Cateva cuvinte despre gestionarea gandului

In general, cand te confrunti cu o boala fie ca este o banala gripa sau de cancer, gandurile pot sa parcurga anevoiosul drum de la extazul certitudinii vindecarii la agonia, depresia si resemnarea in fata unei boli mai grave, declarat ‘incurabile’.

Evident, toti spun sa-ti pastrezi atitudinea pozitiva, sa eviti gandurile negative si sa fii intr-o continua lupta psihica cu boala. Un adevar de necontestat e ca nicio boala nu se castiga doar cu gandul insa nicio vindecare nu se intampla fara „gand”.

Si normal ca te enervezi cand auzi sau citesti cuvinte cum ca trebuie sa lupti, sa fii pozitiv, sa speri in mai bine cand tu te simti daramat. Ce stiu aceia care iti spun tie asta? ei sunt sanatosi si/sau se simt bine! Poate ca starea fizica nu ar fi fost nimic daca ai fi stiut ca la capatul suferintei te-ar astepta vremurile bune ale vindecarii. Dar nu stii nimic sigur si asta te omoara cel mai mult.

Nu-i durere fizica si psihica pe lume peste care omul sa nu poata trece daca ar sti cu certitudine in acele momente ca suferinta va trece. Hehe, hehe! ma nenoroceste de durere stomacul dar de maine nu voi mai avea nimic, hehe hehe!

In borrelioza totul e incert. Am auzit de cativa care s-au „vindecat” dar toate argumentele stiintifice tin sa ne contrazica. borrelia e o nuca greu de spart! borrelia e dracu’! Auzim ca pana la starea de bine e nevoie de luni si ani intregi de stari de rau si tratamente la capatul carora nici macar nu intuim ce se afla.

Alternanta asta a zilelor bune cu zilele rele determina o atitudine psihica bipolara. Uneori crezi ca poti muta muntii si ca sigur te vei vindeca pentru ca vei lupta cu toata fiinta ta pentru asta iar alteori, la nici cateva zile de la extaz-ul sperantei, simti ca nu vei razbate, ca vei ramane impotmolit in mizeria bolii pentru tot restul vietii care va fi pentru tine un calvar.

Sunt ganduri absolut normale pe care nu doar eu le am ci cu totii le avem. Nu doar noi, cei cu borrelioza ci atatia si atatia care sunt diagnosticati in clipa in care eu scriu randurile astea cu boli la fel de urate.

Si-atunci evident ca orice lucru, oricat de mic, orice cuvant, oricat de inocent, te va face poate sa te deprimi sau sa exalti. Orice veste buna te ridica si orice stire proasta te deprima. E un joc trist cu „du-te – vino” pe care, in totalitate, nu-l poti opri. Poti insa sa-l minimizezi pana la estompare.

Cum fac eu:

  • opreste redundanta in informare: ai citit, te-ai documentat despre Lyme, esti ‘toba’ de Lyme, ai in cap cel putin 5 scheme de tratamente alternative, 10 de tratamente alopate si de doua ori pe atat tratamente naturiste. gata! opreste-te din citit! lasa totul sa se sedimenteze si evita suprainformarea care mai rau te poate confuza. e de preferat sa citesti 3 lucruri dar sa le intelegi pe deplin decat 10 din care 5 ti se par ca se bat cap in cap. cu cat citesti mai mult, cu atat nu mai intelegi nimic.
  • evita sa te compari cu altii: evident, cand auzim/citim cate o poveste de succes ne gandim ca o sa ne vindecam si noi, cand auzim un caz tragic ne gandim ca suntem sortiti pieirii si noi. Adevarul e ca nici una din variante nu e cea corecta. Nu suntem nici asa, nici asa cat timp suntem individualitati. ‘Amprenta’ sistemului imunitar e cel putin la fel de diferita precum e si amprenta digitala de la om la om. Ce i s-a intamplat altuia nu ti se va intampla si tie! cel putin nu in totalitate. Faptul ca boala Lyme dar si cancerul NU au un protocol de tratament dar AU cazuri vindecate pe deplin vine sa demonstreze tocmai individualismul „genetic” al fiecaruia.
  • evita sa iei parerile ca sentinte: niciun om din lumea asta, pacient, om sanatos, doctor nu are dreptul sa-ti spuna ca SIGUR te vei vindeca sau ca SIGUR nu te vei vindeca. Tu sigur iti formulezi sentinta!
  • evita sa te incarci cu suferinta celorlalti: suna egoist dar nu ti-e suficienta a ta? sigur, nu zice nimeni sa nu asculti si sa ajuti cu un sfat, o parere, o experienta dar incearca sa nu suferi si tu mai rau pentru cazul pe care l-ai cunoscut. Ca om sanatos poate nu-i o problema sa te incarci cu suferinta „pacientilor” (si psihologii o mai fac) dar nu ca si bolnav sau persoana „in recuperare”.
  • in perioada tratamentului cu antibiotic singurul contact cu internetul ar trebui sa fie doar prin textele de sustinere naturista a corpului. nimic mai mult! o veste proasta, un caz disperat, o informatie eronata iti poate provoca un adevarat atac de panica, mai ales ca esti sub chimia neurotoxinelor.
  • nu toate informatiile sunt corecte: nu uita asta! oamenii povestesc multe insa o gramada de chestii sunt fie prost interpretate (intelese) fie spuse din rea vointa. se poate intampla ca un pacient aflat intr-o stare negativa, deprimata sa vrea sa traga cu el oamenii care se simt mai bine si atunci ii bombardeaza cu sentinte care mai de care mai negative. (imi amintesc de o ‘scena’ „din spital” cand un veteran in Lyme impartasea cateva lucruri apocaliptice cu un proaspat diagnosticat cu Lyme. saracului om i s-a facut rau gandindu-se la ce-l asteapta).
  • pe internet raman activi cei care inca sufera, cei care s-au vindecat sunt ocupati cu traitul vietii. IMAGINEA de pe internet NU e imaginea reala!
  • poate cel mai important lucru, renunta sa mai vorbesti despre boala ta mai mult 10 minute pe zi. acelasi lucru e valabil si in cadrul gandurilor. pentru mine e mai ok sa ma gandesc ca ma doare genunchiul decat sa ma gandesc ca nenorocitele alea de spirochete se insurubeaza in articulatiile mele si-mi mananca chestii pe acolo.

Cam atat pe moment. Sunt binevenite orice alte sfaturi in sensul asta.

Tineti spiritul viu!:)

Anunțuri

22 comentarii la “Cateva cuvinte despre gestionarea gandului

  1. 🙂
    Asa-i cum zici.
    De multe ori, cel mai destept lucru e sa te detasezi.

    Clar nu uitam ca avem boala asta, nu de alta, dar medicamentele pe care le luam, sucurile pe care ni le facem, toate cutiile cu fel si fel de „leacuri” pe care le avem in bucatarie nu ne lasa sa uitam prin ce trecem. Simptomele apar si dispar, sunt cam greu de ignorat.

    Poate cateodata nu e rau sa ne amintim ca suntem oameni ca toti ceilalti, sa nu ne scufundam intr-o viata care se invarte in jurul acestei boli.

    Legat de informatiile de pe internet, un filtru e vital.

    Eu am momente cand mi-as dori sa nu ma mai intrebe nimeni absolut nimic de boala. Am un prieten care in fiecare zi ma suna si ma intreaba cum ma simt. Daca m-as simti excelent, ar fi bine. Dar nu ma simt excelent deloc. Cand trebuie sa explic ce probleme am, parca ma intristez. Intentiile clar sunt bune dar, de multe ori, fac mai mult rau decat bine.

  2. O notă referitoare la acel „pe internet raman activi cei care inca sufera”.
    Probabil că în marea majoritate a cazurilor aşa este.
    Probabil că în marea majoritate cazurilor, cei care s-au vindecat sau care şi-au ameliorat îndeajuns de mult situaţia, se întorc la viaţa lor, lasă în urmă calvarul pe care îşi doresc să nu şi-l mai reamintească niciodată, şi îşi lasă tovarăşii de suferinţă de izbelişte.
    Dar aceştia sunt cei care nu au învăţat mai nimic din traseul pe care l-au parcurs.
    N-au trecut de coaja existenţei şi nu au ajuns să priceapă câteva lucruri de fineţe.

    Îmi face plăcere să amintesc aici de un moment din viaţa lui Buddha. Să fie limpede: nu sunt budist şi nu îndemn pe nimeni în direcţia aceea. Este o întâmplare pe care legenda ne-o pune înainte ca să învăţăm din ea. În orient se face chestia asta: îi spui omului o povestioară; ea îi spune mai mult decât ar putea-o face toată argumentaţia ştiinţifică a vestului. Ea îi înfăţişează o pildă de urmat şi îi strecoară un tâlc. Adică îi livrează o nouă paradigmă de viaţă, care îi răstoarnă limitările şi ignoranţa.

    Aşadar, pilda!
    După ce ajunge la iluminare, lui Buddha îi apare Ispititorul, Mara, şi, după ce îi face o plecăciune, începe a-l lăuda: „Mărite prinţ Gautama, eşti un învingător! Plecăciune ţie! Ai reuşit în tot ce ţi-ai propus. Ai ajuns la adevăr, ai căutat iluminarea şi ai făcut sacrificii pe care niciun alt pământean nu le va fi făcut. Ai ajuns în sfârşit la iluminare, acum eşti un Buddha! Îţi meriţi pe deplin liniştea şi te poţi bucura acum de roadele ostenelilor tale. Iară, poarta spre Nirvana îţi este larg deschisă. Ai intrat în ea, ai văzut cum este acolo, uită deci suferinţa şi viaţa aceasta mizerabilă, opreşte roata Samsarei, ieşi din lanţul suferinţei, opreşte şirul reîncarnărilor şi bucură-te de rodul strădaniei tale! Intră în Nirvana, oh, mărite Buddha!”
    Şi Ispititorul se face nevăzut.
    Buddha îţi gustă clipa supremă. Da, a luptat cum nimeni nu a mai luptat, a suferit şi s-a supus la privaţiuni cum nimeni altul nu a mai îndrăznit, şi da, îţi merită victoria, merită să îşi guste răsplata!
    Dar iată că îi apare Brahma, Creatorul universului, şi, după ce îl înconjoară pe tânărul iluminat de trei ori, în semn de cea mai înaltă preţuire, fără să îi spună nimic, îi dă o viziune.
    Dintr-o dată Buddha vede înaintea ochilor un lac de o frumuseţe nemaiîntâlnită. Şi, privind prin undele sale nespus de limpezi şi străvezii, vede cum de pe fundul nămolos al lacului se ridică spre suprafaţa apei boboci de nuferi. Unii reuşeau să se apropie mai mult de oglinda apei, alţii mai puţin, dar cu toţii cădeau înapoi, răpuşi, în nămolul negru. Şi scena se derula din nou, de la capăt, iarăşi şi iarăşi. În cele din urmă numai câţiva au reuşit să ajungă la suprafaţă, să scoată capul şi să înflorească alb, roz şi azuriu, splendoarea purităţii lotusului.
    Şi viziunea dispare.
    Dar Buddha pricepuse!
    Prea puţini reuşesc să se smulgă din ciclul nesfârşit al reîncarnărilor, să pună capăt suferinţei – căci viaţa, nu-i aşa, este suferinţă! – şi să intre în liniştea Nirvanei.
    Ei bine, el, Buddha îşi simte inima cuprinsă de sentimentul acela ciudat, cald şi parcă venind dintr-o altă lume: compasiunea faţă de semenii săi. Şi da, înţelege că menirea lui este să nu intre deocamdată în Nirvana, să se sacrifice şi să rămână încă aici, pe pământul acesta al suferinţelor, ca să îi ajute pe cât mai mulţi să afle Calea spre eliberare. Va refuza Nirvana deocamdată – oricum ştie calea într-acolo şi o poate oricând parcurge! – şi nu va pleca de aici până ce nu va fi făcut cunoscută Calea şi până ce nu va întemeia o comunitate puternică, sălaş şi rezervor al cunoaşterii, astfel încât întreaga omenire să poată beneficia de adevărurile nobile la care el a ajuns.

    Şi am încălecat pe o şa, şi v-am spus legend-aşa.
    Cine are urechi de auzit, va auzi.
    Va fi auzit deja.

    Silvian Guranda – http://www.lyme.ro
    p.s. Felicitări Costin pentru tot ce faci! Dă-i ‘nainte, pune umărul pe mai departe şi trage cu bucurie şi la căruţa altora, până se va despotmoli

  3. Eu (cel putin ca principiu) consider ca oricand merita si va merita sa fac ceva informational daca altfel nu pot pentru cine este in nevoie. Principiul meu este ca si daca un singur om va exista sa ajute si daca un singur om va fi fost ajutat deja merita pentru acel om.
    Poate ca sunt informatii gresite, poate unii gresim, poate uneori urcam iar alteori coboram, insa atata vreme cat spiritul(interiorul), increderea, dorinta si de ce nu satisfactia de a reusi raman vii va exista intotdeauna o speranta.
    Nu cred ca trebuie sa fim suparati, dezamagiti pe cei ce au reusit si au plecat. Dimpotriva inseamna ca se poate si este un motiv in plus de a merge mai departe. Conteaza cei care sunt in nevoie, cei care nu stiu ce sa faca. Ori cum acestia sunt multi – (cine stie defapt cati?) deja merita din nou si din nou sa fac ceva eu, sau cine considera pentru simplul motiv ca asa cred ca este bine.
    Va doresc seninatate, liniste si mai ales incredere.

  4. Am citit cu interes ce s-a spus despre gestionarea gandurilor cand esti in suferinta , usor de spus sa gandesti pozitiv ,fiecare ne straduim pana gandul negru isi face simtita prezenta si tocmai in momentele cand iti propui sa faci o pauza de relaxare , el ,gandul ,se intreaba oare ce face B. Garini , a murit sub efectul medicamentelor sau roade teaca de mielina , cu toate consecintele nefaste, si atunci asa zisa pauza de relaxare se transforma intr-o cautare continua poate poate gasesti ceva care sa te salveze, poate ti-a scapat ceva ,poate cercetatorii au mai descoperit ceva incurajator , poate ,poate… asa ca eu nu cred ca e bine ca in perioada in care facem tratamentul cu antibiotice sa nu mai aruncam o privire si pe i-net in speranta ca vom gasi ce cautam. Desigur ca fiecare zi buna ne da sperante de mai bine si fiecare zi mai putin buna ne da peste cap dar intr-adevar de la colegii de suferinta am aflat ca trebuie sa trecem prin aceste perioade grele ca sa ajungem la acele zile pe care ni le dorim si pe care odata le-am avut si n-am stiut sa le pretuim. M-am bucurat mult sa citesc legenda d-lui S. Guranda , (multumesc) un caz fericit care ne de sperante iar daca ceilalti care-au scapat nu intra asa des cum ne-am dori este pt ca eu cred ca-si doresc sa uite calvarul si sa-si triasca viata . Da, si eu cred ca nu-i bine sa vorbim toata ziua despre boala dar asa cum zicea Sorana e greu sa te detasezi cand de cand te scoli orice faci e legat de reusita tratamentului , chiar daca nu vorbest cu altii dar actiunile tale sunt profund marcate de acest tratament si aceste stari pe care ti le da aceasta boala. Eu mai am 10 zile de Doxiciclina si abia astept sa vad cum o sa fie dupa ce termin tratamentul. de 28 de zile . Am tinut regim si am observat ca suport mai bine tratamentul.As vrea sa stiu daca la Cluj face cineva microscopie in camp intunecat sau pt asta trebuie sa mergem la Buc. sau ? Viorica

  5. @Viorica

    după Primul Simpozion Naţional despre Boala Lyme, cu participare internaţională (6 nov. 2009, Sala Brâncuşi, Clăd. Parlamentului), am avut o întrevedere de cca. 3 ore cu prof. Doina Ţăţulescu de la Sp. de Boli Infecţioase Cluj. Era încântată de deschiderea dr-lui Bozsik Bela Pal şi de faptul că voia să îşi descopere „secretul” (DFM DualDur). Era decisă să creeze o fundaţia medicală regională care să patroneze un centru de tratament regional, pe întreaga Transilvanie. Mâna ei dreaptă, dr-iţa Monica Muntean, vorbitoare nativă de limba maghiară, urma să meargă la un curs de specializare la Budapesta şi să înveţe de la dr. Bozsik metoda dânsului. Entuziasm mare, speranţe, proiecte realiste, perspective foarte încurajatoare etc.
    Ei bine, a început colaborarea cu dr. Bozsik, în primă fază spitalul îi trimitea probe de sânge şi dânsul furniza analizele (WB şi DFM DualDur), astfel încât spitalul (care de vreo doi ani se chinuia deja să implementeze şi să perfecţioneze WB-ul) să îşi poată verifica acurateţea WB-ului.
    Plecarea la specializare a dr-iţei a fost amânată din pricina sărbtorilor de iarnă, apoi din pricină că ianuarie este lună de sesiune (ambele dr-iţe sunt şi cadre universitare), urmând să ajungă undeva prin martie. Lucrul nu s-a mai realizat fiindcă au apărut nişte disfuncţionalităţi în colaborarea cu dr. Boszik. Nu pot intra în detalii, cert este că s-a pierdut voinţa de a duce până la capăt această colaborare în vederea implementării microscopiei în câmp întunecat (cu reactiv DualDur) la Cluj.
    Aşa că, nu, Clujul nu oferă această variantă de analiză.
    În schimb, în ultimele cca. 8 luni de zile realizează un WB destul de performant, cu 10 parametri (am urmărit îndeaproape rezultatele mai multor pacienţi).
    Analizele sunt importante, desigur. Totuşi, mai importante decât ele este tratamentul, iar cele 28 de zile de tratament care ţi-au fost prescrise, dacă se vor încheia cu un respiro mai lung de 3-4 zile, vor fi fost în zadar. Mai ales dacă ţi s-a prescris doza uzuală a Clujului – 2 tb. de Doxi în prima zi, apoi câte 1×100 mg în restul intervalului de timp.
    Ai grijă de tine. Nu pierde timpul şi şansa de a face – dacă tot l-ai început – un tratament bun.
    Curaj şi mă bucur că ai avut ambiţia să încerci şi că ai descoperit că o dietă inteligentă te ajută să suporţi mai bine tratamentul. (dacă mai ai unele nelămuriri şi crezi că te-aş putea ajuta cu o idee, putem continua discuţia pe adresa mea personală de email)

    Succes şi… sănătate maximă, Viorica!
    Silvian Guranda

  6. Cei de Lyme Diagnostic am inteles ca dispun atit de testele cu 17 parametri, cit si „RNAT”, un test mai complex, facut tot de Euroimun, decit cel folosit la Fundeni. De asemenea am inteles ca sint in discutii de a aduce teste suplimentare, in special pentru pacientii care au tulburari cardiace pe parcursul terapiei, unde literatura de specialitate sugereaza implicarea unei alte tulpini de borrelia: spielmanii.

    In plus efectueaza microscopii in cimp intunecat, nativ deocamdata, dar probabil ca vor efectua si Dual Dur.

    Probabil ca cel mai important lucru legat de acest laborator este faptul ca Dr. Butte are experienta practica legat de PCR si, din cite am inteles, intentioneaza sa faca si aceasta analiza in laborator atit pentru borrelii cit si pentru coinfectii.

    Personal cred ca aparitia unor studii romanesti ce vor corela PCR-ul cu microscopia in cimp intunecat vor constitui un pas urias atit in diagnosticul borreliozei cit si in monitorizarea tratamentului!

    Principala problema a tratamentului in borrelioza o constituie durata acestuia, probabil asemanatoare cu a tuberculozei. In tbc insa NIMENI nu este dezamagit sau trist daca dupa un an de antibioterapie afla ca mai trebuie sa faca 6 luni de antibiotic, in sensul ca oricum se asteapta la o un astfel de tratament. De asemenea in tbc, cei din jurul bolnavului manifest, chiar daca NU AU SIMPTOMATICA sint investigati si luati in programe profilactice de antibioterapie, oricum mult mai consistente decit tratamentele aplicate la majoritatea pacientilor cu borrelioza manifesta. De asemenea in sifilis se procedeaza asemanator, astfel ca la ora actuala, chiar daca sifilisul si tbc-ul nu sint eradicate, sint infectii relativ rare, ceea ce despre borrelioza NU SE POATE SPUNE!

  7. Nu stiu daca este nevoie sa fie „plusat”, cred insa ca daca vor face o treaba buna vor fi recomandati atit de medici cit si de pacienti, adica se vor „plusa” singuri!
    Eu am rugat-o pe Dr. Butte, la fel si pe Dr. Gogoase sa respecte o serie de conditii de calitate (cum este efectuarea WB-ului din singe cit se poate de proaspat, adica in ziua recoltarii, dieta specifica inaintea recoltarii pentru DFM etc.) si sa tina cont de o serie de particularitati ale pacientului atunci cind efectueaza aceste analize, adica sa incerce sa descrie fiecare proteina care iese pozitiva, adica si suspiciunea unei specii, nu numai specia clar pozitiva. De asemenea sa coreleze rezultatele intre ele, adica WB-ul cu microscopia in cimp intunecat si restul de analize. Din pacate Dr. Gogoase, desi are microscop in cimp intunecat, probabil ca a realizat ca nu poate analiza zeci de probe pe zi, asa cum o poate face cu WB-ul, si a renuntat la acest „sport”, cel putin ca analiza de masa. Din partea Lyme Diagnostic am primit asigurari ca nu vor fi o fumigena, cu DFM, adica ca au in vedere si o posibilitatea de a face fata la un numar mare de DFM, astfel ca rezultatul la aceasta analiza sa fie disponibila rapid, in citeva zile, si nu in luni de la recoltare.

  8. Trebuie gasite metode de finantare pentru deschiderea de noi centre sau echiparea unor centre curente cu echipamente si resurse umane daca este asa de mare cererea fata de posibilitati.

  9. @ Silvian Guranda.

    Domnule Guranda,
    Ma bucur sa va regasesc cu sfaturi atat de utile si aici!
    As vrea sa va intreb, deoarece aveti atata experienta, credeti ca, dupa o cura de antibioterapie de 28 zile, pauza nu trebuie sa fie mai mare de 3-4 zile? Deoarece pauzele prescrise dupa fiecare cura sunt de 10 zile…
    Multumesc!

    • @#12
      Dnă. Doina David

      v-am răspuns de pe adresa mea personală de email.

      Adresez o mare rugăminte celor care vor să mă contacteze direct, respectiv să se înscrie pe Forumul Lyme.ro, să studieze informaţiile postate acolo şi abia apoi să îmi scrie. Trec printr-o perioadă extrem de aglomerată, site-ul Lyme.ro va reintra în funcţiune pe 1-âi martie, când îmi voi relua şi activitatea de consiliere a pacienţilor lyme.

      Până atunci voi răspunde numai sumar sa solicitările cazurilor celor mai dificile.
      Vă mulţumesc.

      Silvian Guranda

  10. Am inteles de la un partener din Suedia care m-a vizitat si caruia i-am povestit ca la noi este raspandita Lyme, ca in Suedia exista tratament si ca vindecarea este totala. Mi-a spus ca le ei exista doua forma: una impotriva careia trebuie sa te vaccinezi (e un virus), si a doua care se trateaza cu antibiotice (bacteria). Mi-a spus ca exista la ei zone in care catelul daca il lasi sa intre in casa de afare lasa in urma zeci (!!!) de capuse pe podea, e ceva foarte raspandit. Daca cineva doreste pot sa il intreb detalii mai multe despre clinici etc.

  11. Dezlipeste-ti solzii retinei si incearca sa vezi esenta!
    Eu asa am facut! M-am entuziasmat la inceput ca am gasit in sfarsit, dupa 2 ani de suferinta si cautari solutia…am jonglat cu informatia, am incercat sa evit partile lungi de tratament crezand ca pot pacali boala, chiar daca stiu diagnosticul de 2 luni, dar se pare ca e mai parsiva decat poate fi un om…si da, am zis ca trebuie sa ma inarmez cu rabdare, ambitie, dorinta, vointa de a ma face bine in orice secunda…si se pare ca doar eu pot, nu sotul, nu alte ajutoare salvare; am trecut de prima jumatate de pas….frica a mai disparut, incep sa ma impac cu gandul ca am boala, incep sa strang o prietenie cu boala dar ne-am stabilit un termen…maxim 2 ani, nu mai mult, o sa ne fie dor poate una de alta…pentru ca pe perioada acestui timp ma invata sa traiesc, ma ordoneaza, ma face sa fiu responsabila, ma invata sa fiu un om organizat ceea ce pana acum nu am fost si inca nu sunt…vreau sa cred ca o boala in viata unui om nu vine asa, degeaba, intr-un moment oarecare…avem ceva de invatat, iar eu realizez ca era vitala…dar totusi e crancena, durerea e crancena, este ca un os de peste inghitit, este ca picatura chinezeasca, este mult prea greu….dar stiu ca trebuie sa fac fata bolii, de fapt…nu stiu daca boala se poate numi, cred ca e un moment al vietii, ne formeaza pe fiecare…
    – am cateva colege de servici care isi iau pranzul in birou si inevitabil vad ce mananca…si eu inainte de a afla ce diagnostic am, mancam la fel, dezordonat, nu conta ce, cat, unde,cum, in ce cantitati…era bun! era gustos! apetisant si atat! de cand „[…]am aflat[…]” ce mancare e buna pentru mine si sanatatea mea, am inceput sa sfatuiesc persoanele din jur, ba chiar am insistat, dar sunt ignorata….ei si acum realizez de ce e bine ca omul sa se loveasca cu capul de sus sa vada pe pielea lui unde si cand trebuie sa se opreasca, dar e mai bine, clar, sa respectam regulile unui trai sanatos si fara prea multe „fite”…daca vrem sa traim mult, sanatos si in credinta…eu vreau…sunt multe momente in care sunt puternica, maine sau peste o ora doua pot „simti ca nu voi razbate, ca voi ramane impotmolit in mizeria bolii pentru tot restul vietii care va fi pentru tine un calvar” – scrii bine in articolul tau si te cred si imi doresc din inima sa ne facem cu totii bine.
    Va doresc vointa, dorinta si credinta!
    Sanatate!

    • bravo, Raluca! sunt convins ca o astfel de gandire poate ajuta un corp sa-si revina. poate nu intr-un an, poate nici in doi cum ti-ai propus ci exact in perioada de timp necesara lui, corpului, sa se refaca. sa invatam sa nu cerem prea multe de la el chiar daca mintea e vie, o sa vina si el dupa minte, mai usor, mai tinandu-se de sale insa refuz sa cred ca o minte sanatoasa nu poate vindeca in final un corp bolnav.

  12. Victor , eu as vrea sa te rog sa afli mai multe de la colegul tau din Suedia , si eu mai am o curiozitate , daca sunt asa de multe ca nu poti lasa catelul afara ca-ti aduce f. f. multe pe el cand vine in casa , de ce oficialitatile locale nu fac nimic ,nu dau cu insecticide sau dau dar n-au efect , ? ce se-ntampla ?? , parca intentionat ne lasa sa ne-mbolnavim ,sa suferim si sa ne cheltuim banii pe tot felul de medicamente supertoxice pt. organism,(.eu mai am 2 zile de Doxi. din cele 28 dar simt ficatul ca o piatra si o durere care iradiaza pana la jumatatea spatelui cu toate ca am luat Essentiale Forte si Hepatoprotect , dar realitatea este ca ac. antibiotice sunt f, toxice pt ficat si rinichi. ) , cand mult mai simplu ar fi sa ia un elicopter sa puna solutie care sa lichideze toate capusele , si populatia sa fie avertizata sa nu mearga in zonele respective ca-i periculos , nu stiu poate gresesc dar mie mi se pare ca se vrea o selectie naturala SAU???? GRESESC CUMVA ??. Eu as fi dispusa ca banii astia care-i dau pe medicamente sa-i dau la cei care administreaza comunitatea si sa-mi protejez astfel ficatul si in acelasi timp sa am siguranta ca pot merge cu nepoteii in parc fara sa fiu stresata ca -mi cade o capusa in cap asa cum s-a-ntamplat anul trecut. Deci daca ai putea sa-l intrebi pe d-l din Suedia mai multe informatii despre capuse si tratament eu cred ca ar fi bine pt cei interesati. . multumesc, viorica

  13. viorica, autoritatile ‘abar n-au de Lyme si ca o capusa poate sa-ti distruga viata deci e un non sens sa-ti pui intrebarea asta.
    selectie naturala a existat mereu, poate te gandeai la o selectie artificiala care se realizeaza actualmente insa mecanismele ei sunt atat de discret implementate incat omul de rand abia daca ‘miroase’ miscarea. si-atunci cand o miroase, se complace ca e o biata oaie dusa la taiat (vezi mancarea).
    Am ales sa ne selectam singuri „artificial” ducand incidenta cancerului si a altor boli degenerative la cote inimaginabile prin: renuntarea la gatitul traditional, renuntarea la cultivarea naturala a legumelor si a fructelor, ACCEPTAREA de drept a legumelor si-a fructelor din import, fara gust, din hypermarket, acceptarea unui credit nedrept de mare care ne va duce in sclavie catre un serviciu care mai mult te va omori decat te va „inalta” in cariera, renuntarea la valorile care-ti odihnesc psihicul (crosetat, reparat prize si alte chestii pe care ‘parintii’ le faceau iar noi nu le mai facem) in defavoarea televizorului (sau a internetului) care te incarca de draci si te alieneaza zilnic cate 4 ore pe zi!! (conform unui sondaj de anul trecut). Am ales sa ne selectam artificial neavand timp pentru lucrurile care conteaza cu adevarat: somnul, mancarea, familia (comuniunea armonioasa cu prietenii, rudele, familia) si sportul!
    Suntem produsele propriei noastre ignorante, suntem daca vreti oile alienate care s-au crezut libere dar au sfarsit dormind in baltoaca delasarii si a pierderii punctelor de orientare ce se numesc valori. Si-acum, cand unii se trezesc isi dau seama ca e prea tarziu. Ca totul in jur moare ca rezultat al neglijentei noastre sufletesti si trupesti.
    poate ca pare dur dar cei care ne selecteaza suntem chiar noi.

  14. toata aprecierea pentru cei ce depun efortul de a da informatii asa de pretioase in astfel de situatii;
    cum am dureri cam peste tot in corp ca nici nu stiu sa le mai explic,cazul actorului Serban Ionescu m-a condus spre o intrebare pe care mi-o pun ,amintindu-mi ca, cateva veri in urma am fost muscata de capuse in breaza,,,,sigur ca, ma ingrozestz ideea ca toate simptomele pot fi legate de un adevar ,e insa o cale care trebuie limpezita

    multumesc mult ptr, toate informatiile ;;;cunoaste cineva un loc serios unde se poate face o astfel de analiza?? ,,

  15. Buna Adriana.
    Au facut un laborator LYME DIAGNOSTIC ,cu tot ce tine de aceste analize(testul elisa,wb,microscopie)in Bucuresti.Adresa este urmatoarea:B-dul Dimitrie Cantemir,Nr:12-14,Corpb,Ap1,Demisol,Sector 4
    Recoltare:8,30-15,00
    Laborator:8,30-18,00
    MAIL:contact@lymediagnostic.ro
    telf:0213350395
    Sanatate multa!

Lasa un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s