Antrenament fizic pe intervale de intensitate (HIIT)

https://i0.wp.com/www.prevention.com/sites/default/files/images/news/featured_images/exercise%20and%20appetite%20628x363.jpg

Spuneam in trecut ca miscarea fizica, sportul, reprezinta 30% din procesul de vindecare in acel raport alimentatie/sport/psihic de 20/30/50.
In acelasi timp, raportul progresiv reprezinta si ordinea volumului de munca personala pe care cineva trebuie sa o depuna, in ordine crescatoare, catre o viata sanatoasa sau dupa caz, catre vindecare.
Astfel, experienta mi-arata ca cel mai usor e sa schimbi modul in care te alimentezi (desi poate sa para si asta in sine foarte greu), apoi sa faci sport („eu am probleme fizice, n-am energie, nu pot face sport„) iar cel mai greu e sa schimbi felul cum gandesti si cum vezi viata („sunt prins in mizeria asta si nu pot sa gandesc ca un rege cat timp ma aflu intr-o cloaca existentiala„).
Majoritatea se opresc la primii 20% intrebandu-se de ce totusi nu se intampla nimic in ciuda veganismului, dietei keto, postului, curei cu struguri, etc.

Ori mai multe sanse de a se vindeca sau a se mentine sanatos are cel cu o atitudine pozitiva care face sport (chiar daca acel sport este munca fizica) decat are acela care mananca sanatos si bio si atat.

Asadar, „nu am timp, nu pot, conditia fizica nu-mi permite, sunt bolnav si ma dor toate cele, medicul, tratamentul, <introduce motiv> nu-mi da voie„.
homer_running-e1342899540910
Exista o varianta de antrenament fizic care e chiar mai benefica decat cea obisnuita a miscarii constante. Varianta se numeste antrenament pe intervale de intensitate (in engleza HIIT – High Intensity Interval Training) si ar putea fi inteleasa gandindu-ne la un atlet care in loc sa alerge cu o viteza constanta toata distanta o va face alternand sprinturi intense cu perioade in care doar merge. Cu alte cuvinte, intervalele intense de sprint sunt intercalate cu cele de repaus activ. Acelasi lucru pentru orice fel de miscare. De la aerobic la lucrul cu greutatile.

In termeni mai populari, se pare ca ducerea organismului la 80-90% din capacitatea maxima pe durata scurta e mai benefica decat un antrenament la 50% din capacitate pe o durata lunga. Cum ne dam seama care e capacitatea noastra maxima? in general dupa ritmul cardiac maxim care in general are valoarea 220 – varsta (de exemplu, capacitatea maxima a unei persoane de 35 de ani este de 185 bpm, 90% inseamna 165 bpm ritm cardiac).

Eu am remarcat asta atat in mersul pe munte unde starea de bine fizic apare atunci cand alternez mersul alert si efortul intens cu momente de pauza decat cand merg incet si constant. Acelasi lucru si la sala de sport, alergatul pe banda alternand o viteza de 6 kmph cu una de 12 kmph sau repetari intense cu greutatile alternate cu 1-2 minute de plimbat lejer prin sala obtin parca mai multe beneficii fizice si psihice din acel antrenament.
Acest tip de antrenament are beneficii mai mari decat cel obisnuit in ceea ce priveste capacitatea corpului de a se oxigena, de a folosi insulina in arderea grasimilor si construirea tesutului muscular, cresterea elasticitatii arterelor, preventia multor boli cronice. De asemenea, durata unui astfel de antrenament poate fi redusa fara a pierde niciun beneficiu in comparatie cu un antrenament clasic. E suficient un antrenament de 20 de minute cu intervale de un minut deci 10 repetari.
Eu imi imaginez asta sub forma scurgerii de la chiuveta care nu are nicio sansa sa se desfunde daca te bazezi doar pe jetul constant al robinetului pe cand daca pui capacul chiuvetei, o umpli cu apa si apoi ridici capacul producand un flux puternic de apa in conducta ai sanse mult mai mari sa reusesti:)

Antrenamentul pe intervale (HIIT) pe langa faptul ca e foarte benefic in cazul multor afectiuni cronice e si perfect adaptat vietii moderne pentru ca nu-ti ia mai mult de 20 de minute din care 10 cu adevarat intense si in felul asta nu mai poti motiva lipsa timpului pentru sedentarism.

Mai ramane doar sa vezi ce faci cu restul pretextelor:)

Surse mai detaliate aici si aici.

Anunțuri

Iesiri, Iesiri, Iesiri

N-am mai scris in ultima vreme. Viata sanatoasa ocupa surprinzator de mult timp. Asa cum abia acum imi dau seama ca in 95% din restaurantele din Romania singurul meniu vegetarian in adevaratul sens al cuvantului este orez cu ciuperci sau cartofi natur cu varza, asa realizez ca sa traiesti sanatos in conditiile unui job de 8+1 ore iti cam mananca tot timpul liber.

Sucuri, gatit, sport, uneori qi gong, alteori reiki, putin…foarte putin, prea putin fata de cat mi-as fi dorit, somn pe care din greu ma chinui sa-l pastrez la macar 7 ore pe noapte si nici n-am mai zis nimic de citit. Noroc ca mai exista weekenduri pentru relaxare. Cat mai bine sa fie si o relaxare in natura.

In fine, pe foarte pe scurt, ce-am mai facut? pai am fost dupa cum mentionam si in trecut, in masivul Piatra Mare unde am urcat pe varf la 1844 prin ceata si o ploaie inghetata. Apoi am coborat cu bicicleta din muntii baiului in Azuga si apoi pana in Cimpina parcurgand 55 km, apoi am facut cateva trasee pe la lacul Sfanta Ana si prin Ceahlau in concediul muncitoresc, apoi am participat la „Prima Evadare” unde am parcurs cei 58 de km ai cursei pe teren offroad in 4h15min, apoi am mai facut o tura in Bucegi si tot asa.

Promit ca o sa revin si cu poze insa deocamdata vroiam sa va mai spun cate ceva in scris. Stiu ca pozele fac cat 1000 de cuvinte insa procesarea lor si inserarea in articole ia ceva mai mult timp pe care sper sa-l am cat de curand.

Ideea era sa va transmit ca se poate, ca dupa 7 luni de la terminarea antibioticului sunt ok dupa cum se vede in scurta descriere de mai sus. Adica, pe bune, sunt oameni sanatosi clinic care nu fac chestiile alea pentru ca nu pot. Asadar, exista viata dupa Lyme, chiar exista!  Inca o chestie, daca mananci vegetarian nu vei fi lesinat asa cum cred majoritatea oamenilor ci vei putea face ce am scris eu mai sus daca ai grija cat de cat la ceea ce mananci. Sigur, mai mananc din cand in cand cate un ou de gaina de tara, sa zic cam 4-5 pe luna pentru ca si dupa atata timp (aproape 20 de luni de cand am renuntat la carne si la 7 luni de cand am renuntat la tot ce inseamna lactate) inca nu reusesc sa echilibrez nutritiv 100% dieta si atunci mai bag cate un ou pentru vitamina B12 (pe care de altfel o si suplimentez cu ajutorul unui spray cu vit. B12).

Mai iau urmatoarele suplimente: coenzima Q10 120 mg / zi, gingko biloba 60 mg/zi, l-glutamina 2-3 g /zi, ulei de catina 1,8 g/zi, zinc 15 mg/zi si super rhodiola rosea 500 mg/zi, enzime digestive.

Nu mai mentionez de aportul de omega 3 din seminte de in ,argila, spirulina  si tot ce tine de aspectul nutritiv.

Fac sport in mediu organizat (sala de fitness) de doua ori pe saptamana: miscare anaeroba (cu greutati) – 70% din timp, miscare aeroba (bicicleta si alergat pe banda) – 30% din timp, sauna la 80 de grade tot de 2 ori pe saptamana si bazin. Incerc sa merg o data pe saptamana cu bicla la munca (2 x 20 km) si sa lucrez cu greutatile acasa inca o zi + weekendurile atunci cand ies in natura. Deci in medie, cam 4 zile pe saptamana fac sport intre 1 si 4 ore pe zi. Acum mi-am luat o coarda si desi sunt cam praf la sarit coarda, totusi perseverez ca sa inlocuiesc cu ceva mai placut cele 100 de sarituri matinale „pe loc” pentru punerea in miscare a limfei.

Si nu in ultimul rand sa nu uitam sa ne rugam si sa multumim Divinitatii pentru tot. Nu fac pe habotnicul, n-am pretentii de credincios, in fapt, cred ca sunt si posedat de duhuri necurate avand in vedere ca am o stare de agitatie cand intru in biserici, insa stiu ca exista cineva ce le oranduieste pe toate si mai stiu sa recunosc un text frumos si iacata! cum stateam eu asa intr-o seara si meditam la nemurirea sufletului, un gand mi-a venit subit in minte cum ca sa caut pe google acatistul de multumire. Acum cateva luni nici nu stiam ce-s alea acatiste si oricum, nu stiam nici dupa aceea vreunul insa l-am cautat pe acesta si nu mica mi-a fost mirarea sa descopar ceva miraculos care la prima lectura (a unui acatist) aproape m-a impresionat la lacrimi prin faptul ca se muleaza perfect pe ideea de panteism cu care ma identific destul de mult.

Daca nu ma credeti, iata un citat si mai jos linkul catre intregul text pentru cei care simt ca trebuie sa multumeasca.

M-ai adus in viata aceasta ca intr-un rai preasfant. Am vazut cerul ca un potir albastru si adanc, in azurul caruia canta pasarile, am ascultat fosnetul linistitor al padurii si susurul dulce – glasuitor al apelor, m-am infruptat din roadele bine inmiresmate si dulci, ca si din mierea cea parfumata. Ce bine e la Tine pe pamant si cata bucurie sa fii oaspetele Tau!

Slava Tie, pentru praznicul vietii;

Slava Tie, pentru buna mireasma a lacramioarelor si a trandafirilor;

Slava Tie, pentru felurimea cea desfatata a roadelor si a seminelor;

Slava Tie, pentru stralucirea de giuvaer din roua diminetii;

Slava Tie, pentru surasul desteptarii scaldate in lumina;

Slava Tie, pentru frumusetea zidirii mainilor Tale;

Slava Tie, pentru viata veacului acesta, prevestitoare a celei ceresti;

Slava Tie, Dumnezeule, in veci!

Link Acatistul de multumire

20/30/50

Cam asta e raportul intre alimentatie/sport/atitudine pe care ar trebui sa-l mentina orice om care vrea sa fie sanatos (sau sa se recupereze dupa boala).
Poate pe alocuri, in trecut,  a parut ca sugerez ca te poti vindeca doar prin dieta, alimentatie vegetariana, etc insa adevarul e ca nu te poti vindeca doar cu atat oricate sucuri de legume ai consuma, oricat de bio ai manca si oricate regimuri oshawa, gerson ai tine.

Din experienta ultimelor doi ani de la muscatura de capusa si din cea a celor 18 luni de vegetarianism (in care am mai cochetat cu ouale) pot spune ca dieta singura nu ajuta prea mult.
In schimb, tot din experienta am constatat ca sportul ajuta mai mult decat dieta dar ca nici el in mod singular nu poate face prea multe. Dieta + sportul insa reusesc sa-ti dea o stare de bine. Cand spun sport nu ma refer la trebaluit prin casa si nici macar la mers 5 km pe jos prin oras. Spun miscare sustinuta in care sa creasca ritmul cardiac si in care sa-ti misti toate articulatiile si toti muschii si asta MINIM 1 ora pe zi.
Inca am zile consecutive in care din motive ce tin de lipsa timpului (dedicat de cele mai multe ori serviciului si somnului) nu reusesc sa fac macar ora aceea de miscare zilnica si incep sa ma resimt. Devin rigid, articulatiile incep sa rugineasca si muschii sa fie mai reticenti la extensii. Uneori apar si dureri in corp. Cand revin cu sportul totul trece ca prin minune.

Eh, cele doua ne-ar tine pe linia de plutire, la 50%, intre sanatate si boala.
Insa ce ne-ar tine sanatosi doar prin simpla ei prezenta, fara a face sport sau a manca sanatos este atitudinea, psihicul, credinta, cum vreti s-o numim pentru ca in termenul asta inglobez tot ceea ce tine de viziunea asupra vietii, asupra lumii. Ii inglobez pe cei care rad din inima, care nu stiu sa urasca sau sa tina suparare, pe cei care nu pun la suflet si accepta fiecare problema ca o incercare a vietii care vine cu un mesaj (eventual), care nu-si dau sanatatea pentru bani, care nu se incarca obsesiv cu griji si probleme, care si-au rezolvat frustrarile, problemele din trecut si traiesc impacati cu prezentul, pe cei care nu au asteptari exagerate de la propria lor fiinta s a m d
Dovada clara ca doar prin simpla atitudine pozitiva poti ramane sanatos o dau toti cei care isi bat joc de corpul lor prin sedentarism ce uneori trece de 1-2-3 decenii si printr-o alimentatie haotica dar care totusi prin ras, voie buna, credinta intr-o fiinta superioara care are grija de ei, detasare in fata problemelor raman sanatosi sau se vindeca (de cate ori n-am auzit de „vindecarile prin har”?).

Asa ca da, un vegetarian sportiv poate sa se imbolnaveasca sau sa nu se vindece la cel mai mic dezechilibru intre dieta si sport la fel cum un om pozitiv poate sa capete o boala urata in urma unui factor stresor (cati n-au facut cancer desi erau persoane foarte optimiste?) daca nu puncteaza si la celelalte criterii, asa ca ideal e sa nu ne multumim cu limita de 50% ci sa incercam sa punctam in toate privintele.

Asta inseamna ca ok, nu e obligatoriu sa renunti la toate alimentele asa zise rele insa macar la jumatate din ele tot trebuie sa renunti si astfel primesti un scor de 10%, daca faci sport macar jumatate din cat ar trebui, primesti 15% or asta inseamna ca pe latura psihica trebuie sa fii ok mai mult de jumatate. asta inseamna sa reduci la jumatate stresul, gandurile rele, fricile, sa ierti cat poti de mult, sa multumesti si sa iubesti, sa scapi de gandurile irationale generatoare de emotii negative si sa te incarci cu ganduri pozitive. Nu dintr-o data ci macar jumatate pentru inceput.

Am facut un exercitiu impreuna cu al meu coleg S. si am evaluat subiectiv punctajul pe care l-ar obtine cativa dintre colegi si toti au iesit cam la limita de 50%.
Cred ca ar fi un exercitiu bun sa vedem fiecare, subiectiv evident, cam pe unde suntem.
Pentru ca-s gazda, incep eu si am zis ca in momentul asta as fi pe undeva pe la 15/15/25 deci undeva pe la 55% si exact asa ma simt: am obtinut o sanatate cat de cat, ma simt bine insa e o sanatate fragila deocamdata caci nu-mi mai permit sa trandavesc si sa urc cu liftul la metrou si nici nu-mi mai permit sa ma stresez aiurea.

Raportul asta de 20/30/50 e doar supozitia mea bazata pe experienta de pana acum si pe ceea ce am vazut (citit si auzit) la altii. Evident ca pentru o alta persoana raportul ar fi 30/30/40. De exemplu, am pus pentru dieta 20 % pentru ca n-am remarcat la mine modificari in starea fizica atunci cand mai am derapaje alimentare (gen mancat in dorul lelii un covrig de la brutarie sau cate un dulce cu zahar alb – gen kombucha sau fursecuri).

Da, ma bucur ca am apucat sa scriu despre asta (in ultima vreme am avut putin timp liber) ca sa inlatur cumva ideea ca as fi habotnic cu mancarea. Stiu ca pentru multi e greu sa renunte la unele chestii asa ca vestea buna pe care o aduce acest articol e ca nici nu trebuie s-o faca atat timp cat puncteaza intens la celalate aspecte.

Inca un exemplu si gata, din pct meu de vedere, o doamna trecuta de 60 de ani care are o talie ce nu-i mai permite alergarea, aerobicul, bicicleta, etc poate sa se fie sanatoasa doar prin dieta si atitudine fara sa faca vreun pic de sport la fel cum cineva care n-are bani pentru o alimentatie „trendy” tip bio poate sa fie sanatos doar prin sport si psihic.
Depinde si cat de rau sunteti si in functie de asta efortul trebuie sa fie mai mare si sa se puncteze obligatoriu la toate capitolele.

Deci care e punctajul vostru?

Iesiri, Iesiri, Iesiri

Mi-au placut mereu iesirile de orice fel. Insa ca om sanatos n-am fost niciodata pe deplin constient de acest dar pe care il primim atunci cand ne incarcam retina cu imagini ce raman acolo si in creier dincolo de timp si spatiu.

Candva, in metrou era o reclama care spunea: „o calatorie este o lectie de viata„, un alt citat prins din zbor suna cam asa: „sa nu lasi sa treaca nicio zi fara sa vezi/sa citesti ceva frumos„.

Poate ca viata asta ne-a limitat pe multi, sanatosi dar si bolnavi, sa primim des lectii de viata sub forma calatoriilor sau sa vedem in fiecare zi ceva frumos insa acele momente care totusi le traim, mai rar sau mai des, ne fac constienti ca ele chiar sunt un Dar si ca ar trebui sa-l apreciem si sa invatam ceva din el.

Imediat dupa ce am iesit din conul de umbra al primelor 6 luni de antibiotic (mai greu de dus pe picioare la modul sportiv) am inceput sa am acea senzatie ca sunt cu adevarat norocos de fiecare data cand ies sa calatoresc, cand simt si vad ceva frumos.

Inainte nu aveam senzatia asta. Poate ca faceam totul prea mecanic, poate ca drumetiile treceau doar „vazand” nu si „simtind”. Acum totul s-a schimbat, mai intai simt si apoi vad. Unde e mai frumos sa simti decat in natura?

Poate ca in subconstient aveam nevoie sa mi se intample asta. Ca toti ceilalti m-am tot intrebat de ce eu? ca doar stateam acolo cuminte in banca mea si-mi vedeam de ale mele fara sa fac rau nimanui. Atunci tot eu imi raspund ca poate trebuia sa-mi schimb alimentatia, sa cunosc si alti oameni, sa invat iarasi sa iubesc oamenii macar atat de mult precum iubesc animalele, poate sa reiau legaturile cu forta superioara care ne conduce destinele, in mod cert sa simt si sa rad…cu sinceritate!

Se spune ca boala ramane cu tine pana cand simti ca ai facut toate schimbarile necesare. Poate sa para desuet insa nu vreau si nu pot sa cred ca totul se rezuma la o bacterie, trebuie sa si schimb ce e de schimbat.

Deocamdata simt ca inca mai e de schimbat, inca mai e de invatat si de pus caramizi. Daca boala ar pleca acum probabil as ramane cu multe lucruri neslefuite. Poate ca mi-ar parea rau din cauza asta.

Nu zic ca nu vreau sa plece dar nici sa ramana. De fapt, a inceput sa-mi fie indiferenta. Vreau ca lucrurile sa curga cat mai natural astfel incat la sfarsit totul sa fie un castig pe toate planurile.

Pentru ca vorbeam de calatorii, ultimele trei weekenduri am avut o activitate sustinuta in ale bicicletei si turelor pe munte.

Intai a fost tura pe bicicleta alaturi de doi ciudati „non-boreliosi” (de parca ar exista si d’astia… 🙂 ) de aprox. 48 de km intre Valenii de Munte si Slanic Prahova (p.1-p.9), prin livezi cu meri, drumuri de tara, asfalt si munti de sare. Prin locuri de care habar n-aveam ca exista si pe platouri asfaltate care ofera o imagine de ansamblu asupra subcarpatilor de curbura. Tura terminata cu o pizza vegetariana exceptionala la un restaurant din Valeni cu vedere spre dealurile inverzite inca.

Apoi l-am luat pe colegu’ cu lyme si i-am propus sa urcam iarasi in Bucegi pe Valea Seaca dintre Clai(p.10 – p.21), o vale usoara (incepe la altitudinea Busteniului ~ 950 m si se termina pe la 1800 m in Brana lui Raducu), usor vizibila de oriunde de pe valea Prahovei ca fiind valea dintre cei doi piloni mari (numiti Clai) care stau de garda versantului Estic. Aici culorile toamnei deja isi facusera aparitia si nu mica ne-a fost incantarea sa vedem acel rosu inefabil in care se poate transforma un copac verde. A fost o tura tihnita, lejera, plina de voie buna si de leneveala la soare atunci cand am iesit din umbra vaii si am dat de soarele cald al amiezei. Prima tura in care nu mai m-au durut genunchii (in exteriorul lor) desi coborarea pe brana lui raducu si apoi pe jepii mici a fost destul de lunga. Secretul a stat intr-un mini tratament homeopat cu pastilute de Arnica, de concentratie mai mare si Rhus Toxicodendron cu o concentratie la fel de mare. Am urmat o saptamana tratament intensiv cu pastilutele astea si apoi de intretinere se mai ia cate o doza cu jumatate de ora inainte de inceperea coborarii de pe munte. Am fost absolut placut surprins sa nu mai simt nicio durere!

A treia iesire si cea mai recenta a fost in Bucegi iarasi unde am incercat sa facem ceva mai tehnic si mai intensiv (de dragul vremurilor de demult): Valea Galbinele si Hornul Coamei (p22-p35). Totul a decurs neasteptat de bine, pana si pasajele de cataratura le-am trecut fara probleme fizice, pozitii ca „tarat” ca rama si strecurat prin hornuri fiindu-mi absolut la indemana. Acum parca nu mi se mai pare chiar asa ireal sa-mi amintesc cand povestea dl. dr. Iosif Szanto ca a facut creasta Fagarasului (intre 70 si 90 km de creasta in functie de traseul ales) dupa ce s-a vindecat de Lyme. Ideea e ca se poate! trebuie doar suficienta vointa, rabdare, dedicare si incredere. Ba chiar pentru ca partenerii cu care am fost in aceasta ultima tura sunt mult mai sportivi decat obisnuiam eu sa fiu, a trebuit sa incerc sa ma tin dupa ei si am reusit fara probleme. E redundant sa povestesc ca n-am avut simptome de niciun fel si ca atunci cand efortul este ceva mai intens si transpir mult ma simt excelent! Ma intreb ce explicatie au gurile rele pentru trecerea asta de la ameteli, probleme de concentrare, dureri articulare, lipsa de energie la traseu de 11 ore cumulate pe grad de dificultate 1 B in alpinism. Efect placebo?

Cred ca LLMD ar trebui sa prescrie pacientilor iesiri dintr-astea! Ma ofer eu ghid!:)

Nici in aceasta tura durerile de genunchi n-au mai aparut facandu-ma sa cred ca acele remedii au fost chiar bune pentru acea tendinita pe care probabil am avut-o. Cum problema asta nu e doar a boreliosilor ci a multora care merg pe munte (din cautarile pe google asa reiese) m-am gandit ca ar fi util sa incerce sa se adreseze unui medic homeopat pentru a primi un tratament personalizat si dozat pe problemele lor.

Cum nu mai e mult si o sa vina frigul ‘al mare, am mare nevoie sa inlocuiesc efortul asta sustinut cu altceva. E drept ca obisnuiam sa mai merg si iarna pe munte insa acum trebuie sa am mai mare grija la tratament si recuperare si nu mai merge sa ma expun la nopti in refugiu la – 6 grade si vant de 100 kmph. Nu ca nu mai mi-ar placea sa stau in sacul de dormit de iarna cu un ceai negru cu rom aburind intre maini asteptand sa se faca supa la primus insa toate la timpul lor. Ma tot gandesc la o variant mai urbana: o sala de fitness…

Oricum, iesiri, iesiri, iesiri, sport, sport, sport!

 

 

 

Sportul & borelioza Lyme

Am tot mentionat de-a lungul timpului efectele miraculoase ale activitatii fizice insotita de o respiratie corecta asupra simptomatologiei mele. Am spus inca de atunci cand miscarea fizica sa rezuma in cazul meu la doua sedinte a cate 20-30 de minute de exercitii statice in casa, streching sau pillates x 4 ori pe saptamana ca ma simt mult mai bine psihic si fizic dupa un efort sustinut.

De altfel, efectele sportului nu-s ceva nou in cazul meu. Nu pot sa uit starea de beatitudine pe care o aveam dupa o alergare lunga in parc sau cum imi descarcam nemultumirile legate de scoala la sala de judo in urma cu 1000 de ani, eliberandu-mi psihicul.

Desi constitutia mea fizica e mai degraba uscativa, cam toata viata am facut sport (cu mici pauze in perioada facultatii care mi-a mancat zilele si timpul) si cred cu tarie ca in Lyme-ul cronic sportul joaca un rol decisiv indiferent de ce spun unii sau altii.

Asadar, problematica sportului in Lyme! …pentru ca evident si aici e o problema!

Omul sanatos, cand se stie sedentar si foarte lenes, tinde sa te contrazica tot timpul in legatura cu sportul, sa faza bâza de tine si sa nege efectele sportului tocmai pentru ca strugurii sunt acri cand nu ajungi la ei. De altfel, sunt convins ca o mare parte din bolnavii de orice natura din Romania sunt ultra-sedentari (uneori justificat, alteori nu).

In lyme, boala te stoarce de energie (cel putin in primele luni de tratament) si multi sunt la fel de activi precum e untul topit – „si tu-mi spui sa fac exercitii de streching, baietica”? si ii inteleg insa sport se cheama si cand faci cateva rotiri de brate, de trunchi, de cap si cateva fandari pe genunchi, genoflexiuni insotite de respiratii ample si complete pentru inceput. nu trebuie sa fii atlet de performanta pentru a se chema ca „faci sport”.

dr. Burrascano Jr. si alti medici din State ar spune NU exercitiilor aerobe in lyme (adica cea „cardio” in limbaj popular sau „acel tip de sport in care oxigenul este necesar in procesul metabolic„) dar incurajeaza si ei miscarea anaeroba (in special lucrul cu greutati pentru tonifierea muschilor).

Explicatia lor e cum ca un ritm mai intens al inimii si plamanilor ar accelera distribuirea bacteriilor prin organism si ar usura treaba spirochetelor de a patrunde prin bariera hematoencefalica.

O alta explicatie ar fi faptul ca sportul suprima productia de celule T extrem de utile in lupta cu bacteriile. Teoretic, la un om normal, dupa trei pana la 24 de ore de la efortul fizic productia de celule T revine la normal si chiar se intensifica rezultand un sistem imunitar mai puternic. Se pare ca in cazul pacientilor imunodeprimati acest fenomen nu se mai intampla si atunci daca faci sport rezulta ca-ti omori armele de lupta cu infectiile cronice.

In plus, in cazul efortului intens si de lunga durata (>1,5 ore) intins pe perioade lungi de timp, efectele imunosuprimante ale sist. imunitar ar putea tine chiar mai mult.

In concluzie, stresul cauzat de exercitiile fizice induce o redistribuire substantiala a celulelor T in interiorul organelor limfatice si non limfatice. Se poate presupune ca acest efect poate intari vigilenta sistemului imunitar. Totusi, alte investigatii sunt cruciale pentru a obtine informatii mai aprofundate despre aceste procese.

Pana aici am spune: „wow! e chiar primejdios sportul, de maine stau numai in pat si ma uit la tv iar cand utilizez metroul folosesc liftul de handicapati sa nu-mi deranjez sistemul imunitar„.

…si totusi cu totii acceptam ca lucrurile nu stau chiar asa. Stiintific vorbind inca nu se cunosc multe despre influenta sportului asupra felului in care mecanismul uman functioneaza (se apreciaza doar ca atletii de performanta sunt mai vulnerabili in fata infectiilor acute)

Tind sa fiu de acord elucidandu-mi astfel nelamurirea de ce eu, „maratonistul alpinist cioban aviator” am cazut asa repede prada simptomelor lyme, (nb. 3 saptamani de la muscatura) – pentru ca probabil am exagerat cu sportul fara o alimentatie corespunzatoare!.

Sau poate ca n-am exagerat  avand in vedere ca am tot cautat cazuri similare pe net si am descoperit ca-s o gramada de sportivi (inclusiv ultra-maratonisti) loviti de lyme.

Cum prevenim prin alimentatie o posibila imunodeficienta cauzata de sport?

– crescand ponderea anti-oxidantilor in alimentatie (un studiu dublu-orb a aratat ca patru saptamani cu suplimentare pe cale orala a vitaminei C – 500 mg pe zi si vitamina E 400 UI pe zi a avut efecte semnificative de stopare a imunosupresiei pe baza de exercitii fizice)

– crescand cantitatea de carbohidrati

– crescand cantitatea de apa consumata zilnic

Cum crestem un pic energia pentru sport? prin coenzima Q10 si prin l-carnitina, doua produse care furnizeaza prin compusii lor energie la nivel celular.

Ca si in cazul alimentatiei, o mare parte din nerespectarea unui regim de antrenament vine din necunoasterea proceselor din spatele acelei alegeri. Acelasi lucru e si in cazul sportului. Daca am cunoaste ceva mai mult din procesele ce au loc in corp atunci cand facem sport, poate ne-am schimba viziunea asupra sportului.

N-o sa tin un curs despre ce se intampla in corpul uman cand facem sport (nici macar cercetatorii nu s-au pus de acord) insa voi spune ce am mai gandit eu de-a lungul bolii si a sportului (nu stiu in ce masura am dreptate cu enunturile dar asa mi le-am imaginat eu):

– daca fac sport si transpir elimin toxine super repede si eficient pentru ca pielea este cel mai mare organ din corp. dus dupa aceea si odihna = perfect!

– daca fac sport am mai multa energie

– daca fac sport,  sangele vascularizeaza mai bine intregul organism si antibioticul o sa ajunga mai repede si mai concentrat in zone in care n-ar ajunge la 60 bpm

– daca misc tendoanele, articulatiile si tot corpul poate ca borreliile se vor muta din locurile alea si eventual or sa iasa in sange, ma gandeam eu ca dupa 1000 de flexari ale genunchiului in timpul unei ture pe munte, se mai rup din biofilmele alea din lichidul sinovial, poate… 🙂

– daca fac sport automat temperatura corpului creste lucru iarasi nu foarte pe placul spirochetelor

– sportul stimuleaza si digestia si ajuta la eliminarea toxinelor rezultate in urma antibioterapiei

– miscarea in general favorizeaza circulatia limfei care neavand o „inima” sa o pompeze prin tot organismul, are nevoie de contractia musculara care se obtine prin …sport! miscarea limfei inseamna detoxifiere.

Din experienta mea, a Scepticului si a lui Mr. M pot spune din ce am experimentat pana acum ca: daca nu facem sport zilnic (sau o data la doua zile desi unii NU FACEAM nici macar la doua zile :p ) avem slabe senzatii de muschi rigid, mici dureri la gat, de umeri si in general de articulatii. Cum spunea si Scepticul „ma cam doare cotul, azi am stat doar la calculator, niciun fel de miscare fizica„.

Tipurile de miscare in care m-am simtit cel mai bine: mers-urcat-plimbat, bicicleta si in general miscarile ce necesita o respiratie accentuata. La inceput mi-e greu dar cand se regleaza respiratia, ma simt excelent!

La miscarile ce necesita descarcare mare de energie fara efort aerobic ma simt destul de rigid si inconfortabil, la fel si Mr. M. spre exemplu catararea/escalada, ridicat butelia de aragaz :)) , carat greutati mari in maini.

Oarecum contrar deci spuselor lui Burrascano….

Ce-as vrea sa incerc mai mult pentru respiratie ar fi inotul. As mai vrea sa-mi iau si un pulsometru ca sa incerc sa nu trec cu miscarile  „cardio” de 110-120 bpm.

Tu faci miscare si cum te-a ajutat in ameliorarea simptomatologiei?

*****UPDATE(prin amabilitatea dlui Silvian Guranda)******

Dr. Călin Mărginean – Exerciţiul fizic

Dr. Doru Laza (prof. educaţie fizică Marin Plopşoreanu)
http://blip.tv/file/get/Farulsperantei-SanatoriulEden9921.flv
http://blip.tv/file/get/Farulsperantei-SanatoriulEden10803.flv

Sanatoriul EDEN (dr. Doru Laza) – terapii, kinetoterapie, arta culinară, ora medicală

10 video gratuite

http://www.lyme.ro/resurse/laza/