In Hexagon

O sa las imaginile sa vorbeasca de la sine…

Saint Malo

Mont Saint Michel

Mont Saint Michel

Saint Malo

Saint Malo

Paris

Paris

Muscatura de capusa/Boala Lyme (episodul I)

31.05.2011

…nu credeam sa invat a scrie si-a vorbi vreodata despre mine din perspectiva omului bolnav. e o situatie cu care greu reusesti sa te obisnuiesti. poate ca nu atat fizic  caci cu totii am experimentat durerea fizica dar psihic este foarte greu sa te pregatesti de o lupta pe care o vei da chiar cu tine. Mai ales daca nu ai avut o viata „bolnavicioasa” in trecut.

Ceea ce credeam in trecut ca-i imposibil mi s-a infatisat poate prea stralucitor si prea repede. Am fost diagnosticat cu boala Lyme (prefer „boala” in locul „maladiei” sau „sindromului”, suna mai omenesc un pic…), boala muscaturii de capusa, borrelioza si multe alte denumiri pentru o boala atat de putin cunoscuta in Romania dar si la nivel mondial.

Am descoperit capusa infipta la inceputul lunii Mai si la doar patru saptamani am inceput sa ma simt neobisnuit de molesit si de somnoros indiferent de cat dormeam, indiferent de volumul de munca din ziua respectiva, indiferent de momentul din zi. In ultimele zile somnolentei s-au adaugat si niste dureri difuze in zona cefei…

Si-atunci am corelat starea asta „noua” cu o posibila infectie cu Lyme, mai cu seama ca un bun amic a trecut si el prin momente groaznice cu doar cateva luni inainte din cauza unei muscaturi de capusa (si momentan asteapta sa inceapa tratamentul cu antibiotice)

Am facut f. repede analizele (ELISA, IgM/IgG) la inst. clinic Fundeni (dr. Gogoasa si dr.Uscatescu) si diagnosticul nu a intarziat sa apara: sindrom Lyme si un pic de mycoplasma peste limitele normalului.

Ce sa zic? despre boala exista tone de documentatie pe internet si marturii emotionante ale suferinzilor asa ca eu doar o sa mai updatez din cand in cand cu modul in care voi incerca sa scap de boala. Cred ca imi face si mie bine psihic aranjarea asta a lucrurilor si constientizarea lor…

Urmatorul pas pe care il voi face e sa merg in Ungaria la cabinetul dr. Bozsik (o somitate in cercetarea acestei boli) pentru a-mi face inca doua teste necesare unui tratament cat mai acurat si eficace: western blot (pentru confirmarea testului pozitiv ELISA) si dark field microscopy . Dar cum toata lumea apeleaza la dr. Bozsik, ma astept ca raspunsul dansului sa nu fie unul pozitiv si sa ma poata programa foarte tarziu.

Iar tratamentul trebuie inceput cat mai repede…

Varianta romaneasca ar fi un WB facut la inst. Cantacuzino si o microscopie pe camp intunecat la (si aici retineti) CABINETUL VETERNINAR Pethome (initial microscopul a fost adus pentru determinarea borreliei la animale dar evident oamenii au sarit pentru analize):

Date de contact:
Bucuresti, Str. Sandor Petofi nr. 11, sector 1
Email: office@pethome.ro
Tel. :0720528399; 0744.337.941; 0212234024

Personal am inceput sa iau niste multivitamine pentru intarirea sistemului imunitar. In lipsa unui tratament imediat, macar atat pot face…

Ca o concluzie pentru aceasta prima parte as spune ca (iarasi) e greu sa traiesti in Romania pentru ca:

– desi contribui cu zeci si sute de milioane de lei la sistemul de sanatate atunci cand apelezi la un spital trebuie sa platesti (analize, medicamente…)!

– desi sunt zeci si sute (dupa unii doctori zeci sau chiar sute de mii de infectati cu Lyme) noi avem microscopie pe camp intunecat pentru animale, NU si pentru oameni!

– de fiecare data cand am mers pe la cabinete am mai gasit cel putin cinci, sase oameni cu sindromul Lyme (unii f. grav!) dar autoritatile si ministerul inca nu recunosc Romania ca zona endemica LYME.

In Romania la ora actuala sunt o gramada de oameni care se trateaza pentru cu totul alte boli sau au fost diagnosticati gresit. Ei toti avand LYME!

EcoMarathon Moeciu de Sus 2011

…pentru mine doar crosul de 14,2 km reprezentand prima bucla a maratonului. suficient pentru a gusta chiar si putin din acea atmosfera impresionanta din preajma concursurilor sportive unde crampele musculare, lacrimile si fericirea se imbina intr-un paradox atat de frumos.

Mi-as fi dorit sa alerg maratonul dar ceva probleme la gamba stanga m-au facut sa abordez cu prudenta un eventual maraton. Culmea e ca nici la inceputul cursei, nici in timpul si nici la sfarsit nu am mai resimtit niciun fel de durere in muschi motiv pentru care as fi vrut sa merg mai departe, off the record, in bucla 2 si poate si in bucla 3. M-am gandit totusi sa nu par un ciudat cu numar portocaliu alergand pe b2 si b3 (am aflat mai la urma ca unii chiar asa au facut). Daca as fi stiut…

Bucla I a trifoiului eco a fost f. bine dozata alternand vreo 2 km de ciment cu poteci abrupte, poteci prin padure si coborari vertiginoase. Foarte bine „asezate” de Mama Natura astfel incat dupa ce ti-ai varsat plamanii urcand in forta vreo 200 de m verticali sa te poti „relaxa” cu alti 2-3 km de fuga la vale. Ah! si ce buna e fuga la vale. De altfel punctul meu forte avand in vedere ca majoritatea depasirilor asa le-am facut 🙂

Imi propusesem 1h30min dar am venit la 1h40min pentru ca in continuare sunt lenes si nu reusesc sa trag de mine pana la 90%-95% din capacitate. Imi reprosez ca am stat si am mers usurel pe poteca la deal in loc sa depasesc si imi reprosez ca au fost portiuni de plat in care am stat sa-mi trag sufletul dupa urcare decat sa alerg iarasi.

Cu siguranta este loc de mai bine…

Evident, organizarea a fost la inaltime (nici nu aveam alte asteptari de la o echipa de alergatori profesionisti) iar voluntarii au pus mult suflet in ceea ce au facut. incepand cu babutza de la unul din punctele de alimentare si terminand cu baiatul de la „pasta party” care tot intreba: „domnu’, va dau un ceai cald?„. foarte frumos!:)

As mai fi ramas in Moeciu si duminica, e o zona absolut superba! din nefericire pe la orele 16 s-a declansat o „extorsiune” a unei ninsori…..ca in decembrie … asa ca am luat calea Bucurestiului cu o oarecare nerabdare in asteptarea unei noi alergari montane.

Pe scurt:

EcoMarathon Moeciu de Sus

Participare: Cros (14,2 km)

Timp: 1h40min

Hard-Tail: Kellys Spider dupa 300 de km

Am zis sa nu-mi exprim o prima impresie despre noua bicicleta in intrarea de zilele trecute pentru ca ar fi fost o parere „de inceput”, entuziasta.

Am asteptat sa adun vreo 300 de km rulati ca sa-mi exprim o prima parere. Cel mai probabil nu si cea finala.

Bicla am achizitionat-o de la bicishop.ro si ii gasiti specificatiile aici. Nu o sa insist foarte mult pe dotari.  Pot spune doar ca atunci cand m-am documentat cu privire la oferta pietei, la 2100 RON (acum vad ca e 2050 ron) a fost cea mai buna alegere (chiar daca Kellys nu e o firma atat de cunoscuta precum Cube, Kona sau  Giant. De fapt, Kellys vine de la numele unui ciclist american, deci o firma americana care produce/asambleaza in Slovenia). Ca si ezitare, mai sus ar fi fost CUBE-ul Analog pe disc (la vreo 2600 ron) si mai jos am ezitat cu un CUBE Aim V-Brake la 1850 ron. Are un cadru solid, frane pe disc hidraulice, echipata ici colo cu shimano si niste cauciucuri roket ron care isi fac treaba bine off road chiar daca nu-s cotate ca fiind f. rezistente la „intepaturi”.

In schimb merg f. bine si pe asfalt in sensul ca nu depui un efort considerabil la pedalat in comparatie cu niste cauciucuri dedicate exclusiv asfaltului. Totusi, asteptati-va sa fie zgomotoase la viteze de peste 20 kmph. Oricum, daca ma intrebati pe mine, in Bucuresti ar fi indicate mai degraba niste cauciucuri off road decat „sleek”-uri.

Revenind, cam 100 din cei 300 de km i-am facut off road, in principal „trail” prin padure, prin lanul de grau sau pe drumuri de tara desfundate, noroi sau nu. Nicio problema! chiar si la viteze mai maricele se comporta f. bine indiferent ca ruleaza pe pamant intarit, grohotis sau iarba. Cat despre frane, o data ce ai trecut de primii 50 de km si placutele de frana s-au „rodat”, asteptati-va ca bicla sa inghete cand franati.

Ca si punct minus ar fi schimbatorul de foi care e un pic mai pretentios, pentru schimbarea foilor nefiind suficienta o apasare pe schimbator ci o apasare si o continuare a apasarii pana cand lantul suie sau coboara pe urmatoarea foaie.

Una peste alta e o bicla care undeva intre entry si middle level. Ca si amator nu cred ca ai avea vreo cerinta de la ea pe care sa n-o indeplineasca.

Urmeaza s-o scot la munte 🙂