Microscopia in camp intunecat – Dark Field Microscopy

Metoda folosita cu succes in depistarea sifilisului, leptospirelor dar si a malariei (doar cateva din multitudinea de paraziti depistabili prin dfm) este mai veche de anii ’80 cand Willy Burgdorfer a folosit-o pentru a descoperi bacteria borrelia burgdoferii ss.

As putea data aparitia microscopiei de acest fel undeva in debutul secolului XX (1903) cand August Kohler a patentat tehnica iluminarii in camp intunecat. Totusi, nu exista o sursa precisa care sa ateste ca acesta ar fi inventat si microscopul in camp intunecat.

Dupa aparitia testelor imunologice indirecte, microscopia in camp intunecat a fost data uitarii (pentru diagnostic) considerandu-se lenta dar si pentru ca observatiile ar depinde in totalitate de experienta si abilitatile celui care o face.

Microscopia in c.i este folosita in principal pentru detectia organismelor necolorate sau transparente cum ar fi organismele marine, fungii, ciupercile si bacteriile.

Cea mai „prietenoasa” explicatie a diferentei dintre microscopia „luminoasa” si cea in camp intunecat este cea cu lumina de peste zi din casa. Cand  camera in care locuiti e luminata puternic, aveti impresia ca in aerul camerei nu exista nimic. Daca insa stingeti lumina si lasati o „raza” de soare sa patrunda prin geam, veti vedea multitudinea de „bucatele” de praf (care reflecta lumina) care altfel ar fi fost invizibile unui observator.

Acum, sigur ca pentru multi termenul asta de „microscopie in camp intunecat” reprezinta ceva futuristic. Cel putin asa mi s-a parut mie la inceputuri. Imi imaginam laborantul privind prin ocular si acoperit cu o cuvertura de culoare intunecata (ca in cazul fotografiilor de la inceput de secol). Caci de aceea e „intunecata” 🙂

Ca sa inteleg si sa intelegeti mai bine cum functioneaza aceasta tehnica am studiat un pic internetul si am sa incerc o explicatie ca pentru noi toti, profanii.

Deci cum functioneaza?

File:Dark Field Microscope.png

1. Lumina intra in microscop pentru iluminarea probei (light source)

2. Un disc special (dark field patch stop) blocheaza o parte din lumina emisa lasand doar extremitatile sa se rasfranga in continuare spre lentila condensatoare a razelor de lumina si de acolo spre proba.

3. Cea mai mare parte a luminii ajunge la proba iar o parte este imprastiata catre lentila obiectivului.

4. Datorita blocatorului de lumina directa, doar lumina imprastiata este captata de ocular in timp ce lumina directa este blocata.

In felul asta, elementele vizualizate apar luminoase pe un fundal intunecat iar bacteriile invizibile– in lumina directa devin vizibile in cea indirecta.

Cam ca aici:

Avantaje si dezavantaje:

  • posibilitatea unor observatii la „obiecte” foarte mici sau care sunt mai mult lungi decat late (ca spirochetele). afzelii are cu aproximatie 5 – 10 microni, garinii e chiar mai mica iar burgdoferii mai lunga 20-30 de microni dar latimea lor e in medie 0.2 – 0.3 microni
  • posibilitatea observarii bacteriilor vii, necolorate si transparente
  • conform wikipedia, imaginea obtinuta este lipsita de artefacte.
  • cantitatea de lumina in ocular este destul de redusa lucru care face dificila folosirea unei puteri de magnificare superioare

Controverse:

Principalele controverse legate de microscopiei in camp intunecat mentioneaza „artefactele” care pot sa insele ochiul observatorului, „rugina” de pe metoda in sine, faptul ca „nu este folosit nicaieri in lume nici macar pentru orientarea in diagnosticul bolii Lyme„.

Totusi, un test prezentat de dl. Boszik in Sheffield in 2005 spune ca:

107 din 143 (75%) de cazuri cu spirochete active in sange depistate cu ajutorul DFM au fost confirmate prin metoda PCR.

O acuratete respectabila in taramul alunecos al microbiologiei…

Anunțuri

Minociclina & Pink Floyd. Zburand in stratosfera

Trebuie sa recunosc ca in adolescenta (si chiar si mai tarziu)  mi se intampla sa mai am „iesiri” alcoolice. Evident, de multe ori doar luat de val. „Hai bai, bea si tu 12 shot-uri de tequila cu noi sa te simti bine„, „hai sa dovedim sticla asta de Tanita„, „eh…si ce daca ai baut vin inainte? merge si o bere cu votca si o sampanie dupa, nu?” si asa ajungeam a doua zi sa-mi blestem zilele pentru ca experimentam acea senzatie de rau general in special la mansarda. De asta am si ales uneori calea „sociopatismului”, pentru a evita starile „de a doua zi”.

Acele dimineti in care capul iti cantareste de doua ori mai mult, cand ai vrea ca ametelile sa inceteze si sa adormi cu falca pe colacul vasului de toaleta, cand ceaiul de musetel si zeama de varza sunt singurele chestii pe care le-ai putea ingurcita, m-au facut de cativa ani sa devin cam anti-alcool spre disperarea vietii mele sociale. La unii nu se manifesta asa rau „mahmureala” dar la mine era crancen asa ca de cele mai multe ori ma rezum la un pahar cu vin chiar daca „stric” happeningul.

Cam asa e si cu minociclina asta. E haios pana la un punct. Iti da asa o stare de usoara ameteala tip „betie” dar cand iei ceva mai multa deja vorbim de o „mahmureala” perpetua.

In rest, da, e bine. Multumesc de intrebare 🙂 in afara unor ameteli grozave (si a unor stari de greata cand ma misc brusc – din motivul asta am redus exercitiile fizice la chestii statice) nu mai am niciun simptom. E chiar mai bine decat pe azitromicina care e mult mai gretoasa.

Sper ca urc ultimele trepte spre vindecare caci sunt atatea de facut pentru ca boala asta sa fie cercetata, recunoscuta, diagnosticata si tratata cat mai eficace si fara atatea sacrificii oribile. Dupa umila mea parere, oricine a trecut sau trece prin aceasta incercare trebuie sa se transforme intr-un militant, sa informeze, sa ajute, sa sfatuiasca unde e cazul si sa fie de asemenea promotorul unei vieti sanatoase. Altfel n-am invatat nimic din toata povestea asta si oamenii vor suferi in continuare din cauza unui sistem care refuza sa puna pe primul plan viata si mai putin interesele si orgoliile personale sau corporate …

Si daca tot mi se spune uneori ca vad partea goala a paharului, hai sa spun partea buna a minociclinei…..well……………………. 🙂

Merge excelent cu Pink Floyd!

 

p.s:  nu am constatat un efect adjuvant al laptisorului de matca (si al pasturei si polenului crud mixate) cat am constatat un efect benefic al orzului verde pe care daca nu vi-l puteti cultiva singuri si apoi stoarce la rece, puteti lua de aici o pudra care se dizolva in apa si care e cam la fel. eu le-am incercat pe amandoua. acum iau sub forma de pulbere (de la plafar).

 

 

Kombucha – Ceaiul Zeilor

Imi aminteam zilele astea de gusturile „uitate” ale copilariei. De castravetii taiati direct din vrej si mancati cu sare, de rosiile care beneficiau de acelasi tratament pre-incurgitare. Imi aminteam si de celebrele bauturi ‘acidulate’. Mai ales de „socata” pe care o facea bunica’mea vara si de la care nu puteam sa ma abtin desi in cantitati mari imi producea probleme digestive 🙂 , apoi era ‘braga’ pe care eu am prins-o spre sfarsitul existentei si doar prin amabilitatea ‘batranilor’ care inca mai faceau aceasta bautura acasa dupa metode ‘din strabuni’. Apoi era iaurtul, kefirul de lapte si de apa si chiar si un soi de bere facuta in casa.

Cam toate bauturile astea pline de pre si probiotice atat de utile florei de fermentatie afectata de viata moderna au cam disparut din cultura familiei traditionale si au fost inlocuite de eventuale replici chimice de la „Coca-Cola”, „European Drinks” etc…

Dincolo de efectele detoxifiante, curatatoare, poate cel mai important aspect al bauturilor de fermentatie o constituie „gura de aer” pe care acestea o dau florei intestinale de fermentatie. Unii nutritionisti afirma ca raportul intre f.i. de fermentatie si f.i de putrefactie (din colonul descendent) ar trebui sa fie undeva la 80%/20%. Din nefericire alimentatia, stilul de viata, alcoolul, cafeaua, tigarile dar si antibioticele au reusit sa inverseze acest raport in sist. nostru digestiv astfel incat exista mult mai multa flora de putrefactie care deseori ‘ajuta’ la (re)absorbirea toxinelor in sange si (re)introducerea lor in flux.

Pentru ca situatia trebuie remediata, pe langa probioticele „de la farmacie” am zis ca e timpul sa adaug o bautura naturala de fermentatie in programul zilnic ca sa ajute la mentinerea unui echilibru digestiv. Cum lactatele nu-s prea recomandate in timpul antibioticului, am ales Kombucha.

Am reusit sa cumpar o ciupera-mama si fermentii cu doar 5 lei de pe okazii.ro de la un domn f. pasionat de chestiile astea (aveti grija sa nu aruncati banii pe prima oferta care va iese in cale, sunt firme/oameni care cer intre 30 si chiar 60 de lei pe o cultura, totusi nu este cazul pentru ca ciupera de kombucha se inmulteste f. repede si poate fi chiar donata doritorilor, nu e nicidecum o raritate).

Cum informatie despre kombucha exista in romana destula, doar am sa copiez aici cateva cuvinte despre istoria si compozitia ciupercii.

Acum mai bine de 2000 de ani, in China, in timpul dinastiei Tsin, a fost descoperita o ciuperca despre care se spunea ca ar aduce nemurirea. Era o vietuitoare stranie: crestea numai in ceai negru indulcit, se dezvolta rapid ca o masa gelatinoasa si nu prea placuta la vedere, iar lichidul galbui obtinut prin filtrarea sa avea un gust foarte placut si inviorator. Mai tarziu cu cateva sute de ani, a fost oficializata ca leac si in Japonia, in timpul imparatului Inkyo, care suferea de o boala digestiva grava, pe care nici un medic nu se pricepea sa o tamaduiasca. A ajuns atunci la curte, se spune, un medic venit din China, doctorul Kombu, care a adus cu el o bautura placuta la gust, preparata dintr-o ciuperca miraculoasa. Miraculoasa, pentru ca imparatul nu numai ca s-a vindecat ca prin farmec, dar s-a simtit si mai tanar si mai viguros ca niciodata. Entuziasmat, el a numit ciuperca dupa numele medicului care a adus-o – Kombucha. Din extremul Orient, ciuperca a fost adusa apoi de negutatori in Rusia, unde a capatat o mare popularitate, fiind cunoscuta sub numele de „ceaiul kwas”. Nu se stie exact cand a ajuns acest elixir in Europa, insa cert este ca in manastirile benedictine el era folosit intensiv de calugari, inca din secolul al Xviii-lea. Zeama acestei ciuperci era un remediu pretios contra reumatismului, a gutei, a deranjamentelor digestive, dar si a otravirilor, a bolilor infectioase si a anumitor forme de cancer. Inca de la 1915, au inceput studii sistematice, facute mai ales in Rusia, in Germania si in Tarile Baltice, despre acest remediu pe cat de straniu, pe atat de eficient intr-o sumedenie de boli. In paralel, datorita faptului ca este usor de obtinut casnic, el a devenit un leac de medicina populara extrem de raspandit, care a capatat o faima aproape oculta. Despre Kombucha se spune ca intinereste si reda vigoarea pierduta, elimina efectele otravirilor lente ale organismului si apara de majoritatea bolilor, fiind un fel de panaceu. Este folosit din Urali si pana in Elvetia sau Spania. S-a creat o mica legenda in jurul acestui remediu, care este intrebuintat intr-o multitudine de afectiuni, de la cele banale la cele mai grave.

Este o colonie de nu mai putin de 12 specii de microorganisme (dupa unii cercetatori sunt mult mai multe), care convietuiesc in simbioza, alcatuind un sistem biologic fascinant prin complexitatea si organizarea sa. In principal, colonia este compusa din bacterii „prietenoase” si ciuperci (drojdii), care transforma zaharul in care cresc, precum si principiile active ale ceaiului negru, in substante cu efecte vindecatoare remarcabile.

Desi analiza chimica a ciupercii nu a fost elucidata complet, se stie deja ca ea contine cantitati insemnate de vitamina C, precum si vitamine din complexul B (B1, B2, B3, B6, B12), ceea ce justifica in buna masura proprietatile sale reintineritoare si de stimulare a rezistentei naturale a organismului. Apoi, in acest elixir au fost descoperite substante antibiotice si antivirale foarte puternice, care explica folosirea sa cu succes contra bolilor infectioase.
Poate cea mai importanta proprietate a sa este cea detoxifianta, de unde si utilizarile sale in tratarea reumatismului, a gutei, precum si a bolilor de piele. De asemenea, contine si substante cu efecte hormonale, motiv pentru care este recomandat ca remediu pentru varsta a treia, dar si pentru copiii aflati in crestere, pentru cei aflati la pubertate si care se confrunta cu fenomenele neplacute specifice acestei perioade.

Eu am mers pe „reteta” de preparare a lui Günther W. Frank explicit tradusa in romana aici.

Amendamentul meu e ca vara perioada de fermentatie optima e mai scurta de 7-12 zile cum se recomanda pe site.  Ligia Pop spune in videoclipul ei de 3-4 zile.  Eu am tinut prima cultura 5 1/2 zile si a iesit un pic prea acida si acrisoara. Totusi buna! Asemanatoare cidrului (cativa ati incercat kombucha la intalnirea din Mai). Urmatoarea cultura o voi lasa 4 zile.

Cum prin partile astea se obisnuieste sa se vorbeasca despre borrelioza Lyme, am intreprins cateva cercetari in sensul asta. Evident, kombucha nu e leacul miraculos al tuturor bolilor dar poate fi un adjuvant in mentinerea echilibrului organismului pe perioada luptei cu bacteriile.

In primul rand m-am interesat de controversa candidoza vs. kombucha. Sunt cateva voci in state care spun ca aceasta bautura alimenteaza de fapt candida. Evident, chiar si din aceasta banala problema tot nu reusesti sa iesi fara sa fii confuz asa ca am citit forumurile si am ajuns pana si la studii stiintifice facute special in sensul asta. De exemplu aici este un studiu care spune clar ca ciuperca kombucha nu are activitate nici pro-candida nici anti-candida. Acelasi lucru e valabil si pentru o serie de agenti patogeni testati. Totusi, multe materiale dau kombucha ca avand si un efect bactericid.

Experienta proprie imi spune ca ceaiul nu influenteaza candidoza cat timp e consumata cu moderatie. In schimb are un efect digestiv grozav chiar si pe antibiotice. N-au reusit probioticele sa faca ce a reusit kombucha!:)

Kombucha aste f. acida (un PH pe la 2,7 – 3,2) asemanatoare bauturilor cofeinizate tip Cola de aceea eu as recomanda-o in loc de cafea (pentru aceia care vor sa se lase de cafea) pentru ca are si un efect tonifiant. In loc de zahar alb puteti sa folositi zahar brun (aroma va fi chiar mai placuta), cu miere cica n-ar merge. Oricum, nu va faceti griji, o mare parte din zahar e descompus de ciuperca in CO2 si multe alte enzime si acizi).

Eu beau in jur de 100-150 ml pe zi intre mese.

Partea buna e ca ciuperca se face si mai mare si mai mare (intinereste, face pui) si cantitatea de lichid obtinuta poate fi mai mare (in cazul familiilor numeroase :p ). De exemplu in poza de mai jos, ce e alb si gelatinos pe margini este ciuperca nou-nascuta (in mijloc, mai inchis este ciuperca mama). In alte doua cultivari voi putea incepe ‘donatiile’ asa ca daca sunt doritori din Bucuresti, nu ezitati sa-mi spuneti. Eventual pot sa „livrez” direct ceaiul obtinut dar asta nu va mai fi donatie ca implica zahar, fierbere, ceai negru si multa multa dragoste 🙂

Alte surse:

http://www.kombuchafrizzante.ro/

http://www.terapianaturii.ro/kombucha.htm

http://repository.up.ac.za/bitstream/handle/2263/19118/Kozyrovska_Kombucha%282012%29.pdf?sequence=1

LATER UPDATED (12/08/2012): bunica’mea care suferea de constipatie cronica (nu trecea cu niciun laxativ) spune ca acum se simte excelent, are scaune normale, zilnice dupa aproape 2 luni de consumat kombucha (in jur de 500 ml – 750 ml/zi).

Vindecarea necesita timp si implicare

 

Vindecarea necesita timp si implicare

Majoritatea pacientilor accepta cu greu faptul ca vindecarea necesita timp, rabdare, consecventa si efort sustinut. Asa cum aceste bacterii au avut nevoie de 5, 10, 15 ani pentru a face o totala dezordine in organism si a da manifestari severe, tot asa e nevoie poate de un an sau doi, trei pentru vindecarea completa. Cu cat este mai veche infectia, cu atat este mai afectat organismul (implicit sistemul imunitar) si cu atat este nevoie de mai mult timp pentru a se produce eradicarea infectiei si remiterea simptomatologiei.

Ceva ce s-a petrecut in atatia ani, nu se poate rezolva in doua saptamani, nici macar in doua luni. Vorbesc cu oameni care se asteapta ca dupa o saptamana de detoxifiere sa simta imbunatatiri marcante, care dupa o cura de o luna de antibiotic, se asteapta sa fie vindecati. Ce frumos ar fi sa fie atat de simplu si rapid! Insa asta nu e o banala raceala sau o gastrita. Este o infectie cu o bacterie (sau mai multe!) extrem de mica si perfida care isi doreste un singur lucru – sa prolifereze, iar ca sa faca asta trebuie sa pacaleasca si sa suprime imunitarul. Ce a facut bacteria in atatia ani – dezordinea metabolica, suprimarea imunitarului, afectarea organelor, nu se poate rezolva rapid, fara efort si fara probleme. Este o mare frustrare mai ales cand multi dintre noi au primit diagnosticul corect dupa ani de boala, de suferinta, de umblat din doctor in doctor. Frustrarea nu va ajuta absolut deloc sa rezolvati problema. Aveti o problema practica, o afectiune medicala complexa – borrelioza si poate cine stie cate alte infectii pe langa asta, sau fungi sau alergii sau alte probleme medicale care nu fac decat sa completeze tabloul si asa extrem de complicat al tratamentului. Nu mai faceti si o problema emotionala din asta.

Acceptarea acestei afectiuni este un lucru esential. Este frustrant sa ai „n” simptome, dureri articulare, viscerale, lombare, sacrale, migrene, cefalee, furnicaturi, greata, reflux gastro-esofagian, junghiuri, vedere incetosata, nevrita optica, slabiciune, vertij, ameteala, brain fog, simptome cognitive, depresie, anxietate, accese de furie, tahicardie, hipotensiune, etc. Nenumarate sunt caile de manifestare ale acestor afectiuni. Nu cred sa gasim doi pacienti cu un tablou al simptomelor identic. Putem spune chiar ca borreliile sunt niste bacterii extrem de creative, nu repeta combinatia de simptome la nici un pacient in proportie de 100%.

Nu spune nimeni ca tratamentul este usor sau scurt, din contra suntem avertizati ca este posibil sa ne simtim destul de rau pe parcursul tratamentului, dar acesta este de cele mai multe ori un semn al eficientei lui, si ca terapia este de lunga durata. Desi traim intr-o era a vitezei pe toate planurile (conducem cu viteze mari, mancam repede, mergem repede, vorbim repede, gandim repede, face totul cat mai repede si mai intens), in cazul borreliozei vedem cu certitudine ca e nevoie de timp, rabdare si consecventa. E nevoie de mobilizarea tuturor resurselor fizice, cognitive, materiale, spirituale, emotionale pentru a obtine vindecarea completa.

Ancorati-va cat mai mult in prezent! Nu va ganditi la ce simptome ati avut ieri sau la ce simptome veti avea maine. Fiti centrati pe prezent, pe momentul actual caruia trebuie sa ii faceti fata, dar nu uitati sa va bucurati ca sunteti aici si acum. Viata in toate manifestarile ei nu inseamna doar pozitiv sau doar negativ, fiecare lucru exista in dualitate : intuneric-lumina, zi-noapte, barbat-femeie, nastere-moarte, iubire-ura, fericire-suferinta, sanatate-boala. Sunt doua dimensiuni ale aceluiasi fenomen.

Unde exista sanatate, poate aparea boala, unde exista echilibru (sau aparent echilibru), poate exista si dezechilibru. Boala este o manifestare a vietii in noi, o manifestare care ne arata ca e ceva de schimbat la felul cum traim.

Medicina ne-a obisnuit cu ameliorarea rapida a simptomelor. Exista o tableta pentru orice, pentru durere de cap, pentru aciditate, pentru alergie, pentru urticarie, pentru orice. Insa aceste tablete, capsule, pulberi, injectii de multe ori doar amelioreaza simptomatologia, fara a trata cauza. Sau chiar daca este adresata si cauza, se pune un mare accent pe ameliorarea simptomatologiei. In mod normal, atunci cand ai o afectiune si o tratezi se produce o ameliorare a simptomatologiei. Te simti mai bine asadar te vindeci. Insa in borrelioza nu e asa. In cazul nostru inceperea tratamentului aduce intai o inrautatire a starii, simptomele vechi se accentueaza, apar unele noi, efectele adverse ale medicatiei, reactiile Herx. Tratamentul este de durata, se combina diverse antibiotice, se iau multe suplimente nutritive, e necesara o dieta echilibrata, exista confuzie, exista multiple feluri de borrelia, sunt multe coinfectii, fiecare organism raspunde altfel, imunitarul e suprimat, sistemul endocrin in delir, toxinele se acumuleaza. Cred ca daca am aveam capacitatea de a vedea in cel mai mic detaliu, molecular, ce dezordine si haos produc bacteriile acestea in organism, pur si simplu ar parea imposibil sa se intample asa ceva. In tratamentul borreliozei nu exista scurtaturi si nici rezolvari rapide. Este o chestiune de durata. Cei care nu inteleg complexitatea afectiunii, impactul pe care il are in organism si efortul necesar vindecarii, sunt cei care vor avea dificultati in a ramane consecventi in tratament, care tind sa renunte usor.

Acceptati boala, acceptati ceea ce vi se intampla. Asta va da o relaxare mentala si creeaza terenul propice schimbarii. Lucrati cu voi insiva pentru vindecarea voastra! Nu va sabotati! Lucrati cu mintea voastra.

Si nu in ultimul rand, nu va indentificati cu boala, cu suferinta voastra! Am gasit aceasta idee la un bolnav de SM si mi-a placut foarte mult : „I have MS (multiple sclerosis), MS doesn’t have me!”. Adica „Eu am SM, nu SM ma are pe mine!” Asta se poate adapta la fel de bine si in cazul Lyme/borreliozei. Eu am borrelioza, nu borrelioza ma are pe mine. Acordati spatiu vindecarii, nu manifestarii bolii! Ganditi in termeni de vindecare, nu in termeni de boala. Reprezentarea mentala pe care o aveti vis-a-vis de boala si de vindecare va poate ajuta in eficientizarea acestui proces sau va poate submina.

Puneti urmatoarele intrebari si raspundeti in cel mai autentic mod cu putinta :

  1. Ce cred eu despre Lyme/borrelioza?!
  2. Ce sentimente am vis-a-vis de faptul ca m-am imbolnavit?
  3. Accept cu seninatate boala?!
  4. Pe cine consider responsabil de boala mea?!
  5. Dar cine este responsabil de vindecarea mea?!
  6. Cine este necesar sa depuna toate eforturile pentru vindecarea mea?!
  7. Am incredere in tratamentul pe care il urmez? Sunt convins(a) de eficienta lui?!
  8. Aplic cu consecventa recomandarile medicului sau mai „calc si pe alaturi” ?
  9. In cat timp estimez ca ma voi vindeca si cum se va produce asta?
  10. De ce am ales sa ma tratez astfel? (de ex. De ce am ales antibioticele si nu zapperul).
  11. Fac tot posibilul pentru vindecarea mea?!
  12. Este ceva ce as mai putea face si nu fac? De ce?!
  13. In cat timp cred ca ma voi vindeca?!
  14. Cred ca ma voi vindeca?!

Lista de intrebari ar putea continua, insa ideea generala este sa va dati seama care este atitudinea voastra fata de boala, tratament, vindecare. Sa va conturati o idee clara despre cum va raportati la acest eveniment din viata voastra, la tratament, la vindecare. Este necesar sa credeti in eficienta tratamentului pe care il urmati si sa faceti tot posibilul pentru a atinge scopul.

Construiti-va o motivatie puternica de a lupta in vindecarea voastra! Imaginati-va pe voi insiva sanatosi, energici, plini de viata, fara simptome, cu rezultatele de la microscopia negativa curata in mana! Simtiti fericirea de a fi invins in aceasta grea incercare! Stabiliti-va vindecarea ca scop major, apoi spargeti acest scop major si exhaustiv in obiective mai mici : sa aveti o dieta echilibrata, o viata sanogena, sa urmati cu consecventa tratamentul, sa va odihniti suficient, sa consumati lichide, sa faceti miscare regulat, etc. Motivatia este cea care ne ajuta sa urmarim atingerea unui obietiv, iar in cazul nostru acesta este vindecarea.

Cum definesc vindecarea in cazul nostru?! Eradicarea tuturor infectiilor, remiterea completa a simptomatologiei si o microscopie curata, dar si un sistem imunitar functional. Mai mult, vindecarea este restabilirea echilibrului si a functionarii armonioase in noi ca fiinte : biologic, mental, spiritual, energetic, emotional. Nu doar eradicarea certa e infectiei. Sunt pacienti care reusesc sa elimine bacteriile, insa raman cu simptome. Tocmai fiindca nu au resusit sa isi reechilibreze organismul.

Alegeti sa va implicati in vindecarea voastra! Nu luati pastilele ca si cand „asa trebuie, asa fac”. Da, trebuie, dar e necesar sa simtiti ca vreti asta, ca ati ales sa luati aceste pastile, sa urmati acest tratament care uneori va face sa va simtiti mizerabil, pentru ca doriti vindecarea, nu doar pentru ca antibioticul omoara bacteria. In definitiv, cel care termina infectia este sistemul imunitar, nu antibioticul. Adica o parte din organismul vostru, o parte interdependenta cu tot ceea ce sunteti voi.

Alegeti sa participati activ si cat mai deplin la vindecarea voastra! Asa veti avea sanse mult mai mari de reusita! Cititi, informati-va, testati, urmati tratamentul si recomandarile si luptati pentru voi! Fiindca nimeni altcineva nu poate face asta pentru voi, in locul vostru. Medicul este cel care ghideaza tratamentul, dar nu poate lua pastilele in locul vostru, nu poate lupta in locul vostru. Nici macar nu vad asta ca pe o lupta, mai degraba o incercare, o posibilitate de evolutie, de crestere! Medicul va arata drumul, dar nu poate merge in locul vostru pe acest drum! Pacientul nu este doar o mobila inerta, un receptor al medicatiei si interventiei medicului, pacientul ar trebui sa se implice activ in vindecarea sa, sa isi asume responsabilitatea pentru viata si sanatatea sa!

Vor fi si momente mai grele, momente de ratacire, momente de deznadejde, momente in care va parea ca bateti pasul pe loc, momente in care veti dori sa renuntati. In toate aceste momente, amintiti-va de ce faceti asta! Pentru ca ati ales sa credeti in vindecarea voastra, pentru ca v-ati asumat responsabilitatea si pentru ca vreti sa fiti sanatosi !

Anka27

11 iunie 2012

Scepticismul

Cred ca printre primele lucruri pe care le-am aflat despre borelioza a fost ca e deseori gresit diagnosticata si tocmai din cauza asta, ai sanse sa-i ai ca si colegi de suferinta pe aceia care au schimbat de-a lungul vremii cateva boli bune, tratamente mai mult sau mai putin nocive si care au o istorie lunga, aproape incredibila, cu doctori, mituri si confuzie. Multa confuzie. Veteranii !

O vreme am crezut ca lucrul asta e cu sens unic. Ca la borelioza doar se vine. Nu mica mi-a fost mirarea la vreo patru luni dupa inceputul tratamentului meu, discutand cu o doamna cu zeci de ani de simptome ‘inexplicabile’ in spate sa aflu ca se trateaza de patru luni cu antibiotic, ca s-a diagnosticat in strainatate (germania dar nu stiu sa spun unde) cu borelioza. Rezultatele dupa patru luni erau bune din cate spunea. Nu excelente dar bune.

Aflu acum cateva saptamani ca intre timp, doamna a schimbat macazul la finele anului trecut convinsa fiind de diversi doctori ca de fapt nu are lyme si ca are altceva. Din cate am inteles, diagnosticul nou(si in acelasi timp vechi) ar fi artrita (desi dansa se vaita si de arsuri la nivelul pielii si descarcari nervoase in membre). A urmat cinci luni tratament pentru artrita si a ajuns sa nu se mai poata misca decat cu cadru (ce-i drept, nici inainte nu era prea bine). Acum avea nevoie de o informatie pentru a reincepe tratamentul pentru lyme…

Vestea asta vine in contextul in care tot mai multe surprize neasteptate (chiar in jurul meu) se tot arata. Oameni care dupa ce s-au chinuit cateva luni cu tot felul de „sindroame”, au ajuns in final la Boszik, plini de suferinta au acceptat diagnosticul, au inceput un tratament antibiotic, dupa cateva luni  si-au revenit pe deplin la forma fizica de dinainte de boala. Ulterior insa au dezvoltat un scepticism cu privire la boala (de care s-au tratat cu succes pana la urma) iar acum o contesta si se indoiesc vehement de existenta ei la nivel pandemic (cu intrebarile de rigoare). Eu as spune ca asta este efectul ateului care striga „Doamne Ajuta-ma!” doar atunci cand e pe patul de moarte.

Apoi mai sunt acei oameni care accepta diagnosticul, incep tratamentul si dupa 1-2 saptamani renunta pentru ca simptomele in loc sa li se atenueze „ca luate cu mana” (asa cum se intampla in cazul unui ulcer duodenal cauzat de Helyobacter) din contra, se exacerbeaza aruncand o noua nota de scepticism asupra diagnosticului si asupra medicilor care i-au tratat.

Dincolo de toate astea stau presupunerile unei infectii in masa la nivelul populatiei. O stire pe care psihicul uman obisnuit tot mai mult cu „securitatea” vietii moderne nu o poate accepta prea usor . De aici si negarea instinctuala a unei infectii in masa. E ca atunci cand germanii nu credeau ca exista lagare de exterminare unde se produc evenimente apocaliptice.

Din punctul meu de vedere, subiectiv evident, borelioza Lyme e de departe cea mai controversata boala existenta la ora actuala. Pana si bolile autoimune sunt acceptate ca un „dat” desi nimeni nu pare ca se mai intreaba care-s factorii reali care declanseaza sindromul autoimun, ce produce declicul in tinerii aceia plini de viata, zambitori, energici cu tot viitorul inainte si care subit cad la pat in cel mai ironic mod cu putinta din cate au existat.

Scepticismul si interpretarea filosofico-rationalista pur si simplu te duce in derizoriu daca vei incerca sa le aplici boreliozei. Pentru ca nimic nu e cert, nimic nu e demonstrat si nimic nu e confirmat in teren. Pentru ca trebuie sa acceptam ca oricat de sceptici am fi nu putem cunoaste totul pt. ca nu putem intelege totul. Pentru ca nu totul poate fi vazut!

In vremurile moderne, borelioza este o miasma. E printre noi dar (inca)  n-o vedem, chiar de-o simtim nu o vedem. Iar ce nu vedem nu putem explica in cuvinte.  Deocamdata…

In cazul infectiilor se vorbeste despre „teren” care joaca un rol esential in exterminarea bacteriilor/virusilor. In cazul boreliozei as spune ca e nevoie de un psihic cat mai tare, incredere si rabdare. Pentru ce, in cine, cum?

Nu stiu….stiu doar ca trebuie!