Misterul si Muntele

Ceea ce e foarte placut la munti e ca niciodata nu vei avea senzatia ca i-ai cunoscut pe deplin. Indiferent cat ii vei strabate, indiferent cate locuri vei cunoaste, indiferent cate zile vei petrece pe munte. Mereu va ramane o particica neexplorata, o poteca nebatuta, o imagine nevazuta, un sentiment netrait in raport cu muntele. Mereu vei avea, astfel, sentimentul ca trebuie sa te intorci, ca ai nevoie sa te intorci.

Fara a sti de ce, fara a sti pentru ce sau…cine.

Astfel, accederea la misterele muntelui se face intocmai modului in care neofitii urcau treptele scolilor mistice din Grecia Antica.

BV_1

Cand faci primii pasi pe munte esti captivat de frumusetile pe care le vezi, ti se pare grea munca pe care trebuie s-o depui, de multe ori o contesti si te intrebi daca ai luat decizia buna dar totusi ai un puternic sentiment ca merita. In fapt, un soi de inocenta te invaluie si te acapareaza treptat la acel moment.

Apoi descoperi ca Muntele si Natura in general nu inseamna doar frumusete ci inseamna si forta, forta stihiilor naturii, forta apelor, forta vantului si forta ploii. Neofitul ar putea da aici proba de foc a trecerii lui catre adevarata initiere in misterele muntelui. El poate alege sa se retraga din fata acestora sau poate continua sa lupte cu intelepciune si chibzuinta cu zidurile pe care Muntele le ridica pentru a se proteja de cei care nu sunt demni sa-l cunoasca.

Iar cei trecuti de proba aceasta sunt abia la inceput caci multe alte probe le sunt rezervate celor care aleg sa vada in Munte o scoala de elevare sufleteasca prin frumusete, truda si lupta. In momentul asta, poate nimeni nu risca mai mult sa cada in dizgratie decat initiatul care crede ca a ajuns sa cunosca muntele. El va fi dupa caz dojenit pentru infatuarea de care a dat dovada sau uneori va fi aspru pedepsit. In unele cazuri, initiatul va plati cu viata nu neaparat pentru ca a gresit ci pentru ca astfel Muntele isi pastreaza sensul.

Penteleu

Astfel, rocile si padurea si frunzele si apele si vantul si ploaia, ceata, frigul, fulgerele, toate acestea devin profesori iar daca de la unii inveti ce e frica, de la altii inveti ce-i dezolarea si abandonul si orgoliul.

Inveti multe lucruri dintr-o calatorie pe munte.

Ca o lectie de viata, o calatorie te invata mai mult decat te-ar putea invata orice profesor din lumea asta.

Si da, dupa cum spuneam, muntele nu e doar frumusete si poate ca vei fi cuprins de disperare incercand sa gasesti poteca, iesirea din padure in miez de noapte bantuind padurea intunecata, poate ca vei injura si-ti vei varsa naduful pe munte si pe vreme si pe multi, poate ca ai sa cazi in coarda si ai sa-ti fracturezi piciorul sau poate ca o sa-ti degere o falca fara sa realizezi ca vantul musca din tesuturile tale insa la final ai sa iesi purificat. Poate ca va trebui sa faci frigul in padure pana la ziua sau poate vei plange fara speranta si cu spaima consumandu-te dar la sfarsit vei fi un om mai bun. Abia atunci vei fi cu adevarat initiat.

N-am incetat niciodata sa cred ca nimic din ceea ce traim, bun sau rau e menit sa ne distruga si sa ne termine viata aici pe pamant. Practic, bunul sau raul sunt variatii ale unei forte omniprezente care tinde sa ne slefuiasca pe toti. Tine doar de materialul din care suntem facuti daca cioplitul se realizeaza fara efort sau din contra, va fi nevoie de scantei.

p3

In fond, acestea nu pot fi povestite, puse in cuvinte. Muntele e o stare de spirit, o ai sau n-o ai. Cine n-a trecut prin ceea ce trebuie sa treaca pentru a intelege va avea o imagine restransa. Poate ca pot sa para abureli lirice si fantasmagorii insa de fapt, Muntele ramane un mister in masura in care si navigatul pe mare e unul, in masura in care si fotbalul e altul.

Multi trec prin toate astea, unii inteleg lucruri iar altii continua in ignoranta. Pentru marea majoritate toate acestea vor ramane mistere si asta e un lucru extraordinar.

Cum spunea si Blaga, „datoria noastra in fata unui mister adevarat nu e sa-l lamurim ci sa-l adancim asa mult incat sa-l transformam intr-un mister si mai mare” caci misterul e poate unul din cele mai frumoase si inaltatoare sentimente umane.

B1

Simptomele fizice ale depresiei

Ca in Lyme borrelioza sunt incluse toate simptomele posibile (cu un nucleu destul de conturat) e un lucru deja bine stiut. La aproape orice cautare pe Google de simptome iti va returna si Lyme.

Cumva Lyme-ul reuseste sa fie un fel de capat de linie al tuturor celor cu boli neelucidate. De la depresie la raceala.

…si pentru ca am mentionat de depresie dar si pentru ca multora dintre noi le-au aparut simptomele in urma unei/unor probleme sufletesti, emotionale majore sau pur si simplu in urma unui cumul de probleme mai mici, hai sa vedem ce spune un articol cam de prin anul in care m-a muscat pe mine capusa – 2011.

Care sunt cele mai frecvente simptome fizice ale depresiei?

Potrivit WebMd, multe dintre persoanele care sufera de depresie reclama dureri cronice, printre care se numara:

  • Durerea de cap: una dintre durerile cele mai comune la persoanele depresive. Daca aveti deja migrene, depresia poate accentua aceste dureri;
  • Durerea de spate;
  • Durerile musculare si ale articulatiilor;
  • Durerea in piept: acest tip de durere poate fi atat o cauza a depresiei, cat si una a problemelor cardiologice. Cel mai indicat, in acest caz, este sa consultati un medic;
  • Probleme digestive: Depresia poate provoca fie diaree, fie constipatie;
  • Oboseala extrema: Indiferent de cat de mult ati dormi, din cauza depresiei, va veti simti in continuare obositi.
  • Tulburari ale somnului: Multe persoane care sufera de depresie nu mai pot dormi bine. Fie se trezesc prea devreme, fie, atunci cand se pregatesc sa se culce, nu mai pot adormi. Alte persoane dorm mult mai mult decat este normal;
  • Schimbari ale apetitului si ale greutatii: Unele persoane isi pierd pofta de mancare si, implicit, scad foarte mult in greutate;
  • Ameteala.

Deci dupa cum vedem, 7/9 simptomele „nucleu” sunt acoperite si de depresia cronica.

Stiu ca e greu de inteles si de acceptat ca poti avea o depresie care se poate ameliora prin gasirea unei cauze „probabile” a simptomelor tale insa daca mai punem aici si povestirile oamenilor care au scapat de „lyme” prin remedii oarecum simple atunci nu putem sa nu ne gandim inca o data ca nu toate cazurile de muscatura de capusa inseamna lyme dar mai ales nu toate cazurile de diagnostic pozitiv/clinic inseamna lyme.

Cred ca diagnosticul de lyme ar trebui sa se faca diferentiat poate mai mult decat la orice alte afectiuni si mai ales cred ca orice pacient „cu lyme” trebuie sa accepte posibilitatea ca problemele lui sa fie (si) de natura psihica desi pentru multi poate sa para „scandalos”.

In fond, cand ne luam de un medic care ne recomanda un consult psihiatru o facem pentru ca egoul nostru nu ar putea accepta ca macar o data in viata sa suferim de asa ceva. Toti prefera sa puna pe lyme simptomele lor de depresie (sunt 1 milion de articole „E Depresia cauzata de borrelia?” dar niciunul invers).

Insa nu-l mintim pe el, ne mintim singuri iar in unele cazuri ajungem sa luam zeci de luni de antibiotic, saci de cutii frumos colorate cand de fapt rezolvarea e chiar in fata noastra dar refuzam s-o vedem.

p.s: au fost ploi multe anul asta si deci a crescut numarul capuselor (ca in 2011). aveti grija la ele, informati-va despre boala lyme si ganditi-va serios atunci cand tratamentul recomandat depaseste 21 – 30 de zile de antibiotic.