Scepticismul

Cred ca printre primele lucruri pe care le-am aflat despre borelioza a fost ca e deseori gresit diagnosticata si tocmai din cauza asta, ai sanse sa-i ai ca si colegi de suferinta pe aceia care au schimbat de-a lungul vremii cateva boli bune, tratamente mai mult sau mai putin nocive si care au o istorie lunga, aproape incredibila, cu doctori, mituri si confuzie. Multa confuzie. Veteranii !

O vreme am crezut ca lucrul asta e cu sens unic. Ca la borelioza doar se vine. Nu mica mi-a fost mirarea la vreo patru luni dupa inceputul tratamentului meu, discutand cu o doamna cu zeci de ani de simptome ‘inexplicabile’ in spate sa aflu ca se trateaza de patru luni cu antibiotic, ca s-a diagnosticat in strainatate (germania dar nu stiu sa spun unde) cu borelioza. Rezultatele dupa patru luni erau bune din cate spunea. Nu excelente dar bune.

Aflu acum cateva saptamani ca intre timp, doamna a schimbat macazul la finele anului trecut convinsa fiind de diversi doctori ca de fapt nu are lyme si ca are altceva. Din cate am inteles, diagnosticul nou(si in acelasi timp vechi) ar fi artrita (desi dansa se vaita si de arsuri la nivelul pielii si descarcari nervoase in membre). A urmat cinci luni tratament pentru artrita si a ajuns sa nu se mai poata misca decat cu cadru (ce-i drept, nici inainte nu era prea bine). Acum avea nevoie de o informatie pentru a reincepe tratamentul pentru lyme…

Vestea asta vine in contextul in care tot mai multe surprize neasteptate (chiar in jurul meu) se tot arata. Oameni care dupa ce s-au chinuit cateva luni cu tot felul de „sindroame”, au ajuns in final la Boszik, plini de suferinta au acceptat diagnosticul, au inceput un tratament antibiotic, dupa cateva luni  si-au revenit pe deplin la forma fizica de dinainte de boala. Ulterior insa au dezvoltat un scepticism cu privire la boala (de care s-au tratat cu succes pana la urma) iar acum o contesta si se indoiesc vehement de existenta ei la nivel pandemic (cu intrebarile de rigoare). Eu as spune ca asta este efectul ateului care striga „Doamne Ajuta-ma!” doar atunci cand e pe patul de moarte.

Apoi mai sunt acei oameni care accepta diagnosticul, incep tratamentul si dupa 1-2 saptamani renunta pentru ca simptomele in loc sa li se atenueze „ca luate cu mana” (asa cum se intampla in cazul unui ulcer duodenal cauzat de Helyobacter) din contra, se exacerbeaza aruncand o noua nota de scepticism asupra diagnosticului si asupra medicilor care i-au tratat.

Dincolo de toate astea stau presupunerile unei infectii in masa la nivelul populatiei. O stire pe care psihicul uman obisnuit tot mai mult cu „securitatea” vietii moderne nu o poate accepta prea usor . De aici si negarea instinctuala a unei infectii in masa. E ca atunci cand germanii nu credeau ca exista lagare de exterminare unde se produc evenimente apocaliptice.

Din punctul meu de vedere, subiectiv evident, borelioza Lyme e de departe cea mai controversata boala existenta la ora actuala. Pana si bolile autoimune sunt acceptate ca un „dat” desi nimeni nu pare ca se mai intreaba care-s factorii reali care declanseaza sindromul autoimun, ce produce declicul in tinerii aceia plini de viata, zambitori, energici cu tot viitorul inainte si care subit cad la pat in cel mai ironic mod cu putinta din cate au existat.

Scepticismul si interpretarea filosofico-rationalista pur si simplu te duce in derizoriu daca vei incerca sa le aplici boreliozei. Pentru ca nimic nu e cert, nimic nu e demonstrat si nimic nu e confirmat in teren. Pentru ca trebuie sa acceptam ca oricat de sceptici am fi nu putem cunoaste totul pt. ca nu putem intelege totul. Pentru ca nu totul poate fi vazut!

In vremurile moderne, borelioza este o miasma. E printre noi dar (inca)  n-o vedem, chiar de-o simtim nu o vedem. Iar ce nu vedem nu putem explica in cuvinte.  Deocamdata…

In cazul infectiilor se vorbeste despre „teren” care joaca un rol esential in exterminarea bacteriilor/virusilor. In cazul boreliozei as spune ca e nevoie de un psihic cat mai tare, incredere si rabdare. Pentru ce, in cine, cum?

Nu stiu….stiu doar ca trebuie!