La multi ani 2014!

floare de colt - Bucegi

floare de colt – Bucegi

Anunțuri

Vindecarea la nivel sufletesc (III)

Am scris aici si aici despre vindecarea din punct de vedere psihic/afectiv si voi continua astazi cu alte opinii, caci pana la urma despre asta e vorba, nu? despre opinii legate de legatura dintre manifestarile fizice si cele psihice.

M-am referit pana acum doar la asa-numita boala lyme insa cred ca putem vorbi de toate bolile si toate simptomele care de multe ori isi au originea (atentie, vorbesc de origine ca factor primordial) in dereglari ale psihicului ca urmare a unor cauze exterioare subiectului sau interioare/genetice.

Unii oameni „beneficiaza” din nastere de o anumita labilitate psihica mostenind astfel gena parintilor sau poate ca starea de spirit a mamei in timpul sarcinii slefuieste psihicul viitorului nou-nascut. S-a tot vorbit de traumele intra-uterine si ca tot ceea ce simte si experimenteaza mama in timpul sarcinii isi lasa amprenta pe dezvoltarea psihica ulterioara a copilului.

Altii „beneficiaza” de un context al vietii, cu multitudinea ei de factori, ce influenteaza dezvoltarea psihica si o altereaza.

Tind sa cred in prima varianta pentru ca sunt cazuri de persoane  supuse unor traume asemanatoare care au inmagazinat diferit experienta, unii reusind sa treaca peste ea cu succes altii doar temporar cu ajutorul unui psihoterapeut, altii deloc.

Si-atunci ma gandesc ca intrebarea: „de ce sunt eu mai sensibil (afectiv)?” isi gaseste raspunsul in simpla genetica. Nu in martiriul social, nu in (non-)relatia cu parintii si in acelasi timp cu perioada timpurie a vietii (asa cum au postulat fondatorii scolilor vieneze de psihanaliza), nu in numarul de abuzuri sexuale sau dezamagiri sentimentale.

Acestea fiind spuse am putea fi pe de-o parte usurati cu revelatia unui raspuns dar in acelasi timp infricosati cu noua caracteristica ineluctabila a psihicului nostru labil.

Cand ma gandesc acum si eu la asta, cu atat imi pare infricosator intr-adevar…

Privind in urma, cea mai veche amintire pe care o am e de pe la doi ani si ceva. Imi amintesc destul de clar, mai ales cand reusesc sa nu ma mai gandesc si la altele in acelasi timp, ce faceam, ce simteam, ce spuneam. Apoi si mai clar imi amintesc varsta de patru ani iar cand inchid ochii si privesc prin ochii copilului de atunci, realizez ca eu si el avem aceleasi trairi si ca maturizarea nu a schimbat nimic pentru copilul de atunci. Ori copilul de atunci era sensibil.

Cumva, in burta mamei, in ovul, in spermatozoid, in cromozomii aia se afla o informatie genetica ce vine de departe si care va dicta in mare viata ta ulterioara, o predestinare care conform initiatorilor reformei protestante implica mantuirea sau damnarea individului.

Am fost mereu „altfel” decat cei din jur. Naiv, sensibil la cuvinte, sensibil la fapte, sensibil la tot iar lucrurile astea se vedeau inca de mic.

Asta a fost baza de plecare pentru boala. Rusii o spuneau mereu cand vorbeau de „oftica” si de cauzele ei temperamentale.

Inca ma gandesc la socul pe care l-am avut in buda de la serviciu cand am descoperit capusa pe mine, cum subit am inceput sa transpir abundent si sa tremur. Stiam de povestea cu Lyme si stiam prin ce trecuse R. Mi-am zis tot timpul ca pe un fond asa labil s-ar fi putut instala o psihosomatica de toata frumusetea. Iar apoi cand doctorul mi-a spus sa astept trei saptamani pentru a dezvolta anticorpi si a ma testa, in fix 21 de zile au aparut primele simptome. Subconstientul si-a facut treaba or care erau sansele ca aparitia anticorpilor sa se produca si simptomatic cu precizie elvetiana? greu de crezut.

In fine, continuam. Asadar, predestinati fiind sa ne imbolnavim, in functie de cand apare boala credem ca un factor sau altul a cauzat-o. Am tot discutat pana acum pe blog de una de alta, despre cum certurile conjugale, relatia cu parintii, greutatile financiare, traumele sufletesti ar fi putut sa ne declanseze boala or boala nu s-ar fi declansat indiferent de problemele astea daca fondul ar fi fost echilibrat si bine construit.

Imi imaginez ca in structurile complexe ale creierului, gena responsabila zace latent o perioada dupa care se trezeste ca un urias adormit si da totul peste cap stricand mai departe ca o reactie tip piesa de domino si alte structuri si in final rezultand intr-un caracter labil.

Degeaba vei incerca sa schimbi lucruri practice in viata ta (serviciul, partenerul, casa, prietenii, masina, orasul sau tara in care traiesti, chiar si alimentatia) daca fondul ramane acelasi. Va fi doar o solutie temporara, cand nu vei mai sta la tara in tihna deplina si te vei confrunta cu stresul, psihic iar ai sa cazi si o vei lua cel mai probabil de la capat si cu bolile.

Schimbarea trebuie sa se produca exclusiv in acele structuri responsabile or asta rar se modifica prin schimbarea „modului de a gandi”, in plus, sunt foarte convins ca modul de a gandi, o data maturizat, nu prea se mai schimba decat ca niste „protocoale” dupa care sa-ti ghidezi viata, afacerile, relatiile.

Stiti ca la un moment dat se vorbea cum ca plantele din special cannabisului ar vindeca regele tuturor bolilor, n-ar fi exclus s-o faca vindecand labilitatea psihica si ca urmare si sentimentele de ura, frica si restul care te-au adus in pragul unei boli.

Si-atunci eu vad doua solutii spre a rezolva problema asta sau macar a face pasi spre o eventuala rezolvare:

varianta holistica: postul negru prelungit – desi n-am postit nici macar trei zile complete, am simtit ca se produc modificari insemnate in psihic, mult mai mult decat in fizic. n-as putea sa explic de ce insa asa am simtit

varianta moderna: psihiatrul – eu unul nu cred in psihoterapeut pentru a vindeca chiar si banala anxietate. as vrea sa cunosc si eu un om care a fost „vindecat”de anxietate de psihoterapeut si care dupa ani de la tratament si confruntandu-se cu situatii cauzatoare de anxietate a trecut peste ele cu succes.

N-am incercat psihiatrul insa logica imi spune ca la unii oameni chiar nu se poate altfel decat prin administrarea unor substante care sa modifice chimia creierului si in timp sa netezeasca acel fond labil si vai mama lui. De aici ar putea sa vina si vindecarea simptomelor fizice.

In incheiere, reamintindu-mi toate povestile pe care le-am auzit la usile cabinetelor medicilor care se ocupa de „lyme”si toate povestile pe care le-am primit scrise pe mail si toate povestile oamenilor pe care i-am cunoscut mai indeaproape ma fac sa cred ca toti „sufera”de aceasta labilitate la care trebuie sa lucreze in paralel cu vindecarea fizica. Labilitatea nu e ca urmare a bolii, labilitatea vine din povestile lor, din zgomotul mintii lor care ii asurzeste si le nenoroceste viata fara ca ei sa realizeze.

Apa de legume si fructe

cum-sa-faci-apa-aromata-4-retete-racoritoare_1Am mai zis-o si o repet: micile lucruri in viata pot schimba asa-numitele lucruri „mari” ale vietii.
Universul are o remarcabila afinitate pentru similaritati si atunci fie ca privim microscopic sau macroscopic, forma si fondul structurilor e acelasi si cum o actiune oricat de mica poate determina o reactiune ceva mai mare e bine de stiut ca vindecarea nu necesita lupte nemaivazute, eforturi supraomenesti si sacrificii supreme. Vindecarea incepe de la acele lucruri neinsemnate care prin vointa si rabdare determina schimbari pe multe nivele.
Am convingerea ca orice gest mic pe care il facem fata de noi si fata de altii se va reflecta in final la nivel macroscopic.
In filosofiile orientale s-ar spune ca orice gand oricat de mic este emis catre Univers si poate avea consecinte macro-cosmice, chiar Biblia mentioneaza puterea extraordinara a vointei.

Unul din acele mici lucruri de care povestesc in articolul de fata este modul in care ne hidratam.
S-au scris rauri de text despre care apa e cea mai buna. Eu raman la concluzia ca apa de izvor de munte de la altitudine e cea mai buna, categoric. Cine nu crede, sa incerce izvorul de langa lacul Iezer de la 2200 m. La oras prea putin importa ce apa bem ca oricum e apa moarta dupa parerea mea. Mai ales cea distilata si cea filtrata prin osmoza inversa (sigur, nici macar nu iau in discutie apa de la robinet).
Eh, si revenind la lucrurile mici, pentru a mai invia un pic apa aceasta „moarta” de oras, ideea mea e sa adaugati fructe si legume taiate bucatele in ea.
Astfel, putem pune la o carafa de 1 L de apa distilata/filtrata (dar si la cea la sticla din comert) un kiwi si un mar taiate bucatele sau o banana si o portocala, lamaie si mandarine sau un castravete si un morcov sau o telina si o sfecla sau patrunjel sau menta…
Se lasa asa carafa peste noapte – cam 8 ore- si e buna de consumat.
Va rezulta o apa discret aromata care in plus:
– hidrateaza mai bine corpul
– e bogata in enzime (vie)
– e bogata in minerale si vitamine
– e gustoasa

Spor la baut apa!

Carti de ajutor in lupta cu boala

Scriam acum un an aici despre cateva carti care sunt utile in lupta cu borrelioza (boala Lyme) si nu numai. Cum primesc destule mailuri in care sunt intrebat simplu: „cum sa ma vindec?”, m-am gandit ca daca tot nu pot da un raspuns simplu la aceasta problema complexa iar timp nu prea am pentru unul complex, macar sa scriu despre cartile care m-au ajutat in a intelege mai bine cum functioneaza corpul, cum reactioneaza la diferiti stimuli, cum se vindeca si mai ales, cum isi pastreaza aceasta sanatate greu dobandita.

Sigur, vindecarea inseamna ca si in sport, 10% inspiratie din carti si 90% transpiratie din vointa de a schimba ceva in viata. Parerea mea e ca daca oamenii ar intelege exact cum functioneaza lucrurile in organism, de ce alimentatia, sportul si gandirea (atitudinea) sunt asa de importante, poate ca ar avea vointa sa schimbe ceva. Or cat timp refuza sa se informeze, este de inteles de ce multi aleg sa sufere si sa se complaca in durere si deznadejde decat sa riste si sa se informeze.

Pentru o mai buna intelegere, sa ne amuzam cu filmuletul de mai jos dupa care sa trecem la lista.

 

Carti:

Patricia si Paul Bragg – „Postul – Un miracol

Sanda Stefa – „Arta vindecarii invatata de la Valeriu Popa”

Robert Young – „Dieta Young – Miracolul PH pentru o sanatate perfecta”

Dr. Hiromi Shinia – „Enzima miracol”

Mihaita Toma – „Sistemul Imunitar – Cheia sanatatii”

Mikhail Tombak – „Vindecarea bolilor incurabile prin metode naturiste”

Ernst Gunter – „Hrana Vie – o speranta pentru fiecare”

Victor Duta – „Medicina naturista pe intelesul tuturor”

Alejandro Jungler – „Detox”

Andreas Moritz – „Scapa de pietre la ficat si fiere”

***

Eckhart Tolle – Linistea Vorbeste, Un pamant nou, Puterea prezentului

Louise Hay – Poti sa-ti vindeci viata

Vasile Andru – Terapia destinului

Brandon Bays – Calatoria

Cred ca dupa lectura catorva dintre cartile mentionate, oricine cam stie ce trebuie sa faca pentru a se vindeca. Mai trebuie doar vointa si rabdare si treaba e ca si rezolvata in aproape toate cazurile.

Daca ati mai citit carti care vi s-au parut ca ar ajuta in tot drumul asta anevoios al vindecarii nu ezitati sa impartasiti cu noi informatia caci altfel trec pe beletristica:)