Donez…

Mi-am facut ordine prin casa si am dat peste medicamentele ramase cand am oprit tratamentul cu antibiotic in 10/2012. Majoritatea dintre ele expira anul asta asa ca m-am gandit sa le donez unui bolnav de lyme care se afla in tratament.

In principiu as prefera sa fie cineva din Bucuresti insa daca exista o dorinta concreta pentru tot „pachetul” de undeva din provincie, pot trimite prin colet cu plata transportului la destinatie.

Asadar, mi-au ramas:

80 cpr minociclina – HEXAL – 50mg – expira 10/2014

26 capsule doxiciclina – antibiotice SA – 100 mg – expira 05/2014

46 cpr tinizol – 500 mg – expira 10/2014

doritorii pot sa lase un comentariu aici sau sa-mi scrie un mail pe numaiunaltblog@gmail.com

primul venit, primul servit.

Nu e panica….

In urma cu ceva vreme ne dadeam cu totii de ceasul mortii cum ca aoleu aoleu! toata lumea e infectata, ce ne facem!? sa ne tratam cu totii!? explorand mai bine subiectul mai mult empiric , prin intervievari facute printre oamenii naturii,  padurari, ciobani, oamenii muntelui, am realizat ca cei care dezvolta lyme borrelioza n-o fac pentru ca au spirochete sau pentru ca i-a muscat capusa ci pentru ca au fie un defect genetic care ii duce la simptomatologie (defect genetic care ar putea insemna un defect in mecanismul imunitar, in procesul de detoxifiere, etc) , fie au alti si alti paraziti necautati (si nebanuiti) de niciun medic (parazitolog sau nu) care impreuna cu spirochetele borrelia dau simptomatologie.

Comunitatea cataratorilor din Romania s-a unit pentru a-l sustine pe Claudiu, unul din cei mai buni cataratori ai Romaniei, pentru care lyme si-a aratat poate cea mai urata latura posibila tot la o varsta la care de fapt viata abia ar fi trebuit sa inceapa: 28 de ani. Ce NU vedem insa e ca acea comunitate e compusa din mii de cataratori care nu au nici pe dracu’. Sambata cand am fost la escalada am mai stat de vorba cu cativa cu state vechi in ale catararii. Oamenii astia petrec fiecare weekend la munte, fac bivuacuri la baza stancilor, dorm prin padure si nu au nimic. sigur, e posibil sa aiba spirochete dar hei!? cine nu are spirochete? personal nu cred in teoria „nu au simptome inca”. in mod normal, daca nu se intampla un fenomen neprevazut (ca o noua muscatura de capusa, tantar, taune, etc) nu se va intampla nimic nici acum nici pe viitor. Cu alte cuvinte nu vor dezvolta gama celebra de simptomatologie lyme.
E posibil sa aiba mici probleme de sanatate dar pe principiul apar si dispar la fel de repede, ca o mica durere in cot sau in genunchi, poate zeci de ani de acum incolo.

Daca as fi asimptomatic si as descoperi ca am borrelia, m-as gandi de doua ori inainte sa incep tratamentul antibiotic.  Nu pentru ca mi-ar fi frica sa nu dezolt simptomatologie (colegul de munca aproape a termina tura 2 si se simte absolut ok, ca la inceput) ci pentru ca s-ar putea sa le fac degeaba si sa arunc banii de pomana.

In timpul asta oameni precum Claudiu si multi altii despre care ‘abar n-avem au nevoie de ajutorul nostru infim caci da, le avem si noi pe ale noastre si o ducem greu financiar insa impreuna putem ajuta din putinul nostru.

Evident, nu incurajez oamenii sa nu se trateze daca-s asimptomatici, fiecare face ce-l taie capul insa eu consider ca prezenta spirochetelor in sange in absenta simptomelor nu inseamna ca ai boala lyme si NU inseamna ca acum sau peste 5,10,20 de ani vei face boala si vei avea simptomatologie. Cu atat mai mult nu inseamna sa dezvolti o obsesie legata de aceasta infectie.

Da, poate ca e un mod egoist de a vedea lucrurile stiind ca i-ai putea infecta si pe ceilalti insa sansele ca cel infectat sa dezvolte simptomatologie sunt cam la fel de mari precum sunt cele sa ia HIV (ganditi-va ca in Romania sunt zeci de mii de amatori ai muntelui si alte sute de mii de oameni care cresc animale purtatoare de capuse si totusi nu vedeti drumetii mergand in carje pe poteci de munte sau ciobani dusi in carca de oi).

Am rezervele mele si in ceea ce priveste „reinfectarea” de la un membru al familiei si ideea ca vindecarea ar trebui sa vina mai repede pentru celibatari, sociopati, singuratici si pustnici.

Kombucha – Ceaiul Zeilor

Imi aminteam zilele astea de gusturile „uitate” ale copilariei. De castravetii taiati direct din vrej si mancati cu sare, de rosiile care beneficiau de acelasi tratament pre-incurgitare. Imi aminteam si de celebrele bauturi ‘acidulate’. Mai ales de „socata” pe care o facea bunica’mea vara si de la care nu puteam sa ma abtin desi in cantitati mari imi producea probleme digestive 🙂 , apoi era ‘braga’ pe care eu am prins-o spre sfarsitul existentei si doar prin amabilitatea ‘batranilor’ care inca mai faceau aceasta bautura acasa dupa metode ‘din strabuni’. Apoi era iaurtul, kefirul de lapte si de apa si chiar si un soi de bere facuta in casa.

Cam toate bauturile astea pline de pre si probiotice atat de utile florei de fermentatie afectata de viata moderna au cam disparut din cultura familiei traditionale si au fost inlocuite de eventuale replici chimice de la „Coca-Cola”, „European Drinks” etc…

Dincolo de efectele detoxifiante, curatatoare, poate cel mai important aspect al bauturilor de fermentatie o constituie „gura de aer” pe care acestea o dau florei intestinale de fermentatie. Unii nutritionisti afirma ca raportul intre f.i. de fermentatie si f.i de putrefactie (din colonul descendent) ar trebui sa fie undeva la 80%/20%. Din nefericire alimentatia, stilul de viata, alcoolul, cafeaua, tigarile dar si antibioticele au reusit sa inverseze acest raport in sist. nostru digestiv astfel incat exista mult mai multa flora de putrefactie care deseori ‘ajuta’ la (re)absorbirea toxinelor in sange si (re)introducerea lor in flux.

Pentru ca situatia trebuie remediata, pe langa probioticele „de la farmacie” am zis ca e timpul sa adaug o bautura naturala de fermentatie in programul zilnic ca sa ajute la mentinerea unui echilibru digestiv. Cum lactatele nu-s prea recomandate in timpul antibioticului, am ales Kombucha.

Am reusit sa cumpar o ciupera-mama si fermentii cu doar 5 lei de pe okazii.ro de la un domn f. pasionat de chestiile astea (aveti grija sa nu aruncati banii pe prima oferta care va iese in cale, sunt firme/oameni care cer intre 30 si chiar 60 de lei pe o cultura, totusi nu este cazul pentru ca ciupera de kombucha se inmulteste f. repede si poate fi chiar donata doritorilor, nu e nicidecum o raritate).

Cum informatie despre kombucha exista in romana destula, doar am sa copiez aici cateva cuvinte despre istoria si compozitia ciupercii.

Acum mai bine de 2000 de ani, in China, in timpul dinastiei Tsin, a fost descoperita o ciuperca despre care se spunea ca ar aduce nemurirea. Era o vietuitoare stranie: crestea numai in ceai negru indulcit, se dezvolta rapid ca o masa gelatinoasa si nu prea placuta la vedere, iar lichidul galbui obtinut prin filtrarea sa avea un gust foarte placut si inviorator. Mai tarziu cu cateva sute de ani, a fost oficializata ca leac si in Japonia, in timpul imparatului Inkyo, care suferea de o boala digestiva grava, pe care nici un medic nu se pricepea sa o tamaduiasca. A ajuns atunci la curte, se spune, un medic venit din China, doctorul Kombu, care a adus cu el o bautura placuta la gust, preparata dintr-o ciuperca miraculoasa. Miraculoasa, pentru ca imparatul nu numai ca s-a vindecat ca prin farmec, dar s-a simtit si mai tanar si mai viguros ca niciodata. Entuziasmat, el a numit ciuperca dupa numele medicului care a adus-o – Kombucha. Din extremul Orient, ciuperca a fost adusa apoi de negutatori in Rusia, unde a capatat o mare popularitate, fiind cunoscuta sub numele de „ceaiul kwas”. Nu se stie exact cand a ajuns acest elixir in Europa, insa cert este ca in manastirile benedictine el era folosit intensiv de calugari, inca din secolul al Xviii-lea. Zeama acestei ciuperci era un remediu pretios contra reumatismului, a gutei, a deranjamentelor digestive, dar si a otravirilor, a bolilor infectioase si a anumitor forme de cancer. Inca de la 1915, au inceput studii sistematice, facute mai ales in Rusia, in Germania si in Tarile Baltice, despre acest remediu pe cat de straniu, pe atat de eficient intr-o sumedenie de boli. In paralel, datorita faptului ca este usor de obtinut casnic, el a devenit un leac de medicina populara extrem de raspandit, care a capatat o faima aproape oculta. Despre Kombucha se spune ca intinereste si reda vigoarea pierduta, elimina efectele otravirilor lente ale organismului si apara de majoritatea bolilor, fiind un fel de panaceu. Este folosit din Urali si pana in Elvetia sau Spania. S-a creat o mica legenda in jurul acestui remediu, care este intrebuintat intr-o multitudine de afectiuni, de la cele banale la cele mai grave.

Este o colonie de nu mai putin de 12 specii de microorganisme (dupa unii cercetatori sunt mult mai multe), care convietuiesc in simbioza, alcatuind un sistem biologic fascinant prin complexitatea si organizarea sa. In principal, colonia este compusa din bacterii „prietenoase” si ciuperci (drojdii), care transforma zaharul in care cresc, precum si principiile active ale ceaiului negru, in substante cu efecte vindecatoare remarcabile.

Desi analiza chimica a ciupercii nu a fost elucidata complet, se stie deja ca ea contine cantitati insemnate de vitamina C, precum si vitamine din complexul B (B1, B2, B3, B6, B12), ceea ce justifica in buna masura proprietatile sale reintineritoare si de stimulare a rezistentei naturale a organismului. Apoi, in acest elixir au fost descoperite substante antibiotice si antivirale foarte puternice, care explica folosirea sa cu succes contra bolilor infectioase.
Poate cea mai importanta proprietate a sa este cea detoxifianta, de unde si utilizarile sale in tratarea reumatismului, a gutei, precum si a bolilor de piele. De asemenea, contine si substante cu efecte hormonale, motiv pentru care este recomandat ca remediu pentru varsta a treia, dar si pentru copiii aflati in crestere, pentru cei aflati la pubertate si care se confrunta cu fenomenele neplacute specifice acestei perioade.

Eu am mers pe „reteta” de preparare a lui Günther W. Frank explicit tradusa in romana aici.

Amendamentul meu e ca vara perioada de fermentatie optima e mai scurta de 7-12 zile cum se recomanda pe site.  Ligia Pop spune in videoclipul ei de 3-4 zile.  Eu am tinut prima cultura 5 1/2 zile si a iesit un pic prea acida si acrisoara. Totusi buna! Asemanatoare cidrului (cativa ati incercat kombucha la intalnirea din Mai). Urmatoarea cultura o voi lasa 4 zile.

Cum prin partile astea se obisnuieste sa se vorbeasca despre borrelioza Lyme, am intreprins cateva cercetari in sensul asta. Evident, kombucha nu e leacul miraculos al tuturor bolilor dar poate fi un adjuvant in mentinerea echilibrului organismului pe perioada luptei cu bacteriile.

In primul rand m-am interesat de controversa candidoza vs. kombucha. Sunt cateva voci in state care spun ca aceasta bautura alimenteaza de fapt candida. Evident, chiar si din aceasta banala problema tot nu reusesti sa iesi fara sa fii confuz asa ca am citit forumurile si am ajuns pana si la studii stiintifice facute special in sensul asta. De exemplu aici este un studiu care spune clar ca ciuperca kombucha nu are activitate nici pro-candida nici anti-candida. Acelasi lucru e valabil si pentru o serie de agenti patogeni testati. Totusi, multe materiale dau kombucha ca avand si un efect bactericid.

Experienta proprie imi spune ca ceaiul nu influenteaza candidoza cat timp e consumata cu moderatie. In schimb are un efect digestiv grozav chiar si pe antibiotice. N-au reusit probioticele sa faca ce a reusit kombucha!:)

Kombucha aste f. acida (un PH pe la 2,7 – 3,2) asemanatoare bauturilor cofeinizate tip Cola de aceea eu as recomanda-o in loc de cafea (pentru aceia care vor sa se lase de cafea) pentru ca are si un efect tonifiant. In loc de zahar alb puteti sa folositi zahar brun (aroma va fi chiar mai placuta), cu miere cica n-ar merge. Oricum, nu va faceti griji, o mare parte din zahar e descompus de ciuperca in CO2 si multe alte enzime si acizi).

Eu beau in jur de 100-150 ml pe zi intre mese.

Partea buna e ca ciuperca se face si mai mare si mai mare (intinereste, face pui) si cantitatea de lichid obtinuta poate fi mai mare (in cazul familiilor numeroase :p ). De exemplu in poza de mai jos, ce e alb si gelatinos pe margini este ciuperca nou-nascuta (in mijloc, mai inchis este ciuperca mama). In alte doua cultivari voi putea incepe ‘donatiile’ asa ca daca sunt doritori din Bucuresti, nu ezitati sa-mi spuneti. Eventual pot sa „livrez” direct ceaiul obtinut dar asta nu va mai fi donatie ca implica zahar, fierbere, ceai negru si multa multa dragoste 🙂

Alte surse:

http://www.kombuchafrizzante.ro/

http://www.terapianaturii.ro/kombucha.htm

http://repository.up.ac.za/bitstream/handle/2263/19118/Kozyrovska_Kombucha%282012%29.pdf?sequence=1

LATER UPDATED (12/08/2012): bunica’mea care suferea de constipatie cronica (nu trecea cu niciun laxativ) spune ca acum se simte excelent, are scaune normale, zilnice dupa aproape 2 luni de consumat kombucha (in jur de 500 ml – 750 ml/zi).