Egoismul

I_love_egoism_by_Salamander91

„Egoismul este esenta unui suflet nobil” (Friedrich Nietzsche)

Desi n-am sa vorbesc nici despre antibiotic si nici despre medicina alternativa, cred ca am sa supar pe multi cu ceea ce am sa scriu mai jos.

Am sa supar pentru ca stiu ca sunt multi cei spre care imi directionez crezul si oricat de dur ar parea atacul, pentru a fi sincer pana la capat, ma vad nevoit sa-l port.

Mentionez de la inceput ca nu am copii, nu stiu cum e sa cresti unul dincolo de contactul sporadic cu nepotei si nu stiu cum e sa faci compromisuri ce tin de sanatate de dragul casniciei, al serviciului sau al dogmei „ce zice lumea”.

Vorbesc asadar de sanatate si de ceea ce ar trebui sa insemne ea in viata oricarui om.

De multe ori am observat ca oamenii tind sa puna semenii, prejudecatile sau banii in fata propriei sanatati. De cate ori n-ati ajuns la medic pentru ca a trebuit sa terminati ceva urgent la serviciu si de cate ori nu v-ati luat pastilele trebuincioase ca sa aiba copilul bani de Kinder?

Dar de cate ori v-ati intrebat „Oare n-ar trebui sa fac ceva si pentru mine?” mai ales cand vine vorba de sanatate?

Aud tot mereu de cazuri de oameni ajunsi foarte rau cu sanatatea pentru ca „nu mai apuca sa ajunga la medic pentru ca are de munca/trebuie sa aiba grija de copii/am uitat…” si completati voi in continuare la fel cum aud cazuri de bolnavi care nu au timp efectiv sa-si urmeze tratamentul pentru ca trebuie sa faca mancare, sa duca masina la reparat (!!) sau sa mearga in vizita la fini.

Incepand cu praful uitarii ce s-a pus pe insasi importanta esentei vietii (alimentatia, aerul, miscarea) si pana la abordarea superficiala a unui tratament, multi dintre noi avem grija mai degraba de obiectele si oamenii din jurul nostru decat de noi. Cu o rigurozitate nemteasca schimbam la timp uleiul la masina, placutele de frana, ii dam benzina buna si aditiv din cand in cand. Ne ingrijim ca mama, tata, copilul, pisica, purcelul si catelul sa fie bine iar pe noi ne lasam la urma spunand flegmatic „ce-o vrea Dumnezeu...”. Cati oameni isi duc vietile mizerabile catre moarte doar pentru ca cei din jurul lor sa fie fericiti?

As spune ca nu e ce vrea Dumnezeu si ca degeaba le e bine copiilor si masinii acum daca peste doi ani pe copii nu-i va mai avea cine sa-i creasca iar masina nu va mai avea sofer. Simplu ca „buna ziua!„.

Contrar dogmei bisericesti care spune ca Dumnezeu lucreaza prin preoti, parerea mea e ca Dumnezeu lucreaza prin toti si daca tu vrei si te ajuti sa te vindeci si Dumnezeu va vrea si te va ajuta sa te vindeci pe cand daca nu vrei sa te vindeci atunci liberul arbitru va functiona si invers.

Asadar, pentru mine lucrurile sunt simple: daca te lasi pe planuri terte si ii pui pe altii pe primul loc atunci nu vrei sa te vindeci. Nu constient caci cu totii vrem sa ne vindecam (cel putin declarativ) ci inconstient! Acolo in subteranul mintii noastre e deja tatuata ideea de a nu te vindeca, de a ramane o victima si pentru a-ti descarca intelectul de o eventuala vina pe tema asta, folosesti ca pretext grija fata de altii, lucruri sau oameni.

Eh, n-am mai facut miscare in seara asta pentru ca a trebuit sa stau peste program si apoi i-am dat de mancare catelului„.

M-am tot gandit mult la asta. M-am intrebat daca nu cumva o gandire ceva mai indreptata catre propria-mi fiinta n-ar fi cumva de condamnat. Daca nu cumva renuntand la altruismul de tip „decat sa o vad pe mama bolnava mai bine ma vad pe mine!” si luand in brate egoismul „EU” nu devin un paria nemernic si insensibil, inrait de boala pana in „bojoci”.

M-am regasit acelasi insa cu o mai mare grija de „EU” cu toate formele pe care pronumele le imbraca. Daca nu-s „EU” pe primul loc atunci nu-i voi mai putea ajuta pe ceilalti in viitor. Daca nu-s „EU” pe primul loc atunci ceilalti mi se vor urca in spate si ma vor calari pana voi ceda. Daca nu-s „EU” pe primul loc atunci pisica va manca mai bine decat mine si va trai in consecinta. Daca nu-s „EU” pe primul loc, cel mai probabil nu vor reusi sa duc la bun sfarsit niciun protocol, niciun tratament, nimic, niciodata!

Si-atunci, da! cred ca orice bolnav ar trebui sa se considere ca fiind cel mai important chiar daca asta ar aduce oprobiul publicului larg – „Eh, cum sa-ti neglijezi copiii?

Apoi, fiind EU si TU pe primul loc, cei din jurul nostru ori ne vor ajuta sa fiu EU ori vor trebui sa ramana neutri, alta cale nu exista! Pentru ca nici alta scurtatura spre vindecare nu exista atat timp cat nicio gospodina nu s-a vindecat de cancer punand pe primul loc faptul ca trebuie sa-i gateasca barbatului infometat o gaina la protap cand vine acasa.

Deci cam asta e ideea. Fuga de chestiile complicate vine tocmai din incapacitatea de a-ti lua in brate propria-ti viata si a-i spune „te iubesc!”.

In finalul demersului de a gandi dinspre EI catre NOI ar trebui ca o greseala facuta la serviciu, o disensiune cu un coleg, divortul cuscrei, foamea catelului, nevoia egoista a partenerului(e), imbranceala din mijlocul de transport, problemele in dragoste ale copilului, nemultumirea clientului, cresterea euro si problemele prietenei(ului) cea/cel mai bun(a) sa aiba cam tot atata trecere pentru noi cam cata trecere are o ceapa degerata in salata mea morcovi cu telina. Nu permanent ci macar acum, macar anii/lunile astea!

Iar dupa aceea……n-ar fi rau sa-i mai aruncam din cand in cand pe toti si toate la cos si sa mergem la un masaj si o sauna. Nu rar ci des!

Anunțuri

31 comentarii la “Egoismul

    • M-ai „nenorocit” fata cu vinul rosu.
      Eu nu mai pot sa beau alcool, toate bacteriile mele cad pe spate si neuronii sunt dezorientati de la o singura lingura cu tinctura de plante. 😀

  1. … da’ bine mai graiesti Ciobanas… Eu fac un pas in fata, ma regasesc in parte din profilul descris de tine… Cineva ma intreba candva ce as face daca in avion ar fi o situatie… ar cadea mastile de oxigen… Cui i-as pune intai masca?… Mie sau copilului?… Am raspuns fara sa ezit: copilului, evident! Raspunsul corect trebuia sa fie fix pe dos … 😦 imi dau seama ca nu sunt un model bun nici pt copil procedand astfel….militez si ii spun deseori lui fi-miu (care-i prea bun, naiv si tolerant cu amicii de varsta lui) ca trebuie sa se iubeasca pe el in primul rand, fara a fi egoist neaparat si fara a-i afecta pe cei din jur…realizez deseori de fapt ca este vorba de problema mea, de faptul ca mereu toti ceilalti au prioritate si ca de multe ori eu sunt prea epuizata si ca nimeni nu vede, nu intelege, nu stie – desi, pana la urma, nu asta ma deranjeaza… ci ma doare uneori ca am devenit neputincioasa in ultima vreme, ca nu mai pot sa ma „ocup” si de mine; as vrea sa schimb ceva, incerc, dar nu prea imi iese… am crescut asa, cu educatia asta, nesanatoasa, ce pot sa zic… Imi doresc sa mai las altruismul asta … tot pt fi-miu ;), si din nou el e prioritar, vezi …. ?! 🙂

  2. ce înseamnă egoist?
    X îl acuza pe Y ca este egoist atunci cînd Y vrea sa facă ce dorește el în loc sa facă ce dorește X

    Dacă ideea este să mă pun pe prim plan n-aș putea ,pt că tocmai faptul că ii ajut pe cei dragi îmi dă energie și scop în viață

    Dar m-am gîndit foarte serios ca pt ca să mă vindec ar trebui să consider că sunt cineva drag mie și să actionez ân consecință. adică să-mi concentrez toate eforturile pe asta Oricum nici măcar n-am implementat ideea. Dar cred că asta ar fi calea pt cei care au mereu grija altora.

    Din fericire D-zeu este bun cu mine și eu cred că m-am vindecat, după teoria mea Adică am o perioada când sunt ca orice om sănătos. Știu că vor veni din nou perioade mai proaste și chiar acum am o perioadă stresantă care dacă mai continuă mult prevăd că va duce la abx.

    Oricum o atitudine pozitivă este musai necesară.

    vă doresc sănătate tuturor și mă uit pe blog după nume cunoscute dar care în ultimul timp nu mai intra cu vești Sper că sunt bine și cei ce nu scriu

  3. Costin,
    Cred ca mai degraba este vorba despre pretuirea propriei persoane decat de egoism. Ideea de egoism are o tenta negativa si de multi este respinsa. Exista si oameni egoisti, nu neg asta. Eu vad egoistul ca pe un om care face doar ceea ce ii prieste lui, chiar daca de multe ori asta inseamna desconsiderarea celorlalti sau chiar sa ii raneasca, neglijeze, etc. Egoistul este un om care isi creste maxim importanta in propria perceptie si in schimb scade importanta tuturor celorlalti indiferent de consecinte.

    Insa noua ne lipseste pretuirea de sine, armonia cu propia persoana, propria viata. Ne lipseste echilibrul in energia si timpul care le consumam pentru ceilalti in detrimentul propriei persoane. Iar ceilalti ne vad asa cum ne vedem noi pe noi. Daca noi ne pretuim putin si ii punem pe toti restul mai presus de noi, tot asa ne vor percepe : adica mai putini importanti ca ei. Suntem la fel de importanti, tocmai de aceea e necesar sa alocam timp in functie de necesitati si importanta fiecarui om, fiecarui lucru din viata noastra, propriei persoane. Daca un copil este bolnav, automat mama ii aloca mai multa grija, mai mult timp, petrece mai mult timp cu el. Daca mama insasi este bolnava, face acelasi lucru pentru ea?! Nu. Cel putin majoritatea nu fac. E drept, este un model pe care l-am invatat de la mamele noastre. Insa este un model dezechilibrat. Model pe care copilul il va prelua indiferent de sex. Ceea ce vede la mama va astepta de la sine daca e fetita, sau de la partenera daca e baiat. In plus o mama supra-incarcata cu sarcini si mereu stresata, consumata de multele activitati pe care le are, petrece mai putin timp de calitate cu copilul/copii. Toate ingrijirile si bunatatile si eforturile de a asigura lucrurile fizice, materiale sunt mult mai putin importante decat sentimentul de iubire neconditionata, siguranta si ocrotire pe care copilul le primeste din partea mamei. Copii au nevoie in primul rand de iubire si acceptare neconditionata ca sa se dezvolte, nu de mancare. Mancarea este necesara, absolut necesara, la fel si hainele, jucariile, casa in care locuieste, dar iubirea e esentiala.
    Iar modelul acesta de a pune pe toti ceilalti pe primul loc nu este doar al mamelor, ci al multora dintre noi.

    Hai sa fim mai buni, mai blanzi cu noi insine! Sa ne pretuim, sa ne ingrijim, sa ne acordam timp! Sa ne privim cu iubire, respect, intelegere! Nu-i musai sa le facem pe toate, putem oricand sa cerem sprijinul sau chiar ingaduinta celorlalti. Toti cei care ne iubesc vor fi mai mult decat dispusi sa ne sprijine, trebuie doar sa le cerem asta!

    Ma astept sa primesc minim 15 dislike-uri pentru post-ul acesta, dar mi le asum. 🙂

    • de acord cu explicatia ta pentru „egoism”, poate cuvantul in sine are conotatii negative insa ce am vrut sa spun a reiesit din text iar tu ai completat excelent ce cred si eu despre partea de pretuire de sine.
      eu am dat like desi stiu ca-ti doresti multe dislike-uri! sa facem iarasi o incercare si sa rugam lumea sa-ti dea 15 dislike-uri?:))

      • Da, a reiesit clar din context.
        Postarea mea a fost ca sa sprijine cele spus de dvs dle Ciobanas Aviator! Nu sa te corecteze. 😛
        Hai mai, stiu ca vrei sa imi dai un dislike! Da-mi ca oricum am mai incasat si alte „dislike-uri” in viata, care mai de care. Inca unul in plus, nici nu se simte. 😛
        Dar de ce sa imi dea lumea mie atatea dislike-uri??! Las’ sa iti mai dea si tie. 😛

    • Hihihi…. Eu tocma’ ti-am dat al 12lea like !!! Cum ziceai … Sa ne pretuim ? Pai tu ce tot spui atunci ca-ti asumi minim 15 dislaik-uri ?!??… Ca te cert acum, sa stii !!! 😉

      • Anad, daca eu ma pretuiesc, nu inseamna cu necesitate ca oamenii din jurul meu ma pretuiesc. Crede-ma am suficienti egoisti in adevaratul sens al cuvantului in jurul meu. Noi numai egoisti nu suntem. 😛

  4. Subscriu in totalitate celor scrise de Costin.
    Daca nu avem grija de noi, sa ne vindecam, la un moment dat nu o sa mai aiba cine sa aiba grija de cei dragi. Daca vrem cu adevarat sa avem grija de cei dragi, zic eu, trebuie sa ne vindecam pe noi mai intai. Nu stiu de ce dar cred ca grija pentru ceilalti poate fi de fapt o scuza ca sa nu avem grija de noi, sa nu facem ceea ce trebuie.
    La teorie stau si eu bine iar la practica mai am ceva de muncit, dar in orice caz de cand am inceput sa devin „egoist” zic unii, dornic de vindecare si schimbare in bine zic eu s-au schimbat multe.
    Exemplul cu masca de oxigen in cazul depresurizarii avionului a fost pentru mine momentul in care am inceput sa realizez necesitatea acestei abordari.
    Singura diferenta in aceasta abordare este doar prioritatea in care se fac lucrurile. Iar prioritatea in cazul meu este: eu, sotia si copilul, restul familiei (parinti, frati, bunici..), prietenii si dupa ce mai ramane (servici…).
    Avand in primul rand grija de tine nu inseamna ca-ti neglijezi copilul/sotia ci doar ca iti creezi/asiguri mediul ca sa poti avea de grija de ei mai bine si mai mult timp.
    Interesant sunt si comentariile de pe blogul Ligiei Pop:
    http://ligiapop.com/2013/01/07/marturii-eliminarea-unei-tumori-canceroase-in-3-saptamani/

    Sanatate tuturor

  5. Ce sa zic, eu sunt mama si vad lucrurile diferit de voi. A ingriji 2 copii nu e neaparat greu sau nu necesita automat neglijenta fata de propria persoana. Astea sunt scuze, atat. Copiii nostri sunt copiii nostri iar cresterea lor necesita o forma de energie care nu are mare lucru de-aface cu energia pe care o consuma boala sau tratamentul.
    In zilele cand zaceam in pat petreceam mai mult timp cu copiii decat petrec acum cand stau prin bucatarie, la munca sau sunt plecata de acasa. Vreau pararea unei mame.
    Despre timpul alocat parintilor, sa fim seriosi, e o poveste asta, nu stiu cati dintre noi au parinti care ne solicita sa-i ingrijim (cumparaturi, curatenie, etc), asta pentru ca noi suntem tineri iar parintii nostri la fel.
    Cat despre masca de oxigen, da o pun mai intai copiilor fiindca daca mor eu ca sa traiasca ei nu e nicio problema. Daca traiesc eu si mor ei atunci nu stiu ce mai caut pe aici…De murit nu vreau sa mor pentru vreau sa-i cresc mari, sa le cresc copiii, sa ma desavarsesc spiritual, sa cunosc emotiile inca necunoscute. De la a ingriji de familie pana la a te neglija ca persoana mai e cale lunga. Cresc si copii, merg si la medic, ma odihnesc cand am nevoie, merg la coafor daca am chef, nu copiii sau munca sau ancora in cotidian sunt problema. Problema e la un alt nivel, astea sunt doar scuze de suprafata.
    Ca exemplu. am o colega la munca fara catel, fara purcel si se vaita la mine (:)) ca nu are timp sa ajunga la coafor. Cum asa, dar ce faci cu timpul tau?! Aici e problema: pierderea de vreme cu lucruri fara utilitate.
    Costin, pentru moment e buna atitudinea ta. Fii „egoist” pana te insori iar dupa vorbim. Tu nu ai cum sa fii egoist de-adevaratelea oricat ai incerca. Nu poti fi decat cel mult „egoist”.

    • hehe!:)
      la momentul la care ma voi casatori sper ca oamenii sa fie ceva mai intelegatori unul cu altul si atunci cand unul e bolnav, celalalt trebuie sa „conspire” numai si numai pentru vindecarea celuilalt. indiferent ce inseamna asta.
      in felul asta il degrevezi pe bolnav de ingrijorari si greutati si ii lasi poarta deschisa catre vindecare.
      cel putin asa vad eu lucrurile.
      cat despre copii, ei pot sa fie si motorul vindecarii unei mame, motivatia de necontestat insa pot fi si cei care impiedica vindecarea ei.
      daca tu spui ca te descurci cu toate si ai grija de tine, foarte bine insa cand vei spune, „nu mai ajung sa fac aia si aia pentru mine pentru ca …… ” atunci exista o problema de orice natura.

      • Aoleu cat s-a scris pe aici si eu n-am primit pe email pt ca n-am bifat casuta sa fiu anuntata :)… Acus va citesc cu sufletul la gura… Si cu totii zau aveti dreptate…. In cazul meu, copilul meu inseamna totul pentru mine, este unica dragoste neconditionata… :). …. Cat despre faptul ca in general nu-mi ajunge timpul chiar asa este… Se poate insa sa am sentimentul asta si datorita faptului ca exista acea frustrare pt ca nu mai pot face ce faceam si cat faceam acum cativa ani; acum totul se desfasoara pentru mine mult mai incet, cu mai mult efort, cu zile in care trag de mine pana simt ca pic….Programul meu zilnic este cam asa… Dimineata trezire, pregatit copil de scoala, dus la scoala iar apoi eu la serviciu; de la munca plec la 18… De aici merg catre cumparaturi, ba la o consultatie medicala, ba dus copilul la curs pictura sau la wushu (ambele sunt saptamanl) ba diverse altele care mai apar sau direct acasa unde trebuie sa pregatesc masa, sa ma ocup de gospodarie si de casa (vara mai ud prin curte) , basca lectii cu copilul… Ma gaseste 10-11 noaptea deseori si nu se mai termina…Sunt obosita foarte rau in weekenduri… Nu-s tocmai singura in aceste activitati insa in majoritate eu duc fizic „grija” tuturor… Si ma repet… O fac cu drag… atunci cand sunt bine fizic… Starea asta de om bolnav ma innebuneste rau, nu ma impac deloc cu gandul ca trebuie sa „mai iau o pauza”, cum imi zic unii….

  6. Dragii mei
    Eu cred ca tb să-ți pui masca în avion primul , tocmai pt a putea apoi , s-o pui urgent celui drag și să ai grijă de el Dacă ii pui masca și mori cine-l va griji
    E foarte adevarat ca o persoană care îi are în grijă pe alții este de dorit să mențină un echilibru pt că o persoană cu probleme exportă probleme, contaminează cu stres Dar eu ,desigur bătrână fiind , apreciez românii pt că încă părinții se sacrfică pt copii
    În anii 90 cineva din America ne/a scris:Cum știi că ești român: dacă la 30 de ani incă te sună mama să te întrebe dacă ai mâncat , iar în bucătărie ai mușama pe masă, fii sigur că nu poți fi decât român. Asta ca și definiția egoismului cu x și y sunt pt a ne destine, dar eu cred că dacă altruist poți deveni prin învățare, egoist nu poți fi decît din născare.
    Așa că nu cred că te poți schimba să devii egoist, dacă nu ai fost egoist, dar poți să-ți acorzi mai multă atenție și respect și atunci și alții vor face la fel.
    Problema e că dacă n-ai făcut- o viață, e f. greu s-o faci la un moment dat, căci te simți vinovat. Mamele pot să confirme…..

    • Total de acord, draga mea Ileana!
      Sunt un anti exemplu in tot ceea ce a scris Costin!
      Las ca va creste baiatul mare….
      Si atunci sa vezi dezmat!
      Dar, Doamne ajuta, poate ajung sa imi cresc si nepotii…
      Desi la cum au decurs lucrurile in ultima perioada…

      • Las ca va creste baiatul mare….:-)…genul asta de gandire se perpetueaza: sa-l vad intrat la facultate, sa-l vad angajat, sa-l vad la casa lui, sa-l vad cu nepoti, si apoi tot asa cu nepotii.:-)…trebuie actionat acum…:-)

        • Azi noapte n-am prea dormit, fi-miu a avut febra 39…. azi am fost la munca si mereu pe telefon pt a avut mai tot timpul febra; acum are din nou febra 39…. Am venit direct acasa de la munca, am amanat stomatogul, am actionat 🙂 asa cum m-a lasat sufletul… Acum nu voi mai putea citi in continuare ce ati scris voi aici pentru a sta cu el… dar voi reveni… 🙂

  7. Cand nu ne vom mai sacrifica pentru copiii nostri, ne vom duce de rapa cu totul. Daca actionam fara sa ne gandim la consecintele actiunilor noastre in viitor suntem la sfarsitul lumii.

  8. Raspunsul la masca de oxigen era in cazul in care e o singura masca si eu si copilul. Chiar daca sunt 2 masti tot lui ii pun primul caci eu STIU sa-mi tin respiratia.

  9. fata de eterna problema a mastii din avion, eu in mod sigur l-as instrui pe prunc sa-si puna singur masca la nevoie si s-o faca bine . Astfel vom putea scapa amandoi . Eu cred ca responsabilizarea celor din jur este de fapt solutia corecta. Nici ” egoismul” si nici grija excesiva pana la uitarea de sine . Avem nevoie de iubirea si de pretuirea celor din jur asa ca nu ne putem concentra numai asupra noastra, fie si din acest motiv care este tot unul egoist 🙂

  10. Eu nu as zice chiar sa fim egoiste, si eu am doi copii, boala m-a invatat nu sa ma pun pe primul loc dar m-a invatat sa ma organizez mai bine, m-a invatat sa cer ajutor, sa nu ma mai cred eu super femeia care le face pe toate, poate sa imbrace si sotul copilul dimineata dupa ce eu ii calc haine, sau cel mare isi poate face si singur o omleta sau sa spele un fruct pentru toata familia. Este doar o chestie de reorganizare a sarcinilor. Asta ca nu am avut timp din cauza familiei este doar o scuza, la mine nu mai tine, daca nu imi fac sauna sau nu imi fac gimnastica este numai din vina mea.

  11. Ceea ce spui tu se numeste dezvinovatire(omul care se stie vinovat de ceva trebuie sa dea vina pe altcineva sau altceva) si nu egoism. A nu te ocupa de sanatatea ta nu are nici o legatura cu lipsa de timp pentru altceva. Cu o buna organizare le poti face pe toate. In general natura umana este indreptata spre lenevie si este cauza a ceea ce descrii. Si in general cei care se sacrifica pentru altii, nu o spun ca o scuza, ci o fac pur si simplu pentru ca asta este natura lor.

  12. Multumesc Costin pentru acest subiect;
    Si eu m-am gandit mult la forma de egoism pe care o manifest; si oare daca nu sunt egoista pentru ca ma ocup de cei din jurul meu si nu de mine inseamna ca sunt altruista?
    Eu am ajuns la concluzia ca nu. Sunt egoista pentru ca tind sa-i fac pe cei din jurul meu sa depinda de mine; si nu e corect; corect este sa-i pregatim pe cei din jurul nostru pentru viata si nu sa le facem noi pe toate in locul lor;
    Ma gandesc pur si simplu ca trebuie sa elimin toate frustrarile;pentru ca atunci cand eu am „grija de toti” ( cel putin asa gandesc) subconstient apar frustrari care creaza dezechilibre; si atunci normal ca nu poti sa te vindeci;
    Ca sa te vindeci trebuie sa ajungi la echilibru: minte, suflet , corp;
    Pe mine boala m-a facut sa-mi redefinesc ” masura” in toate.
    Iar ”egoismul ” de care vorbesti tu in articol este de fapt „iubirea de sine”

  13. Omul pana nu se imbolnaveste, habar n-are ce comoara avea si cum a batjocorit-o. A lasa sanatatea pe plan secund, tert etc. tine mai mult de ignoranta decat de altruism.
    Sa nu uitam ca sunt multe cazuri care „nu au bani” de Kinder pentru copil, dar gasesc suficienti pentru berica si tigari. Si nici la doctor nu se duc 🙂

    • da, am experimentat si eu un astfel de caz. nu avea bani de fructe si legume dar scria e-mailurile de pe un iPhone.
      E foarte dubioasa gandirea umana. Cred ca majoritatea luam sanatatea ca pe un drept pe care il meritam cand de fapt nu e deloc asa. De aia unii nici cand sunt avertizati cu privire la nocivitatea unor alimente (gen monoglutamat de sodiu) tot nu iau in seama problema.

      „Nu exista boli, exista doar bolnavi” 🙂

  14. Apropo de asta am vazut la Oreste pe Florin Zamfirescu care voia sa-l convinga pe X de lucrarea Domnului. Si X profanul zice sa-i arate o minune. Si Florin Zamfirescu ii zice sa se uite in oglinda sau ceva de genul… iar omul pleaca zambind. Nu stiu de cautam minunile asa departe, cand unele sunt atat de aproape de noi. Totul este sa le descoperim, nu sa cautam in zadar fericirea materiala . O boala ca a noastra te face sa redescoperi aceste minuni ale Universului de care altfel uitam adesea in tumultul vietii noastre agitate in cautarea unei case mai bune, a unei masini mai bune, a unui telefon mai bun, etc.

  15. Un spirit mare care a fost nea Lenin si care mie mi-a placut in idealismul lui zicea asa : ” dupa revolutie vom desfiinta casatoria deoarece casatoria este parte a proprietatii private. Asa cum dispare proprietatea privata, asa va disparea si casatoria . Oamenii pot di iubiti, pot trai impreuna iar copii vor fi luati in grija de societate ” … Si jumatate de glob pamantesc a aderat atunci la asta . Nimeni nu realizeaza ce ar insemna un asemnea mod de organizare pentru dezvoltarea indiduala si a umanitatii in general . Dupa ce a luat puterea in maini , tovar`su si-a schimbat orientarile, gandind in final ca a-i face pe oameni atat de independenti de responsabilitati poate fi periculos – ei puteau deveni prea individualisti si s-ar fi dezvoltat personal prea mult asa ca i-a lasat sa fie impovarati cu o familie pentru a fi cat mai subjugati unor substructuri . Nici nu ne dam seama acum, cat de mult ne-am indepartat de natura noastra aderand la atatea dogme si conventii sociale .
    Ceea ce acum ni se pare atat de normal… este in realitate o anomalie a naturii . Nu ar trebui sa uitam asta . Suntem captivi ai propriilor noastre vieti si nu ne mai puteam vedea noi pe noi din cauza contextului in care vietuim , Nu zic sa ne intoarcem in scorburi dar evolutia ar trebui orientata inspre eliberare , nu inspre subjugarea individului prin orice mijloace . Pana la urma natura noastra se razbuna dandu-ne boli autoimune si cancere
    si chiar si atunci refuzam sa decriptam semnalele .

Lasa un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s