Jurnalul

“Writing is the only way I have to explain my own life to myself.” 

Copil fiind, am fost tot timpul indemnat sa tin un Jurnal pentru a rezolva prin scris problemele ce tineau de gramatica inerente gimnaziului. „Hartia suporta orice” imi spunea maica’mea, ea insasi avand perioade lungi in care a pus pe hartie intamplari ale vietii ei.

Mi se parea o prostie sa ma dezvalui unei hartii care la drept vorbind ar fi putut sa cada in mainile unor neaveniti care ar fi avut acces astfel la toata intimitatea gandurilor mele. Insa n-am respins ideea si pe la 12 ani am scris prima mea fila de jurnal pe care o mai am si acum intr-un caiet uitat prin vechiul birou de lemn.

Uneori se intampla sa am ceva mai mult timp si sa vreau sa recitesc ce scriam.

Totul era scris in dulcele stil epic. Cine m-a vizitat, ce am facut, cine m-a enervat, de ce m-a certat maica’mea si altele. Niciodata n-am putut sa tin un jurnal mai mult de doua saptamani pentru ca ma simteam obligat sa scriu neaparat in fiecare zi si asta ma stresa. In timp insa, cu mari salturi temporale de ani buni, printr-o progresie logica, am ajuns sa scriu si despre ganduri si despre planuri si frustrari, deceptii sau din contra, bucurii si pozitivitate.

Astfel, iata ca si la 18 ani tineam un jurnal, tot pentru o scurta perioada, in care imi puneam pe hartie temerile legate de bac si de viitorul de dupa liceu si in care dezvaluiam cu maxima sinceritate emotiile liceului si nostalgia pe care deja incepusem s-o simt caci „vrei ori nu vrei, anii de scoala se duc si ei„.

Mult mai tarziu am realizat ca nu doar  hartia suporta orice insa scriind aveam un dialog foarte personal cu propriile mele ganduri oglindite in hartie. In fond, in acei ani de adanci tulburari emotionale, de multe ori sentimentul de „singur impotriva tuturor” era anihilat de acel caiet care nu ma dezaproba, nu ma condamna, nu era ocupat, nu era atent la altceva in timp ce-i vorbeam si era tot timpul disponibil.

Chiar mai mult de atat, ma uit ca din 2011 de cand am pornit cu blogul, practic am tinut in mare un jurnal. Dincolo de comunitate si de informatiile aduse aici de cei care citesc, propria relectura a textelor scrise inainte de momentul publicarii dar si recitirea ulterioara la ceva distanta in timp a fost tot un jurnal. Facut inconstient de acest beneficiu, sa scriu m-a ajutat foarte mult sa-mi asez gandurile, sa le transform pe cele profund negative, irationale, in ganduri operative, functionale si mobilizatoare. Schemele „hilare” cu programul zilnic au avut acelasi rol de paliativ emotional decat operational. Evident, problemele emotionale, sufletesti nu trec prin scris insa scrisul in sine poate modifica gandirea de moment si prin ea si starea emotionala.

De altfel, un studiu facut pe pacientii cu diagnostic de cancer renal care s-au apucat de scris a aratat o reducere a simptomelor si o imbunatatire a stariilor psihice.

Conteaza insa ca in aceasta oglinda a hartiei sa se reflecte exact produsul cel mai intim al creierului: mintea noastra, nud, caci gandurile dezbracate de orice incercare personala de a le acoperi in spatele unei masti pot arata depresie, pot arata tot ce e mai rau in fiinta voastra si ne pot arata cum mecanismele defecte ale gandirii ne pot tine captivi intr-o stare placida. Putem de aici sa recitim si sa reconstruim textul initial, scris dintr-o suflare, cu ceva mai mult discernamant pentru a vedea irationalul ratiunii noastre. Fara psiholog, life-coacher, NLP sau tehnici energetice.

Iar exprimarea prin scris nu e proprie doar acelor oameni cu probleme emotionale ci si oamenilor de succes. Nu doar scriitorii dubiosi si filosofii au avut jurnale ci si Einstein caci doar asa ne putem intelege mai bine si ne putem structura mintea si memoria. Un alt studiu efectuat pe studenti a aratat ca scrisul poate sa imbunatateasca memoria si sa creasca performantele cognitive.

Deci oricum am lua-o, pe cat de greu ne putem gasi timp si pentru asa ceva, sa tinem un jurnal sau pur si simplu sa scriem un eseu, asa cum ne pricepem noi, fara jena de a nu avea talent, fara impresia ca am fi scriitori de la care se asteapta multe, poate avea efecte surprinzatoare asupra mintii noastre.

Hartia poate nu mai e la moda desi din punctul meu de vedere doar in scris de mana beneficiezi de suficient de mult timp pentru a lasa cuvintele sa-ti iasa din minte natural fara sa le fortez, tastatura sau alte metode audio sau video de comunicare cu propria-ti persoana fiind prea rapide, insa problemele oamenilor au ramas aceleasi iar scrisul poate fi „leacul babesc” pentru depresie, tristete, nevroze, anxietate si cate si mai cate…

Runda 4 de antibiotice. Sfarsit

Am terminat de vreo doua saptamani runda cu numarul 4 umfland astfel procentul celor cu 4-6 runde din sondajul de alaturi.

O tura usoara cu biseptol si clindamicina. Nu stiu daca „usurimea” a venit din ‘ferocitatea’ mai scazuta a antibioticelor sau din modul de abordare ceva mai elaborat in care am inteles s-o abordez.

Dupa cum povesteam in trecut, de vreo trei luni tin un „jurnal de boala” in care imi notez simptomatica, procentul de hrana cruda, suplimente si medicamente pe care le iau si la sfarsit nota generala a zilei.

Evident, statisticianul din mine a simtit nevoia sa duca datele astea adunate pe hartie in format digital si sa scoata grafice.  Ce a iesit vedeti mai jos desfasurat pe doua luni fara antibiotice. Doar cu naturiste.

Vorbim de o evolutie ciclica cu suisuri si coborasuri destul de abrupte. Intr-o zi ma pot simti de 9 iar in alta de 7. Am avut  1-2 zile mai proaste dar dupa aceea urcarea a fost surprinzatoare. Cel mai probabil lucrul asta se produce din cauza ciclului de inmultire/viata al bacteriilor.

Eh, mergand mai departe, am comparat o perioada de 21 de zile consecutive, aleatoriu aleasa din „zilele fara antibiotic” si am suprapus-o cu ce s-a intamplat sub antibiotic (in rosu).

Cum as interpreta eu graficul? Pai simptomatica sub antibiotice e ceva mai plata, fara puncte extreme, nici de bine, nici de rau. Interesant e ca totusi se mentine acelasi tipar de ciclicitate. Intre maximul „fara antibiotic” si ‘platoul’ din dreapta sunt 9 zile. Dupa platou a urmat coborarea. Acelasi lucru si cu antibiotice, o ‘groapa’ de 8-9 zile dar de remarcat ca ceva mai putin voluminoasa. Evident, ambele curbe urca spre un viitor incert, mai poetic spus. Eu inteleg de aici ca indiferent care din spirochete si coinfectii dau simptomele, n-au parut f. deranjate de prezenta antibioticelor decat intr-o masura destul de mica.

Totusi, as putea spune despre tura 4 ca a adus schimbari in bine. Acum, la doua saptamani de la terminare ma simt un pic mai bine decat ma simteam inainte de tura.

Programul ce m-a lipsit de herxuri e ‘descris’ in imaginea scanata dupa schita pe care mi-am facut-o eu la inceputul tratamentului (pentru o mai mare veridicitate) 🙂  N-o s-o mai rescriu sub forma de text, va las pe voi sa-mi descifrati scrisul „de doctor” si daca aveti nelamuriri, nu ezitati sa lasati un comentariu.

De mentionat faptul ca de tot de doua luni si jumatate iau tinctura de varga ciobanului in dozaj mic (teasel root) comandata de aici. Efectele nu au fost vizibile neaparat in simptomatica (poate lucreaza la alt nivel). O sa scriu mai multe dupa ce-l termin (probabil alte 2,5 luni).

Actualmente am revenit la para-free + cat’s claw pentru a creste raspunsul anticorpilor si ducand astfel liniile de WB pana in chenarul din dreapta paginii de analiza.