Treatment of Chronic Lyme Disease – dr. Burton Waisbren

Cea mai ‘calda‘ aparitie de pe piata Lyme este cu atat mai speciala cu cat este scrisa de dr. Burton Waisbren, unul din fondatorii IDSA!

Spre deosebire de „politica” societatii americane de boli infectioase, dr. Waisbren recunoaste ideea de Lyme Cronic si mai ales ideea de tratament antibiotic sustinut pe o perioada mai lunga de 7,14,21,28 zile…

dr. Waisbren descopera boala Lyme si devine „pasionat” de ea confruntandu-se frecvent cu prezenta anticorpilor pentru diverse infectii in cazul bolnavilor de MS, ALS, etc.

Cartea de fata prezinta 51 de cazuri tratate de el. Fiind atat de multe, prezentarea fiecarui caz e destul de succinta. Trecutul pacientului cu lyme, simptome, evolutie, tratament strict alopat si evolutie ulterioara. Am fost oarecum surprins sa descopar ca americanii iau antibioticele mai rau decat noi (la un moment dat spune ca i-a recomandat unui pacient ca dupa trei ture de ceftriaxona sa mearga mai departe ‘profilactic’ cu un an cu doxiciclina (si antiparazitare).

Cele 51 de cazuri sunt destul de eterogene. Sunt pacienti vindecati de cativa ani dupa doar 2 luni de antibiotic la vremea aia si sunt pacienti care au facut doi ani de antibiotice si inca mai au simptome. Unele cazuri extreme au sfarsit prin deces.

In plus, in finalul cartii sunt si 11 eseuri despre lyme din care cele mai interesante mi s-au parut cele care propuneau doua moduri ‘noi’ de a trata lyme cronic si respectiv folosirea ζ globulinei ca si potentiator pentru antibiotic.

Primul protocol recomanda 6-8 grame ceftriaxona IV timp de 6 saptamani + doxiciclina 200 mg-zi oral , Diflucan  (200 mgzi), eritromicina, Flagyl 500 mgzi, valtrex si ζ globulina 4 cc IV – 2 pe saptamana. Evident, tratament alternat cu cel pentru coinfectii care este cel clasic…mepron, malarone, rifampicin, gentamicina.

Al doilea protocol spune asa: penicilina oral + Ceftin (cefuroxima) in diferite concentratii in functie de modul de administrare al ceftinului + tratamentul alternant pentru coinfectii.

Per ansamblu, cartea e un pas inainte. Daca un medic cu 50 de ani de „practica” in IDSA a recunoscut ca exista lyme cronic poate se vor lua si alte decizii pozitive.

Totusi, desi cartea trateaza in mare problema B. burgoferi – specia americana, cred ca e utila si medicilor care trateaza lyme in europa de ceva vreme dar si celor care sunt la inceput de drum si vor ca pe langa experienta din teren sa-si imbogateasca si experienta teoretica cu 51 de cazuri care mai de care mai diverse. Eu i-am imprumutat-o medicului de familie (zice ca are unele cazuri ciudate si de cand a aflat de lyme de la mine vrea sa investigheze problema). Dupa ce mi-o returneaza, la cerere, o pot imprumuta amatorilor de lectura.

Let it snow, let it snow!

Reclame