3 nopti si 2 zile

Cam atat a tinut postul negru (doar cu apa distilata si de izvor) din care am iesit astazi tot printr-un soi de post cu putina mancare si cat mai usoara (zeama de la doua linguri de orez fiert si apoi si cele doua linguri de orez, apa cu zeama de lamaie si portocala…)

Pentru mine e cel mai lung post de pana acum si minunea e ca l-am intrerupt din considerente tehnice (serviciu si revenirea din post care ar trebui sa fie dubla ca timp decat postul in sine) si nu din foame, slabiciune sau alte aspecte.

Grea de dus a fost doar prima zi cand ti-e foarte foame si te cuprind tot felul de simptome (dureri de cap, ochi injectati, dureri in diferite parti ale corpului atat la nivel de muschi cat si de piele, limba incarcata, respiratie urat mirositoare), ziua doi a fost foarte ok, doar dimineata am avut o stare de slabiciune dar in continuarea zilei am avut energie si buna dispozitie.

Am dormit foarte bine toate cele 3 nopti si n-am avut nici macar vise cum se intampla la celelalte posturi negre pe care le-am tinut de 36 de ore maxim. Am avut in schimb in a doua noapte bufeuri de caldura de a trebuit sa ma dezvelesc.

Pe timpul postului am facut miscare, mers pe jos si exercitii de qi gong precum si activitati casnice si chiar serviciu.

De asemenea, conform lui Valeriu Popa, pe tot parcursul postului trebuiesc facute doua clisme de curatire. Dimineata cu ceai de musetel iar seara cu ceai de rostopasca. Acestea ajuta la curatarea profunda a colonului dar si la reducerea senzatiei de foame pentru ca atat timp cat inca mai exista reziduri intestinale, starea de rau se va mentine.

In timpul exercitiilor de qi gong si nu numai ci pe intreaga durata a zilei 2+ noptii 3 am simtit o caldura intensa in zona ombilicala unde in medicina chineza dar si in terapiile energetice se spune ca ar fi zona „hara”, cuptorul de mijloc in qi gong, zona de unde izvoreste cea mai puternica energie din corpul uman, cea telurica/sexuala, acoperita de chackrele 1 si 2, Muladhara si Swadhisthana. In general, majoritatea oamenilor sunt inchisi pe o grupa de chackre si deschisi pe celalalt. cei care sunt deschisi pe chackrele inferioare sunt oamenii foarte ancorati in realitate, cei pragmatici, de succes, foarte sexuali iar cei deschisi pe cele superioare sunt cei spirituali, prea putin ancorati in realitate, cei care n-au treaba cu afacerile sau nu sunt foarte interesati de socializarea cu alte persoane, sex, etc. Ideal ar fi ca toate chackrele sa fie echilibrate pentru ca energia universala sa curga liber prin corp

Am intrat in detaliile astea pentru unii ezoterice pentru ca mi se pare ca postul negru tine mai ales de curatarea mentala decat de cea fizica. Percepti altfel realitatea si esti foarte atras de spiritualitate, te cuprinde calmitatea desi esti o persoana colerica, toate problemele banale tind sa se estompeze. In ziua a doua chiar am simtit nevoia sa merg la biserica pentru a asista cateva minute la slujba de Sf. Andrei. Mi-a facut foarte bine sufleteste.

In general, intr-un post negru e categoric nevoie de o armonie in viata ta. E ideal sa te izolezi de eventuali oameni care ti-ar putea dezaproba gestul, ar fi de preferat sa imbini miscarea moderata cu odihna indelungata, cu lectura sau cu rugaciunea. Uitatul la tv la documentare interesante este iarasi o activitate buna. Niciodata, dar niciodata nu trebuie sa va certati cu cineva sau sa aveti resentimente si ganduri negative in timpul postului pentru ca le resimtiti mult mai puternic.

Dupa ce am vazut ce bine te simti chiar si in a 3-a zi de post, am realizat ca nu e chiar atat de imposibil precum spun unii sa poti tine un post negru de 7, 14 sau chiar 21 de zile, de altfel, pentru mine aceste 60 de ore de abstinenta reprezinta un exercitiu pentru un post mai lung pe care as vrea sa-l tin ca un reset total al spiritului si trupului.

Nu asa de mult pentru detoxifierea fizica ci pentru cea psihica. E minunat cum te simti psihic pe timpul postului si cum dupa prima zi iti dispar toate poftele si orice miros de mancare nu te mai atrage. In fond, Biblia spune ca Iisus a postit si el 40 de zile si a facut-o pentru a nu fi ispitit de demoni iar demonii sunt chiar gandurile noastre distructive.

Atunci Isus a fost dus de Duhul în pustiu, ca să fie ispitit de diavolul. Acolo a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi; la urmă a flămânzit. (Matei 4:1-2)

Simptomatologia „Lyme” ramane inexistenta 🙂

Doar probleme cu capu’…. 🙂

Anunțuri

Detoxifierea ficatului, a 5-a oara si ceva sinceritate

In octombrie am repetat, dupa 4 luni, procedura de detoxifiere a ficatului iar rezultatul a fost iarasi sub forma unor bile mari (1 cm) si verzi dar putine la numar.

Probabil ca adevarul e undeva la mijloc, bilele alea categoric nu vin din ficat sau din colecist dar ele contin ulei amestecat cu bila si cu tot felul de alte sedimente, toxine etc. Din pacate nu prea am timp sa merg cu ele la un laborator ceva sa mi se confirme din ce sunt facute.

In primavara vreau sa planific a 6-a detoxifiere si atunci probabil ca ma voi duce daca tot am alocat atata timp acestei proceduri.

***

A trecut mai bine de un an de cand n-am mai luat antibiotic si ma simt bine. Cred ca psihicul e cheia. Daca reusesti sa echilibrezi psihicul restul vine de la sine usor. Problema e ca psihicul e si cel mai greu de echilibrat. Daca sucuri de legume si fructe, detoxifiere si alte cele e usor sa faci si sa bei, la psihic lucrezi cu greu si conteaza si foarte mult mediul in care traiesti.

Evident ca nu vei putea sa lucrezi la echilibrarea psihicului daca familia ta e dezechilibrata, daca serviciul tau e stresant, daca esti o fire interiorizata si deprimata, daca ai rate, daca, daca, daca.

Problema e ca nu prea poti lucra folosind pastilele pentru a indrepta psihicul. Eu am incercat sa iau tot felul de precursori ai serotoninei gen 5-htp sau Sunatoare dar nu au efecte prea mari. E greu sa fii fericit si implinit cu ajutorul chimiei. Totul tine de mediul in care traiesti, de viata pe care o duci si felul in care experimentezi tu acest mediu. Daca sotul, sotia te insala, cam greu sa nu te consumi si sa nu ai probleme nervoase, daca seful te freaca la creieri, iarasi…e greu sa fii zen, daca Vodafone-ul iti trimite o factura de telefon enorma in mod nejustificat e greu sa nu te stresezi si sa te implici profund in problema. Daca esti o fire care se consuma, care are asteptari mari de la cei din jur si de la propria-i persoana, daca te nemultumeste trecutul si viata ta actuala, cam greu sa mai faci ceva in sensul asta.

Adolescent fiind, credeam ca pot  sa dau totul peste cap si sa realizez orice. Matur fiind am inteles insa ca de fapt eu sunt cel ce este dat peste cap in valtoarea vietii, ca nimic nu e la fel si ca nimic nu va fi la fel indiferent de ce schimbari voi alege sa fac. Trecutul si viitorul nu ne mai apartine si totusi isi pun amprenta puternic pe ceea ce suntem in prezent. Daca as avea un secret cu ajutorul caruia as putea schimba trecutul, l-as spune tuturor. Nu am insa si atunci nu-mi ramane mai mult de facut decat sa incerc sa reconsider cat pot de mult trecutul, din copilarie si pana in prezent caci asta ne diferentiaza pe cei care suntem „bolnavi” de ceilalti.

Cand vei ajunge sa percepi o experienta ca un om sanatos si te vei bucura de ea, cand nu te vei mai consuma din orice atunci probabil ca te vei vindeca, altfel vei ramane cu deprimarea, cu dezamagirea, cu lipsa de speranta si cu boala in dinti.

E greu sa vorbesti despre mental fara sa folosesti clisee. Fraze ca „poti daca incerci”, „trebuie sa te schimbi”sunt derizorii pentru ca sunt constient ca putini reusesc sa incerce si mai putini sa se si schimbe cu adevarat dincolo de felul cum te imbraci sau cum dialoghezi cu oamenii. Schimbarea incepe din cele mai profunde ganduri pe care le ai, din felul in care te percepi ca persoana, prin felul in care iti vezi viata prezenta si iti ierti greselile vietii trecute, prin iubirea sincera pe care o vei arata, prin prietenia onesta pe care o vei lega, prin iertarea pe care o vei acorda oamenilor de care inca te legi prin amintiri mai putin sau mai mult placute.

Nici nu stiu ce vreau sa zic exact. Ideea e ca eu mai am un drum lung de parcurs si nici nu stiu daca voi ajunge candva la capat caci trecutul se intoarce iar si iar si ma bantuie si nu ma lasa sa traiesc fericit oricat de mult imi doresc. Faptul ca nu profesez ceea ce mi-am dorit din copilarie si ca uneori privesc cu jind, nostalgie si imensa dezolare la cei ce o fac, faptul ca nu pot avea incredere in oameni, ca nu pot spune ceea ce simt, ca am avut atatea dezamagiri si esecuri, abandonuri prafuite pe masuta vietii, ca am preferat sa ma autovictimizez ca un las decat sa lupt ca un curajos,  ca nu pot vedea o lume roz asa cum mult din apropiati o vad, faptul ca iar si iar ajung sa ma deprim din cauza unor subiecte banale, faptul ca mi-e frica sa nu gresesc cu orice in fata oricui, oriunde si oricum, faptul ca mi-am dorit sa am multi prieteni si totusi nu i-am avut niciodata pentru ca n-am stiut sa-i adun si sa-i pastrez, faptul ca viata moderna e asa cum e si ca valorile in care cred au disparut de mult pe rugul modernitatii precum si multe altele ma fac sa cred ca povestea e lunga si ca e posibil sa n-aiba un sfarsit sau cel putin pot considera sfarsitul ca paginile arse ale unei carti aruncate in foc, negre, fragile si inexorabil misterioase.