Medicina Isihasta

Parintele Ghelasie Gheorghe a scris o carte numita „Medicina Isihasta” pentru ajutorarea celor cu boli grave. Medicina Isihasta este o medicina a Intregului. Trup si suflet. Parintele vorbeste despre alimentatie ca un dar divin iar hranirea inseamna mai mult decat ingurcitarea unor alimente, inseamna un ritual divin. Alimentelele recomandate sunt cele naturale, vii, baza fiind cerealele in proportie de minim 50% „in intestine trebuie sa fie permanent 50% cereale pentru ca organismul sa nu se auto-intoxice„, principiu pe care il gasim si in filosofia Yang a lui Oshawa (asa-numita Paine Pustniceasca, cea facuta doar din faina de grau integral dospita 7-8 ore si coapta la soare sau la o temperatura de maxim 30 de grade este considerata punctul de start in terapia isihasta). Desi o caut de cateva luni, cartea este epuizata la toate librariile online, semn ca valoarea ei este una imensa. Din punctul meu de vedere, valoarea ei este apropierea de „romanism”, de simplitatea mioritica. Nu este asa complicata precum Gerson de exemplu dar asa cum am reusit eu sa spicuiesc de pe scribd (unde in sfarsit am gasit un fragment important din ea) atinge subtil toate aspectele care dau Intregul. De fapt, documentul de pe scribd pe care il puteti vedea aici.

Intelepciunea terapiei isihaste nu vine din lecturarea unor informatii si punerea lor intr-o carte sub alta forma asa cum deseori se intampla in cunoscutele carti vestice, parintele Ghelasie nu ar fi avut cum sa faca asa, ci vine din intelepciunea duhovniceasca in stransa legatura cu ceea ce numim cadru natural si divinitate.

Inca n-am citit suficient din cele 50 de pagini de pe scribd insa mi se pare una din cele mai de bun simt terapii pentru orice bolnav aflat atat in tratament alopat cat si pentru cei care aleg sa mearga spre vindecare doar natural. E naturala, e simpla, e romaneasca.

Mai jos va invit sa urmariti un interviu in trei parti (~ 30 min) cu Parintele Ghelasie despre Medicina Isihasta pentru a va face o idee. De asemenea e foarte util sa aruncati un ochi si pe paginile uploadate pe scribd (50 din 342 ale cartii). Sper sa reusesc sa gasesc cartea pentru a veni cu mai multe amanunte caci dupa ce voi considera ca etapa detoxifierii exacerbate a trecut, dieta isihasta mi se pare o dieta pe termen lung fara multe dureri de cap datorate dietelor sofisticate, briz brizuri gen germeni, alge, turmeric si alte alimente care nu apartin pamantului romanesc (nu ca n-ar fi bune insa credinta mea e ca organismul decodifica cel mai bine mancarea specifica locului in care s-a nascut).

Vizionare placuta!

p.s: daca o gasiti pe undeva, dati de stire!:)



Anunțuri

Prezenta

Omul modern traieste din ce in ce mai mult fie in trecut fie in viitor. Pesemne ca nu a fost mereu asa si ca tocmai trecerea asta de la prezent la trecut sau/si viitor a adus cu ea nefericirea.

Din nefericire, sub imperiul mintii, ne-am obisnuit sa ne gandim tot timpul la ce-a fost sau ce va fi, nu si la ce ESTE. Daca va veti introspecta veti vedea ca in majoritatea timpului gandurile care va trec prin minte suna cam asa: oare am facut bine? oare ce a crezut despre mine? ce pacat ca n-am reusit la examen! oare a fost bine cum am procedat? oare voi reusi sa-mi iau o masina sau sa am un/o partner(a) ? oare ce sa gatesc maine? daca ma da afara de la serviciu? daca ma paraseste? o sa ma doara daca merg la dentist? ceea ce inseamna ca traim fie in trecut fie in prezent, niciodata in prezent sau…aproape niciodata. Ceea ce inseamna mai departe ca dam nastere fricilor, frustrarilor, nostalgiilor ignorand ca ACUM nu avem nicio problema de fapt. Spre exemplu o mare parte din disperarea durerii nu vine din faptul ca te doare ACUM ci ca ti-e frica sa nu te doara prea mult (sau la nesfarsit).

De fapt, daca stam sa gandim prin prisma asta, noi nu prea traim. Adica nu acum, in momentul asta, momentul prezentului. Noi tot timpul refuzam sa experimentam prezentul ceea ce inseamna ca traim intr-o himera caci nici trecutul si nici viitorul nu pot fi controlate ci cel mult ele ne controleaza pe noi. Asadar, ce-a fost a fost si ce va fi, va fi! singurul lucru pe care il avem si pe care il putem controla este PREZENTUL. Ceea ce faci ACUM inseamna viata si insemni pana la urma chiar TU!

Am constatat ca experimentand starea de prezenta chiar simti viata din tine, simti ca esti viu. Sigur, sa fii ancorat in prezent e foarte dificil mai ales dupa ce ani de zile ai trait gandindu-te la trecut sau ca pe viitor va fi mai bine decat in prezent insa pentru orice exista un inceput.

Cum constientizam starea de prezenta? pai incercand sa punem mintea pe STOP si sa nu ne mai gandim la nimic. N-o sa ne iasa in prima faza, gandurile or sa dea navala chiar si cand ai impresia ca nu te gandesti la nimic. In fundal tot vor fi ganduri. Pentru inceput e bine sa le constientientizezi si sa le privesti de undeva de deasupra.

Gandurile de fundal vor fi prezente si cand te rogi de aceea o rugaciune eficienta trebuie sa fie in prezent, sa o contemplezi si sa te gandesti doar la cuvintele/mantrele ei.

Se spune ca starea de prezenta necesita multa meditatie si antrenament de „nugandire” insa ceea ce am realizat eu e ca starea de prezenta se obtine cel mai bine facand miscare. Cand faci miscare variata (nu monotona) la diferite intensitati incetezi sa mai gandesti si incepi sa-ti constientizezi prezenta in acum, iti simti tot corpul viu, simti respiratia energizanta si te simti per ansamblu foarte bine. De exemplu in lucrul cu greutatile (ganterele) functioneaza foarte bine pentru ca intreaga ta concentrare e pe miscarile de flexare a muschilor. Apoi foarte bine functioneaza si in timpul alergarii dar doar daca esti atent/contemplativ la imaginile care curg in jurul tau, sa le analizezi detasat, fara ochi critic ci sa le percepti pur si simplu si sa le lasi sa treaca. Daca privesti in pamant totul devine monoton si atunci cazi pe ganduri.

Multi nu realizeaza de fapt ce le produce dependenta fata de munte de exemplu. Logic vorbind avem frumuseti de vazut pretutindeni, chiar si in oras si totusi nimic nu se compara cu o plimbare pe munte. La munte ai multi factori favorizanti, daca va plimbati, alegeti sa va plimbati pe sus prin golul alpin. Sa aveti ce vedea! in padure e mai monoton si de multe ori cazi in visare, in ganduri, insa sus pe creste imaginile te tin prezent.

Mai mult chiar, unii aleg sa duca mai departe miscarea pe munte si sa faca alpinism, sa faca escalada, catarare in pereti verticali. Acolo esti mai prezent, esti aproape obligat sa fii prezent 100% si in starea aia de prezenta absorbi tot ceea ce e in jurul tau si simti viata chiar si intr-un fir de iarba. Alpinistii o iau ca fiind efectul adrenalinei. O fi si asta insa si la capatul unei plimbari dar si la capatul unei escalade de perete ai aceeasi senzatie de „nongandire”, de fericire si de „nimic nu mai conteaza”. aceea este starea de prezenta in forma ei cea mai pura. De acolo inainte vorbim de iluminare…

Din pacate nu o putem mentine doar asa caci totul are finalitate sau se transforma. Pana la urma e usor sa ajungi in starea de prezenta insa cel mai greu e s-o pastrezi. Unii reusesc prin meditatie si prin modul in care traiesc insa pentru majoritatea e o performanta daca ajungi sa fii prezent macat cateva minute zilnic. In acele minute creierul se reface extraordinar de bine si dupa aceea vei percepe totul altfel: mai pozitiv.

Spuneam ca am stat intins pe spate pe vf. Caraiman, la vreo 2300 de m si am privit pur si simplu norii cum se dizolvau sau cum se formau pe cerul de deasupra Bucegiului. Doar atat. Nu m-am gandit la nimic si acela a fost un moment de prezenta atat de linistitor incat am reusit sa si atipesc cateva minute. Te incarca foarte mult o astfel de stare.

Muntele pe mine ma face sa fiu prezent, marea insa ma face mai degraba meditativ, nostalgic, visator, marea o identific mai degraba cu trecutul sau cu viitorul. Din acest motiv prefer mai mult muntele.

Incercati !

Acum ca am rezolvat-o si pe asta…

Profesorul Streinu-Cercel ne liniștește în privința căpușelor: NU există boală Lyme în România!

Publicat pe 15 iunie 2013

Profesorul Adrian Streinu-Cercel, managerul Institutului Național de Boli Infecțioase „Matei Balș”, a afirmat într-un interviu pentru A.M.Press că este nejustificată reacția populației în fața mușcăturilor de căpușe. Streinu-Cercel a precizat că „nu există de-adevăratelea” boala Lyme în România, iar oamenii trebuie să cunoască acest lucru. „S-a pus pe tapet această poveste, tot pe siteuri media, spunându-se că doctorii în România sunt cam duși cu capul, ei nu știu de boala Lyme. Ceea ce este fals, pentru că vă arăt revistele anilor 80 și o să vedeți publicații, inclusiv de-ale mele, cu privire la boala Lyme. Care boală, de altfel, se predă și în Facultatea de Medicină. Mă rog, a fost o situație neplăcută în care o personalitate (actorul Șerban Ionescu, n.r.) a incriminat posibilitatea unei boli Lyme, care a fost infirmată în România în nenumărate rânduri, până când s-a luat decizia ca persoana respectivă să meargă în străinătate pentru a nu știu câta opinie. Iar opinia colegilor din străinătate a fost, ca și opinia noastră de aici, că nu era vorba de boala Lyme. Dar acest lucru (episodul presupusei boli Lyme de care ar fi suferit Șerban Ionescu, n.r.) a dus la constituirea unei rețele speculative în care se tot pune diagnostic de boala Lyme de dimineață și până seara. Nu avem boală Lyme de-adevăratelea în România în momentul de față! Și lumea trebuie să știe acest lucru ca să se potolească în legătură cu căpușele!”, a afirmat profesorul Streinu-Cercel. Acesta a mai arătat că populația ar mai trebui să știe și faptul că mușcătura unei căpușe nu se tratează la Institutul de Boli Infecțioase. „Căpușele apar și ele în contextul în care o serie de factori nu-și fac treaba. Iar prima problemă este la autoritatea locală care, împreună cu cei care fac zona de dezinsecție, trebuie să facă asta (dezinsecția, n.r.) și în parcuri sau în special în parcuri. Este foarte curios faptul că deși se știe de această poveste, încă nu s-au luat măsuri la nivelul primăriilor. Iar cea care suferă este populația. Și iată ce face populația în momentul în care găsește o căpușă pe piele: primul lucru, încearcă să o smulgă de acolo, ceea ce este OK, îi dau dreptate, trebuie să o smulgă. Dar nu mai face și alt lucru – să se spele cu apă și săpun și să se decontamineze local. După care, eventual, să se prezinte la medicul de familie. Ăsta ar fi circuitul normal. Dar lumea ce face? Vede căpușa și se duce la boli infecțioase ca să-i dea un antibiotic. Să facă ce antibioticul? Pentru că nu are treabă căpușa cu antibioticul!”, a mai declarat Streinu-Cercel.
Sergiu Bidilă, A.M.PRESS

 

Evident ca boala Lyme nu exista in Romania or altfel de ce s-ar fi organizat anul trecut zilele institutului Bals unde au fost invitati niste nenea doctori de la Augsburg daca nu pentru o boala inexistenta in Romania, nu? adica e bine ca medicii nostri sa fie pusi la curent bine de tot cu bolile care nu exista la noi mai cu seama ca dupa cate zice dansul in Romania deja din anii 80 se stia de Lyme.

Acum, evident ca in parte are si el dreptatea lui in sensul ca nu toata lumea diagnosticata cu lyme chiar are simptomele ca urmare a prezentei borreliei in sange si evident ca daca ii uram doctorului sa se tavaleasca prin iarba inalta cu multe capuse din zona Sibiului asta nu inseamna ca daca va fi muscat de 10 capuse se va si imbolnavi.

De ce? pentru ca adevarul nu e la nimeni ci fix la mijloc. Nici aia care zic ca in 2 saptamani de antibiotic ai scapat de lyme n-au dreptate insa nici aia care indoapa pacientii cu ani de antibiotic absolut aiurea nu au dreptate. Problema e ca nu se cunoaste unde e mijlocul exact si atunci fiecare isi permite sa speculeze. Din punctul meu de vedere ce zice Cercel are o alternativa identica de cealalta parte a baricadei si anume: „toata tara are lyme, o mare parte vor dezvolta lyme si necroze si gauri in cap, lyme se ia prin transmitere sexuala si o sa murim cu totii daca nu luam 3 ani de antibiotic si nu ne tratam si catelul si purcelul”.

Asa ca dl. Cercel le-a comis mai grav decat cu bietul Lyme. Sa ne amintim de gripa aviara cand conform teoriilor lui vreo 3 milioane de romani ar putea sa crape din cauza gripei? Si dansul ca si multi altii e doar un pion pe o imensa tabla de sah unde fiecare careu e un alt interes. Acum s-a mai facut o mutare. Catre ce? nimeni nu stie.

Asa ca la mijloc ramanem pana una alta noi. Asta e singurul adevar pe care il avem. Scapa cine poate, scapa cine stie….si are vointa pentru ca fara ea totul e pierdut din start.

p.s: tocmai m-am intors de pe munte, am stat in iarba si am dormit si am privit cerul si m-a batut vantul si m-a ars soarele si am respirat aer curat si mi se rupe de Cercel.

Punct si de la capat! Am rezolvat-o si pe asta…

Pretul scump al antibioticelor. Se va recupera vreodata flora intestinala?

20120818_STD001_0Vorbeam de problemele de absortie si cum trebuie sa suplimentez cu glutamina si enzime digestive ca sa am o digestie ok.
Insa problema florei intestinale a tot fost abordata din perspectiva probioticelor si cum de fapt o mare parte din imunitatea noastra sta in echilibrul cat mai bun in intestine si in completitudinea populatiilor de bacterii prietenoase.
Este evident ca cele cateva tulpini de bacterii prietenoase de ordinul a 5,6,10 mld sunt ca o picatura intr-un ocean daca ne gandim ca avem mai multe bacterii in intestin decat celule in tot corpul.

Nu pot sa nu reactionez atunci cand la administrarea antibioticului in doze imense pe perioade de luni pana la ani pacientului nu i se prezinta si reversul medaliei ci doar este infricosat si mai tare asupra efectelor („potentiale” pana la urma) pe care le-ar avea prezenta borreliei in sange. Degeaba ne informam academic despre existenta lyme-ului cronic sau despre efectele borreliei daca nu ne informam si despre distrugerile masive si adeseori ireversibile pe care o astfel de antibioterapie le face in corpul uman.
Probabil ca multi nu constientizeaza importanta acestui microbium si considera ca dupa ce opresc antibioticul gata, totul o sa se refaca si vor fi ca la inceput insa adevarul e ca nimic nu se mai reface complet si nimic nu va mai fi la inceput. O dovedesc studiile clinice din care unul il gasiti aici:
http://www.pnas.org/content/108/suppl.1/4554.full

The effect of ciprofloxacin on the gut microbiota was profound and rapid, with a loss of diversity and a shift in community composition occurring within 3–4 d of drug initiation. By 1 wk after the end of each course, communities began to return to their initial state, but the return was often incomplete.”

Iar studiul a fost facut cu doua cure de 5 zile cu ciprofloxacin, cam cat ciprofloxacin face un bolnav de lyme? 10-12 luni?
Evident ca astfel de studii nu or sa apara intre cele despre ce naspa e borrelia si cum ea cauzeaza toate bolile pamantului. In fond e de inteles, fiecare incearca sa se autoincurajeze ca acea cale pe care a pornit si merge este si cea buna. Cam asa cum faceam si eu in vremea in care scriam despre tinidazol si ce bun e el pentru forma chist a borreliei (or realitatea „in vivo” ne arata ca nici dupa 1 an de tinidazol nu ai scapat de borrelii care urmeaza sa devina chist cand vor ele).

Ma mai gandesc ce trist e sunt femei asimptomatice sau cu simptome usoare carora le este gasita „borrelia” in sange si care aleg sa faca luni de antibiotic pentru a fi curate si a nu da viitorului copil borrelia. Poate ca nu le vor da borrelia insa in schimb nu le vor da nici flora intestinala pentru ca microbium se transmite de la mama la fat iar cantitatea si calitatea florei intestinale (implicit imunitatea) a noului nascut e strans legata de cea a mamei or daca mama are o flora facuta tandari sansele ca urmasul sa beneficieze de aceleasi probleme sunt foarte mari.
Iar o flora intestinala dezechilibrata, alterata inseamna boli cronice inseamna alergii, inseamna astm, obezitate, boli autoimune, probleme de absortie nutritiva asa ca in final nu e o alegere intre bine si rau, intre sanatate si boala ci doar intre rau si rau, intre boala si alte boli.

Sigur, voi fi acuzat ca fac propaganda naturista sau anti-antibiotic. E inevitabil ca ceea ce scriu sa fie vazut asa de cei care acum fac antibiotic insa in realitate ceea ce fac e sa scriu cum vad eu lucrurile prin prisma experientei mele de 2 ani deja in lumea Lyme-ului cu intrigile, tesaturile si restul aspectelor.

Personal, cand m-am apucat de antibiotic nu se stia foarte multe iar eu nici atat nu stiam asa ca am luat o decizie bazata strict pe socul de moment.
Cei care sunt diagnosticati acum cu borrelia au sansa sa discearna cunoscand toate aspectele pe care le implica bacteria, tratamentul si recuperarea.
Nu spun sa faca asa sau asa, spun doar sa faca orice informati fiind si consider ca ar trebui sa se stie ca probabil flora intestinala nu se mai reface niciodata de la sine dupa 1-2 ani de antibioterapie si ca vor fi repercursiuni de lunga durata sau permanente. Poate printr-un transplant de flora intestinala de la un donator sanatos sa mai reusim ceva…

Cum am putea sa lucram la restaurarea florei? pai cu enzime digestive, glutamina, alimente vegetale de fermentatie (muraturi), kombucha, kefir de apa, iaurturi si kefir-uri pentru cei care consuma lactate. Putem si sa suplimentam sub forma de cura (nu a la long) cu probiotice de buna calitate ca cel de aici care are 70 de mld de bacterii prietenoase si 10 tulpini (reamintesc ca in intestin avem 500 pana la 1000 de tulpini/specii de bacterii si in jur de 1.000 de miliarde bacterii). Evitarea fumatului, alcoolului si a mancarurilor grase.

Pe larg mai aruncati un ochi si pe aici:

http://gaia-health.com/gaia-blog/2013-04-13/gut-biota-never-recover-from-antibiotics-damages-future-generations/
http://www.wired.com/wiredscience/2011/08/killing-beneficial-bacteria/
http://www.sciencedaily.com/releases/2012/11/121108195409.htm

Detoxifierea ficatului, a 4-a oara

Am continuat luna asta pentru a 4-a oara aplicarea protocolului de eliminare a „pietrelor” din colecist si ficat descris in cartea lui A. Moritz. Reamintesc ca am inceput undeva in decembrie sa fac protocolul, moment cand am eliminat o gramada de bile verzi asa cum se poate observa si aici.

La a doua eliminare efectuata in ianuarie am eliminat iarasi „pietre” plutitoare verzi de dimensiuni foarte foarte mici.

A treia oara n-am mai eliminat nimic (in martie) moment cand m-am decis sa fac o pauza. Am repetat asadar luna asta procedeul si n-am mai eliminat acele bile verzi ci cateva formatiuni plutitoare de mici dimensiuni de culoare maro-bej din genul celor din imagine (imagine gasita pe net nu din colectia personala). Dupa acest protocol voi face iar o pauza de 2-3 luni pentru a da timp ficatului sa-si revina. In fond, operatiunea asta de expulzare a chestiilor astora produce un stres organismului fapt ce de altfel se si resimte in primele ore dupa eliminare cand te simti destul de slabit. Ulterior te recuperezi si te simti plin de energie. Care a mai experimentat in ultima vreme ?