Cu bicla in subcarpati (p2)

Am cazut de nenumarate ori cu bicicleta in anii adolescentei. Fie ca era vorba de mici dezechilibrari banale in primele zile de invatat tainele mersului pe doua roti, dezechilibrari care ma aruncau inexorabil de pe bicicleta, ca vorbim de celebra cazatura pe care o iei inevitabil cand iti intra roata din fata pe sina de tramvai sau ca vorbim de accidente tragice soldate cu daune importante, tot timpul am cazut de pe bicicleta mai devreme sau mai tarziu.

Tin minte ca pe la 18 ani, timpul unei curbe, mi-a alunecat roata din fata pe un soi de nisip fin si am reusit sa cad cu mana fix intr-o piatra ascutita reusind aproape sa-mi amputez de la baza degetul mic de la mana. Din fericire niciun tendon nu a fost afectat atunci si am reusit sa ma refac complet (desi mai am si acum semnul acelei zile).

Mi-am amintit de patania asta pentru ca a fost ultima cazatura pe care am luat-o cu bicla. De atunci au mai urmat tot soiul de alte julituri dar niciuna cauzata de bicla.

Pana in weekendul trecut cand inevitabilul s-a produs. Din ciclul blestemelor amicale: „La fiecare 1000 de km rulati cu bicla trebuie sa platesti tribut zeului pe doua roti„.

Eh, si ne-am decis pana la urma sa facem inca un traseu de tipul din pct A pana in pct B si am ales in acest sens distanta Cimpina – Ploiesti pe care initial o planificasem via Pucioasa.

Intr-un final, ratacind drumurile si neavand la indemana decat harta de mai jos, am sfarsit prin a face circuitul cu albastru de vreo 72 km.

Traseul este pe asfalt destul de bun in proportie de 90% si un pic prin padure si pe drum plin de praf in apropiere de Stejnic.

Mi-a placut particularitatea traseului care dupa ce te amageste un pic cu dealuri inalte si cateva panorame ale Bucegilor si ale Baiului, reuseste sa te scoata destul de rapid din subcarpati si sa te trimita in caldura si banalul sesului. E interesant sa vezi cum in decurs de 10-15 km dispar dealurile din jurul tau si apar terenurile cultivate cu cereale in timp ce temperatura creste si ea cu cateva grade bune. Practic, ultima „catarare” se face undeva dupa Moreni de unde cobori lin si luung astfel incat poti sa scoti o medie de 29-30 kmph.

Sunt si cateva coborari spectaculoase dar scurte. Pe una din ele am reusit sa si cad nestiind ca la 50 kmph ai ceva mai multa inertie si trebuie sa franezi pana lasi urme pe sosea.

Asa ca, intr-o curba mai stransa, venind dupa o linie dreapta de cateva sute de m, am tot incercat sa franez, la inceput mai usor apoi maxim pe spate si un pic pe fata si daca am vazut ca tot am inertie mare am strans si mai mult si frana de fata pana am reusit sa fac o tumba cumva, sa trimit bicicleta in balariile de pe marginea drumului iar eu sa-mi „decopertez” un strat de piele de pe antebrat. Noroc ca umblu cu trusa de prim ajutor la mine si am reusit sa ma „doftoricesc” la modul pro cu dezinfectare, bandaj. Ma rog, nimic grav insa pentru prima oara am constientizat cat de importanta e casca pentru ca abia cand mi-am scos-o, cativa km mai la vale am realizat ca purta urme de asfalt in zona cefei.

Planul pe viitor e sa-mi iau cotiere si genunchiere pentru coborarile astea de munte care-s prea delicioase pentru a le abandona.

Partea buna e ca bicicleta nu a avut absolut nimic pentru ca boschetii de pe margine au functionat pe post de airbag si in afara unui manson de la ghidon zgariat nu a avut absolut nimic. Deocamdata… 🙂

Pe scurt:

Bucuresti – Cimpina cu rapidul de 8:45 – pret bilet: 31  lei

Ploiesti – Bucuresti cu acceleratul de 19:35 – pret bilet: 11 lei

Lungime totala traseu:

72 km, diferenta de nivel 700 m, 90% asfalt – 10% off-road

Fantani in toate localitatile, doua trei magazine pentru „intariri”.

Hard-Tail: Kellys Spider dupa 600 de km rulaj

Revin cu alte mici impresii despre bicicleta Kellys Spider.

La o scurta verificare de rutina zilele trecute am descoperit urmatoarele. Cum zicea si bikerul nebun intr-unul din comentariile la o scriere de-a mea, rotile se descentreaza f. usor.

Asta am constatat si eu. Am intors bicla si am testat ambele roti. Astfel am constatat ca roata de pe spate are o mica descentrare, lucru nepermis pentru o bicla aproape noua. Mai ales ca nu am luat borduri in forta cu ea si nici off-road extreme nu am facut. Plus ca nici eu nu-s o persoana tocmai corpolenta. Apoi roata de pe fata are si ea un inceput de descentrare.

Un alt aspect, ghidonul se defazeaza destul de usor in raport cu furca in traseele mai grele.

Si trei (deocamdata), da! se zgarie destul de usor, vopseaua (frumoasa de altfel) ii sare f. repede. Ma rog, asta n-ar fi o problema caci nah, nu poti sa tii bicla „ca in cutie”.

Puncte forte descoperite intre timp (ca sa nu lasam pesimismul sa ne doboare):

– Franele hidraulice pe disc tin f. f. bine chiar si in coborari accentuate si lungi.

– Saua nu se imbiba cu apa deci nu-i bai daca ploua bicla si apoi va urcati pe ea (nu trebuie sa va „montati” pampersii”)

Hard-Tail: Kellys Spider dupa 300 de km

Am zis sa nu-mi exprim o prima impresie despre noua bicicleta in intrarea de zilele trecute pentru ca ar fi fost o parere „de inceput”, entuziasta.

Kellys Spider

Am asteptat sa adun vreo 300 de km rulati ca sa-mi exprim o prima parere. Cel mai probabil nu si cea finala.

Bicla am achizitionat-o de la bicishop.ro si ii gasiti specificatiile aici. Nu o sa insist foarte mult pe dotari.  Pot spune doar ca atunci cand m-am documentat cu privire la oferta pietei, la 2100 RON (acum vad ca e 2050 ron) a fost cea mai buna alegere (chiar daca Kellys nu e o firma atat de cunoscuta precum Cube, Kona sau  Giant. De fapt, Kellys vine de la numele unui ciclist american, deci o firma americana care produce/asambleaza in Slovenia). Ca si ezitare, mai sus ar fi fost CUBE-ul Analog pe disc (la vreo 2600 ron) si mai jos am ezitat cu un CUBE Aim V-Brake la 1850 ron. Are un cadru solid, frane pe disc hidraulice, echipata ici colo cu shimano si niste cauciucuri roket ron care isi fac treaba bine off road chiar daca nu-s cotate ca fiind f. rezistente la „intepaturi”.

In schimb merg f. bine si pe asfalt in sensul ca nu depui un efort considerabil la pedalat in comparatie cu niste cauciucuri dedicate exclusiv asfaltului. Totusi, asteptati-va sa fie zgomotoase la viteze de peste 20 kmph. Oricum, daca ma intrebati pe mine, in Bucuresti ar fi indicate mai degraba niste cauciucuri off road decat „sleek”-uri.

Revenind, cam 100 din cei 300 de km i-am facut off road, in principal „trail” prin padure, prin lanul de grau sau pe drumuri de tara desfundate, noroi sau nu. Nicio problema! chiar si la viteze mai maricele se comporta f. bine indiferent ca ruleaza pe pamant intarit, grohotis sau iarba. Cat despre frane, o data ce ai trecut de primii 50 de km si placutele de frana s-au „rodat”, asteptati-va ca bicla sa inghete cand franati.

Ca si punct minus ar fi schimbatorul de foi care e un pic mai pretentios, pentru schimbarea foilor nefiind suficienta o apasare pe schimbator ci o apasare si o continuare a apasarii pana cand lantul suie sau coboara pe urmatoarea foaie.

Una peste alta e o bicla care undeva intre entry si middle level. Ca si amator nu cred ca ai avea vreo cerinta de la ea pe care sa n-o indeplineasca.

Urmeaza s-o scot la munte 🙂

A Bike Story

Fara sa ma gandesc foarte mult asupra acestui aspect, am realizat ca bicicleta mi-a fost

Kellys Spider

Kellys Spider

„tovarasa” de viata destul de multi ani cumulativ vorbind.

Astfel, trecand in revista in foarte mare graba bicicletele de pana acum as putea spune ca:

– intre 6 si 10 ani am avut un Pegas mic si rosu, cu roti butucanose si 2 roti ajutatoare 😀

– intre 14 si 16 ani am avut o semicursiera prea mica pt. mine cu care am avut ceva probleme si pe care am „maritat-o” ulterior pe 100.000 de lei vechi.

– intre 16 si 19 ani am achizitionat un MTB de la chinezi care a reprezentat prima bicicleta mai sanatoasa din punct de vedere al rezistentei la gropi 🙂

– pe la 20 de ani am mers pe bicicletele altora…

si de atunci am facut pauza pana mai zilele trecute cand mi-am achizitionat o Kellys Spider cu clima bizonica!:)

Tot zilele trecute mi-am desenat un traseu prin Ilfov pe care l-am pus in practica sambata. Un traseu insumand vreo 48 de km de pedalat. Cam 30 % off-road & unpaved, restu’ pe marginea drumurilor asfaltate. Am parcurs drumuri prin com. Cernica, Pasarea si Branesti. Am inhalat praf (intre timp mi-am luat un „multi-use” din stofa cu care pot sa-mi acopar nasul si gura), am biciclit la vale si la deal, am baut doua beri la un restaurant in Branesti (fara sa-mi fie frica de pierderea permisului de conducere. sic!) si m-am intors acasa cu o mare pofta de mancare dar fara o oboseala deranjanta pentru ca am mers destul de lejer cu o medie de 13-14 kmph.