O veste buna

Nu prea se inghesuie lumea sa-mi trimita marturiile lor despre experienta cu borrelioza dar si cand o fac, numai lucruri bune spun.

Este si cazul Lorenei care nu prea a dat ea pe net sau pe blog ci si-a vazut de treaba de vindecare fara sa asculte ce spun gurile oamenilor de pe net.

Nu mai stiam nimic de ea de un an cand ne scrisesem ultimele mailuri insa a revenit cu vesti saptamana asta. Va las pe voi sa le cititi si sa le interpretati insa dupa ce cititi si cazul ei, cum s-a manifestat borrelioza ei.

Ii multumesc pe aceasta cale pentru acceptul de a-i publica e-mailul si pt. ca nu a uitat sa dea speranta si celorlalti chiar daca actualmente se simte „foarte bine”. Poate ca da, are bacteriile in sange in continuare si poate (nu stie nimeni) la proximul soc emotional (ceea ce nu-i dorim) o sa mai „auda” de lyme insa cazuri ca ale ei reprezinta dovada ca borrelioza poate fi tinuta sub control cu succes doar prin stil de viata si ca daca antibioticul n-a mers pentru un bolnav diagnosticat cu borrelioza e posibil ca stilul de viata sa-i aduca starea de bine dupa care tanjeste.

Asadar, lectura placuta!

„Ok,pai povestea incepuse in 2007 cu urmatoarele simptome: pierderi partiale de memorie scurta,vedere in ceata si uneori dubla,parestezii stanga,senzatii de centuri pe corp,scapam obiecte din mana;din 2008 pana in 2009 am fost ok. am facut parte dintr-un studiu neurologic blind.care aparent imi facea bine.vederea era cea mai afectata in rest am putut sa imi vad de viata si de job;in 2010 mutata fiind in bucuresti,am suferit un soc emotional insotit de depresie;am revenit in constanta ca sa imi refac fiinta,am organizat intalnirea de 10 ani cu colegii de liceu,la finele ei dadeam semne de gripa si am picat la pat.

Trebuie sa mentionez urmatoarele(asta ca sa stii tu in mod deosebit) in 2006 operata de hernie inghinala(femurala chirurgical) in spital am lesinat pe hol si m-am lovit la cap;in ianuarie 2010 am cazut la patinoar dupa ce a intrat o gorila in mine,mi-am fisurat coaste,deplasat vertebra cervicala… .

Revin la septembrie 2010,trec peste detalii marunte,am ajuns la urgente plimbata de la un spital la altul,in final internata la infectioase constanta in prag de septicemie;dupa cateva zile de perfuzii si ceftriaxona mi-am revenit,am inceput sa mananc,am aflat in urma analizelor ca era vorba de mononucleoza infectioasa :boala sarutului; desi in mod normal si aceasta este o boala a copilariei;intre timp m-au testat pentru Hiv si sifilis,slava domnului au fost negative,dar corpul meu trecuse prin niste traume cumplite,tot felul de eruptii eczeme,ganglioni inflamati(adenopatii) la care s-au adaugat insomnii si anxietate dupa primele 3 zile de spitalizare.In total internata am stat 2 saptamani,zilnic ceftriaxona si gentamicina,fara vitamine,pansamente,suplimente ORICE.

Am facut un fel de criza in spital,despre care toata lumea considera ca este din pricina supiciunii de scleroza multipla pe care o aveam din 2007,s-au tot contrazis,pana cand m-au externat,desi eu prezentam tremuraturi,nu mai puteam sta in sezut,gafaiam la cel mai mic efort,insomnii in continuare,anxietate.

La 2 zile dupa externare m-a luat ambulanta de la parinti la 50 km de Constanta,deoarece prezentam diaree cronica si sufocare,dureri in tot organismul cu precadere partea stanga,limba umflata nu mai puteam  articula,in acele momente credeam ca fac infarct sau atac cerebral,nu stiam…imi luam adio de la familie..am vazut moartea cu ochii…aveam tremuraturi,tremor interior,fasciculatii,intepaturi gen cutite,furnicaturi.

M-au plimbat iar prin spitale,nimeni nu a mai putut face nimic pentru mine,decat sa ma trimita la spitalul de boli psihice,pentru ca analizele nu indicau nimic.Acolo aveam o verisoara doctor psihiatru care mi-a spus ca da, atacurile de panica asa se manifesta si ca nu puteam avea altceva, astfel ca, mi-au umplut sacosa cu medicamente si m-au timis acasa.Din acel moment toate acele episoade s-au repetat zi noapte timp de 4 luni;nu puteam inghiti,uneori nu puteam articula,nu puteam sta in picioare,parintii ma duceau pe brate la toaleta,refuzam sa fac baie,desi asta inainte era cea mai mare placere,nu puteam sta singura nici in dormitor,nici in toaleta,insomie peste o luna cel putin;toate acestea repet au durat intre 4 si 5 luni,cam asa,timp in care cel mai mult m-am rugat;intorcandu-ma acasa la mine in constanta am inceput sa ma documentez pe internet(recunosc foarte tarziu pentru toata sanatatea mea de pana atunci si din acel moment mai departe) adica ianuarie-februarie 2011;nu puteam calatori singura in microbuz,intradevar aveam atacuri de panica repetate,mai ales cand vroiam sa mananc si cand ramaneam singura sau am uitat,, in supermarket agorafobie.

Nu am mai consumat antibiotice de atunci,si dupa o luna de zile adica noiembrie decembrie 2010 am renuntat la medicamentele celor de la psihiatrie gen xanax,sertralina si altele.

Am inceput sa iau eu singurica,calciu  magneziu,mai apoi produse de tipul gemoterapie,homeopatice, suc de Noni si produse de la  Calivita care culmea chiar m-au ajutat sa ies din acea stare de leguma (musculatura topita efectiv..si stiu ca stii despre ce vorbesc).

Dar,parintii insistau sa mananc carnita si lactate care, bineinteles nu ma ajutau deloc.

In februarie 2011 am inceput fizioterapie si terapia Yumeiho,care m-au ajutat maxim.In primavara aceluias an ma simteam fantastic,puteam sa fac absolut orice precum tai chi si calatorii singurica.Chiar ma simteam fantastic,mancam bine absolut orice,nu eram inca vegetariana.In iulie 2011 o prietena de suflet a murit langa mine,din nou soc emotional…impactul a fost devastator,au revenit absolut toate simptomele.In septembrie 2011 am ajuns la dl doctor Bogdan Ion care a bagat sperietii in mine(opa uitat sa spun ca am facut analizele in aprilie 2011 la fundeni care aratau borrelia si putin toxocara).

In continuare cred ca iti amintesti sau de nu,poti cauta arhiva in mail.

[…]
In februarie 2012 am facut microscopie care arata borrelia burgdoferi si garini parca plus inca o bacterie pe care nu mi-o amintesc acum(coinfectie).Tot in aceasta luna am inceput sa beau apa Kangen si veninul de albine.

Am refacut in aprilie 2012 analizele pe borrelia la graal medical care erau negative,apoi le-am facut si la Lyme diagnostic,unde au iesit doar garini foarte rare asa au spus ei,desi stiu cum se fac aceste analize,adica nu ma pot increde 100% in rezultate.Oricum deja ma simteam din ce in ce mai bine,am putut dansa la nunta prietenei mele la Bucuresti,bun test oricum,am putut inota vara,din nou sport si calatorii singurica,pe munte inca nu am fost sa urc sa vad cum rezist dar oricum …

Singurul simptom care nu dispare indiferent ce fac,este pe respiratie,ce o fi fost in acea noapte cand m-a luat ambulanta,soc toxic sau poate totusi un atac..cert este ca a lasat sechele adanci.

Mai am multe de povestit!

Februarie 2013:

[…] Eu sunt foarte bine,am incercat toate tratamentele ce am considerat eu ca imi vor face bine,nu zic ca nu am mai avut stari sau mici crize,pe care cred ca le pot avea si oamenii asa zis”sanatosi” aparent ,da?!

Am descoperit in urma cu un an,un cabinet de terapie complementara,ce nu are in conducere un medic,ci un comandant de tanc petrolier,aici in Constanta,care m-a ajutat foarte mult daca nu cumva este singura terapie concreta pe langa cea cu venin de albine,care m-a dus la vindecare,si anume Apa Kangen si terapia andullation.Banuiesc ca ai auzit de apa kangen,de apa alcalina produsa de un aparat japonez,iar in cadrul terapiei andullation am facut drenaj limfatic,singurul aparat din Romania,care spre norocul meu este aici in Constanta.Iti voi atasa un link desigur,unde poti citi chiar tu despre toate acestea.

Vroiam cam de 6 luni sa iti scriu ,sa iti sugerez sa incerci si tu aceste terapii,care la mine in mod evident au avut succes,au dat roade;pe o singura persoana de aici din Constanta,am invitat-o sa vada,o fata care are si ea Lyme,insa a renuntat rapid la terapii pentru ca suspiciunea si neincrederea erau mai puternice,in fine,eu m-am tinut de ele,in mod consecvent am baut pana la 4 litri de apa pe zi si am facut cate 3 sedinte de andullation pe saptamana;pe langa acestea am facut venin de albinute incontinuu cu pauzele de rigoare(pot da detalii) plus argint coloidal si pasta de miere si polen! in rest ceva timp am folosit apireven pe corp, bai de sezut sau generale,cure de detox si drenaj limfatic,fara nicio pastiluta de niciun fel de ultima oara de cand am vorbit.Pe langa toate acestea am facut foarte mult sport si miscare.Si sa nu uitam de rugaciune si meditatii.

Nimic nu reusise pana sa beau aceasta apita ,pentru ca nu beam apa potrivita si pentru ca organismul meu nu reusea sa se oxigeneze indiferent ce faceam.

 

7 saptamani in balon sau turele 5 si 5.1

Asadar, am incheiat cea mai lunga runda de antibiotic facuta pana acum: 7 saptamani legate cu minunatul coktail: doxyciclina, ciprofloxacina, tinidazole, minociclina & other friends.

Pana acum cateva zile eram pe punctul de a scrie o „recenzie” absolut optimista a perioadei de tratament insa acum nuantele-s un pic mai gri 🙂

In primul rand runda asta nu am mai avut probleme cu greturi, ameteli si dureri de cap de nicio culoare. Durerea de genunchi stang care ma speria cel mai mult inainte de inceputul turei s-a remis complet inca din prima saptamana de antibiotic.

Cat despre simptomul prezent permanent de la debutul bolii si pana acum-ochiul stang ceva mai obosit si iritat- s-a remis complet dupa a 4-a saptamana de antibiotic. asta a fost cu adevarat un wow pentru mine!

Intre saptamana 2 si saptamana 6 m-am simtit absolut ok, doar niste zbateri musculare razlete imi mai aminteau de faptul ca iau tratamentul pentru o boala, chiar incepusem sa ma gandesc ca „that was all, folks!” (LOL).

Treaba e ca nu stiu cum, de unde si in ce fel, fix acum in ultimele trei zile de tratament(sapt. 7), multe din simptomele initiale au revenit intr-o mare veselie dar cu o intensitate mai scazuta totusi: durere moderata de cap predominant stanga, umeri intepeniti,  durere de genunchi si de coate, ochiul stang iarasi obosit.

Acum, evident ca ma gandesc ca borrelia e alive and kicking cum s-ar spune. ma simt ca atunci cand incerci sa scapi de un atacator folosind spray-ul paralizant si acesta, in loc sa fie imobilizat de norul de gaz, iti ia spray-ul si-si da singur in gura cu el spunand: „mmm, yummy….aroma de piper. delicios!”.

Oricum, sunt mai ok acum decat eram la inceputul celor 7 saptamani lucru care ma determina sa-l aduc in continuare pe cpt. Antibiotics impotriva lu’ Chuck Norris borrelia (a propos, cica atunci cand ajunge in sangele lui Chuck Norris, borrelia nu se mai apara cu stoicism ci se sinucide 🙂 )

Sa vad si cum o sa iasa biochimia si in maxim doua saptamani sunt inapoi pe antibiotice!

 

***********************

in alta ordine de idei, in stanga paginii am introdus un nou link catre o subpagina a blogului cu marturii si povesti ale altor oameni care si-au dorit sa-si faca publice gandurile de moment sau povestile cu boala. Evident, fiecare text e bine venit.

In debut o avem pe ultracunoscuta comentatoare, anka27 ‘cause supergirls don’t cry!🙂