7 saptamani in balon sau turele 5 si 5.1

Asadar, am incheiat cea mai lunga runda de antibiotic facuta pana acum: 7 saptamani legate cu minunatul coktail: doxyciclina, ciprofloxacina, tinidazole, minociclina & other friends.

Pana acum cateva zile eram pe punctul de a scrie o „recenzie” absolut optimista a perioadei de tratament insa acum nuantele-s un pic mai gri 🙂

In primul rand runda asta nu am mai avut probleme cu greturi, ameteli si dureri de cap de nicio culoare. Durerea de genunchi stang care ma speria cel mai mult inainte de inceputul turei s-a remis complet inca din prima saptamana de antibiotic.

Cat despre simptomul prezent permanent de la debutul bolii si pana acum-ochiul stang ceva mai obosit si iritat- s-a remis complet dupa a 4-a saptamana de antibiotic. asta a fost cu adevarat un wow pentru mine!

Intre saptamana 2 si saptamana 6 m-am simtit absolut ok, doar niste zbateri musculare razlete imi mai aminteau de faptul ca iau tratamentul pentru o boala, chiar incepusem sa ma gandesc ca „that was all, folks!” (LOL).

Treaba e ca nu stiu cum, de unde si in ce fel, fix acum in ultimele trei zile de tratament(sapt. 7), multe din simptomele initiale au revenit intr-o mare veselie dar cu o intensitate mai scazuta totusi: durere moderata de cap predominant stanga, umeri intepeniti,  durere de genunchi si de coate, ochiul stang iarasi obosit.

Acum, evident ca ma gandesc ca borrelia e alive and kicking cum s-ar spune. ma simt ca atunci cand incerci sa scapi de un atacator folosind spray-ul paralizant si acesta, in loc sa fie imobilizat de norul de gaz, iti ia spray-ul si-si da singur in gura cu el spunand: „mmm, yummy….aroma de piper. delicios!”.

Oricum, sunt mai ok acum decat eram la inceputul celor 7 saptamani lucru care ma determina sa-l aduc in continuare pe cpt. Antibiotics impotriva lu’ Chuck Norris borrelia (a propos, cica atunci cand ajunge in sangele lui Chuck Norris, borrelia nu se mai apara cu stoicism ci se sinucide 🙂 )

Sa vad si cum o sa iasa biochimia si in maxim doua saptamani sunt inapoi pe antibiotice!

 

***********************

in alta ordine de idei, in stanga paginii am introdus un nou link catre o subpagina a blogului cu marturii si povesti ale altor oameni care si-au dorit sa-si faca publice gandurile de moment sau povestile cu boala. Evident, fiecare text e bine venit.

In debut o avem pe ultracunoscuta comentatoare, anka27 ‘cause supergirls don’t cry!🙂

Treatment of Chronic Lyme Disease – dr. Burton Waisbren

Cea mai ‘calda‘ aparitie de pe piata Lyme este cu atat mai speciala cu cat este scrisa de dr. Burton Waisbren, unul din fondatorii IDSA!

Spre deosebire de „politica” societatii americane de boli infectioase, dr. Waisbren recunoaste ideea de Lyme Cronic si mai ales ideea de tratament antibiotic sustinut pe o perioada mai lunga de 7,14,21,28 zile…

dr. Waisbren descopera boala Lyme si devine „pasionat” de ea confruntandu-se frecvent cu prezenta anticorpilor pentru diverse infectii in cazul bolnavilor de MS, ALS, etc.

Cartea de fata prezinta 51 de cazuri tratate de el. Fiind atat de multe, prezentarea fiecarui caz e destul de succinta. Trecutul pacientului cu lyme, simptome, evolutie, tratament strict alopat si evolutie ulterioara. Am fost oarecum surprins sa descopar ca americanii iau antibioticele mai rau decat noi (la un moment dat spune ca i-a recomandat unui pacient ca dupa trei ture de ceftriaxona sa mearga mai departe ‘profilactic’ cu un an cu doxiciclina (si antiparazitare).

Cele 51 de cazuri sunt destul de eterogene. Sunt pacienti vindecati de cativa ani dupa doar 2 luni de antibiotic la vremea aia si sunt pacienti care au facut doi ani de antibiotice si inca mai au simptome. Unele cazuri extreme au sfarsit prin deces.

In plus, in finalul cartii sunt si 11 eseuri despre lyme din care cele mai interesante mi s-au parut cele care propuneau doua moduri ‘noi’ de a trata lyme cronic si respectiv folosirea ζ globulinei ca si potentiator pentru antibiotic.

Primul protocol recomanda 6-8 grame ceftriaxona IV timp de 6 saptamani + doxiciclina 200 mg-zi oral , Diflucan  (200 mgzi), eritromicina, Flagyl 500 mgzi, valtrex si ζ globulina 4 cc IV – 2 pe saptamana. Evident, tratament alternat cu cel pentru coinfectii care este cel clasic…mepron, malarone, rifampicin, gentamicina.

Al doilea protocol spune asa: penicilina oral + Ceftin (cefuroxima) in diferite concentratii in functie de modul de administrare al ceftinului + tratamentul alternant pentru coinfectii.

Per ansamblu, cartea e un pas inainte. Daca un medic cu 50 de ani de „practica” in IDSA a recunoscut ca exista lyme cronic poate se vor lua si alte decizii pozitive.

Totusi, desi cartea trateaza in mare problema B. burgoferi – specia americana, cred ca e utila si medicilor care trateaza lyme in europa de ceva vreme dar si celor care sunt la inceput de drum si vor ca pe langa experienta din teren sa-si imbogateasca si experienta teoretica cu 51 de cazuri care mai de care mai diverse. Eu i-am imprumutat-o medicului de familie (zice ca are unele cazuri ciudate si de cand a aflat de lyme de la mine vrea sa investigheze problema). Dupa ce mi-o returneaza, la cerere, o pot imprumuta amatorilor de lectura.

Let it snow, let it snow!

Hard-Tail: Kellys Spider dupa 600 de km rulaj

Revin cu alte mici impresii despre bicicleta Kellys Spider.

La o scurta verificare de rutina zilele trecute am descoperit urmatoarele. Cum zicea si bikerul nebun intr-unul din comentariile la o scriere de-a mea, rotile se descentreaza f. usor.

Asta am constatat si eu. Am intors bicla si am testat ambele roti. Astfel am constatat ca roata de pe spate are o mica descentrare, lucru nepermis pentru o bicla aproape noua. Mai ales ca nu am luat borduri in forta cu ea si nici off-road extreme nu am facut. Plus ca nici eu nu-s o persoana tocmai corpolenta. Apoi roata de pe fata are si ea un inceput de descentrare.

Un alt aspect, ghidonul se defazeaza destul de usor in raport cu furca in traseele mai grele.

Si trei (deocamdata), da! se zgarie destul de usor, vopseaua (frumoasa de altfel) ii sare f. repede. Ma rog, asta n-ar fi o problema caci nah, nu poti sa tii bicla „ca in cutie”.

Puncte forte descoperite intre timp (ca sa nu lasam pesimismul sa ne doboare):

– Franele hidraulice pe disc tin f. f. bine chiar si in coborari accentuate si lungi.

– Saua nu se imbiba cu apa deci nu-i bai daca ploua bicla si apoi va urcati pe ea (nu trebuie sa va „montati” pampersii”)

Hard-Tail: Kellys Spider dupa 300 de km

Am zis sa nu-mi exprim o prima impresie despre noua bicicleta in intrarea de zilele trecute pentru ca ar fi fost o parere „de inceput”, entuziasta.

Am asteptat sa adun vreo 300 de km rulati ca sa-mi exprim o prima parere. Cel mai probabil nu si cea finala.

Bicla am achizitionat-o de la bicishop.ro si ii gasiti specificatiile aici. Nu o sa insist foarte mult pe dotari.  Pot spune doar ca atunci cand m-am documentat cu privire la oferta pietei, la 2100 RON (acum vad ca e 2050 ron) a fost cea mai buna alegere (chiar daca Kellys nu e o firma atat de cunoscuta precum Cube, Kona sau  Giant. De fapt, Kellys vine de la numele unui ciclist american, deci o firma americana care produce/asambleaza in Slovenia). Ca si ezitare, mai sus ar fi fost CUBE-ul Analog pe disc (la vreo 2600 ron) si mai jos am ezitat cu un CUBE Aim V-Brake la 1850 ron. Are un cadru solid, frane pe disc hidraulice, echipata ici colo cu shimano si niste cauciucuri roket ron care isi fac treaba bine off road chiar daca nu-s cotate ca fiind f. rezistente la „intepaturi”.

In schimb merg f. bine si pe asfalt in sensul ca nu depui un efort considerabil la pedalat in comparatie cu niste cauciucuri dedicate exclusiv asfaltului. Totusi, asteptati-va sa fie zgomotoase la viteze de peste 20 kmph. Oricum, daca ma intrebati pe mine, in Bucuresti ar fi indicate mai degraba niste cauciucuri off road decat „sleek”-uri.

Revenind, cam 100 din cei 300 de km i-am facut off road, in principal „trail” prin padure, prin lanul de grau sau pe drumuri de tara desfundate, noroi sau nu. Nicio problema! chiar si la viteze mai maricele se comporta f. bine indiferent ca ruleaza pe pamant intarit, grohotis sau iarba. Cat despre frane, o data ce ai trecut de primii 50 de km si placutele de frana s-au „rodat”, asteptati-va ca bicla sa inghete cand franati.

Ca si punct minus ar fi schimbatorul de foi care e un pic mai pretentios, pentru schimbarea foilor nefiind suficienta o apasare pe schimbator ci o apasare si o continuare a apasarii pana cand lantul suie sau coboara pe urmatoarea foaie.

Una peste alta e o bicla care undeva intre entry si middle level. Ca si amator nu cred ca ai avea vreo cerinta de la ea pe care sa n-o indeplineasca.

Urmeaza s-o scot la munte 🙂