O veste buna

Nu prea se inghesuie lumea sa-mi trimita marturiile lor despre experienta cu borrelioza dar si cand o fac, numai lucruri bune spun.

Este si cazul Lorenei care nu prea a dat ea pe net sau pe blog ci si-a vazut de treaba de vindecare fara sa asculte ce spun gurile oamenilor de pe net.

Nu mai stiam nimic de ea de un an cand ne scrisesem ultimele mailuri insa a revenit cu vesti saptamana asta. Va las pe voi sa le cititi si sa le interpretati insa dupa ce cititi si cazul ei, cum s-a manifestat borrelioza ei.

Ii multumesc pe aceasta cale pentru acceptul de a-i publica e-mailul si pt. ca nu a uitat sa dea speranta si celorlalti chiar daca actualmente se simte „foarte bine”. Poate ca da, are bacteriile in sange in continuare si poate (nu stie nimeni) la proximul soc emotional (ceea ce nu-i dorim) o sa mai „auda” de lyme insa cazuri ca ale ei reprezinta dovada ca borrelioza poate fi tinuta sub control cu succes doar prin stil de viata si ca daca antibioticul n-a mers pentru un bolnav diagnosticat cu borrelioza e posibil ca stilul de viata sa-i aduca starea de bine dupa care tanjeste.

Asadar, lectura placuta!

„Ok,pai povestea incepuse in 2007 cu urmatoarele simptome: pierderi partiale de memorie scurta,vedere in ceata si uneori dubla,parestezii stanga,senzatii de centuri pe corp,scapam obiecte din mana;din 2008 pana in 2009 am fost ok. am facut parte dintr-un studiu neurologic blind.care aparent imi facea bine.vederea era cea mai afectata in rest am putut sa imi vad de viata si de job;in 2010 mutata fiind in bucuresti,am suferit un soc emotional insotit de depresie;am revenit in constanta ca sa imi refac fiinta,am organizat intalnirea de 10 ani cu colegii de liceu,la finele ei dadeam semne de gripa si am picat la pat.

Trebuie sa mentionez urmatoarele(asta ca sa stii tu in mod deosebit) in 2006 operata de hernie inghinala(femurala chirurgical) in spital am lesinat pe hol si m-am lovit la cap;in ianuarie 2010 am cazut la patinoar dupa ce a intrat o gorila in mine,mi-am fisurat coaste,deplasat vertebra cervicala… .

Revin la septembrie 2010,trec peste detalii marunte,am ajuns la urgente plimbata de la un spital la altul,in final internata la infectioase constanta in prag de septicemie;dupa cateva zile de perfuzii si ceftriaxona mi-am revenit,am inceput sa mananc,am aflat in urma analizelor ca era vorba de mononucleoza infectioasa :boala sarutului; desi in mod normal si aceasta este o boala a copilariei;intre timp m-au testat pentru Hiv si sifilis,slava domnului au fost negative,dar corpul meu trecuse prin niste traume cumplite,tot felul de eruptii eczeme,ganglioni inflamati(adenopatii) la care s-au adaugat insomnii si anxietate dupa primele 3 zile de spitalizare.In total internata am stat 2 saptamani,zilnic ceftriaxona si gentamicina,fara vitamine,pansamente,suplimente ORICE.

Am facut un fel de criza in spital,despre care toata lumea considera ca este din pricina supiciunii de scleroza multipla pe care o aveam din 2007,s-au tot contrazis,pana cand m-au externat,desi eu prezentam tremuraturi,nu mai puteam sta in sezut,gafaiam la cel mai mic efort,insomnii in continuare,anxietate.

La 2 zile dupa externare m-a luat ambulanta de la parinti la 50 km de Constanta,deoarece prezentam diaree cronica si sufocare,dureri in tot organismul cu precadere partea stanga,limba umflata nu mai puteam  articula,in acele momente credeam ca fac infarct sau atac cerebral,nu stiam…imi luam adio de la familie..am vazut moartea cu ochii…aveam tremuraturi,tremor interior,fasciculatii,intepaturi gen cutite,furnicaturi.

M-au plimbat iar prin spitale,nimeni nu a mai putut face nimic pentru mine,decat sa ma trimita la spitalul de boli psihice,pentru ca analizele nu indicau nimic.Acolo aveam o verisoara doctor psihiatru care mi-a spus ca da, atacurile de panica asa se manifesta si ca nu puteam avea altceva, astfel ca, mi-au umplut sacosa cu medicamente si m-au timis acasa.Din acel moment toate acele episoade s-au repetat zi noapte timp de 4 luni;nu puteam inghiti,uneori nu puteam articula,nu puteam sta in picioare,parintii ma duceau pe brate la toaleta,refuzam sa fac baie,desi asta inainte era cea mai mare placere,nu puteam sta singura nici in dormitor,nici in toaleta,insomie peste o luna cel putin;toate acestea repet au durat intre 4 si 5 luni,cam asa,timp in care cel mai mult m-am rugat;intorcandu-ma acasa la mine in constanta am inceput sa ma documentez pe internet(recunosc foarte tarziu pentru toata sanatatea mea de pana atunci si din acel moment mai departe) adica ianuarie-februarie 2011;nu puteam calatori singura in microbuz,intradevar aveam atacuri de panica repetate,mai ales cand vroiam sa mananc si cand ramaneam singura sau am uitat,, in supermarket agorafobie.

Nu am mai consumat antibiotice de atunci,si dupa o luna de zile adica noiembrie decembrie 2010 am renuntat la medicamentele celor de la psihiatrie gen xanax,sertralina si altele.

Am inceput sa iau eu singurica,calciu  magneziu,mai apoi produse de tipul gemoterapie,homeopatice, suc de Noni si produse de la  Calivita care culmea chiar m-au ajutat sa ies din acea stare de leguma (musculatura topita efectiv..si stiu ca stii despre ce vorbesc).

Dar,parintii insistau sa mananc carnita si lactate care, bineinteles nu ma ajutau deloc.

In februarie 2011 am inceput fizioterapie si terapia Yumeiho,care m-au ajutat maxim.In primavara aceluias an ma simteam fantastic,puteam sa fac absolut orice precum tai chi si calatorii singurica.Chiar ma simteam fantastic,mancam bine absolut orice,nu eram inca vegetariana.In iulie 2011 o prietena de suflet a murit langa mine,din nou soc emotional…impactul a fost devastator,au revenit absolut toate simptomele.In septembrie 2011 am ajuns la dl doctor Bogdan Ion care a bagat sperietii in mine(opa uitat sa spun ca am facut analizele in aprilie 2011 la fundeni care aratau borrelia si putin toxocara).

In continuare cred ca iti amintesti sau de nu,poti cauta arhiva in mail.

[…]

In februarie 2012 am facut microscopie care arata borrelia burgdoferi si garini parca plus inca o bacterie pe care nu mi-o amintesc acum(coinfectie).Tot in aceasta luna am inceput sa beau apa Kangen si veninul de albine.

Am refacut in aprilie 2012 analizele pe borrelia la graal medical care erau negative,apoi le-am facut si la Lyme diagnostic,unde au iesit doar garini foarte rare asa au spus ei,desi stiu cum se fac aceste analize,adica nu ma pot increde 100% in rezultate.Oricum deja ma simteam din ce in ce mai bine,am putut dansa la nunta prietenei mele la Bucuresti,bun test oricum,am putut inota vara,din nou sport si calatorii singurica,pe munte inca nu am fost sa urc sa vad cum rezist dar oricum …

Singurul simptom care nu dispare indiferent ce fac,este pe respiratie,ce o fi fost in acea noapte cand m-a luat ambulanta,soc toxic sau poate totusi un atac..cert este ca a lasat sechele adanci.

Mai am multe de povestit!

Februarie 2013:

[…] Eu sunt foarte bine,am incercat toate tratamentele ce am considerat eu ca imi vor face bine,nu zic ca nu am mai avut stari sau mici crize,pe care cred ca le pot avea si oamenii asa zis”sanatosi” aparent ,da?!

Am descoperit in urma cu un an,un cabinet de terapie complementara,ce nu are in conducere un medic,ci un comandant de tanc petrolier,aici in Constanta,care m-a ajutat foarte mult daca nu cumva este singura terapie concreta pe langa cea cu venin de albine,care m-a dus la vindecare,si anume Apa Kangen si terapia andullation.Banuiesc ca ai auzit de apa kangen,de apa alcalina produsa de un aparat japonez,iar in cadrul terapiei andullation am facut drenaj limfatic,singurul aparat din Romania,care spre norocul meu este aici in Constanta.Iti voi atasa un link desigur,unde poti citi chiar tu despre toate acestea.

Vroiam cam de 6 luni sa iti scriu ,sa iti sugerez sa incerci si tu aceste terapii,care la mine in mod evident au avut succes,au dat roade;pe o singura persoana de aici din Constanta,am invitat-o sa vada,o fata care are si ea Lyme,insa a renuntat rapid la terapii pentru ca suspiciunea si neincrederea erau mai puternice,in fine,eu m-am tinut de ele,in mod consecvent am baut pana la 4 litri de apa pe zi si am facut cate 3 sedinte de andullation pe saptamana;pe langa acestea am facut venin de albinute incontinuu cu pauzele de rigoare(pot da detalii) plus argint coloidal si pasta de miere si polen! in rest ceva timp am folosit apireven pe corp, bai de sezut sau generale,cure de detox si drenaj limfatic,fara nicio pastiluta de niciun fel de ultima oara de cand am vorbit.Pe langa toate acestea am facut foarte mult sport si miscare.Si sa nu uitam de rugaciune si meditatii.

Nimic nu reusise pana sa beau aceasta apita ,pentru ca nu beam apa potrivita si pentru ca organismul meu nu reusea sa se oxigeneze indiferent ce faceam.

 

Daca doriti sa revedeti….

Poate va amintiti celebra emisiune in timpul careia oamenii in general isi arata cleiul din urechi, Acces Direct cu dr. Ion, dr. Pop pe tema Serban Ionescu, Dumnezeu sa-l odihneasca!

La vremea aia 90% din emisiune a apartinut dnei dr., 5% lu’ Lucian Viziru si dl. Cuncea(parca?) si 5% dl. dr. Ion.

In cele ce urmeaza veti vedea o analiza „sceptica” facuta de celebrul sceptic roman Cristian Roman in emisiunea domniei sale „Partizanii Ratiunii”.

In mod normal nu cred ca as fi abordat subiectul asta insa vreau sa demonstrez inca o data ca lipsa de transparenta din borrelioza si evitarea oricarei explicatii pe aceasta tema va duce la astfel de comentarii bine intentionate dar in necunostinta de cauza asa cum este si comentariul dl. Roman care de altfel asta trateaza in emisiune: lipsa dovezilor ca terapia hiperbara ar vindeca „boala” lui Serban Ionescu.

Daca ar fi fost o atitudine particulara a unui LLMD, poate ca as fi inteles ca ai fost obligat de circumstante sa taci insa cam asa fac majoritatea medicilor care trateaza lyme (fie din motive de frica de repercursiuni, fie din motive de cenzura „oficiala”, fie din dorinta de a se ocupa doar ei de nisa asta nou aparuta si a nu permite si altora sa o faca…) si asta va duce mereu la astfel de comentarii ca cele ale reputatului sceptic roman.

In primul rand, dl. Roman are dreptate dpdv stiintific, nu exista nicio dovada ca afectiunile neuromotorii raspund la HBOT insa ce nu stie dl. Roman e ca in cazul acestor boli e foarte posibil ca boala doar sa se numeasca asa pentru ca asa a vrut un om, nu sa si fie ASA insa nici dl. dr. n-a spus ca SI nu face hiperbara pentru ALS ci pentru o infectie cronica.  De altfel, la minutul 17, dl. Roman (inginer de profesie) spune ca a cautat si a gasit trei aplicatii ale HBOT in BORRELIOZA insa nedemonstrate de studii stiintifice (fara un fundament stiintific)!

Apoi, dl. Roman spune ca dl.dr. Ion l-ar fi diagnosticat pe SI cu borrelioza neavand evident acces la analizele medicale.

Mie asta imi arata ca pe cat de eronate sunt considerate de catre sceptici homeopatia si tot ce nu este dovedit stiintific pe atat de inchistat si adanc limitata este gandirea „critica” care niciodata nu va lucra in afara tiparelor stiintifice. Adica daca pentru HBOT nu s-au facut INCA teste clinice (din diverse motive) inseamna ca trebuie sa lasi omul sa moara si sa NU incerci aceasta terapie. Doar ce e testat clinic. In felul asta eviti tot ce inseamna progresism si te limitezi la ceea ce se stie.

Daca aceasta filosofie „critica” s-ar fi aplicat in era revolutiei industriale, locomotiva cu aburi nu ar fi existat niciodata pentru ca nu s-ar fi dovedit initial stiintific si unanim acceptat ca apa in forma gazoasa, sub presiune are forta de a impinge un piston in cilindru.

Aveti grija pana unde mergeti cu „scepticismul” dar si cu „naivitatea”, s-ar putea sa deveniti prizonierii unei doctrine inchistate care nu va va da voie niciodata sa va vindecati.

Un exercitiu de imaginatie

Cred ca cea mai mare problema de ordin sufletesc a oamenilor moderni e ca nu-si mai gasesc un scop in viata si ca din cauza asta pentru multi zilele trec toate la fel. Un scop care sa le dea sentimentul implinirii ca au facut ceva pentru ei si pentru altii. Un scop care sa plaseze ancore in timp prin care individul sa-si recunoasca sinele si sa vada ca trecerea lui prin lume n-a fost chiar ca umbra unui avion peste pamant.

Pentru unii, boala a reprezentat aparitia acestui scop si intr-un mod ciudat, ei simt ca acum, bolnavi fiind, viata lor are mai mult sens decat avea cand erau sanatosi.  Insusi scopul de a te vindeca si pasiunea de a gasi acea vindecare te revitalizeaza zilnic si-ti ofera noi si noi provocari. Pentru altii a insemnat din contra, anularea multor lucruri care formau sensul vietii. Pentru cei mai multi insa acele lucruri au ramas inca vii si tocmai asta ii anima in a merge mai departe urmand ca „dupa ce” sa faca si mai multe.

O fosta colega de munca cu o problema oftalmologica „de cauza necunoscuta” ce data de ani de zile isi planifica totul „dupa ce se vindeca”, de la mariaj la hobbyuri si cariera…

Sa facem un exercitiu de imaginatie: daca maine v-ati vindeca subit si miraculos de simptomele bolii, cum ar arata viata voastra fara boala? ce ati face in continuare?

Ati avea cu ce sa umpleti golul acesta subit lasat de tot ce inseamna prospectare, informare, tratament, proceduri, terapii, consultatii, conversatii telefonice interminabile, blog, etc? Cu ce?

Ati putea suporta subit socul iesirii din inchisoarea bolii  dupa atatia ani? dupa o perioada mai lunga de boala, un pacient e ca un detinut care iese dupa 30 de ani de puscarie afara, ii va fi greu sa se readapteze la viata reala si de frica ei va ajunge sa se alieze cu boala cumva (sindrom Stockholm) . Unii nu-s pregatiti psihic pentru ca in „viata sanatoasa” pare ca nu mai e nimic pe cand in „viata bolnava” e totul! Poate ca pe ultimii pasi ai drumului spre vindecare un psihoterapeut ar avea rolul sau…

Ar trebui sa facem zilnic exercitiul asta de imaginatie pentru a ne agata mai mult de constructia imaginii vietii sanatoase si mai putin de cea „bolnava”.

Egoismul

„Egoismul este esenta unui suflet nobil” (Friedrich Nietzsche)

Desi n-am sa vorbesc nici despre antibiotic si nici despre medicina alternativa, cred ca am sa supar pe multi cu ceea ce am sa scriu mai jos.

Am sa supar pentru ca stiu ca sunt multi cei spre care imi directionez crezul si oricat de dur ar parea atacul, pentru a fi sincer pana la capat, ma vad nevoit sa-l port.

Mentionez de la inceput ca nu am copii, nu stiu cum e sa cresti unul dincolo de contactul sporadic cu nepotei si nu stiu cum e sa faci compromisuri ce tin de sanatate de dragul casniciei, al serviciului sau al dogmei „ce zice lumea”.

Vorbesc asadar de sanatate si de ceea ce ar trebui sa insemne ea in viata oricarui om.

De multe ori am observat ca oamenii tind sa puna semenii, prejudecatile sau banii in fata propriei sanatati. De cate ori n-ati ajuns la medic pentru ca a trebuit sa terminati ceva urgent la serviciu si de cate ori nu v-ati luat pastilele trebuincioase ca sa aiba copilul bani de Kinder?

Dar de cate ori v-ati intrebat „Oare n-ar trebui sa fac ceva si pentru mine?” mai ales cand vine vorba de sanatate?

Aud tot mereu de cazuri de oameni ajunsi foarte rau cu sanatatea pentru ca „nu mai apuca sa ajunga la medic pentru ca are de munca/trebuie sa aiba grija de copii/am uitat…” si completati voi in continuare la fel cum aud cazuri de bolnavi care nu au timp efectiv sa-si urmeze tratamentul pentru ca trebuie sa faca mancare, sa duca masina la reparat (!!) sau sa mearga in vizita la fini.

Incepand cu praful uitarii ce s-a pus pe insasi importanta esentei vietii (alimentatia, aerul, miscarea) si pana la abordarea superficiala a unui tratament, multi dintre noi avem grija mai degraba de obiectele si oamenii din jurul nostru decat de noi. Cu o rigurozitate nemteasca schimbam la timp uleiul la masina, placutele de frana, ii dam benzina buna si aditiv din cand in cand. Ne ingrijim ca mama, tata, copilul, pisica, purcelul si catelul sa fie bine iar pe noi ne lasam la urma spunand flegmatic „ce-o vrea Dumnezeu...”. Cati oameni isi duc vietile mizerabile catre moarte doar pentru ca cei din jurul lor sa fie fericiti?

As spune ca nu e ce vrea Dumnezeu si ca degeaba le e bine copiilor si masinii acum daca peste doi ani pe copii nu-i va mai avea cine sa-i creasca iar masina nu va mai avea sofer. Simplu ca „buna ziua!„.

Contrar dogmei bisericesti care spune ca Dumnezeu lucreaza prin preoti, parerea mea e ca Dumnezeu lucreaza prin toti si daca tu vrei si te ajuti sa te vindeci si Dumnezeu va vrea si te va ajuta sa te vindeci pe cand daca nu vrei sa te vindeci atunci liberul arbitru va functiona si invers.

Asadar, pentru mine lucrurile sunt simple: daca te lasi pe planuri terte si ii pui pe altii pe primul loc atunci nu vrei sa te vindeci. Nu constient caci cu totii vrem sa ne vindecam (cel putin declarativ) ci inconstient! Acolo in subteranul mintii noastre e deja tatuata ideea de a nu te vindeca, de a ramane o victima si pentru a-ti descarca intelectul de o eventuala vina pe tema asta, folosesti ca pretext grija fata de altii, lucruri sau oameni.

„Eh, n-am mai facut miscare in seara asta pentru ca a trebuit sa stau peste program si apoi i-am dat de mancare catelului„.

M-am tot gandit mult la asta. M-am intrebat daca nu cumva o gandire ceva mai indreptata catre propria-mi fiinta n-ar fi cumva de condamnat. Daca nu cumva renuntand la altruismul de tip „decat sa o vad pe mama bolnava mai bine ma vad pe mine!” si luand in brate egoismul „EU” nu devin un paria nemernic si insensibil, inrait de boala pana in „bojoci”.

M-am regasit acelasi insa cu o mai mare grija de „EU” cu toate formele pe care pronumele le imbraca. Daca nu-s „EU” pe primul loc atunci nu-i voi mai putea ajuta pe ceilalti in viitor. Daca nu-s „EU” pe primul loc atunci ceilalti mi se vor urca in spate si ma vor calari pana voi ceda. Daca nu-s „EU” pe primul loc atunci pisica va manca mai bine decat mine si va trai in consecinta. Daca nu-s „EU” pe primul loc, cel mai probabil nu vor reusi sa duc la bun sfarsit niciun protocol, niciun tratament, nimic, niciodata!

Si-atunci, da! cred ca orice bolnav ar trebui sa se considere ca fiind cel mai important chiar daca asta ar aduce oprobiul publicului larg – „Eh, cum sa-ti neglijezi copiii?”

Apoi, fiind EU si TU pe primul loc, cei din jurul nostru ori ne vor ajuta sa fiu EU ori vor trebui sa ramana neutri, alta cale nu exista! Pentru ca nici alta scurtatura spre vindecare nu exista atat timp cat nicio gospodina nu s-a vindecat de cancer punand pe primul loc faptul ca trebuie sa-i gateasca barbatului infometat o gaina la protap cand vine acasa.

Deci cam asta e ideea. Fuga de chestiile complicate vine tocmai din incapacitatea de a-ti lua in brate propria-ti viata si a-i spune „te iubesc!”.

In finalul demersului de a gandi dinspre EI catre NOI ar trebui ca o greseala facuta la serviciu, o disensiune cu un coleg, divortul cuscrei, foamea catelului, nevoia egoista a partenerului(e), imbranceala din mijlocul de transport, problemele in dragoste ale copilului, nemultumirea clientului, cresterea euro si problemele prietenei(ului) cea/cel mai bun(a) sa aiba cam tot atata trecere pentru noi cam cata trecere are o ceapa degerata in salata mea morcovi cu telina. Nu permanent ci macar acum, macar anii/lunile astea!

Iar dupa aceea……n-ar fi rau sa-i mai aruncam din cand in cand pe toti si toate la cos si sa mergem la un masaj si o sauna. Nu rar ci des!

De sezon. Gripa. O alta abordare

In ultimii ani, sfarsitul lunii ianuarie si inceputul lui februarie aduce peste Romania (sau poate doar peste Bucuresti) gripa aia urata rau de tot. Ii vad evolutia printre colegii de munca, rubedenii, amici si amice…

Colega „Nuborrelia” a reusit sa anihileze o raceala serioasa in 48 de ore cu un protocol interesant. Cam acelasi lucru l-am incercat si eu insa cu mai putine arme.

Infricosat sa nu mor pe fondul unei gripe suprapuse peste o borrelioza cronica asa cum s-a mai mentionat aici pe blog ca s-ar putea(glumesc!), am decis sa iau totul la modul serios si sa nu astept sa treaca de la sine.

Vineri dimineata, acum 2 saptamani, m-am trezit cu vocea schimbata si cu o senzatie de usturime in gat, semn clar de inceput de gripa (sau borrelioza :p ). Pana vineri seara aveam deja o nara infundata iar in drum spre casa am inceput sa am frisoane usoare, dureri oculare si sa stranut.

Cand am ajuns acasa am inceput tratamentul direct: am transpirat in sauna in care am pus si uleiuri esentiale de oregano, lavanda, cuisoare si menta, am baut 250 de ml de suc de greph si portocala in care am pus 6 g de vitamina C (eu nu mai iau vitamina C de cand am terminat cu antibioticul urmarind totusi sa mananc suficiente alimente bogate in vitamina C) si 3 ml de argint coloidal.

Dimineata m-am trezit transpirat si cu sete mare. Am facut gargara cu apa cu sare, bicarbonat si ulei de masline si am baut inca un suc de greph si am luat micul dejun sub forma unei imense salate de fructe. Garagara am repetat-o ulterior de 3 ori pe zi timp de 3 zile.

N-am mai avut frisoane, durere in gat  si nici stare de gripa. Eram doar racit. Raceala care s-a manifestat doar prin 5 pachete de servetele consumate 🙂

Nu stiu daca am oprit in fasa o gripa urata aflata la debut insa cert e ca dupa o saptamana eram ca nou. Asa de nou ca am repetat pentru a 2-a oara protocolul de eliminare a „chestiilor” din ficat pe care unii le considera bile de colesterol, altii pietre, altii viermi iar altii simple fecaloame.

De data asta n-am mai eliminat decat vreo 40 de „chestii” (ochiometric) de dimensiuni reduse (1-2 mm). Bine, n-am tinut protocolul „ca la carte” pentru ca n-am apucat sa beau suc de mar decat o singura zi inaintea protocolului.

Cert e ca de la terminarea lui si pana in momentul in care scriu aici, ma simt parca din ce in ce mai bine, excelent as spune! e un bine gradual ce a crescut de la o zi la alta. sunt curios cum evolueaza lucrurile si astept cu interes repetarea cu numarul 3, la inceputul lui martie. Atunci, voi fi mai riguros!