Barfele alimentatiei

Olivia Steer, sotia lui Andi Moisescu si mare militanta pentru alimentatia raw vegan pe internet a reusit sa aprinda internetul printr-o neverosimila afirmatie si anume: „cancerul si-l face omul cu mana lui„.

Olivia e cunoscuta pentru extremismul de care da dovada uneori, extremism alimentat de o situatie cat se poate de subiectiva, sora ei murind de cancer la o varsta la care de obicei nu se moare de asa ceva.

Afirmatia cu pricina precum si alte pareri de-ale Oliviei legate de medicina moderna au starnit valva printre cei interesati de subiectul asta al alimentatiei si a vietii sanatoase.

S-a ajuns evident la atacuri la baioneta, la persoana, cat se poate de otravite de un subiectivism dezarmant, fiecare avand cazul lui propriu si perceptia rezultata din aceasta.

Ating subiectul pentru ca el face obiectul multor chestiuni fierbinti de care s-a mai scris pe blog spre aprobarea sau oprobiul public.

E delicat sa te legi, asadar, de subiect fara sa atingi chiar si dintr-o regretabila neatentie diferite corzi sensibile.

Vorbim asadar de o lupta aproape religioasa intre adeptii unei diete „echilibrate” (o definitie pentru acest termen inca nu a fost emisa) si „sectantii” dietei vegetariene, vegane, raw vegane…

De altfel, pe masura ce implicarea Bisericii in vietile oamenilor scade, exista o nevoie acuta de a inlocui golul pasional ramas cu ceva nou menit sa mentina starea de alerta/vanatoare a umanitatii.

Discutiile despre alimentatie, tot mai frecvente, dau apa la moara acestei nevoi acute de disputa, de atac si sange din ADN-ul atat de incercat al omenirii.

Scriu despre asta nu ca s-o sustin pe Olivia sau pe „echilibrati” ci pentru a atrage atentia asupra extremismului de care dam dovada intr-o lume pe care o consideram, chiar si teoretic, ceva mai civilizata decat debutul secolului al XII-lea cand dogma religioasa facea ravagii in Europa.

Discutiile despre alimentatie sunt multe si interminabile asa ca sa revenim in universul misterios al bolii lyme si sa incercam sa nu atacam ca primatele jugulara oponentului fara a avea macar certitudinea ca detinem Sfantul Graal al Lyme-ului.

In chimioterapie si cancer lucrurile-s destul de transate, rata succesului „la 5 ani” depinde de momentul in care boala e descoperita. in alte stadii, rata scade dar se metine ridicata in cazul unor tipuri de boala. Per ansamblu, de cancer inca se moare mai mult decat se traieste.  E drept ca nu m-a preocupat in mod deosebit problema asta insa putinele cazuri mediatizate de care am auzit sau la care chiar am contribuit financiar au sfarsit tot in acelasi loc catre care ne indreptam cu totii.  Inclusiv o fosta colega de munca ce la 29 de ani a fost diagnosticata cu leucemie si in urma multiplelor sedinte de chimio (foarte scumpe) a murit extrem de rapid.

In lyme, lucrurile-s chiar mai dubioase pentru ca implica multe aspecte ce pot fi contestate inca inaintea discutiei despre tratament.

Evitand sa vorbim despre „conspiratia” medicilor ce au ceva impotriva celor cu lyme  (de parca saracii aia cu lupus sunt privilegiati) si ca toate bolile moderne/autoimune sunt cauzate de lyme cred ca ne este tuturor clar ca in ciuda miilor de linkuri de „studii lyme” NU exista la ora actuala un tratament standard si o definitie batuta in cuie pentru boala acesta: borrelioza lyme si coinfectii.

(1) Ce vedem prin Romania la medicii care se incumeta sa trateze boala sunt doar incercari de a turna o plaja cat mai mare de antibiotic, in cantitati cat mai mari si de cat mai multe ori pe zi in pacient in ideea ca poate, poate. Nu exista doi oameni cu acelasi profil clinic care sa fi raspuns la acelasi tratament standardizat (lipsesc studii clinice)

(2)O serie intreaga de terapii alternative (incluzand ozonoterapia, oxigen hiperbar) NU si-au dovedit eficienta (ca monoterapii) impotriva infectiei mai mult decat si-a dovedit-o aerul curat de munte.

(3)Mai mult decat in alte boli, in lyme chiar si medicina moderna (chiar si BCA) combina simulatan tratamentul antibiotic cu multiple tehnici de refacere (sauna, reflexo, miscare) astfel incat in final nu se poate demonstra ce a mers. Nu vorbim asadar de perioada de refacere ci de tratament in sine.

(4)cazurile particulare de vindecari cu antibiotic dar si cele la fel de particulare de vindecari prin „ierburi si clisme cu gheata” NU reprezinta adevaruri universale cat timp exceptiile sunt mai multe decat cei care se incadreaza „regulilor”.

(5)a alege sa faci antibiotic sau tratament naturist in prima faza se bazeaza pe o necunoastere a alternativei nu pe ipocrizie. si cei care aleg sa faca chimio dar si antibiotic sunt luati ca din oala fara a se documenta prea mult inainte. ipocrizia nu-i caracterizeaza si pe cei care au fost diagnosticati in Romania cu Lyme si au ales sa NU ia antibiotic ci sa manance ierburi si pe-o parte si pe alta si care totusi au devenit asimptomatici (unde mai pui ca unii s-au vindecat clinic doar schimbandu-si domiciliul).

(6)bacteriologia NU se face numararand pe ecran spirochetii si afirmand lucruri absolut halucinante cum ca „mai ai putin lyme, cateva spirochete deci acum te vindeci singur” pentru ca sfidam limitele logicii si aplicam placebo denaturand rezultatul. adica in prima faza, ti s-au injectat „cateva” spirochete dar organismul a cedat in fata infectiei iar dupa ce faci ani de antibiotic si mai ai tot „cateva” spirochete organismul va prelua controlul dupa ce el nu a putut tine sub control o masa mult mai mica de spirochete. pentru cine nu ma crede, pot prezenta microscopie cu „numarul” bacteriilor din iunie 2011 si cu numarul „egal” de bacterii din iulie 2012 pentru a vedea eficienta „vizuala” a celor 10 luni de antibiotic.

(7)a nu se confunda studiile stiintifice despre ce „pot” sa faca bacteriile in corp (fara a mentiona caracteristicile „tehnice” ale corpului) cu ce fac efectiv. decizia de a trata cu antibiotic un pacient asimptomatic si sanatos clinic doar pentru ca are niste spirochete(??) in sange este o decizie inconstienta si este asemanatoare cu decizia de a face chimioterapie pentru acele celule canceroase ce sunt trimise zilnic la reciclat de catre sistemul nostru imunitar.

(8) cazul lui x si cazul lui y nu au putere de adevar in aceea ce priveste un lucru atat de sensibil. adevarul stiintei nu tine cont de adevarul lui x sau al lui y si de aceea nici antibioticul si nici frunzele nu vindeca. raman doar cazurile de-o parte si de alta de vindecari sau din contra, adanciri in boala….

(9)dupa mai bine de 7 ani de la debutul obsesiei lyme in Romania (in grosul ei) medicii inca n-au reusit sa standardizeze nimic si nici sa prezinte un studiu stiintific cu ce s-a intamplat cu pacientii lor, colocviile, seminariile si alte asemenea evenimente raman si ele fara un raspuns evident la intrebarile cele mai critice. vinovatii sunt evident conspiratiile, pacientii indisciplinati si boala! in schimb sunt bani pentru alte investitii din care se fac bani buni in calitate de asociat sau administrator (ca tot vorbim de oamenii ipocriti care vand uleiuri esentiale negand ca antibioticul i-a ajutat).

(10)cei diagnosticati sunt informati prin adevaruri trunchiate „a la gadea/badea” doar despre beneficiile unui tratament, nu si despre distrugerile ireversibile pe care acesta le provoaca. cei responsabili cu propaganda prezinta mii de linkuri insa le uita pe cele care arata ca flora intestinala dupa 5 zile de ciprinol nu se mai reface in unele cazuri niciodata(in masura in care „niciodata” inseamna perioada desfasurarii studiului) ori o flora intestinala facuta tandari inseamna un sistem imunitar la pamant si categoric mai incapacitat decat in momentul injectiei cu infectie.

Acestea sunt doar cateva puncte pe care vreau sa le mentionez, mai sunt si altele. Daca au parut ca au o nota defensiva pentru tratamentul naturist e pentru ca vorbim de subiectivism la fel cum vorbim de acelasi subiectivism la cei care tin in maini dosarul cuiva caruia i s-au vindecat leziunile luand antibiotic. Eu cred ca niciuna din variante nu e rea.

Din fericire, cu exceptia cazurilor nefericite de propaganda tip: „vedeti ce patiti daca aveti lyme si nu va tratati!? va sare soldul!” borrelioza si coinfectiile acorda timp fiecaruia sa discearna.

Intr-o lume mai putin dominata de orgolii, pacientii si medicii ar fi lucrat la realizarea unui studiu valid statistic (a se citi, diferente semnificative, correlatii, analiza factoriala, regresii si dispersii) care sa aduca un pic de lumina in problematica asta.

Raman asadar, pacientii cu suferinta lor, ramane iarba vrajbei noastre, raman experientele fiecaruia si cativa, mai destepti care fac bani din asta, manipuland.

Asa a fost mereu si nimeni nu va schimba vreodata asta. Vom ucide in continuare pentru adevarul nostru si vom uita de chibzuinta, vom alege sa ignoram realitatea obiectiva pentru a ne construi mai usor pareriile si evident ca ceea ce avem interior vom incerca sa expunem in exterior distrugand sau construim.

Poate ca Olivia isi striga suferinta pierderii surorii ei prin atacul la medici iar noi incercam sa ne impunem crezul asupra celorlalti. Poate ca asta ne tine pe loc sau poate din contra, ne determina la o anume profunzime.

Per ansamblu raman la parerea ca o lume a monologului, a partidului unic, a parerii singulare este o lume a involutiei din care nimic bun nu poate sa iasa.

Avem in fata noastra o noua ordine mondiala, o ordine a diversitatii si a pluralitatii sociale, avem astazi mai mult liber arbitru sa sapam printre manipulari in cautarea adevarului. Astazi avem o sansa pe care ieri n-o aveam. O sansa ce ne poate duce mai aproape de compasiune decat spre egoist.

Dar despre asta intr-un episod urmator…

 

Anunțuri

Adunarea!!

….asa…militareste!

Ma intrebam ce mai fac oamenii care au scris pe aici si care n-au mai dat semne de viata in ultimul an sau de cand am schimbat eu macazul devenind un ‘sceptic” al ideii de boala lyme ce afecteaza tot poporul si al capuselor extrem-ultra-hyper periculoase pentru om. Eventual daca se stiu si povestile altor oameni cu care ati tinut legatura dar care nu dau pe blog iarasi ar fi util sa aflam ce mai face lumea si pe unde mai umbla.

Si daca tot am dat tonul, spun despre mine ca-s bine desi in ultimul timp n-am mai tinut-o pe regimuri, detoxuri iar alimentatia e ceva mai variata in sensul ca mai mananc si peste fript si oua si mai rar branza. Asta pentru ca dupa cum am mai spus, in urma experientei am realizat ca nu e chiar asa important sa fii ultra mega riguros desi spusesem asta intr-un articol trecut (doar 20% din vindecare e data de alimentatie).

Mi se mai intampla atunci cand cobor de pe munte sa ma ia durerea de tendon la genunchiul stang (nu stiu in ce conditii apare ca uneori desi fac coborari lungi n-am probleme iar alteori la coborari usoare ma iau durerile). acum 2 ani cand am realizat problema prima oara, o dr. mi-a spus ca e tendinita si ma tratasem cu succes prin homeopatie (cu arnica).

Problema ramane stresul, oboseala psihica si fizica rezultata in urma activitatilor „corporatiste” insa poate candva voi avea suficienta intelepciune sa le rezolv amiabil si pe astea.

Deci ce mai faceti?