Carti de ajutor in lupta cu boala

Scriam acum un an aici despre cateva carti care sunt utile in lupta cu borrelioza (boala Lyme) si nu numai. Cum primesc destule mailuri in care sunt intrebat simplu: „cum sa ma vindec?”, m-am gandit ca daca tot nu pot da un raspuns simplu la aceasta problema complexa iar timp nu prea am pentru unul complex, macar sa scriu despre cartile care m-au ajutat in a intelege mai bine cum functioneaza corpul, cum reactioneaza la diferiti stimuli, cum se vindeca si mai ales, cum isi pastreaza aceasta sanatate greu dobandita.

Sigur, vindecarea inseamna ca si in sport, 10% inspiratie din carti si 90% transpiratie din vointa de a schimba ceva in viata. Parerea mea e ca daca oamenii ar intelege exact cum functioneaza lucrurile in organism, de ce alimentatia, sportul si gandirea (atitudinea) sunt asa de importante, poate ca ar avea vointa sa schimbe ceva. Or cat timp refuza sa se informeze, este de inteles de ce multi aleg sa sufere si sa se complaca in durere si deznadejde decat sa riste si sa se informeze.

Pentru o mai buna intelegere, sa ne amuzam cu filmuletul de mai jos dupa care sa trecem la lista.

 

Carti:

Patricia si Paul Bragg – „Postul – Un miracol

Sanda Stefa – „Arta vindecarii invatata de la Valeriu Popa”

Robert Young – „Dieta Young – Miracolul PH pentru o sanatate perfecta”

Dr. Hiromi Shinia – „Enzima miracol”

Mihaita Toma – „Sistemul Imunitar – Cheia sanatatii”

Mikhail Tombak – „Vindecarea bolilor incurabile prin metode naturiste”

Ernst Gunter – „Hrana Vie – o speranta pentru fiecare”

Victor Duta – „Medicina naturista pe intelesul tuturor”

Alejandro Jungler – „Detox”

Andreas Moritz – „Scapa de pietre la ficat si fiere”

***

Eckhart Tolle – Linistea Vorbeste, Un pamant nou, Puterea prezentului

Louise Hay – Poti sa-ti vindeci viata

Vasile Andru – Terapia destinului

Brandon Bays – Calatoria

Cred ca dupa lectura catorva dintre cartile mentionate, oricine cam stie ce trebuie sa faca pentru a se vindeca. Mai trebuie doar vointa si rabdare si treaba e ca si rezolvata in aproape toate cazurile.

Daca ati mai citit carti care vi s-au parut ca ar ajuta in tot drumul asta anevoios al vindecarii nu ezitati sa impartasiti cu noi informatia caci altfel trec pe beletristica:)

Anunțuri

Mic sondaj

Vorbind cu multe persoane diagnosticate cu Lyme am remarcat fara sa vreau un anumit profil psihologic/emotional la aproape toti. Inclusiv la mine (cand se intampla sa mai vorbesc cu mine 🙂 )

Cum emotiile si gandurile influenteaza direct activitatea sistemului imunitar, lucru dovedit si prin studii clinice, e de studiat un pic problema.

Identificand care-s problemele majoritare la cei cu „borelioza” putem sa corelam (macar logic, daca nu statistic) prezenta unor emotii cu starea perpetua de boala sau chiar cu declansarea ei.

In fond, intrebarea care mi-e neclara e: ce a fost mai intai? afectiunea psihica sau boala care a declansat afectiunea psihica? mie mi-e foarte clar ca toti avem probleme de ordin emotional nerezolvate fie ca ne place sau nu sa credem.  Sigur ca ego-ul o sa spuna din start ca problemele psihica sunt din cauza bolii sau a capusei! Sigur ca putem fi rai cand ni se spune asta, sigur ca putem ataca in stanga si in dreapta: medici, parteneri de suferinta, rude si prieteni insa cati oare ne intrebam daca nu cumva veneam cu ele inca de dinaintea bolii care de fapt le-a exacerbat prin dezechilibrarea constanta a organismului ?

Majoritatea negam automat ca am avea nevoie de ajutor psihologic sau psihiatric mai ales ca exista un dinte impotriva acelor medici care initial au trimis pacientii sa se caute „la cap”. Or daca lasi ego-ul sa te domine, n-o sa accepti niciodata ca aveai problemele astea de foarte mult timp si o sa crezi in mod gresit ca daca scapi de borrelia o sa scapi si de ele ca prin miracol. Mecanismele in care problemele psihoafective apar sunt insa mult mai complicate si nu implica doar o borrelie care se joaca in creierul tau cu hormonii, enzimele, neuronii si cu tot ce produce ganduri si comportament.

Cele trei atitudini, emotii despre care pot spune ca exista intr-o proportie considerabila la pacientii cu care am avut ocazia sa discut sunt:

auto – critica (teama de a nu fi perfect): totul poate fi imbunatatit, totul poate fi mai bun, poti face mai bine, mai mult – > teama de esec, frica de a nu fi respins

incapacitatea de a avea incredere in tine (sau in cursul firesc al vietii) – > nevoia de a controla totul in cel mai mic detaliu, de a-ti folosi logica pentru a determina cursul evenimentelor vietii iar cand nu reusesti sa faci asta si lucrurile iti scapa de sub control rezulta anxietatea existentiala.

tendinta de iti lua multe responsabilitati (supraresponsabilizare) chiar si responsabilitati pentru alte persoane mature, independente, crezand ca ele stiu mai bine, responsabilizarea merge pana la „salvarea planetei” -> deprimare ca nu le poti face pe toate perfect (vezi 1).

Asadar, vorbim de cum eram pana sa ne fi imbolnavit.  In ce proportie existau factorii astia in noi. Dupa aceea vom vorbi despre cum ii putem „stinge” un pic. Eu am constatat ca in putinele momente cand reusesc sa controlez sau sa anulez una sau mai multe din cele trei aspecte, mi-e mult mai bine psihic. Cum spuneam, fizic nu mai am nimic, psihic insa raman problemele de dinainte de boala si sunt constient ca daca nu le rezolv (si astea-s cel mai greu de rezolvat, vizita la un psiholog nerezolvandu-le neaparat), dupa un timp ma voi trezi in aceeasi situatie cu toata dieta si sportul pe care il fac (atunci i se va spune „recadere” insa cum eu nu cred in „recadere”, incerc sa abordez problema „my way”).

Se spune ca mintea conduce iar corpul o urmeaza. Daca tot timpul gandim ca nu suntem suficient de buni, ne criticam si cerem tot mai mult de la corp, nu avem incredere in viata si ne surmenam intelectul cu responsabilitati (de multe ori inutile) de ce am crede ca organismul ar merita totusi sanatate? asa ca daca vreti sa faceti pasi reali spre vindecare, inca o data, schimbati mobilierul de la mansarda cu unul roz si pufos! negrul nu se mai poarta! 🙂

Iarasi despre boala, liric

parlee-troy-mary-mountain-river-in-spring-bc-can

In ultimele saptamani am inceput sa fiu destul de activ in ceea ce priveste plimbarile prin natura. Am urcat iarasi pe vf. Piatra Mare la 1900 m printr-o ceata laptoasa, am pedalat prin zapada prin muntii Baiului si apoi in coborare pe asfalt din Azuga pana in Cimpina, am facut doua trasee la picior prin Tusnad la lacul Sf. Ana si…particularitatea sezonului e ca zapezile de la altitudini mari se topesc si se transforma in rauri, paraie involburate, cascade cu sunet asurzitor si ma gandeam ca si calatoria prin boala si prin vindecare e ca cea cu pluta pe un rau de munte. Ai parte de momente cand curgerea apei iti accelereaza calatoria, ai momente in care sari peste praguri si esti zdruncinat, tulburat si ametit, ai momente cand te invarti pe loc fara sa mai ai idee incotro, prins in valtoarea de la baza unei caderi de apa.

Ca si raul de munte, calatoria spre vindecare incepe in amontele tumultos, involburat si rapid si sfarseste in aval cand totul se linisteste, perspectiva ingusta se largeste si doar cateva pietre ce-ti lovesc pluta te mai trezesc din reverie si-ti reamintesc ca esti inca pe rau.

Asta pentru ca natura te tine alert caci uneori, in aval, cand pare ca totul e lin si mai e un pic pana la varsare te asteapta un ultim hop, o ultima cascada, una imensa, poate cea mai mare.
O ultima provocare ce ar putea fi chiar adevarata cauza a situatiei tale actuale iar tot ce ai realizat pana acum a facut doar sa inlature praful pentru ca tu sa vezi ceea ce n-ai fi vazut daca n-ai fi inceput mai intai cu maturatul.

Auzi zgomotul asurzitor si simti raceala vaporilor de apa insa totusi te gandesti ca ce a fost mai greu a trecut.

Trebuie sa ai grija pana la final, sa ramai alert si sa nu scapi carma din mana caci abia ajuns la tarm vei putea vedea intreaga imagine a raului, din crestele involburate si reci si pana la pajistile inverzite.

Probabil ca atunci vei fi nu doar vindecat ci si un om mai bun.

Din punct de vedere sufletesc, natura a ramas acelasi panaceu ca si inainte sa-mi intersectez viata cu o capusa. Uneori imi vine sa plang datorita frumusetii careia nu-i pot aduce suficienta slava oricat as incerca.

Abia astept sa pun iar cortul langa un rau si sa adorm ascultandu-i susurul intrerupt doar de gâzele noptii si de pasarile nocturne. Un adevarat miracol…

10 motive pentru o alimentatie sanatoasa in borelioza

Stilul de viata sanatos si dieta nu cred ca vindeca efectiv borrelioza. Se poate totusi ameliora in felul asta. S-a tot facut confuzia asta si permanent se fac mistouri despre cei care vor sa omoare borrelia cu suc de iarba de grau.

Altele-s aspectele pentru care personal am indragit de mai mult de un an alimentatia lacto(5%) – ovo (5%) vegetariana (90%) semi-crudivora:

1. Tratamentul antibiotic are efecte devastatoare asupra sistemului digestiv, hepatic, renal si nu numai. O alimentatie usoara, lipsita de grasimi si proteine greu digerabile ajuta organele sa proceseze mai repede si mai bine antibioticul eliminandu-l eficient din sistem.

2. Se pare ca exista o corelatie intre vascozitatea sangelui, circulatie si oxigenare proasta in membrele periferice, demielinizari si cauzele infectioase (borrelia provoaca destul de des sindrom antifosfolipidic) iar un colesterol scazut (<150) si o mancare bogata in clorofila „subtiaza” inca din batrani sangele reducand astfel posibilele probleme ce ar putea tine de aparitia unei tromboze.

3. Nimeni nu stie pentru cat timp se vor pastra substantele de sinteza in organele super-imbacsite, cum si cand vor fi eliminate (daca vor fi eliminate) si tocmai de aceea e bine sa ne protejam pe cat posibil pentru a ajuta astfel organismul sa elimine cat mai multe din ele si sa se regenereze. Vom evita astfel posibile neplaceri pe viitor.

4. Mancarea vegetariana e cu precadere alcalina, proteina animala e predominant acida. Un nivel  optim al alcalinitatii obtinut din alimentatie menajeaza pancreasul care nu mai trebuie sa produca enzime pentru a restabili echilibrul PH-ului in sange (~7,4) dar si celelalte organe implicate in digestie.

5. Legat cumva de „4”, bacteriile, fungii, viermii se dezvolta fericiti intr-un corp acid. Aceste microorganisme se simt fericite cu un mediu acid asa ca o dieta crudivora axata pe legume, fructe (daca se poate mai putin dulci), cereale si nuci poate sa impiedice sau sa limiteze efectele nocive ale acestor microorganisme. cel mai simplu exemplu, candida.

6. E posibil ca enzimele unor fructe si legume (crude) aflate in dieta vegetariana clasica (incluzand alge, spirulina, etc) sa poata dizolva biofilmele dezvoltate de bacterii lasandu-le astfel vulnerabile. Sigur,  pot sa apara noi biofilme insa in felul asta e o haituire constanta a parazitilor…

7. Potasiu vs. Sodiu. Energia pe care o simtim sau nu  zi de zi isi gaseste sursa in activitatea celulara unde au loc reactiile-rezervor de energie. Daca celulele nu-s energizate, nici tu ca intreg nu vei fi. Un aspect pentru care o celula poate sa sufere este raportul Potasiu intracelular / Sodiu extracelular care ar trebui sa fie supraunitar.  Cele mai mari cantitati  de potasiu se regasesc in legume si fructe (fasole, spanac, cartofi, banane…) in timp ce cele mai bogate in sodiu alimente se gasesc in sare, lumea animala (exceptand pestele- f. bogat in potasiu) si in mancarurile procesate.

8. Fibrele. Azitromicina, minociclina, tinidazolul si altele, toate fac praf flora intestinala si asta o resimtim poate cel mai mult. Probioticele abia fac fata si oricum nu inlocuiesc nici 1% din sutele de specii de bacterii prietenoase din intestin. Daca ii mai dam colonului sa digere mancaruri extrem de grele (carne, grasimi, lapte) atunci vom avea un puternic fenomen de putrefactie in intestin. Carnea digerandu-se incomplet si foarte greu va stationa mult timp in organism recirculand astfel toxinele si cauzand stari de rau si constipatie. Lumea vegetala e plina de fibre care pot ajuta enorm la eliminarea eficienta si rapida a „scaunelor” chiar si atunci cand digestia se face incomplet.

9.  O buna parte din carnea „comerciala” disponibila pe piata pe langa faptul ca este plina de hormoni de crestere contine si doze infime de antibiotic despre care am putea spune acum ca nu mai conteaza 1 mg la cele 300 mg insa cu gandul la viitor am putea sa razvratim cateva bacterii altminteri dormante si prietenoase doar cu dozele acestea mici ingerate constant.

10. Pentru ca trebuie sa profiti de fiecare picatura de energie si sa nu lasi nimic sa scape. Dupa mesele bogate in proteine animale ne apuca o somnolenta imensa, de-a dreptul incredibila in cazul boreliosilor. Asta inseamna ca organismul ne fura toata energia pentru a o utiliza in procesul digestiv. Dupa o salata de germeni insa ne simtim la fel de usori ca si la inceputul mesei.

11.  Un motiv subiectiv….pentru ca spun eu! pentru ca am simtit inca din prima luna ca ma simt mai bine psihic, ca nu ma mai incearca depresia, ca sunt mai echilibrat emotional si ca pe masura ce trece timpul ma purific mental intr-un mod incomprehensibil. Tot atunci au disparut si gandurile negre si atacurile de panica desi eram pe minociclina si pana in ziua de azi am rezistat onorabil la socurile pe care o veste sau alta mi le-ar fi putut provoca.

Daca mai aveti motive, le asteptam pe adresa redactiei!:)

Textul nu are valoare de adevar universal ci adevar personal asa ca : Se accepta si critici!:)

Psihosomatica si borelioza Lyme

PSIHOSOMÁTICĂs.f. Disciplină medicală care studiază maladiile fizice, tulburările legate de cauze psihice, de conflicte psihologice, în general inconștiente. [Gen. -cii. / < fr. psychosomatique, cf. gr. psyche – suflet, soma – corp].

Singurele mele atacuri de panica, doua la numar in doua zile consecutive au fost in timpul turei cu numarul trei de minociclina. Sunt ferm convins ca acestea n-ar fi aparut daca nu m-as fi apucat sa ma documentez serios in ceea ce priveste „cazuistica” internationala. Pentru ca in luna septembrie a lui 2011 prin internetul romanesc exista o colectie de cazuri doar pe siteul dlui Guranda, m-am orientat catre alte medii internationale precum si pe youtube.

Dupa ce am inchis internetul in acea seara am crezut cu tarie ca o sa mor in urmatoarele luni si ca e cazul sa-mi sun rudele si sa-mi iau ramas bun, sa-mi cer iertare celor carora le-am gresit si sa-mi ard jurnalele din liceu 🙂

Ce-a urmat se rezuma pe scurt la doua nopti despre care am mai povestit.

Dupa aceste incidente, vorbind cu amicul meu Scepticul el mi-a zis ca a renuntat sa se mai informeze pe net pentru ca patea tot la fel si ca are incredere in medicul lui curant care e mai sanatos si mai obiectiv decat el. Imi amintesc chiar ca era un pic amuzat ca si eu cazusem in plasa asta. Cu atat mai mult cu cat eu il acuzam pe el ca sta doar la „mila” medicului sau si ca nu se documenteaza sa inteleaga boala si sa vada cum se poate vindeca. Mi-a raspuns ca stie cam tot ce e de stiut si ca cercetarea ar trebui sa o faca cei sanatosi cu un psihic tare care n-au trecut prin asa ceva si nu sunt traumatizati de o posibila reintoarcere a bolii.

Tot atunci, amicul meu mi-a spus ca e convins ca exista un factor psihosomatic in toata povestea asta. Nu declansator al bolii cat un intretinator al bolii. Eu i-am ras in fata pentru ca, nu-i asa? articulatiile si creierul nu se „lezeaza” singure.

Ceea ce vroia el sa spuna nu e ca boala e psihosomatica/inchipuita ci ca in plin proces de tratament si vindecare, psihosomatica poate tine in loc destul de serios (am aproximat ulterior impreuna 20-30% din procesul de vindecare) vindecarea!

Sa nu confundam simptomele psihosomatice cu atitudinea. Pentru a le diferentia ar trebui sa intelegem ca atitudinea in fata bolii inseamna sa fii blocat pe „nu cedez, ea nu ma invinge” iar psihosomatica e repetarea pana la paroxism a unor lucruri spuse si intretinerea sentimentului de boala prin lectura continua a altor si altor cazuri dupa ce ai citit in prealabil alte si alte cazuri. V-ati intrebat vreodata cum va reactiona psihicul vostru calit de introspectii cand nu veti mai avea simptome (zonale sau totale?).

Daca vei citi azi un studiu care nu-ti da nicio sansa de a te vindeca si maine un alt studiu care iti spune ca te vei vindeca, in cateva luni vei fi leguma bipolara. In realitate, vindecarea e numai si numai in tine. Tot timpul am cautat o cheie miraculoasa in exterior insa realitatea e ca vindecarea e numai si numai in noi.

Sunt la tara, mai tai un lemn, mai dau de mancare la pisica, mai cu satenii, n-am niciun simptom” … pentru ca nu te mai gandesti obsesiv la boala. Un simptom poate trece neobservat, o durere de cap trece pe planul doi cand ai de taiat o craca dintr-un copac cu un fierastrau pliabil. Cancerul atribuit tinidazolului trece in plan secund cand incerci sa faci un foc aprinzand o mana de vreascuri uscate cu amnarul.

Dupa un an de la atacurile de panica imi dau seama ca oricat de jignitor ar putea fi pentru aceia care au fost trimisi la psihiatru, psihosomatica EXISTA! si exista si in lyme! sigur, repet! nu ea cauzeaza simptomele (caci boala nu ii sare pe aia care nu stiu sa deschida calculatorul) insa psihosomatica intretine intr-o oarecare masura simptomatologia.

O simte piciorul meu cand aud de cutarica si gandurile lui suicidale!

„Sunt oameni care fac tratamentul, un an, doi, cat e nevoie, se vindeca si apoi isi continua viata fara sa scrie pe net, fara sa fie marcati”.

„M-a vizitat un nene care e expert in tratamente folosind produsele stupului insa in primul rand mi-a interzis sa mai stau pe internet”.

Da, psihosomatica exista si se manifesta atunci cand refuzi sa iesi din cutia in care boala te-a inchis. In felul asta nu mai vezi si ce e pe afara iar viata curge.

Din nefericire sunt persoane care numai asta gandesc: boala, boala, boala! daca ai iesi la un picnic alaturi de prieteni sau familie si ai juca tabinet pe o patura si nu te-ai mai gandi cateva ore la boala si la durere poate ti-ar fi mai bine. evident, o durere ignorata n-o sa plece de singuratate insa tu iti vei fi acordat cateva momente de ragaz creierului pentru a se incarca.

Pana la urma noi suntem cei care dam identitate bolii. Ii transferam energia noastra vie bolii pt. ca aceasta sa devina mai puternica pe zi ce trece si sa ne distruga. In definitiv, suntem ceea ce gandim!

„Avocatii” bolii,  cei care isi vor dedica viata omagierii bolii ca unica pasiune sunt si cei care nu se vor vindeca! ceilalti vor incerca sa apuce pe cat posibil franturi din restul componentelor vietii si poate le va fi mai bine. Oricum, vor fi ceva mai multumiti atunci cand dupa n ani vor fi tras linie si vor fi privit in trecut: ce am realizat? 20 de ani de inactivitate in jurul bolii si al durerii sau momente in care, in ciuda bolii, cu transpiratie la tampla din cauza durerii am reusit sa joc un sah cu prietenii cei mai buni iar in acea iarna am reusit sa fac un om de zapada cu cei mici.
Am mers acum 3 luni prima oara pe munte in 2012 nu pentru ca atunci m-am simtit capabil fizic ci pentru ca atunci am hotarat sa infrang frica de a nu mi se face rau pe munte si de a fi nevoit sa fiu carat pe brate de salvamont. Acum imi vine sa plang multumind Divinitatii pentru faptul ca am reusit sa TRAIESC in tot noianul asta de temeri, depresii, confuzie si ganduri contradictorii, simptomatologie, incertitudine, medicamente, doctori, suferinta si agonie.
Pana la urma viata e un risc, cu boala sau fara boala, un risc pe care ti-l asumi cunoscand raportul avantaje/dezavantaje. Trebuie sa continui sa traiesti avand boala ca si componenta adiacenta a destinului tau si a drumului tau spre vindecare.

Boala este o componenta a vietii tale si nu viata este o componenta a bolii tale!

Aminteste-ti asta cand o sa renunti prematur la o activitate care poate ti-ar fi facut bine de frica sa nu te depaseasca simptomele boreliozei Lyme !

 

 

 

Si-o muzichie: