu, să stea cu mine în căminul ăsta amărât, fără televizor, radio, bucătărie, toaletă, doar să se odihnească o zi întreagă. Să nu facă nimic. Să mă duc eu la cumpărături, să am bani, să iau un vin bun, să gătesc prost, dar să mâncăm toţi. Aş vrea să nu trebuiască să văd, în fiecare zi, adulţi care călătoresc. Străini de vârsta alor mei, cu aparate performante, care îşi developează albumul vieţii în colţurile lumii. Aş vrea să se amestece şi ai mei printre italieni, spanioli, francezi, germani, printre adulţii pentru care frumuseţea vieţii abia acum începe.

    E trist. Să ştii că 12 ore de muncă pe zi îţi aduc nici 500 de euro, iar aici, o femeie de serviciu are 1300 de euro. Şi vă jur că e fericită. Iar ea munceşte doar 8 ore pe zi. Pe ceas. Preţurile la mâncare sunt ca la noi, dacă nu, chiar mai mici. Din 60 de milioane, să cheltui 5 pe mâncare. Şi 5 pe întreţinere. Dar îţi mai rămân 50 de milioane de persoană. Dacă sunt două persoane cu salariul minim pe economie, au 100 de milioane pe lună. Ştiţi, calcule din ăstea îmi fac mereu. Da, cât mai contează banii când ai vise măreţe. Aici, oricine îşi permite să călătorească. Să îşi cumpere haine, să îşi schimbe paltonul mai mult de o dată la 5 ani. Să mănânce bine, la restaurante. Să meargă cu TGV-ul aproape la fel de ieftin ca şi cu CFR-ul. Aici lumea trăieşte. Şi nu doar aici, ci în orice ţară în care oamenii nu muncesc doar pentru mâncare şi rate.

    Draga mamă şi tată, nu o să am niciodată curaj să vă zic cât de nefericită sunt pentru nefericirea voastră. Ştiu totuşi că vă hrăniţi cu succesele mele şi ale fratelui. Eu am doar 21 de ani. Mai am mult până să reuşesc. Dacă o să reuşesc. În fiecare zi mi-e groază să nu fie prea târziu. Mi-e frică nu de eşecul meu, ci doar că nu o să pot să fac mai multe pentru voi.

    Şi ce am scris mai sus e doar 0, 00001% din lumea asta. Oare o să reuşim măcar un 1% împreună? Mă tem că nu. Mai ales că eu am de gând să mă întorc în ţara în care părinţii nu au viaţă.
    ,,SUNT SI COPII ADEVARATI”

  3. Craciun fericit tuturora!
    Sunt in a doua zi de minociclina+ciprofloxacina+tinizol si cefaleea, vertijul si greata sunt neintrerupte. De dimineata au inceput si varsaturile. E normal? Asa va fi si in urmatoarele 26 de zile? Imi vine sa renunt. Help!

  4. Sarbatori fericite , Costine ! Craciun fericit tuturor ! Multumesc pentru tot ce am invatat de la voi in anul asta greu care , slava Cerului , a trecut ! Multumesc pentru vorbele de incurajare si , mai ales , pentru munca titanica depusa de tine , Costin !

  5. … si eu tot pe aici dupa un an 🙂 a trecut nebuneste timpul alturi de voi, nici nu l-am simtit .
    Cert este ca mi-a fost mult mai usor de dus decat anul anterior si asta numai dotorita acestei mici comunitati formate in jurul ciobanului aviator .
    Fie sa va bucurati de sarbatori cu cei dragi alaturi si sa fiti fericiti !

  6. Am avut un an greu, dificil.Un an plin in care m-am luptat cu boala, uneori cu disperarea si cu neputinta de a face mai mult.La finalul anului trecut, cand lucrurile pareau sa mearga asa cum as fi vrut, imi propusesem o tinta pentru sfarsitul asta de an.Ca Silvia sa ma invete sa dansez populara.A fost dintotdeauna o buna dansatoare. N-a fost sa fie asa.Au francezii o vorba, L’Homme propose mais Dieu dispose. Am avut momente in care mi-am simtit sufletul tandari, as fi dat orice pot face schimb cu Silvia macar pentru o saptamana, doua, sa se bucure si ea de o viata normala, sa simta si sa traiasca ca un om normal. Cred ca anul asta a fost o mare incercare pentru noi, poate cea mai grea de pana acum. Dar facand un bilant, pot spune ca daca toate astea nu m-au doborat, din contra, m-au calit,m-au facut mai puternica, e un an din care am iesit invingatoare. Si eu si Silvia. Nu e deci un an pierdut.Cred ca asta conteaza tare mult, sa nu renunti, sa nu cedezi, oricat de greu ti-ar fi, sa-ti cauti forta si resursele sa mergi mai departe.
    Mie nu mi-a fost usor, dar multi mi-au fost alaturi.Nu vreau sa tin acum un un discurs formal ca la decernarea marilor premii, dar trebuie sa-l felicit si sa-i multumesc in primul rand lui Costin pentru tot ce-a facut in anul asta, pentru c-a reusit sa adune atatia oameni impreuna, care sa simta la unison ceea ce ti se intampla si sa inteleaga mai bine decat oricine prin ce treci. S-a format aici o comunitate de oameni minunati, ne-am sprijinit si ne-am sustinut unii pe altii si asta nu e putin lucru. E fantastic sa simti ca nu esti singur in momente de disperare. Pe mine perioada asta m-a adus aproape de oameni cu adevarat speciali, care mi-au ramas cumva in suflet. Nu stiu ce m-as fi facut, spre ex fara Gina atunci cand nu stiam ce se intampla, fara G, o fiinta de-a dreptul minunata, fara Ankuta mea draga care si de la peste 300 km distanta a fost mereu langa mine efectiv si moral, fara Irina Toma, Mihaela, fara voi toti dealtfel. Nu stiu daca azi as fi razbit sau nu pana aici, dar stiu sigur ca alaturi de voi a fost mult mai usor. Sunteti minunati si va multumesc tuturor! Gata, ma opresc aici… pana nu devin patetica. Dar va multumesc tuturor si va doresc tot binele din lume!
    De maine ne intoarcem la Balotesti, la spitalul de recuperare. Acolo nu am semnal.Asa ca, dragilor, nu pot decat sa va urez un an nou din care sa iesiti invingatori, sa fie asa cum ni-l dorim!

  7. Craciun fericit, Costin si tuturor prietenilor de aici. Am fost alaturi de voi si am citit toate postarile chiar daca nu am scris prea des. Anul asta a fost anul de sfarsit de simptome si inceput de viata normala pentru mine, de aceea si lipsa mea pe blog (munca, doi copii, treburi neglijate ani de zile, etc). Impreuna cu voi am petrecut clipe frumoase citind ce scrieti si tot alaturi de voi am suferit cad v-am citit framantarile.
    Vreau ca anul viitor si ankuta si irina si toti ceilalti care mai au inca simptome sa se simta macar la fel de bine ca si mine.
    Schimband registrul, de joia trecuta sunt racita cobza si o tratez cu indiferenta. Vad ca fac fata bine si sunt pe picioare desi daca m-ati auzi ce voce am si cat sunt de infundata ati crede ca trebuie sa merg la spital.
    Va pup pe toti si va urez inca odata Craciun fericit! 🙂

  8. Dragii mei o intrebare intrebatoare: nu am mai racit de mai mult de 2 ani in conditiile in care inainte raceam des. Nu cred ca este un semn bun. A mai patit cineva asa ceva? Daca nu as fi avut aceasta boala, as fi putut spune ca este un semn bun, ca am imunitarul strong, dar la mine e invers intrucat am gramada de simptome imunitarul e praf. So, care e explicatia?

    • prezenta simptomelor nu inseamna neaparat ca imunitarul e praf. ca sa te convingi poti sa-ti faci un frotiu din sange periferic (care in general ar trebui sa se coreleze cu ce spune HLG) si Imunoglobulinele (A,D,E,G,M). Mie mi s-a zis ca stau f. bine cu imunitatea coroborand astea trei analize….si ca dovada am fost racit/gripat o singura data in ultimii 2 ani desi lumea in jurul meu a fost racita pe capete (unii de 4-5 ori pe anotimp).

  9. Anda draga , racelile tale de dinainte de boala erau de fapt semne ale faptului ca sistemul imunitar lupta din rasputeri sa tina boala in frau, vreau sa-ti zic ca eu stranutam de 10-20 de ori dimineata imediat dupa sculare in perioada dinaintea tratamentului si aveam mereu semnele unei viroze cu rinoree matinala , lacrimare , tuse seaca ,si nu intelegeam ce se-ntampla cu mine iar de cand am facut tratamentul n-am mai stranutat deloc si nici semnele virozei n-au mai aparut. Deci e clar ca toate fac parte din simptomatologia bolii. Imi pare rau ca nu ti-au disparut simptomele dar sigur o sa-ti dispara asa ca fii optimista ca ajuta in eficienta tratamentului. Sanatate in noul an si bafta in rezidentiat.

  10. Eu de anii buni racesc foarte rar …acum cu atat mai putin stand numai in casa si de fapt cel mai mult in pat (cu atat mai mult la ultima tura de antibiotice, care m-a doborat si mai rau fizic) …toata problema este doar inflamarea amigdalelor, fie vara, fie iarna, si nu beau de anii buni rece nimic…dar este plauzibila inflamarea ganglionilor…

    Sa aveti Sarbatori, in continuare, frumoase, cu pace si liniste si multa lumina, si un An Nou plin de sanatate si de ce va mai doriti fiecare sa Va dea Dumnezeu…

    Doina, cand te intorci sa dai un semn, am tot incercat pe mailul tau dar mi-au venit inapoi…

  11. Va doresc tuturor un Craciun fericit, plin de emotie si caldura alaturi de oamenii care conteaza intr-adevar! Dincolo de cadouri, de masa mai mult sau mai putin imbelsugata, cu brad fara brad, etc.
    Asigurati-va ca le aratati celor din jurul vostru ceea ce inseamna pentru voi, spuneti-le cat de mult conteaza prezenta lor, sprijinul lor, existenta lor in viata voastra! Nu stim niciodata pentru cat timp mai sunt alaturi de noi cei dragi in aceasta dimensiune, pe acest pamant.
    Faceti acest Craciun unul al iubirii, al emotiei, al sentimentelor exprimate, al recunostintei si al prieteniei !

  12. Sigur ca cel mai bine ar fi sa facem din fiecare zi un prilej de exprimare a iubirii, recunostintei si prieteniei. Cu conditia sa avem cu/fata de cine … Ceea ce ma face sa va felicit pe toti pentru cat de norocosi sunteti comparativ cu altii, la fel de suferinzi fizic, dar care sunt nevoiti sa-si pastreze tacute emotiile, fie ele pozitive sau negative.

    • Jo, intotdeauna vom avea pe cineva care sa ne fie alaturi, cu conditia sa ne deschidem suflletul si sa vedem/primim lucrurile frumoase din jurul nostru. Iti doresc un an nou plin de speranta,caldura si liniste interioara, Celelalte lucruri vor veni de sine, treptat, treptat, ai sa vezi!

      • Multumesc frumos pentru cuvintele incurajatoare, Doina. Desi am obosit sa mai sper. Iti doresc ca in 2013 sa va fie mult mai bine decat pana acum, tie si celor dragi!

  13. Anca , inflamatia amigdalelor si a ganglionilor aferenti arata ca in apropiere este o infectie deci in mod normal ar fi indicat sa-ti faci o analiza a secretiei faringiene (exudat faringian) si daca iese Pozitiv ar trebui efectuat automat si o antibiograma ca sa vezi la ce antibiotic este sensibil streptococul din gat pt ca nu-i normal ca facand acum antibiotic sa se inflameze amigdalele si ganglionii , numai in cazul in care sa zicem , microbul pe care-l ai nu este sensibil la antibioticul cu care te tratezi acum. In rest , Sanatate si un an fara dureri. !

Lasa un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s