Microscopia in camp intunecat – Dark Field Microscopy

Metoda folosita cu succes in depistarea sifilisului, leptospirelor dar si a malariei (doar cateva din multitudinea de paraziti depistabili prin dfm) este mai veche de anii ’80 cand Willy Burgdorfer a folosit-o pentru a descoperi bacteria borrelia burgdoferii ss.

As putea data aparitia microscopiei de acest fel undeva in debutul secolului XX (1903) cand August Kohler a patentat tehnica iluminarii in camp intunecat. Totusi, nu exista o sursa precisa care sa ateste ca acesta ar fi inventat si microscopul in camp intunecat.

Dupa aparitia testelor imunologice indirecte, microscopia in camp intunecat a fost data uitarii (pentru diagnostic) considerandu-se lenta dar si pentru ca observatiile ar depinde in totalitate de experienta si abilitatile celui care o face.

Microscopia in c.i este folosita in principal pentru detectia organismelor necolorate sau transparente cum ar fi organismele marine, fungii, ciupercile si bacteriile.

Cea mai „prietenoasa” explicatie a diferentei dintre microscopia „luminoasa” si cea in camp intunecat este cea cu lumina de peste zi din casa. Cand  camera in care locuiti e luminata puternic, aveti impresia ca in aerul camerei nu exista nimic. Daca insa stingeti lumina si lasati o „raza” de soare sa patrunda prin geam, veti vedea multitudinea de „bucatele” de praf (care reflecta lumina) care altfel ar fi fost invizibile unui observator.

Acum, sigur ca pentru multi termenul asta de „microscopie in camp intunecat” reprezinta ceva futuristic. Cel putin asa mi s-a parut mie la inceputuri. Imi imaginam laborantul privind prin ocular si acoperit cu o cuvertura de culoare intunecata (ca in cazul fotografiilor de la inceput de secol). Caci de aceea e „intunecata” 🙂

Ca sa inteleg si sa intelegeti mai bine cum functioneaza aceasta tehnica am studiat un pic internetul si am sa incerc o explicatie ca pentru noi toti, profanii.

Deci cum functioneaza?

File:Dark Field Microscope.png

1. Lumina intra in microscop pentru iluminarea probei (light source)

2. Un disc special (dark field patch stop) blocheaza o parte din lumina emisa lasand doar extremitatile sa se rasfranga in continuare spre lentila condensatoare a razelor de lumina si de acolo spre proba.

3. Cea mai mare parte a luminii ajunge la proba iar o parte este imprastiata catre lentila obiectivului.

4. Datorita blocatorului de lumina directa, doar lumina imprastiata este captata de ocular in timp ce lumina directa este blocata.

In felul asta, elementele vizualizate apar luminoase pe un fundal intunecat iar bacteriile invizibile– in lumina directa devin vizibile in cea indirecta.

Cam ca aici:

Avantaje si dezavantaje:

  • posibilitatea unor observatii la „obiecte” foarte mici sau care sunt mai mult lungi decat late (ca spirochetele). afzelii are cu aproximatie 5 – 10 microni, garinii e chiar mai mica iar burgdoferii mai lunga 20-30 de microni dar latimea lor e in medie 0.2 – 0.3 microni
  • posibilitatea observarii bacteriilor vii, necolorate si transparente
  • conform wikipedia, imaginea obtinuta este lipsita de artefacte.
  • cantitatea de lumina in ocular este destul de redusa lucru care face dificila folosirea unei puteri de magnificare superioare

Controverse:

Principalele controverse legate de microscopiei in camp intunecat mentioneaza „artefactele” care pot sa insele ochiul observatorului, „rugina” de pe metoda in sine, faptul ca „nu este folosit nicaieri in lume nici macar pentru orientarea in diagnosticul bolii Lyme„.

Totusi, un test prezentat de dl. Boszik in Sheffield in 2005 spune ca:

107 din 143 (75%) de cazuri cu spirochete active in sange depistate cu ajutorul DFM au fost confirmate prin metoda PCR.

O acuratete respectabila in taramul alunecos al microbiologiei…

Muscatura de capusa/Boala Lyme (episodul XIII)

In care fac o scurta recapitulare a istoriei personale cu boala Lyme
Se fac patru luni de la momentul la care am fost muscat de capusa si am fost infectat cu trei bacterii: Borrelia, Babesia, Hemobartonella.
Capusa infipta am reusit s-o descopar la mai mult de 24 de ore de la momentul la care am contactat-o undeva in jud. Sibiu la un mic picnic pe o pajiste superba dintre Poiana Marului si DN Brasov – Sibiu.
Deci pe 1 mai am fost muscat, pe 2 mai am descoperit-o.
Pe 12 Mai am fost la parazitologie la Fundeni cu capusa dar mi s-a spus ca nu s-a gasit ceva concludent in capusa si ca trebuie sa astept patru saptamani pentru un test ELISA.
Pe 23 Mai au debutat primele simptome: oboseala, somnolenta si durere de cap usoara.
Pe 26-27 Mai am facut ELISA si un alt test de sange: diagnostic – > Lyme CRONIC (IGG si IGM active)
Pe 2 iunie am facut un Western Blot si un DFM la dr. Moscu (WB negativ si pe IGG si pe IGM, DFM a evidentiat borrelia, hemobartonella si babesia).
Pe 8 iunie am reusit sa primesc un tratament pregatitor cu Supradyn, Silimarina, Curcumina.
In timpul suplimentelor simptomele s-au mai ameliorat.
Pe 29 iunie (deci la aproape doua luni de la muscatura) am inceput antibioticele (doxiciclina, ciprobay, tinizol) timp de 28 de zile.
Pe 26 iulie am terminat prima luna de tratament si pe 2 august am inceput cea de-a doua luna cu tavanic si rifampin timp de 21 de zile.
De pe 23 august sunt in pauza pana la repetarea DFM-ului (care se amana pentru ca dr. Moscu este in concediu pana pe 12 septembrie)
Dupa ce ieri am simtit o oboseala usoara la ochi, in special la ochiul stang  (neobisnuita pentru gradul de solicitare al ochilor) azi (1 septembrie) oboseala si inglodirea ochilor a devenit mai prezenta. La aceasta inglodire s-a adaugat si o durere de cap in zona cefei. Practic ambele simptome sunt simptome pe care le-am avut si inainte inceperii tratamentului.
Daca simptomele sunt intr-adevar din cauza bolii Lyme inseamna ca in doar 8 zile bacteria a reusit sa renasca dupa doua luni de tratament cu antibiotice.
Din punctul meu de vedere nici nu stiu daca mai e nevoie de un DFM. E clar ca cele doua luni de ab-uri au fost insuficiente pentru a baga bacteria in remisie si trebuie sa urmeze si luna a 3-a si a 4-a si tot asa.

Concluzia mea? nu conteaza daca incepi tratamentul dupa 2 zile, 2 saptamani, 2 luni sau 2 ani, borrelia e la fel de greu de scos din organism. Singura diferenta o face numarul simptomelor si intensitatea lor.