Probabil, pentru o parte din cei care citesc titlul acestui articol, doar numele propriu cu care incepe le este necunoscut. Drept urmare voi face o scurta introducere inainte de a-mi da si eu cu parerea.
Jess Ainscough a fost o tanara de 30 de ani din Australia, cunoscuta lumii la nivel international ca o promotoare a stilului de viata sanatos, al vegetarismului si al vindecarii naturiste a bolilor. Jess a fost diagnosticata la varsta de 22 de ani cu o forma rara de cancer de piele iar la acea vreme i s-a recomandat tratamentul standard in acest caz: chimioterapie.
La acea vreme, Jess a acceptat sa urmeze calea stiintifica, chimioterapia. Cancerul s-a retras in urma tratamentului dar a revenit dupa doar un an. La revenire i s-a recomandat amputarea totala a bratului unde aparusera celulele cancerigene. De data asta a refuzat si a ales sa urmeze terapia Gerson pentru a se vindeca. In tot acest timp, Jess a facut cunoscuta lumii intregi „lupta” ei cu cancerul astfel incat a adunat o multime de oameni pe care i-a inspirat in jurul ei.
In urma cu mai bine de un an, mama ei a fost diagnosticata cu cancer de san. Aceasta, vazand ca fata ei este in viata la aproape 5 ani de la diagnostic, a ales sa urmeze si ea terapia Gerson, refuzand tratamentul alopat.
Din nefericire, mama Jessicai a murit intr-un final de cancer la san si evident ca atentia tuturor s-a indreptat catre Jessica care a fost pusa la stalpul infamiei si judecata pentru moartea mamei ei din cauza faptului ca aceasta din urma nu a acceptat sa faca chimioterapie, radioterapie, etc
Cancerul Jessicai a reaparut virulent la scurt timp desi ea urma in continuare stilul de viata care o consacrase si in februarie aceasta a murit la aproape 8 ani de la primul diagnostic.
Vestea a venit ca un soc pentru adeptii informatiilor promovate de ea si o lume intreaga condamna acum metodele alternative de tratament in cazul cancerului cel putin.
Sunt convins ca sunt multi care si-au pierdut credinta in terapiile naturiste si in vindecarea holistica in urma acestui caz. Psihicul unui om bolnav, greu incercat deja, este foarte fragil si asimileaza repede si brutal astfel de informatii. Cam ca atunci cand citeam eu despre cazurile de lyme care nu se vindecasera de boala nici dupa ani de tratament antibiotic, hiperbara, dieta…
Intr-o lume a marketingului, un astfel de caz ii face in primul rand pe cei implicati in „industrie” sa traga plapuma pe partea lor. Companiile producatoare de medicamente destinate cancerului vor folosi aceasta nefericita intamplare ca sa dovedeasca inca o data lumii la ce se expune daca nu asculta sfaturile doctorilor (operatie, chimio, radio si repeat).
Cum vad eu lucrurile? cum le-am povestit deja aici.
Nimeni nu e mai indus in eroare decat acela care crede ca e Dumnezeu si ca daca va deveni vegetarian si va face sport se va vindeca de orice. Inclusiv de cancer.
Pentru ca acesti factori, desi importanti, reprezinta dupa parerea mea doar 50% dintr-o vindecare. De fapt, daca stau bine sa ma gandesc, reprezinta 49,99% din vindecare. Indiferent ca vei face tratament acasa sau la institutul Gerson sau la vreun vraci, vei beneficia, maxim, de 49,99% sanse sa te vindeci.
Ce completeaza cifra? ei bine….psihicul si credinta. Nimic in lumea asta nu e mai puternic decat capacitatea creierului de a genera impulsuri care sa vindece (si sa creeze realitatea, printre altele). Dupa parerea mea, orice tratament din lumea asta are cel putin 50,01% sanse de reusita daca vei crede cu toata fiinta in el (asa cum copiii de pe strada se vindecau pe vremuri de „ulcior” punand pe la ochi rahat uman dupa sfaturile batranilor).
Asta e conditia obligatorie si asta explica de ce ne-am certat pe vremuri ca prostii pe dialectica reprezentata de medicina stiintifica in lyme si pseudo-medicina. De asta au existat succese si cu antibiotic si cu naturiste, de asta nici pana in ziua de azi nu e clar de ce la unii functioneaza ceva iar la altii ba in conditiile in care toti avem aceeasi compozitie chimica a corpului.
Orice tratament am face, alopat sau nu, trebuie sa credem in el. De aia exista oameni care au avut cancer in urma cu zeci de ani si care s-au vindecat cu tratament alopat si de asta exista cazuri asemanatoare vindecate cu ierburi si clisme. Pentru ca a existat ceva mai presus de orice, acea energie vitala, acea putere inimaginabila a credintei.
Desi diagnostica cu o forma rara de cancer, agresiv, Jess reuseste sa supravietuiasca inca 7 ani trecand de „supravietuirea la 5 ani” cu ajutorul terapiei Gerson (reamintesc ca in urma chimioterapiei, cancerul recidiveaza dupa un an) insa trauma lasata de moartea mamei ei si acuzele ulterioare au doborat-o psihic si daca a pierdut credinta in tratamentul/stilul de viata sau a avut macar o unda de indoiala asupra lui, a fost suficient pentru ca inevitabilul sa se intample. Avem si noi pe meleaguri cazuri care s-au tratat cu iarba de grau si au intrat natural in remisie din cancer dar au recidivat agresiv in urma unei traume psihice.
„Ceea ce a mai fost, aceea va mai fi, si ceea ce s-a intamplat se va mai petrece, caci nu este nimic nou sub soare” (Ecclesiastul)
Mama Jessicai a avut cancer la san. Medicina „magica” asa cum adeptii inraiti ai medicinei stiintifice o numesc ar putea interpreta asta ca un rezultat al sentimentului matern de „rupere de la san” pe care mama ar fi avut-o atunci cand fiica ei a fost diagnosticata cu cancer si a ales sa urmeze un tratament dubios in care probabil mama Jessicai nu credea in totalitate (motiv pentru care, si atunci cand s-a confruntat direct cu terapia Gerson, mama Jessicai n-a primit niciun beneficiu de la ea).
Ironic un pic, as putea spune ca aceasta gandire magica exista insa magia din ea sta tocmai in aceasta putere incredibila, auto-motivanta, de a vindeca.
Sigur ca da, au curs si vor mai curge multe randuri despre acest caz, cei care pot sa castige ceva din asta trebuie s-o faca indiferent de sanatatea oamenilor. Se va arunca in prima pagina a ziarelor ca terapia Gerson a omorat-o cand la fel de bine ar fi putut-o omori si chimioterapia pe care a urmat-o la inceputuri. Se va spune probabil ca daca Jess ar fi acceptat sa i se taie bratul din umar ar fi avut sanse de supravietuire imense (peste 70%) la 5 ani insa se va omite ca Jess de fapt a trait mai bine de 5 ani dupa recidiva cancerului fara amputare.
Mai e o chestie, din nefericire, in grupurile de vegetarieni, adepti ai gandirii magice, naturopatilor, etc, exista o conditie antitetica constanta in care alimentatiei sanatoase i se opune cancerul. Poate in nicio alta zona a internetului nu se discuta atat de mult de cancer cat se discuta pe forumurile, grupurile si blogurile vegetariene sau dedicate unui stil de viata sanatos (vezi si exemplul curent).
Ideal ar fi sa nu fie asa, sa traim sanatos si frumos fara frica de bau-bau pentru ca in final, de ceea ce ne e frica…nu scapam. Iar daca nu scapam, macar atunci sa nu „luptam” ci sa consideram boala ca o parte a noastra dezechilibrata care trebuie echilibrata.
Mai ramane o intrebare, de ce totusi substanta activa face lucrurile sa se intample in cazul testelor dublu-orb cu grup de control iar placebo nu e suficient de puternic incat sa dea aceleasi efecte ca si grupul ce a primit substanta activa?
RIP Jess Ainscough!
Numai un alt blog 
Mi se pare mie, sau intrebarea de la final nu prea are sens? Grupul ala de control, pe care il aduci in discutie, e cel care primeste placebo. Efectele substantei active (cand se testeaza un nou medicament) sunt judecate in raport cu efectul asta, care se stie ca va interveni negresit. Daca substanta noua are rezultate mai bune ca efectul „din oficiu” (placebo), se considera ca substanta aia chiar e activa. Daca e la fel ca placebo ca efect, nu e activa. Se examineaza statistic. Defapt, fiind vorba de pacienti reali, care se confrunta cu probleme reale, uneori se considera mai etic ca noul medicament sa fie testat in raport cu un alt medicament cu efecte dovedite, pentru a nu fi privati pacientii de actul terapeutic, dar asta e alta discutie. Oricum, orice medicament (si orice vizita la medic, defapt), vine si cu o componenta placebo la pachet (deci e un dublu efect). Ba s-ar parea ca functioneaza si cand stii ca nu-i vorba de nici un leac la mijloc.
Revenind la intrebarea ta, mie imi suna ca si cum ai intreba de ce punctul din oficiu nu-i niciodata mai mare ca nota 2, sa zicem, care atesta ca macar elevul a auzit de subiectul care i-a picat.
ma tem ca nu inteleg ce nu intelegi. Poate nu m-am exprimat bine.
Spuneam ca ultima hiba care sta in calea explicatiei cum ca „secretul” sta in credinta in tratament e tocmai faptul ca la testele dublu-orb exista o diferenta semnificativa de eficacitate a tratamentului intre cei care au primit substanta activa si cei care au primit placebo.
Daca de fapt credinta ar insemna totul atunci si cei cu placebo si cei cu substanta activa ar avea rate de succes asemanatoare (oricum, nesemnificative).
E interesant articolul.
Întrebarea se poate pune si altfel.
De ce mor atatia oameni care se tratează eminamente cu medicamente prescrise de medici care nu sant adeptii medicinii alternative ci sustinatori acerbi a medicinei moderne si industriei farmaceutice.
Acum e limpede ce ai vrut sa spui. Pai, ce sa zic, desi raspunsul placebo nu-i standard, pentru ca diversele studii au evidentiat faptul ca presupune diferite grade de intensitate, daca pot spune asa (pilule mari si colorate, raspuns mai bun, ace inloc de pilule, raspuns si mai bun, de ex.), exista, totusi, niste limite dincolo de care nu poate sa treaca. Nu cred ca se poate vindeca nimeni de boli grave prin placebo. Ca sa nu mai zic ca el nu intervine asupra cauzelor, ci se adreseaza aproape in exclusivitate simptomlor.
Uite ce zice pe Wiki.ro:
„Boala – cercetările au demonstrat că efectul vizează indirect boala, substanțele acționând asupra simptomelor și nu asupra etiopatogenezei.
În afecțiunile cu un grad mai mare de subiectivitate, adică în afecțiunile psihogene, substanțele Placebo obțin efecte mai bune iar în afecțiunile cu un nivel mai încet de organicitate efectul este redus. Cea mai mare frecvență de reacție se întâlnește în cazul durerilor (cefalee, miolgii) care sunt reversibile. Beneficiul produs în cazul durerilor de o substanță Placebo este echivalent cu efectul unui analgezic”
Apropo, medicamentele reale, alea incriminate de multi (si alte interventii din medicina), functioneaza la capacitate maxima indiferent ca tu crezi sau nu in ele. Daca tu nu crezi deloc in eficienta vaccinului antirabic care tocmai ti-a fost administrat, nu influenteaza cu nimic evolutia lucrurilor. La fel si cand iei antibiotice, folosesti creme antimicotice sau mai stiu eu ce naiba faci.
Se pare ca am apasat aiurea si comentariul meu pare ca i se adreseaza Ceciliei. Daca nu ma insel, cred ca se poate muta.
e de la lyme…si de la Ciorba!:)
p.s; nu se poate muta, oricum, binevenita explicatia cum ca unele pastile mai colorate au alt efect placebo. didn’t knew that…. 🙂
Mai important decât vindecarea bolii este felul în care o accepți și te schimbi în sufletul tău.
În privința vindecării, cel mai mult contează dacă e boală karmică sau nu.
eu am convingerea, nu certitudinea 🙂 ca vorba aceea veche din popor ce zice clar ca ” de ce ti-e frica nu scapi ” contine toata filosofia acestei chestiuni . Asa cum in natura se manifesta prin cainele care cand simte frica te`nhata imediat de picior sau cum o tipa smekera a demonstrat intr-un filmulet pe care l-am postat la mine pe facebook ca stand intr-un grup de tigri esti atacat numai daca fugi , exact asa si cancerul te agata cand iti simte frica in fata lui . Deunazi am mai vazut un film in care un leu alerga o prada , o antilopa – ceva de genul… iar cand animalul a obosit si nu a mai putut sa alerge , a infruntat cu privirea leul si nemaiavand nimic de pierdut chiar s-a ” dat ” la el , moment in care leul a inceput sa se gudure si chiar sa-l protejeze pe ala micu . Daca mai gasesc filmuletul revin cu un post dupa 🙂 Asadar , eu cred ca boala aceasta care se materializeaza la un moment dat , este o forma de energie atrasa la nivel subtil de frica la fel cum se intampla concret in manifestarile energiei materializate atat de divers in natura . Daca oamenii astia si-au dedicat viata pentru a face orice sa scape de cancer , au alimentat acea energie prea multm, dandu-i atata importanta si atat de decisiva . ca nimic nu este mai rau decat frica iar noi suntem atat de infricosati de toate informatiile cu care suntem bombardati ca aproape nu mai avem nicio sansa in societate sa ne reformam psihic . Aseara m-am uitat la televizor , desi ma uit foarte rar insa imi place emisiunea ” te cunosc de undeva ” si am fost foarte atenta la reclame , numai despre medicamente si boli . atat ! . Nu se mai face reclama ca in trecut la adidasi, salam sau dero , doar medicamente , de hemoroizi, de inima, de prostata si draci laci … Despre ce vorbim deci ?! Cum ne putem reforma mintea ca sa scapam de frica bolilor in aceasta lume ? Probabil ca asta va fi stiinta viitorului , stiinta care va intelege cat de mult psihicul creaza boala si asta pentru mine este un adevar constatat pe propria-mi piele .
Mancati MC Donalds !!!E bun pentru voi mieilor!!!
Si eu sunt un bonlav lyme. Daca vreti sa m-ai facem schim de pareri, tratamente luate, doctori, incurajari etc adresa mea este myty3sor@yahoo.com
Foarte interesant. Eu cred ca in ambele cazuri- mama si fiica, ar putea fi vorba de sindromul Dirk Hamer. Si poate in foarte multe alte cazuri de cancer. Dintre toti cunoscutii care au trecut prin lupta cu aceasta boala, pot spune despre fiecare in parte ca se incadreaza perfect in cele descrise de dr Ryke Hamer.
Buna ziua! Numele meu este Malina. Dupa multe investigatii, medicul meu de la Spitalul Militar a zis sa facem si niste teste pentru Lyme. Am fost la o clinica si am facut WB RN AT BORELLIA IgG si WB TORCH 10 profile IgG. Sunt corecte, pot fi sigura ca vor fi concludente? Ma lupt de mai mult de un an cu niste dureri articulare care vin si pleaca si cu un cot umflat si dureros, cu o bursita de umar aparuta din senin, cu probleme cu vederea ( mi au spus la oftalmo ca am inceput de glaucom la ambii ochi ), deci nu am avut niciodata ptobleme cu vederea pana acum cateva luni cand am sesizat ca vad dublu scrisul. Am sanii inflamati si la control se vad noduli in ambii sani si diagnosticul este de mastoza fibrochistica. Analizele sunt bune, am o infectie urinara. Am inceput sa ma simt rau in iulie 2018, cu transpiratii noaptea, iar in martie 2019 m am trezit cu o durere crunta de umar care a fost diagnksticata ca fiind bursita. De atunci am dureri de solduri, coaste, sani, palme, axile. Am avut cateva episoade cu dureri de gat si falci, dar au trecut. Ma dor muschii de la maini, o state de permanenta febra musculara. La rmn a aparut ca am lichid sinovial la cot si un osteofit crescut la umar. Fac tratament pentru dureri si doreta si arcoxia de 3 zile, nu se simte nicio imbunatatire. Va rog sa mi spuneti daca testele de W.B deja facute sunt ok, sau tb sa fac si altele. Multumesc! Malina
Am avut Lime. Doctorul de familie, Nedelcu Adrian, un om modest si destept m-a indrumat si m-a linistit de la inceput. Vei scapa, stai linistit. Dar trebuie sa iei trei luni doxiciclina. Marii specialisti de la boli infectioase de la Ploiesti imi prescrisesera o reteta pentru 19 zile. Bineinteles ca mi-am ascultat doctorul pentru care port un respect deosebit. Si a avut dreptate. Acum el este medic de familie in Comuna Cocorastii Mislii, judetul Prahova. Va doresc tuturor sanatate si sa aveti sansa unui medic bun, deschis pentru invatat, care va va indruma sigur spre bine. Boala poate fi tratata, dupa cum vedeti. Dar sa nu beti nici o lacrima de bautura cu alcool. NIMIC. Nici vin si nici bere. Nimic si veti scapa.