[Tura pe munte]Rasuciri si torsionari in Valcelul Portitelor

Trecusera deja doua saptamani de inactivitate alpina si cum sambata eram ocupat cu „batutul” nucului si cu „primenirea” jgheaburilor pentru iarna, am hotarat sa merg duminica pe munte orice ar fi. Trebuia sa-mi iau PASTILA ALPINA!

Ca de fiecare data cand incerci sa pleci pe undeva, te lovesti de opozitia posibililor parteneri de drumetie  cam de acelasi nivel cu tine. Scepticul e pe la tara de trei luni, Dl. M n-avea chef asa ca am apelat la oameni sanatosi si abia cu mari probe de persuasiune am reusit sa gasesc o persoana dornica de o vale alpina: Valea Bucsoiului + Valcelul Portitelor + Creasta Balaurului in Bucegi.

Asadar, duminica la 5:00 suna ceasul si ca de fiecare data cand trebuie sa plec si e noapte afara, am o energie iesita din comun gandindu-ma ce frumos e sa conduci la orele 6 duminica prin Bucuresti cand doar taximetristii somnorosi mai ocupa soseaua.

Mananc „miraculoasa” mancare recomandata de dr. Calin Marginean pentru „energie”: hrisca cu boia dulce, sare si ulei de masline, iau bulinele din dotare si plec.

In traseu am intrat in jur de orele 9:00. La cab. Gura Diham nu era mai mult de 1 grad insa prea putin simti frigul cand incepi sa urci panta enorma cu care incepe traseul. Mereu am urat genul asta de plecari pe traseu pentru ca te prind nepregatit si neincalzit si scot untul din tine. Noroc ca dupa vreo 20 de minute de urcare panta se indulceste si devine aproape drum plat si lat spre cab. Poiana Izvoarelor unde ajungem in jur de orele 9:45. Pe traseu n-am mai vazut niciun izvor brazdand poteca desi in alte vremuri, se putea intelege perfect de ce zona e numita a „izvoarelor”, cred ca erau nu mai putin de 20-25 de izvoare pe aceasta portiune de traseu. Acum, niciunul 😦

Mereu mi-a placut sa ajung la cab. Poiana Izvorelor pentru ca soarele diminetii bate fix in aceasta poiana si te incalzeste chiar si iarna. Stam 15 minute, mananc o banana si iau niste coenzima Q10 120 mg si 1,5 g de spirulina. Tot reteta dr. Calin Marginean pentru energie pe munte. Ce-i drept avusesem suficienta vlaga pana aici. In cei 2 L de apa din spate mi-am stors o lamaie intreaga pentru a inlocui eventualii electroliti pierduti. Deja simt ca am adaugat ceva in plus mersului pe munte. Nutritia!

De la cabana ne indreptam spre punctul numit Pichetul Rosu (in jur de 1400 m) unde pe vremuri exista o unitate militara actualmente desfiintata. Portiunea asta de drum se face in 10 minute si e de fapt o promenada. Nici nu sui, nici nu cobori. E „cel mai frumos drum de munte” in viziunea multor colegi alaturi de care am batut drumul ala. In acelasi timp, masivul Bucsoiul incepe sa ni se arate cu „palnia” lui ce colecteaza zapada din platou si o „arunca” in Valea Rea sub forma de avalanse.

De aici imi amintesc din turele trecute ca incepe un urcus scurt pana in Poiana Bucsoiului unde ajungem intr-adevar destul de repede.

Din nefericire, in perioada asta a anului soarele nu mai urca asa de mult pe cer si ramane ascuns in spatele crestelor lasand astfel permanent vaile nordice in umbra. Astfel ca in poiana Bucsoiului punem casca in cap sa nu ne loveasca vreo piatra dislocata de capre negrele ce zburda prin astfel de locuri, mananc (iarasi) combinatia: miez de dovleac, miez de floarea soarelui, polen crud, curmale, stafide, caju si miere si ii dau bice.

Nu dupa mult timp, cam 20 de minute, ajungem la confluenta celor doua valcele de pe stanga vaii Bucsoiului: valcelul Portitelor si cel al Grohotisului.

Cum valcelul Grohotisului nu ne incanta cu denumirea, alegem sa urcam pe cel al portitelor imaginandu-ne ca este vorba de multi bolovani blocati in peretii vaii pe sub care treci ca sa depasesti obstacolul.

In mare chiar asa a si fost. Multe dintre ruperile de panta (saritori) se abordeaza intrand practic in micile grote formate de bolovanii incastrati intre peretii vaii.

Initial crezusem ca obarsia acestui valcel e mai joasa decat a vaii Bucsoiului insa in final s-a dovedit ca iese in creasta pe la vreo 2100 m. Astfel fiecare saritoare noua era abordata cu intrebarea: „mai e? am inghetat!”

Si intr-adevar, era destul de frig in valea umbrita. Noroc ca aveam haine groase la mine.

Cand credeam ca totul e pe terminate si trebuie sa iesim in creasta insorita, dam de cea mai mare rupere de panta a vaii: um amfiteatru cu pereti inalti care blocheaza valea dand astfel si gradul alpin al vaii: 1B.

Pe peretii din fata sunt doua hornuri inalte de vreo 20-25 de m. Il studiem pe cel din dreapta si nu ne place, vedem un soi de traverseu pe partea stanga a amfiteatrului si nu ne place pentru ca e prea expus si nu avem de ce sa ne asiguram. Asa ca mizam totul pe hornul din stanga. Curios, urc eu pe primul prag si vad ca hornul urca in continuare printr-un spatiu ingust unde abia daca incap in latime asa ca sunt nevoit sa intru in lateral. Spatiul e super stramt si nu reusesc sa-mi blochez picioarele intre peretii hornului si sa incep sa urc impingandu-ma in picioare si „taraindu-mi” spatele de peretele opus (un soi de ramonaj). Ma caznesc, ma rotesc in toate felurile si nu reusesc. Desi observ totusi o stare psihica mai buna in comparatie cu turele trecute las partenerul sa incerce si el avand o conformatie subtirica si migniona. Evident ca reuseste. Imi arunca sfoara si ma asigura la unul din pitoanele de deasupra hornului. Urc si eu cu mare chin si cu gafaieli accelerate.

Strangem coarda si in nici 20 de minute vedem in sfarsit cat de aproape sunt stancile luminate de soare. Este ora 15:00 si iesim in sfarsit in Strunga Portitelor, in soarele caldut al toamnei.

In fata se vede Creasta Morarului, undeva in dreapta sus se vede statia meteorologica de la Vf. Omu si sub noi intreaga imensitate a vaii Morarului. Din nefericire n-am avut inspiratia sa si fotografiez limitandu-ma doar la „dintele” din poza de mai sus.

Aici luam masa de pranz 🙂 Salata de vinete pe paine,  salata de legume si in final niste nuci.

Pornim coborarea pe creasta Balaurului care este un nesfarsit vals cu poteca ce ba apare, ba dispare:

Curand, dupa o balaureala mai ceva decat creasta Balaurului prin hatisul vegetatiei abundente, pierzand si gasind de cateva ori poteca, ajungem in „zona sigura” in poiana Morarului de unde avem parte de cea mai frumoasa perspectiva asupra Acelor Morarului:

De aici urmam marcaj triunghi rosu pana la Pichetul Rosu si facem cale intoarsa pe unde am venit.

Iesim din padure cu 10 minute inainte sa se intunece complet, pe la orele 18:50.

Fara simptome, fara depresie, griji si probleme. Doar …fericit!

Evident, ajuns in civilizatie m-au pocnit iar diverse simptome de am si inceput sa ma enervez si mi-am tot zis ca o sa-mi petrec viata intr-un sport continuu. O sa fug pana la bucatarie, o sa fac exercitii cu butelia, d’astea…

Pana o sa reusesc sa ma mut definitiv pe munte!!

Si evident ca acum cand am scris raportul asta de tura m-am gandit daca o sa demotivez pe cineva sau daca o sa incurajez. Mereu am problema asta. N-as vrea sa starnesc reactii de genul: „ia uita-te si la asta cum le face in ciuda celor cu lyme care nu pot sa iasa in natura” ci doar sa arat ca totusi se poate face orice daca incerci. E drept ca daca n-as fi trecut prin boala poate ca as fi urcat si Matterhornul ala pe care il programasem in 2011 si Jungfrau si multe altele insa e bine sa ne multumim cu ce avem.

Apoi am vazut si un clip care mi-a ajuns intamplator in mesagerie cu o echipa de trei alpinisti care catara un perete „big wall” (de 1000 m diferenta verticala) DESI fiecare are cate un membru lipsa. Ba chiar unul dintre ei nu are bratul drept!! si totusi catara!

Poate ca nu vei mai ajunge sa faci aceleasi lucruri pe care le-ai fi facut sanatos fiind insa merita sa lupti pentru firimiturile alea de la masa uriasilor care te vor satura cu prisosinta!

Zilele Ştiinţifice ale Institutului Naţional de Boli Infecţioase “Prof. Dr. Matei Balş”

Georgiana (G.) a fost printre cei prezenti la acest eveniment.  A considerat ca cele spuse acolo trebuie cunoscute si de cei care nu au fost prezenti asa ca mi-a trimis transcriptul principalelor idei expuse zilele trecute precum si inregistrarea prezentarilor pe care am urcat-o pe youtube.

Redau mai jos textul Georgianei careia ii multumesc in numele tuturor 🙂

Nu uitati sa cititi si comentariile

Am fost, am vazut, mi-a placut. Cele doua prezentari realizate de dr.  Armin Schwarzbach și dr. Carsten Nicolaus, Germania privind complexitatea bolii Lyme Chronic- indentificare, diagnostic, tratament-. Pentru cei ce nu inteleg limba engleza, listarea principalelor idei.

Enjoy the conference!

G.

“Diagnostic novelties of chronic Lyme/Neuroborreliosis – Dr. Armin Schwarzbach, Germany”

Au fost prezentate principalele metode de indentificare a bacteriilor ce provoaca Lyme Chronic si implicit neuroborrelioza si problemele ridicate de aceste teste. Necunoașterea și neacceptarea acestor probleme pot conduce la un diagnostic gresit.

Testele ELISA si Westernblot

Problemele diagnosticării isi au orginiea in US. Există două metode clasice- ELISA si Westernblot. Testul ELISA, este un test de screening si este singurul platit de sistemele de sănătate, testul de confirmare-Immunoblot (Westernblot) nefiind acoperit de asigurări. Noi am descoperit prin cazurile noastre, ca și altii ca Immunoblot este un test mult mai specific fața de ELISA, ceea ce implica o pozitivare mult mai mare a Immunoblotului comparativ cu ELISA. Comparand diferite kituri de identificare, s-a consatat ca exista riscul ca peste 60% din pacienti sa fie diagnosticati gresit, ei prezentand ELISA negativ, indiferent de producator.

In stagiul cronic, am descoperit ca aproximativ 40% din pacienti nu au anticorpi luand in considerare incluziv testele Immunoblot, 28% aveau doar IgG pozitiv,  22% IgM si IgG poztiv   și  doar 10% doar IgM . Nu suntem singurii care realizam aceste cercetari stiintifice, mai exista diferite nuclee, printre care si cel din Polonia ce a demonstrat ca doar 53% din pacientii lor au prezentat ELISA pozitiv, grupul stiintific din Cehia a diagnosticat mai multe cazuri de borrelioza folosind Immunoblot, pacientii avand testul ELISA negativ.  Pacientii Lyme cronic dezvolta de cele mai multe ori o stare puternica de imunosupresie, sistemul imunitar neputand produce anticorpi. De aceea, in cazurile cronice, este vitala folosirea Westernblotului.  Literatura de specialitate  este plina de cazuri de Lyme cronic ce nu au dezvoltat anticorpi

Studiu de caz (2005) : Pacient, 43 ani,  parestezii în piciorul stang, pierderea vederii la ochiul stang, fibromialgie, toate testele au fost negative- nu s-au gasit anticorpi in lichidul cefalo-rahidian, testele ELISA SI WB negative, iar pacientul a primit diagnosticul de scleroza multipla, fiind tratat cu croticoizii, iar starea acestuia s-a inrautatit zilnic. Pacientului i s-a realizat testul LTT – testul de transformare limfocitara- indicandu-se prezenta activa a proteinelor specifice, scorul CD57 la rândul lui fiind extrem de mic, indicand o infectie cronica cu Borrelia. Pacientul a fost tratat 8 saptamani iar la sfarsitul tratamentului acesta a fost vindecat, scleroza multipla a disparut, iar testele LTT, CD57 si PCR s- normalizat. In cazul acestui pacient diagnosticul a fost de neuroborrelioza cu simptome (asemanatoare) de screloza multipla si nu altceva.

Legat de prezenta/absenta anticorpiilor- IgM si IgG din lichidul cefalo-rahidian: am auzit si  in prezentarea de mai devreme ca prezenta anticorpiilor in lichidul cefalorahidian este obligatorie pentru diagnosticul de neuroborelioza. Nu este adevarat, absenta acestor anticorpi nu dovedeste absolut nimic, si testul in sine nu dovedeste nimic. Exista suficienta literatura stiintifica bazata de cazuri clinice ce au demonstrat reactii fals negative  IgM si IgG in lichidul cefalo-rahidian in cazurile cronice.

Despre Immunoblot (pe care sper ca l-ati vazut cu totii): acesta prezinta benzi specifice si mai putin specifice. Noi folosim in clinica noastra kiturile de testare de la EUROIMMUN. Aceste kituri sunt cele mai specifice, pana la 95%  procent de specificitate insa problemele puse de testele Imunoblot nu sunt cele de specificitate ci cele de senzitivitate. De aceea, eu intodeauna verific si prin LTT- o tehnica moderna ce reflecta activitatea celulelor T in cronic lyme, si sub influenta altor virusuri ce provoaca diferite boli, iar testul a fost aprobat in Mai 2011

CD57- analizează celulele de tip ”natural killers” si reprezinta un marker pentru inflamatie de tip cronic, nu este 100% specific pentru Lyme, insa noi gasim la pacientii cu Lyme un scor destul de mic, exista cateva studii insa cercetarile nu au fost dezvoltate foarte mult in aceasta arie

PCR- cercetarile au dovedit ca aceasta tehnica prezinta un procent de senzitivitate mult mai mic decat WB, daca nu ai un PCR pozitiv, acest fapt nu exclude infectia de tip Lyme

Legat de tratament, nu trimiteti pacientii acasa dupa două săptămâni de terapie, acesta trebuie verificat.

Co-infectii: Nu se poate spune un număr exact de co-infectii posibile insa putem aminti de Babesia, Bartonella, Ehrlichia/ Anaplasma, Chlamydia, Rickettsii, Mycoplasme si viruri.  O bacterie la care ma opresc acum si care este intalnita foarte des este Chlamydia pneumoniae, parazit intracelular ce se raspandeste inclusiv prin aerul pe care il respiram, se poate transmite de la om la om, insa se poate gasi si in capuse, alaturi de Mycoplasme, dovedit prin studii.  Simptome: tuse, simptomele specifice gripei, stare de anxietate,pneumonie, etc. Există numeroase studii ce au dovedit prezenta Chlamydiei in Alzheimer, SM, Fibromyalgie, Sindromul Oboselii Cronice, Artroscreloza, Autism. Intrebarea care se pune este daca singura Chlamydia este implicata in toate aceste procese infectioase sau si Borrelia. De aceea noi facem toate aceste teste pacientilor pentru co-infectii, LTT, ELIspot,  Chlamydia IgA, IgG. Studiile au indicat ca infectia cu Chlamydia este implicata in accidentele ischemice, infectia fiind prezenta la 60.8%  dintre pacientii investigatii, IgA fiind pozitiv, ceea ce eu consider ca este foarte interesant.

Simptome: Fiecare pacient ce pe prezinta la noi i se face un check-list al simptomelor, deoarece si fiecare infectie prezinta  si simptomatologie specifica, pe langa cea comuna mai multor bacterii. Apoi se realizeaza analizele.

Studiu de caz:  Pacient ce prezenta dificultati de concentrare, probleme legate de memorie, dureri in corp, dureri in articulatii, probleme la inima, tuse, dureri puternice de cap, oboseala, dureri musculare. Am făcut un check-list si multe din simptome se potriveau Chlamydiei si Ehrlichiei. Testele au indicat infectie cronica cu Chlamydia si Ehrlichia. De asemenea, pacientul a dezvoltat si simtomatologie auto-imuna, dovedita prin ANA ( anticorpi antinucleari). Pacientul sufera de infecție multiplă, am trimis la mai multe laboratoare si pe langa Chlamydia si Ehrlichia, era prezenta si Borrelia Burgdoferi. Legat de cele doua coinfectii, la 60% din pacientii infectati cu Borrelia am găsit co-infectare activa  cu Chlamydia (IgA pozitiv).

Trebuie realizate mai multe teste pentru a vedea exact cu ce este infectat pacientul, deoarece Lyme&Co este un camelon si este foarte greu de prins. Tratamentul trebuie gandit pentru fiecare tip de infectie

Concluziile din studiile mele

1.       Senzitivitate ELISA in Lyme Cronic: 32-42% in functie de producator

2.       Senzitivitate Immunoblot (WB):  60%

Ceea ce arata ca de fapt ELISA ofera foarte multe raspunsuri false, fiind un test inutil. Absenta anticorpilor si proteinelor nu exclud o infectie cronica de tipul Lyme &Co. Persistenta IgM reprezinta un semn de infectie cronica

3. Absenta anticorpilor din lichidul cefalo-rahidian nu exclude absenta infectiei. Testele din LCR indica destul de des rezultate fals negative.

4. Mai mult de 80% din pacientii clinicii sunt co- infectati cu mai bacterii si virusuri, iar sub o simptomatologie complexa se pot ascunde mai multe bacterii ca de exemplu Babesia, Bartonella, Chlamydia, Ehrlichia/ Anaplasma, Rickettsia, Mycoplasma

5. Pacientii trebuie testati pentru fiecare co-infectie prin mai multe teste inainte de a decide schema de tratament. Atentie la pacientii ce dezvolta simptomatologie auto-imuna.

“Therapeutical standards of chronic Lyme disease – Dr. Carsten Nicolaus, Germany”

Un pacient este suferind de Lyme cronic daca prezinta istoric legat de muscatura de capusa- daca isi aminteste ca a fost muscat, daca a dezvoltat EM, daca prezinta teste pozitive ELISA / Westernblot, daca prezinta teste seronegative ELISA/ Westernblot dar teste pozitive LTT, ELIspot, CD57, si simptomatologie mai mare de 6 luni. Coinfectiile joaca un rol major in infectia de tip Lyme.  Din punctul meu de vedere procesul infectios Lyme nu reprezintă o infecție doar cu o singură bacterie, -Borrelia- ci cu mai multe.  Lyme reprezintă un sindrom multi-infectios si muti-stadial. Toate aceste bacterii au rolul de a suprima sistemul imunitar,perturband/limitand activitatea sistemului nervos central. Bacteria Borrelia  poate persista in organism in ciuda tratamentului antibiotic si se poate transmite transplacentar mai departe.

Pentru stabilirea unui diagnostic este nevoie de inentificarea tututor agentilor patogeni. In clinica noi folosim un protocol complex pe care l-am numit ”Check-list”. Mai mult de 75% din pacienti prezinta simptomatologie comuna- cum ar fi starea de oboseala cronica. Noi cautam nu doar bacteriile ce se transmit doar prin muscatura de capusa ci si bacteriile ce au alta cale de transmitere. Legat de zoonoze, ne uitam atent la Babesia si Bartonella, in ultimii ani in multe tari europene numarul pacientilor infectati cu aceste bacterii a crescut simtitor, cred ca pot spune ca aproximativ 30% din pacientii europeni prezinta aceste co-infectii. De asmenea, se imune verificarea virusurilor ce sunt active/pot deveni active deoarece acestea pot pune o serie de probleme pe parcursul tratamentului, si de aceea este recomandat  ca pacientul sa fie scanat de viruri pentru a hotari daca in tratament intra anti-virale sau nu. De asemenea, este necesar inainte de a inceperea oricarui tratament, existenta diagnosticului diferentiat- alte posibile  inflamatii si raport toxicologic-

Pentru stadiul 3 exista o simptomatologie specifica- Bell’s palsy, ce se poate vedea si in stadiul 2, Lymphocitoma, Acrodermatitis Chronica Atroficans, Lyme neuroretinitis.

Borrelia &Co sunt prezente in foarte multe boli, cum ar fi SM, asa ca ar fi de recomandat inainte de a diagnostic cu SM un pacient sa fie efectuate toate testele necesare depistarii Borrelia& Co. Acest lucru nu inseamna ca Borrelia este raspunzatoare pentru toate cazurile insa trebuie  luat in calcul diagnosticul diferentiat.  Un exemplu in acest sens: 75% din pacientii diagnosticati cu sindromul oboselii cronice prezentau anticorpi anti-Borrelia. La fel in cazul multor afectiuni neuro-psihiatrice s-a demonstrat existent unei infectii cronice.

 

Exista foarte multe controverse legate de existenta Lyme Cronic. Exista doua tendinte:

1.       Ca exista lyme cronic

2.       Ca nu exista lyme cronic si doar unele manifestari ce apar dupa ce infectia a fost tratata, asa numitul „post-lyme syndrome” si nu se impune un tratament de durata

Pentru noi este important sa ne concentram pe semnele clinice ale pacientului. Din pacate Lyme cronic exista si sunt numeroase evidente ce dovedesc persistenta bacteriei in ciuda terapiei cu antibiotic. Un studiu arata ca 39% din pacienti au fost vindecati dupa un an de tratament, si doar 20% din cei cu neuroborrelioza, un  alt studiu arata ca 69 de pacienti din 182 pacienti investigati au redezvoltat simptomatologie in decursul anilor.

Efectul antibioticelor in tratamentul de lunga durata al infectiei Lyme&C0:

-cei care au facut doar 3 luni de tratament, s-a putut constata redezvoltarea simptomelor

– studiile lui donta au aratat o imbunatire considerabila dupa un tratament de lunga durata cu tetracicline,

Noi promovam un tratament de lunga durata in cazul borreliozei/lyme&co ce implica toate formele bacteriei Borrelia si dar si toate co-infectiile. Atentie ca bacteria Borrelia dovedit prin studii isi poate pastra forma chistica si in forma intracelulara. Tratamentul trebuie continuat cel putin pana pacientul nu mai dezvolta simptome. Trebuie combinate cel putin doua antibiotice, am vazut rezultatele experientelor dezastruoase folosind doar  monoantibioterapie, deci cel putin doua antibiotice combinate cum ar fi tetraciclinele impreuna cu cele anti-parazitare

In mod uzual la noi in clinica se trateaza pacientii pentru o perioada ce variaza  de obicei intre 4-6 luni, exista unele recomandari ca un tratament sa dureze mai multi ani, noi nu respectam aceste reguli, noi de ghidam dupa starea pacientului corelat cu evidentele oferite de teste si atunci hotaram durata tratamentului. Daca pacientul si-a revenit din starea cronica si testele confirma absenta activitatii bacteriei, tratamentul este oprit. In functie de starea pacientului, tratamentul variaza intre 2 si 6 luni, existand insa si pacienti in stare grava ce au necesitat un tratament mai lung de 6 luni, insa majoritatea se recupereaza dupa 6 luni de tratament. Chronic Lyme necesita tratament individualizat.

Mai jos si inregistrarea prezentarilor:

***********************************************************

LATER EDIT (o relatare interesanta de la Claudiu Miu)

***********************************************************

„”Am fost si eu vineri la prezentarea doctorilor din Germania. Am invitat-o si pe Dr. P – reumatologul meu si pe Dr. C.
La sfarsit, dupa prezentare am mers impreuna cu doctorii sa discute si sa ii explice reumatologului cum e cu analizele facute de el si care e rationamentul tratamentului antibiotic pe langa cel reumatologic.
De punctat aici ca Dr. Nicolaus nu intrerupe tratamentele imunosupresoare date de neurologi sau reumatologi si chiar el mi-a recomandat sa incep cat mai repede tratament biologic pentru oprirea degradari articulatilor si in paralel antibiotice.  Greseala pe care am facut-o eu este ca am intrerupt tratamentul imunosupresor la recomandarea Dr. Bozsik si de atunci a inceput degradarea articulatilor. Asta este o greseala pe care o fac multi doctori care trateaza Lyme, chiar si doctorul de la Inus nu recomanda si nu foloseste imunosupresoare chiar daca se impune lucrul asta. Diferenta dintre doctori este ca Dr. Nicolaus este deschis sa vorbeasca cu toti doctorii si sa se informeze, in cazul meu a luat legatura cu doctorii reumatologi din USA care au experienta mai mare.”

Dincolo de borelioza Lyme…

…e o raza de lumina 🙂

Am primit in dimineata asta un mail de pe la canalele de youtube la care sunt abonat. Newsletterul era despre o noua carte aparuta si semnata Connie Strasheim, o tipa pe care personal am urmarit-o inca de la inceputurile bolii mele. Ca toti astia de la LymeDiseasePublisher pe langa stilul de a vorbi enervant, au fost bolnavi de Lyme, s-au vindecat si acum scriu carti.

Cartea se numeste „Beyond Lyme Disease” – „Dincolo de boala Lyme” si trateaza exact ceea ce tot incerc sa spun pe aici de ceva vreme documentand problema cum pot si eu, anume ca in cazurile refractare de borelioza (dar si in celalalte cazuri cronice), focusul ar trebui sa fie mai degraba asupra terenului decat asupra infectiei. Connie remarca ceea ce discutam si noi: o predispozitie deja existenta in organism (sub forma unei afectiuni mai mult sau mai putin ascunse) care a precedat declansarea vastei simptomatologii Lyme favorizand dezechilibrele metabolismului si deschizand poarta pentru bacterii, virusi, viermi, etc.

Cartea se intreaba asadar daca nu cumva vorbim si de alte afectiuni deja existente sau dezvoltate pe parcurs care ar intretine borelioza si ca in cazul unora din aceste afectiuni, spirochetele n-au nicio legatura in dezvoltarea si intretinerea problemei (gasisem comparatia asta cu pompierii – pe pompieri ii vedem mereu langa incendii, nu inseamna ca ei sunt cei care le provoaca, nu?). Cred ca la asta ar trebui sa reflecte toti aceia care n-au constatat aproape nicio imbunatatire in simptomatologie dupa un numar de luni de antibioterapie.

Tot asa s-ar putea explica de ce din multimea de oameni care apar ca fiind pozitivi la microscopia negativa putini ajung sa aiba simptomatologie. Mi-amintesc ca acum cateva luni chiar credeam ca va urma o epidemie insa cu mintea de acum, pe langa faptul ca m-as intoarce in scoala generala pentru a rezolva niste probleme nerezolvate cu fetele ( 🙂 ), as spune ca nu va urma nicio epidemie pentru ca vorbim asadar de o predispozitie particulara.

O predispozitie care nu e neaparat bazata pe genetica desi evident ca si aceasta joaca un rol. Pot fi multi factori. Connie listeaza doar 11 dintre cei mai importanti.

Predispozitia Nr. 1 – Oboseala Glandelor suprarenale. Hipotiroidismul

S-a mentionat putin sau deloc despre suprarenale in povestea lyme. De fapt, tot ce am citit eu inaintea articolului de fata despre ele era pe forumul lyme.ro unde un user intreba daca nu cumva supradyn-ul cauzeaza deteliorarea suprarenalelor.

Problema e ca suprarenalele (alaturi de tiroida) sunt pe cat de importante pentru intregul metabolism pe atat de usor  sunt de imbolnavit.

De multe ori o afectiune a suprarenalelor poate sa treaca aparent neobservata pana la momentul la care aceasta produce mai multe daune mult mai vizibile. Unul (poate cel mai intalnit) din simptomele unei posibile afectari este oboseala persistenta si cronica. Alte simptome sunt: insomnia, senzatia de oboseala dimineata si agitatie noaptea, iritabilitatea, nervozitatea excesiva, tensiune scazuta, sensibilitate la lumina sau la sunet, rezistenta scazuta la stresul cotidian, pofte incontrolabile ce tin de dulce si sarat, etc. Multi oameni  simt oboseala cronica si cam tot atatia o pun pe terte cauze: stresul de la serviciu, problemele in familie, grijile zilei de maine, surmenajul fizic. Cum glandele suprarenale sunt in stransa legatura cu tiroida, urmatoarea pe lista victimelor este chiar aceasta din urma aparand astfel hipotiroidismul sau hipertiroidismul. Doar anul asta la mine la serviciu (unde media de varsta e in jur de 32 de ani), vreo 6 sau 7 persoane au fost diagnosticate cu tiroida Hashimoto, Basedow-Graves, chisti la tiroida, doua dintre aceste persoane testandu-se si de lyme cu un rezultat echivoc: una da, una nu.

Suprarenalele sunt glandele afectate cel mai mult de stress si „suparari” (cum s-ar spune in poport) si probabil f. multi oameni au probleme de genul dar nu constientizeaza. Mai multe despre aceasta predispozitie aici unde e publicat un intreg capitol din carte.

Predispozitia Nr. 2 – Focare de infectii in cavitatile dentare, lucrari, carii, infectii masive ale maselelor de minte.

Despre asta s-a mai vorbit, in special despre cum metalele grele din plombe pot sa provoace boli neurodegenerative si in cazul de fata sa intretina infectia cu borelii. Personal, legat de acest aspect, inca nu pot sa-mi explic pe deplin excesul de tartru avut in lunile 1-4 de tratament antibiotic, exces care in restul lunilor s-a diminuat accentuat desi am baut tot atata apa, am luat la fel de multe antibiotice, etc.

Predispozitia Nr. 3 – Deficiente nutritive si mancarea toxica.

Desi multi n-o realizeaza sau daca o realizeaza prefera sa-i minimizeze importanta („Mergem sa mancam ECO la Mc„), alimentatia poate favoriza aparitia si inmultirea patogenilor de orice fel. Se stie clar ca un mediu acid intretinut cu fast food, bauturi carbogazoase, fumat, cafea, nopti pierdute, , suparari, etc, etc invita orice soi de infectie sa se instaleze cat mai adanc. De asemenea, o dieta monotona, saraca in nutrienti poate cauza in prima faza deficiente functionale in organe si apoi in tot mecanismul. Citeam pe un forum romanesc povestile unor persoane care nu reuseau sa scape efectiv de candidoza sistemica cu tot tratamentul pe care il luau si cu toate leacurile babesti intinse pe luni si ani de zile. Aici cred ca toti avem o musca de vreo 2 kg, dintr-aia verde, pe caciula ! 🙂

Predispozitia Nr. 4 – Poluarea Electromagnetica.

Mentionat adesea de dr. Klinghardt, smogul electromagnetic ne afecteaza pe toti in aceeasi masura. Poate mai putin pe cei din rural insa in mod sigur pe cei din urban. Astfel: telefonia mobila, cuptorul cu microunde, televizorul, calculatorul, wireless-ul din casa, antena de satelit, 3G-ul, unde radar, senzori de deschidere a usilor, echipamentul electric al masinii, cablurile prost izolate, electrocasnicele cu un camp electromagnetic mare, toate astea trec pe langa noi si prin noi. Cateodata stau si ma gandesc dimineata in metrou ca daca as avea niste ochelari speciali cu care sa pot vedea intr-un alt spectru in care undele ar fi vizibile, practic n-as putea vedea oamenii din jur de unde. Mai ales ca toti sunt calare pe telefoane navigand pe net, citind stiri, etc.

Predispozitia Nr. 5 – Igrasia, mucegaiul, fungii.

Indiferent ca locuim in rural sau urban, la bloc sau la casa, trebuie sa ne punem de acord ca am avut fiecare macar o data in viata prilejul de a ne confrunta cu mucegaiul sau igrasia. Ca e in baie, in bucatarie sau chiar in dormitor, in locuri umede, neaerisite si reci se formeaza mucegaiul. Nu-l vedem si nu-l mirosim insa el exista si lanseaza spori in aer pe care ii aspiram si putem dezvolta alergii iar uneori, se pare, poate sa cauzeze simptome destul de deranjante. Iarasi, painea (cea de acum cativa ani ca acum am observat ca nu mucegaieste nici dupa o saptamana), zacusca, alimentele uitate in frigider, etc. Sa stiti ca daca taiati bucata de branza care a prins mucegai nu inseamna ca sporii nu s-au extins si la restul de branza care pare neafectata. La fel, daca borcanul de zacusca a prins mucegai la suprafata din cauza ca a prins aer, e cazul sa aruncati tot borcanul decat daca nu cumva va doriti niste fungi suplimentari care da, sunt dizolvati in HCl insa de ce n-ar ajunge si in plamani?

Predispozitia Nr. 6 – Metalele grele si incapacitatea de a le elimina.

Metalele grele pot fi in orice si oriunde. De la emisiile fabricilor pana la praful in care s-au scurs reziduri de la masini si care ulterior a fost ridicat in atmosfera, de la pestele la conserva contaminat cu mercur si pana la odorizantele de camera dar si cele corporale, toate pot fi incarcate masiv cu metale grele. In mod normal, corpul uman e capabil sa se detoxifice eficient de acestea insa in cazul unei lipse cronice de minerale, detoxifierea se face mai greoi permitand acumulari mari de toxine stationare in corp.

Predispozitia Nr. 7 – Parazitii.

Nu, nu trupa hip-hop ci acei patogeni aparent inofensivi (ca Giardia) care pot avea o gramada de efecte ce pot parea minore dar care pot cauza deficiente masive in ansamblu. Inutil sa mai spun de unde putem lua paraziti mai ales in cazul unei igiene deficitare. Mai ales in mediul urban unde pe o bara de metrou pun mana zilnic vreo jumatate de milion de oameni. Parazitii sunt vazuti ca o tinta secundara in Lyme. dl. Gogoase mai dadea cate un medicament pentru Giardia chiar inaintea tratamentului tintit pe borrelia insa cei care n-au trecut pe la dansul au mers pe ideea „las ca se duce cu doxiciclina” si s-au dus de … inca le mai au. Chiar sunt curios ce ar arata coprocultura la cei care au facut un an de antibiotic. De notat faptul ca prezenta parazitilor in intestine poate detemina scaderea absorbtiei antibioticului.

Predispozitia Nr. 8 – Probleme digestive.

Este cunoscut faptul ca in intestinul uman traiesc miliarde de bacterii.  Daca corpul uman are in jur de 10 trilioane de celule, atunci microorganismele pe care le purtam in noi sunt de vreo sase ori mai multe. Adica 6.000.000.000.000 bacterii/microorganisme. Daca ne-ar parasi toate in acelasi timp, am slabi considerabil. Unele traiesc in armonie, altele ceva mai rautacioase insa toate in ansamblu au un rol hotarator in sistemul imunitar.  Cum aprox. 50% dintre romani au probleme ce tin de constipatie e oarecum evident ca la capitolul asta nu excelam deloc.

Predispozita Nr. 9 – Traume Emotionale.

Controversat, dezbatut, polemizat, aspectul emotional este ignorat de medicina alopata insa extrem de important pentru medicina holistica. Depresia, frustrarile, nemultumirile, umilinta, abadonul, respingerea si alte boli ale sufletului pot sa slabeasca considerabil sistemul imunitar. Cred ca nu e om care sa nu fi constatat macar o data in viata ca dupa o cearta, o despartire, o pierdere sufleteasca, corpul fizic a fost teribil de afectat. Unii simt ca nu-i mai tin picioarele, altii nu mai pot manca, etc. Felul in care gandesti si in care interactionezi cu semenii si cu mediul inconjurator, o gandire deteliorata axata pe furie si ganduri acide poate sa determine iarasi deschiderea portilor pentru infectii.

Predispozitia Nr. 10 – Intoxicatia cu tot felul de alte susbtante.

Cam acelasi lucru ca la metale grele numai ca aici am putea adauga si alti compusi care zac suspendati in aer.

Predispozitia Nr. 11 – Infectii oportuniste pre-existente sau dezvoltate in timpul tratamentului.

Putini stiu insa ca simptomatologia unei candidoze sistemice se suprapune frumusel peste simptomele boreliozei. Candidoza poate compromite grav sistemul imunitar. Nu e doar cazul ei ci si al altor paraziti aparent inofensivi care isi gasesc locul intr-o „simbioza a raului” in organismul uman imunosuprimat.

Asadar, cred ca scrierea de fata rezolva un pic intrebarea „cum as fi putut sa ma imbolnavesc eu care eram asa tanar, viguros si sanatos?„. cel putin pentru mine o rezolva si daca as reusi sa procur si cartea poate as intelege chiar mai multe despre cum am ajuns aici, ce trebuie sa fac si incotro ma indrept.

As vrea sa reamintesc faptul ca borelioza Lyme e mai complexa decat o infectie persistenta cu cysturi si biofilme (am aruncat doar un ochi pe un seminar de bacteriologie si mi-a fost de-ajuns sa vad ca multe alte bacterii se inchisteaza si formeaza biofilme) si ca medicii dar in primul rand pacientii ar trebui sa se gandeasca ca doar bagand antibiotic la nesfarsit n-or sa rezolve mare lucru (in general ochelarii de cal n-au produs mari minuni umanitatii ci mai mult…cailor). Nu m-am rezolvat nici eu eu inca in felul asta (care n-am apucat sa dezvolt afectiuni adiacente bolii in doar o luna de simptome) si ma dau exemplu pentru ca n-am avut o afectare vizibila pre-boala. Am vazut ca in multe cazuri a existat o preconditie bolnavicioasa care a culminat cu simptomele Lyme. Chiar daca multi spun ca au fost sanatosi tun, toti admit ca boala a debutat usor, insesizabil si ca starea lor s-a deteliorat in timp.

Am insistat pe problema suprarenalelor pentru ca pentru mine oboseala cronica a fost primul simptom al bolii si avand in vedere ca-s o persoana care se consuma mult, care era afectata de cele mai banale incidente cotidiene (peste care un „roman neaos” ar trece fara nicio problema), o persoana nemultumita de vecini, de mersul lucrurilor in tara si de muuulte multe alte lucruri, ma gandesc ca a existat o preconditie acolo. Am incercat aproape inconstient sa schimb felul in care gandesc si cum ma raportez la mediul in care traiesc. Am facut progrese remarcabile, o simt, insa la fel de bine stiu ca mai am destul iar asta e doar un aspect.

Poate de asta avem nevoie de ANI ca sa ne vindecam. Pentru ca nimic nu se invata in doua saptamani iar pentru a ne vindeca avem nevoie de timp. Mult timp.

Un gand

Iesiri, Iesiri, Iesiri

Mi-au placut mereu iesirile de orice fel. Insa ca om sanatos n-am fost niciodata pe deplin constient de acest dar pe care il primim atunci cand ne incarcam retina cu imagini ce raman acolo si in creier dincolo de timp si spatiu.

Candva, in metrou era o reclama care spunea: „o calatorie este o lectie de viata„, un alt citat prins din zbor suna cam asa: „sa nu lasi sa treaca nicio zi fara sa vezi/sa citesti ceva frumos„.

Poate ca viata asta ne-a limitat pe multi, sanatosi dar si bolnavi, sa primim des lectii de viata sub forma calatoriilor sau sa vedem in fiecare zi ceva frumos insa acele momente care totusi le traim, mai rar sau mai des, ne fac constienti ca ele chiar sunt un Dar si ca ar trebui sa-l apreciem si sa invatam ceva din el.

Imediat dupa ce am iesit din conul de umbra al primelor 6 luni de antibiotic (mai greu de dus pe picioare la modul sportiv) am inceput sa am acea senzatie ca sunt cu adevarat norocos de fiecare data cand ies sa calatoresc, cand simt si vad ceva frumos.

Inainte nu aveam senzatia asta. Poate ca faceam totul prea mecanic, poate ca drumetiile treceau doar „vazand” nu si „simtind”. Acum totul s-a schimbat, mai intai simt si apoi vad. Unde e mai frumos sa simti decat in natura?

Poate ca in subconstient aveam nevoie sa mi se intample asta. Ca toti ceilalti m-am tot intrebat de ce eu? ca doar stateam acolo cuminte in banca mea si-mi vedeam de ale mele fara sa fac rau nimanui. Atunci tot eu imi raspund ca poate trebuia sa-mi schimb alimentatia, sa cunosc si alti oameni, sa invat iarasi sa iubesc oamenii macar atat de mult precum iubesc animalele, poate sa reiau legaturile cu forta superioara care ne conduce destinele, in mod cert sa simt si sa rad…cu sinceritate!

Se spune ca boala ramane cu tine pana cand simti ca ai facut toate schimbarile necesare. Poate sa para desuet insa nu vreau si nu pot sa cred ca totul se rezuma la o bacterie, trebuie sa si schimb ce e de schimbat.

Deocamdata simt ca inca mai e de schimbat, inca mai e de invatat si de pus caramizi. Daca boala ar pleca acum probabil as ramane cu multe lucruri neslefuite. Poate ca mi-ar parea rau din cauza asta.

Nu zic ca nu vreau sa plece dar nici sa ramana. De fapt, a inceput sa-mi fie indiferenta. Vreau ca lucrurile sa curga cat mai natural astfel incat la sfarsit totul sa fie un castig pe toate planurile.

Pentru ca vorbeam de calatorii, ultimele trei weekenduri am avut o activitate sustinuta in ale bicicletei si turelor pe munte.

Intai a fost tura pe bicicleta alaturi de doi ciudati „non-boreliosi” (de parca ar exista si d’astia… 🙂 ) de aprox. 48 de km intre Valenii de Munte si Slanic Prahova (p.1-p.9), prin livezi cu meri, drumuri de tara, asfalt si munti de sare. Prin locuri de care habar n-aveam ca exista si pe platouri asfaltate care ofera o imagine de ansamblu asupra subcarpatilor de curbura. Tura terminata cu o pizza vegetariana exceptionala la un restaurant din Valeni cu vedere spre dealurile inverzite inca.

Apoi l-am luat pe colegu’ cu lyme si i-am propus sa urcam iarasi in Bucegi pe Valea Seaca dintre Clai(p.10 – p.21), o vale usoara (incepe la altitudinea Busteniului ~ 950 m si se termina pe la 1800 m in Brana lui Raducu), usor vizibila de oriunde de pe valea Prahovei ca fiind valea dintre cei doi piloni mari (numiti Clai) care stau de garda versantului Estic. Aici culorile toamnei deja isi facusera aparitia si nu mica ne-a fost incantarea sa vedem acel rosu inefabil in care se poate transforma un copac verde. A fost o tura tihnita, lejera, plina de voie buna si de leneveala la soare atunci cand am iesit din umbra vaii si am dat de soarele cald al amiezei. Prima tura in care nu mai m-au durut genunchii (in exteriorul lor) desi coborarea pe brana lui raducu si apoi pe jepii mici a fost destul de lunga. Secretul a stat intr-un mini tratament homeopat cu pastilute de Arnica, de concentratie mai mare si Rhus Toxicodendron cu o concentratie la fel de mare. Am urmat o saptamana tratament intensiv cu pastilutele astea si apoi de intretinere se mai ia cate o doza cu jumatate de ora inainte de inceperea coborarii de pe munte. Am fost absolut placut surprins sa nu mai simt nicio durere!

A treia iesire si cea mai recenta a fost in Bucegi iarasi unde am incercat sa facem ceva mai tehnic si mai intensiv (de dragul vremurilor de demult): Valea Galbinele si Hornul Coamei (p22-p35). Totul a decurs neasteptat de bine, pana si pasajele de cataratura le-am trecut fara probleme fizice, pozitii ca „tarat” ca rama si strecurat prin hornuri fiindu-mi absolut la indemana. Acum parca nu mi se mai pare chiar asa ireal sa-mi amintesc cand povestea dl. dr. Iosif Szanto ca a facut creasta Fagarasului (intre 70 si 90 km de creasta in functie de traseul ales) dupa ce s-a vindecat de Lyme. Ideea e ca se poate! trebuie doar suficienta vointa, rabdare, dedicare si incredere. Ba chiar pentru ca partenerii cu care am fost in aceasta ultima tura sunt mult mai sportivi decat obisnuiam eu sa fiu, a trebuit sa incerc sa ma tin dupa ei si am reusit fara probleme. E redundant sa povestesc ca n-am avut simptome de niciun fel si ca atunci cand efortul este ceva mai intens si transpir mult ma simt excelent! Ma intreb ce explicatie au gurile rele pentru trecerea asta de la ameteli, probleme de concentrare, dureri articulare, lipsa de energie la traseu de 11 ore cumulate pe grad de dificultate 1 B in alpinism. Efect placebo?

Cred ca LLMD ar trebui sa prescrie pacientilor iesiri dintr-astea! Ma ofer eu ghid!:)

Nici in aceasta tura durerile de genunchi n-au mai aparut facandu-ma sa cred ca acele remedii au fost chiar bune pentru acea tendinita pe care probabil am avut-o. Cum problema asta nu e doar a boreliosilor ci a multora care merg pe munte (din cautarile pe google asa reiese) m-am gandit ca ar fi util sa incerce sa se adreseze unui medic homeopat pentru a primi un tratament personalizat si dozat pe problemele lor.

Cum nu mai e mult si o sa vina frigul ‘al mare, am mare nevoie sa inlocuiesc efortul asta sustinut cu altceva. E drept ca obisnuiam sa mai merg si iarna pe munte insa acum trebuie sa am mai mare grija la tratament si recuperare si nu mai merge sa ma expun la nopti in refugiu la – 6 grade si vant de 100 kmph. Nu ca nu mai mi-ar placea sa stau in sacul de dormit de iarna cu un ceai negru cu rom aburind intre maini asteptand sa se faca supa la primus insa toate la timpul lor. Ma tot gandesc la o variant mai urbana: o sala de fitness…

Oricum, iesiri, iesiri, iesiri, sport, sport, sport!