Ozonoterapia vs. Oxigenoterapia

Ca terapia hiperbara este de enorm ajutor in multiplele leziuni pe care le poate provoca infectia cu borrelia deja stie toata lumea. Multe cazuri tratate hiperbaric au fost si sunt inca documentante.
Marea problema in acest tratament adjuvant e costul extrem de crescut al unei sedinte precum si nevoia unei sederi in localitatea unde exista „capsula” hiperbara.
Per ansamblu, o cura de 15 sedinte ar putea costa 6000 de lei la care adaugam cazarea 10-15 zile (adica 900-1500 lei) si masa (500-1000 lei). per total vorbim de sume ce bat spre 10.000 de lei.
bani pe care f. putini ii au.

de curand, unul din amicii mei „cu lyme” a incercat o singura sedinta de ozonoterapie la o clinica din Sibiu. Mi-a relatat ca s-a simtit excelent dupa acea sedinta de ozonoterapie (prin ozonficarea sangelui extras si reintroducerea lui in vena).
Din nefericire efectul a durat f. putin.
Documentandu-ma un pic am descoperit ca ozonoterapia e destul de prezenta si in Romania. In occident multi oameni sunt reticenti si spun ca aportul a unei molecule suplimentare de oxigen poate dauna organismului. In Romania toti „vand” ozonoterapia ca pe o minune capabila sa aduca vindecari sau imbunatatiri in multe, multe boli, de la cancer la Epstein-Barr virus, de la reumatism la cresterea imunitatii.
Tot cautand am gasit si un articol f. interesant despre aplicabilitatea ozonoterapiei in boala Lyme. Asa am descoperit ca in Brasov exista o clinica (Geromaslan) care trateaza lyme prin metode alternative (din articol reiese ca oamenii sunt cunoscatori) ca un raspuns la greutatea cu care se face tratamentul alopat, in principal din cauza reactiilor J-H.
M-am interesat la cateva clinici din Bucuresti despre ozonoterapie ca metoda de sustinere a sist. imunitar in tratamentul alopat pentru ca am vazut ca ozonul are si capacitatea sa „lege” neurotoxinele, metalele grele si sa le trimita spre rinichi si ficat spre a fi eliminate.
Ei bine, la clinica din Sibiu pretul unei sedinte era de 120 ron. feedback-ul primit de la clinicile din bucuresti duce costurile undeva la 150-200 ron/sedinta.
Pentru o crestere solida a imunitatii sunt necesare 12 sedinte (una pe saptamana timp de trei luni). Asta inseamna costuri cuprinse intre 1800 si 2400 ron (intre 600 ron/luna si 800 ron/luna).
Intrebarea mea e :
ce diferente notabile sunt intre ozonoterapie si hiperoxigenare? la prima vedere amandoua aduc un aport de oxigen in corp, fapt care se rasfrange si in activitatea celulara (atat in celulele rosii cat si in cele albe).
Comunitatea Lyme de pe youtube merge chiar mai departe si spune ca si apa ozonoficata (cu ajutorul unor aparate disponibile undeva la 100-…. dolari pe amazon) ar avea efecte benefice. Ma gandesc ca asa ar fi si mai accesibil publicului larg.
Eu unul ma gandesc sa incerc cateva sedinte de ozonoterapie sa vad daca se misca ceva (ma simt cam daramat in urma ultimei ture cu antibiotic) si-atunci probabil o sa revin cu mai multe detalii. Pana ma apuc eu insa, hai sa discutam un pic aici.
Mai jos articolul:

Lyme este o boală infecţioasă produsă de o bacterie (Borrelia Burgdorferi), transmisă omului prin muşcătura de căpuşă. Nu toate căpuşele sunt purtătoare ale bacteriei.
Lyme mai este supranumită şi „boala cu 1000 de feţe” din pricina faptului că, afectând întregul organism, simptomele ei mimează foarte bine simptomele altor boli, ca de pildă: boli fizice, precum Scleroză multiplă, amiotrofică, poliartrită reumatoidă, tiroidită Hashimoto, Sindrom Sjogren, fibromialgie, paralizie Bell, sindromul Guillain Barre, Parkinson etc., sau boli psihiatrice, precum psihoză, anxietate, depresie, atacuri de panică, tulburări obsesiv compulsive, autism, dislexie, bipolaritate etc.
Diagnosticul bolii Lyme este stabilit frecvent prin recunoaşterea clinică a eritemului migrator (urticarie) în timpul primului stadiu al infecţiei. Când acesta este absent, atipic sau nerecunoscut sunt necesare alte metode pentru a preciza diagnosticul, în primul rând teste de laborator.
Tratamentul bolii Lyme depistate de timpuriu înseamnă de obicei o cură de antibiotice administrate timp de 3-4 săptămâni. Dacă este diagnosticată rapid şi este tratată cu antibiotice, boala Lyme este de cele mai multe ori tratabilă. Urticaria dispare de obicei în câteva zile după începerea tratamentului, dar alte semne şi simptome pot persista mai multe săptămâni.
Ca un calamar ce stropeşte „cerneală” pentru supravieţuire, Borellia burgdoferi emite neurotoxine care-i servesc mai multor scopuri. Aceasta afectează activităţile gazdei la nivel neuronal/măduva spinării/creier. Astfel apare „hipercoagularea” (sau „sângele gros”), ce determină o circulaţie deficitară şi un nivel  scăzut de oxigen celular. În zona hipotalamusului/pituitară a creierului, infecţia cu Borellia burgdoferi şi rezultatul acumulării de neurotoxine determină apariţia anomaliilor, de la modificarea  poftei de mâncare, transpiraţie şi temperatură, insomnie, vise groteşti şi psihoză.
În plus, atunci când sunt ucise bacteriile apar reacţiile puternice neplăcute din timpul tratamentelor. „Aceasta a fost una dintre principalele provocări în eradicarea bolii Lyme, de a utiliza metode alternative eficiente pentru a încerca detoxifierea si pentru a reduce sarcina de neurotoxine”, spune Denisa Bogdan, coordonatoarea Clinicii de medicină alternativă Geromaslan Braşov, continuând: „Am constatat că «reacţiile secundare» nu sunt o problemă minoră, dimpotrivă acumularea de neurotoxine, metale grele şi produşi de catabolizare ai bacteriei scad imunitatea si determină o stare de aciditate ce poate afecta întregul organism”.
Abordarea terapeutică a clinicii Geromaslan în cazul pacienţilor diagnosticaţi cu Lyme constă în aplicarea unei scheme ce combină Ozonoterapia (metode sistemice şi metode locale), terapia Rife, terapia ortomoleculară de imunostimulare şi vitamina C.

Duşmanul microorganismelor rele
Ozonoterapia porneşte de la principiul că, la originea oricărei afecţiuni, se află oxigenarea insuficientă la nivel celular, iar tratamentul bazat pe un amestec de oxigen şi ozon poate repara din interior spre exterior. Acest tip de terapie duce la eliminarea toxinelor, uşurând munca sistemului imunitar. Există experţi care spun că ozonul chiar ia locul sistemului imunitar.
Ozonoterapia potenţează terapia cu antibiotice, prin abilitatea ozonului de a distruge spirochete, precum şi orice microb patogen. Elimină metalele grele şi neurotoxinele din sânge şi foarte important, este la fel de eficient şi în cazurile rezistente la antibioticoterapie, nu induce rezistenţă şi cel mai important lucru: nu acţionează asupra florei saprofite (benefice organismului). Ameliorează calităţile reologice (fluidităţii) ale sângelui care la rândul său duce la diminuarea hipoxiei ţesuturilor. Oferă bio-disponibilitate foarte mare a oxigenului în celule, pentru a începe o cascadă de acţiuni metabolice de stimulare a sistemului imunitar. Ozonul oxidează toxine, inclusiv neurotoxine, astfel încât minimalizează reacţiile neplăcute în timpul uciderii agenţilor patogeni; elimină radicalii liberi şi ajută la inversarea pagubelor radicalilor liberi după o infecţie sistemică severă cum ar fi boala Lyme; oxigenarea creşte statutusul energetic şi alcalinizează organismul.

Cum este administrată ozonoterapia?
Toate metodele de tratament cu ozon sunt efectuate conform unor protocoale de lucru stabilite de Societăţile de ozonoterapie si sunt incluse în soft-ul de lucru al Generatorului de ozon, fapt care exclude posibilitatea unor erori de dozare. Există două tipuri de metode de administrare a amestecului de oxigen-ozon. Primul tip include metodele cu acţiune generală (sistemică). Autohemoterapia majoră constă în prelevarea în pungi speciale a unei cantităţi de sânge venos (50-100-150 ml) din vena cubitală şi care este amestecat cu o cantitate egală de ozon de o anumită concentraţie după care este reperfuzată pacientului. Procedura este nedureroasă, nu prezintă nici un risc pentru pacient şi durează în totalitate aproximativ o oră. Pe toată perioada de efectuare a procedurii pacientul este asistat de medic. Autohemoterapia majoră este recomandată în afecţiuni cu caracter mai grav (afecţiuni cardiovasculare, boli autoimune, afecţiuni hepatice, în tratamentul anti aging etc). Autohemoterapia minoră constă în prelevarea a 10-15 ml de sânge venos care este amestecat cu o cantitate egală de ozon de o anumită concentraţie şi este injectată imediat intramuscular. Procedura este trecută în protocolul de lucru pentru tratarea stărilor de deficit imunitar secundar, stări gripale şi alte infecţii virale, afecţiuni dermatologice (acnee).
Insuflaţii rectale cu ozon: după o pregătire prealabilă a pacientului, pe cale rectală se introduce o anumită cantitate de ozon. Procedura are atât o acţiune locală (antiinflamatorie, regenerativă, antiseptică şi de refacere a florei intestinale), cât şi acţiune generală asupra organismului deoarece ozonul se absoarbe foarte uşor prin mucoasa intestinală. Insuflaţia rectală poate fi o alternativă la autohemoterapia majoră. Metodele locale constau în infiltraţiile subcutanate, infiltraţii intramusculare, infiltraţii intraarticulare, ozonopunctura, utilizare internă şi externă a apei şi uleiului ozonificat, dar şi utilizarea locală a amestecului de oxigen-ozon în saci hipobarici în tratamentul unor plăgi infectate, ulcere varicoase, în arteriopatii ale membrelor inferioare, boli dermatologice.

  Sursa

Alte informatii aici si aici.