Tinidazole

Tinidazol. Mult hulitul antiparazitar. Chimic, la fel cu metronidazolul, medicamentul „of choice” in State. Provoaca greata, iritatie digestiva, e scarbos, are un gust neplacut si mai toti se plang de el. Cercetatorii ne asigura ca desi a provocat cancer la cobai, dozele administrate acestora erau mult mai mari decat dozele care se dau de obicei in borrelioza iar substanta folosita pentru teste nu era identica cu cea din tinidazol. Niciun caz de cancer la om din cauza tinidazolului nu a fost raportat.

Timpul de injumatatire: ~ 13 ore.

In 2004 s-a facut un studiu in Norvegia despre felul in care borrelia burgdoferi, atat forma de spirocheta dar mai ales forma de cyst raspund la tinidazole pentru a combate fenomenul de „relapse” (recadere). Mai jos, cu liniuta, cateva idei pe care le-am extras  din documentul atasat:

– penicilina, folosita ca antibiotic pentru tratamentul lyme a demonstrat „in vivo” ca stimuleaza mai degraba spirochetele sa se inchisteze mai mult decat tetraciclinele (cyst, L-forms, etc).

– doxiciclina, ceftriaxonul, ciprofloxacina pot determina spirochetele sa intre in forma cyst ca mai apoi sa revina la forma initiala de spirocheta.

– conform testului in vitro, concentratia bactericida minima (CBM)  s-a stabilit ca fiind peste 128 micrograme/ml pentru culturile incubate la 37 de grade timp de 14 zile. totusi, la aceasta concentratie minima si pe o perioada asa de scurta, tinidazolul are sanse mici sa omoare bacteriile

– s-a mers mai departe si s-a crescut concentratia la 0.5-0.512 micrograme/ml (concentratie ce poate fi atinsa si in vivo). S-a constatat ca aceasta concentratie impiedica formarea cysturilor.

– in timp ce in cultura de control (care nu a fost expusa la tinidazole) in cysturi s-a constatat o activitate biologica intensa sugerand un continut spirochetal distinct, in proba supusa tinidazolului s-a constatat o dizolvare a cysturilor si eliminarea continutului lor. Cu cat cyst-ul este mai vechi, cu atat dozajul tinidazolului a fost mai mare. Astfel, pentru un cyst de 1 zi, concentratia a fost de 0.125 micrograme/ml in timp ce pentru cysturi de 10 luni concentratia folosita a fost de 0.500 micrograme/ml. In urma acestei expuneri, mai putin de 5% din cysturi mai prezentau activitate biologica.

– s-a aratat ca la 32 micrograme/ml (37 grade, 14 zile), cysturile au fost dizolvate in totalitate.

– capacitatea redusa a tinidazolului de a penetra membrana celulei  cand oxigenul este prezent poate fi responsabila pentru diferentele observate in aparitia si dezvoltarea cysturilor cand oxigenul a fost sau nu prezent in timpul perioadei de incubare.

– in cysturile de dimensiuni mai mari s-au gasit multiple forme de spirocheta ceea ce sugereaza ca a existat o activitate a spirochetelor in interiorul cysturilor.

– cand cysturile ce nu au fost expuse la TZ sau au fost expuse la o doza mica au fost transferate in „caldarea” cu o doza mai mare de TZ, aproximativ 10-20% din cysturi s-au transformat in spirochete imobile. Spirochetele erau scurte si subtiri iar cateva (1-5%) erau normale.

– concluzia a fost ca TZ singur nu poate ucide borrelia pentru ca formele mobile, spirochetele sunt aproximativ imune la TZ. Totusi, TZ are capacitatea de a inhiba producerea de cysturi si de a scoate spirochetele si alte materii „de baza” din cyst la concentratii ce pot fi atinse in vivo prin administrarea unei doze de 1,5 g.

– concluzie dublata si de faptul ca tinidazolul ajuta la prevenirea infectiei persistente cu  Mycobacterium tuberculosis si Clostridium difficile si poate preveni candidoza.

Asa ca, pofta mare la tinidazol! Mie deja imi ploua in gura…

PRET: cutie 4 comprimate – 3,65 ron

atasament: lyme – tinidazole

link direct

Cateva clipuri interesante

Exista ceva numita „spirochetoza orala” care produce aceleasi simptome ca si borrelia. Un stomatolog prezinta cazul unei familii in care sotia este simptomatica iar sotul si copilul sunt asimptomatici. Se pare ca in cavitatea bucala a sotului spirochetele „orale” roiau intr-o veselie, in schimb, in ceea ce priveste sotia, ea avea spirochete doar in zona unui dinte afectat.

Si-atunci nenea asta ridica doua probleme 1. e posibil ca spirochetoza lyme sa fie o spirochetoza orala in unele cazuri? (desi mie mi se pare ca termenii sunt la fel, ce a gasit el in gura sunt spirochete lyme) si 2. e posibil ca spirochetele sa se cantoneze in ceea ce in engleza se numeste sulcus gingival (gingii?) pt. ca apoi sa iasa si sa reinfecteze intregul organism? (un nene zice in comentariile de la acest clip ca se tot trata cu antibiotice si de fiecare data dupa o perioada simptomele apareau pana intr-o zi cand a mers la dentist care i-a luat o proba din zona unui dinte la care avea probleme si a descoperit colonii intregi de spirochete). S-ar putea face o corelatie intre starea dintilor si gradul de (re)infectare cu spirochete? sa fie unul din multiplele izvoare de borrelii tocmai cavitatea bucala?

Next, tot navigand cu vant din pupa am descoperit ca exista ceva numit „chondrites”? (eu nu-mi dau seama ce-s chestiile astea) iar in filmuletul de mai jos oamenii astia zic ca tocmai asta au „vazut” sub microscopie ‘intunecata’. Mie mi se par borrelii toata ziua. Pacientul sufera de ‘chronic fatigue syndrome”.

 

Boala Lyme. Zgariind suprafata (articol tradus)

Domnul dr. Ion a mentionat aici un link catre un articol interesant de pe siteul the lancet.

L-am tradus mai jos pentru o mai usoara raspandire atat printre pacienti cat mai ales printre medicii care nu au inteles inca serios cum sta treaba (pe alocuri articolul devine tehnic si-mi cer scuze pentru eventualele erori facute in traducerea unor termeni ce tin de genetica, am adaugat si o mica nota explicativa sub articol care face trimitere la wikipedia pentru a explica cateva notiuni mai putin cunoscute publicului larg).

Boala Lyme: Zgâriind suprafaţa

De Steven E Phillips a, Nick S Harris a, Richard Horowitz a, Lorraine Johnson a, Raphael B Stricker

Comentariul excelent al lui Ulrike Munderloh şi al lui Kurtti descrie ciclul de viata complex al Bb, agentul spirochetal al bolii Lyme, aşa cum circulă de la căpuşe la mamiferele gazdă. Acest comentariu evidenţiază o problemă tot mai mare cu boala Lyme: în timp ce abordarea clinica rămâne relativ simplista şi lipsita de informatii, cunoştiinţele de bază pe care le avem despre boala muşcăturii de capusă devin din ce in ce mai complexe. Această divergenţă intre aspectul practic, clinic si cercetările ştiinţifice, a produs o schismă între recunoaşterea Bb ca una dintre bacteriile cele mai invazive şi evazive cunoscute de om şi percepţia clinică despre Lyme. Percepţie conform căreia această boală este „greu de depistat şi uşor de vindecat„.

Complexitatea bolii Lyme merge dincolo de caracteristicile descrise de Munderloh şi Kurtti. Cu mai mult de 1500 de secvenţe de gene , B burgdorferi conţine cel puţin 132 de gene funcţionale, prin comparaţie, agentul spirochetal al sifilisului, Treponema pallidum, conţine doar 22 de astfel de gene. Mai mult, borrelia conţine 21 de plasmide1 (n.t)  (nouă circulare şi 12 liniare) . Acest lucru este de departe cel mai mare număr de plasmide găsite în orice bacterie cunoscută, şi tocmai acest număr mare de gene plasmide se presupune că oferă o reacţie rapidă care permite spirochetei să circule eficient intre căpuşe şi mamifere. Schimbul de gene şi de plasmide între tulpinile de borrelia poate creşte, de asemenea, patogenitatea infecţiei.

În mediul mamiferelor, B burgdorferi foloseşte sistemul fibrinolitic al gazdei pentru a penetra bariera hemato-encefalică şi pentru a obţine acces la sistemul nervos central. Boala Lyme conţine un mecanism secretor pentru porin2 (n.t), adhesin3 (n.t) şi proteine ​​haemolysin4 (n.t), aceste produse secretate pot contribui la proprietatile invazive ale organismului străin.  Spirochetele pot intra in celule cum ar fi fibroblastele, celulele sinoviale, celule endoteliale, precum şi în macrofage. În aceste celule, aceasta devine rezistentă la tratament, parţial ca urmare a proteinelor „camuflante” ​​produse de ea sau absorbite din celulă şi parţial din cauza modificării morfologiei spirochetei într-o formă defensivă in care spirochetele nu se inmulţesc: cyst. Strategia evazivă utilizată de B burgdorferi în faţa sistemului imunar este similară cu strategiile utilizate de către agenţii microbacterieni care provoacă infecţii cronice, cum ar fi tuberculoza sau lepra . Aceste organisme există de asemenea sub formă de chisturi, care pot fi „resuscitate” de actiunea autocrina (autostimularea celulei producãtoare) a citochinelor, după ce au stat latente luni de zile .

S-a aratat că B. burgdorferi utilizează luxS, o genă folosită de alte bacterii, pentru a regla inmulţirea. Este prima dată când această genă luxS a fost identificată la o spirochetă.

Astfel, combinaţia genetică atât de complexă, localizarea intracelulară, evitarea sistemului imunitar şi autoreglarea face din boala Lyme un formidabil agent infecţios.

Prin contrast cu informaţiile complexe despre Bb subliniate mai sus, o noţiune des întilnită în mediul clinic este că boala Lyme poate fi vindecată cu 2-4 săptămâni de antibiotice. Deşi acest lucru ar putea fi adevărat în infecţiile acute tratate prompt, în cazul infecţiilor cronice, care permit mecanismelor fiziopatologice complexe ale borreliei să se desfăşoare si care pot duce la invazia tenace a ţesuturilor, eradicarea este extrem de dificilă.

Înţelegerea complexitaţii fiziopatologice a acestui organism ar trebui să ajute la îmbunatatirea abordării clinice a bolii Lyme.

Declarăm că nu avem nici un conflict de interese.

Sursa

Notele traducatorului

1.        Plasmida (http://ro.wikipedia.org/wiki/Plasmid%C4%83)

2.        Porin (http://en.wikipedia.org/wiki/Porin_%28protein%29)

3.        Adhesin (http://en.wikipedia.org/wiki/Adhesin)

4.        Haemolysin (http://en.wikipedia.org/wiki/Haemolysin)

„din spirocheta in cyst” sau „cum pacaleste borrelia sistemul imunitar si antibioticele”

Am gasit clipul acesta pe youtube. Mi s-a parut interesant cat de repede comuta borrelia dintr-o forma intr-alta. Practic, forma cystica si celelate forme „defensive” sunt imune la antibiotice. E discutabil cat de mult elimina asocierea cu un anti-parazitar aceasta forma cystica.

Cred ca ar trebui aratat filmuletul asta oricarui doctor care „crede” ca lyme (chiar si in faza incipienta) se trateaza cu 10 zile de 100 mg de doxy naruind astfel sansele deja mici ale celor care au fost muscati de capusa sa nu ia lyme si coinfectii…