Treatment of Chronic Lyme Disease – dr. Burton Waisbren

Cea mai ‘calda‘ aparitie de pe piata Lyme este cu atat mai speciala cu cat este scrisa de dr. Burton Waisbren, unul din fondatorii IDSA!

Spre deosebire de „politica” societatii americane de boli infectioase, dr. Waisbren recunoaste ideea de Lyme Cronic si mai ales ideea de tratament antibiotic sustinut pe o perioada mai lunga de 7,14,21,28 zile…

dr. Waisbren descopera boala Lyme si devine „pasionat” de ea confruntandu-se frecvent cu prezenta anticorpilor pentru diverse infectii in cazul bolnavilor de MS, ALS, etc.

Cartea de fata prezinta 51 de cazuri tratate de el. Fiind atat de multe, prezentarea fiecarui caz e destul de succinta. Trecutul pacientului cu lyme, simptome, evolutie, tratament strict alopat si evolutie ulterioara. Am fost oarecum surprins sa descopar ca americanii iau antibioticele mai rau decat noi (la un moment dat spune ca i-a recomandat unui pacient ca dupa trei ture de ceftriaxona sa mearga mai departe ‘profilactic’ cu un an cu doxiciclina (si antiparazitare).

Cele 51 de cazuri sunt destul de eterogene. Sunt pacienti vindecati de cativa ani dupa doar 2 luni de antibiotic la vremea aia si sunt pacienti care au facut doi ani de antibiotice si inca mai au simptome. Unele cazuri extreme au sfarsit prin deces.

In plus, in finalul cartii sunt si 11 eseuri despre lyme din care cele mai interesante mi s-au parut cele care propuneau doua moduri ‘noi’ de a trata lyme cronic si respectiv folosirea ζ globulinei ca si potentiator pentru antibiotic.

Primul protocol recomanda 6-8 grame ceftriaxona IV timp de 6 saptamani + doxiciclina 200 mg-zi oral , Diflucan  (200 mgzi), eritromicina, Flagyl 500 mgzi, valtrex si ζ globulina 4 cc IV – 2 pe saptamana. Evident, tratament alternat cu cel pentru coinfectii care este cel clasic…mepron, malarone, rifampicin, gentamicina.

Al doilea protocol spune asa: penicilina oral + Ceftin (cefuroxima) in diferite concentratii in functie de modul de administrare al ceftinului + tratamentul alternant pentru coinfectii.

Per ansamblu, cartea e un pas inainte. Daca un medic cu 50 de ani de „practica” in IDSA a recunoscut ca exista lyme cronic poate se vor lua si alte decizii pozitive.

Totusi, desi cartea trateaza in mare problema B. burgoferi – specia americana, cred ca e utila si medicilor care trateaza lyme in europa de ceva vreme dar si celor care sunt la inceput de drum si vor ca pe langa experienta din teren sa-si imbogateasca si experienta teoretica cu 51 de cazuri care mai de care mai diverse. Eu i-am imprumutat-o medicului de familie (zice ca are unele cazuri ciudate si de cand a aflat de lyme de la mine vrea sa investigheze problema). Dupa ce mi-o returneaza, la cerere, o pot imprumuta amatorilor de lectura.

Let it snow, let it snow!

Anunțuri

Cateva cuvinte despre cartea lui Wolf Storl – „Healing Lyme disease naturally”

Cartea se gaseste in format digital (google books) si la rubrica linkuri din partea dreapta a Healing Lyme Disease Naturally - Wolf Storlblogului. Nu toata ci doar cateva zeci de pagini foarte interesante care de altfel m-au convins s-o cumpar de pe amazon.com

In primul rand trebuie mentionat ca Wolf Storl este un antropolog german, scolit prin america si care actualmente locuieste in Germania, el insusi fiind un fost bolnav de Lyme in urma cu 30 de ani (ajuns la o varsta respectabila acum) vindecat, spune el, cu ajutorul detoxifierii, tincturii din radacina de varga ciobanului (teasel root) recomandata si de Matthew Wood, cunoscutul herbalist american,  si a altor adjuvante naturale (terapie prin caldura – sauna umeda, uscata, expunere la lumina soarelui, la aer curat, exercitii fizice,  schimbarea dietei si a stilului de viata, etc) si alte cateva ierburi, ceaiuri, tincturi. O mare parte din carte trateaza diverse aspecte ale acestei tincturi de „teasel” (de la cultivare, perioada de recoltare, cum se face tinctura, cum se dozeaza, de unde poate fi cumparata). In acelasi timp antibioticele sunt declarate „inutile” de autor in lupta cu Lyme (din diverse motive ca rezistenta bacteriei la ele, efectele adverse si mai ales folosirea in exces a antibioticelor la momentul descoperirii lor si imunitatea tot mai mare dezvoltata de o gramada de bacterii care desi banale in trecut devin din ce in ce mai virulente in prezent) la fel cum face chiar si biologul ce a descoperit prima oara bacteria  Willy Burgoferi lucru cu care nu sunt de acord in totalitate cat timp pe unii antibioticele se pare ca i-a ajutat.

Daca asteptati niste raspunsuri concrete, pragmatice la boala Lyme, acel tratament minune, atunci cartea lui Storl nu este exact ceea ce cautati. Sunt mentionate totusi cateva protocoale concrete (salt-C, protocolul Klinghardt, Buhner, in mare cam toate care se gasesc si pe net). Antropologul abordeaza vindecarea mai mult prin importanta aspectului spirititual si antropologic sustinut de ierburi diverse dar foarte utile impotriva spirochetelor.

Storl vede boala Lyme (pe care o dateaza dincolo de anul 1970 cand teoretic ar fi fost descoperita in jurul laboratorului microbiologic de la Plum Island) ca fiind de fapt un mesager al Terrei care vine din negura vremurilor (vezi stirea recenta conform careia Oetzi, omul preistoric din Alpi ar fi avut Lyme) sa ne infecteze si sa ne spuna ca dezechilibrele naturale incep sa se intoarca impotriva noastra fortandu-ne sa ne schimbam  si compara din pct de vedere antropologic spirochetele de lyme cu cele de sifilis (lucru care de altfel se intampla pe tot parcursul cartii).

Oricum, o lectura placuta, usoara, cartea iti lasa o stare de bine prin nota pozitiva prin care e scrisa iar plantele „leac” enumerate in ea merita toata atentia (e drept, sunt multe, sunt in engleza si trebuiesc gasite corespondentele romanesti).

Enjoy!