Ma intrebam ce mai fac oamenii care au scris pe aici si care n-au mai dat semne de viata in ultimul an sau de cand am schimbat eu macazul devenind un ‘sceptic” al ideii de boala lyme ce afecteaza tot poporul si al capuselor extrem-ultra-hyper periculoase pentru om. Eventual daca se stiu si povestile altor oameni cu care ati tinut legatura dar care nu dau pe blog iarasi ar fi util sa aflam ce mai face lumea si pe unde mai umbla.
Si daca tot am dat tonul, spun despre mine ca-s bine desi in ultimul timp n-am mai tinut-o pe regimuri, detoxuri iar alimentatia e ceva mai variata in sensul ca mai mananc si peste fript si oua si mai rar branza. Asta pentru ca dupa cum am mai spus, in urma experientei am realizat ca nu e chiar asa important sa fii ultra mega riguros desi spusesem asta intr-un articol trecut (doar 20% din vindecare e data de alimentatie).
Mi se mai intampla atunci cand cobor de pe munte sa ma ia durerea de tendon la genunchiul stang (nu stiu in ce conditii apare ca uneori desi fac coborari lungi n-am probleme iar alteori la coborari usoare ma iau durerile). acum 2 ani cand am realizat problema prima oara, o dr. mi-a spus ca e tendinita si ma tratasem cu succes prin homeopatie (cu arnica).
Problema ramane stresul, oboseala psihica si fizica rezultata in urma activitatilor „corporatiste” insa poate candva voi avea suficienta intelepciune sa le rezolv amiabil si pe astea.
Pe 19 octombrie am luat ultima doza de antibiotic dupa 10 saptamani legate de antibiotic in doze (mai) mici si totalizand 40 de saptamani de antibiotic efectiv desfasurate pe o perioada de 15 luni. Cam 2000 de capsule si comprimate de antibiotic si antiparazitare si cam 4000 de suplimente (silimarina, vessel due, vitamina C….).
L-am oprit pentru ca si in interiorul dozelor de antibiotic starile de rau alternau cu cele de bine. Dupa 10 saptamani (si 40 de saptamani de antibiotic) ma aflam in plin picaj catre stari si mai rele (imi aparusera si aritmii) asa ca in lipsa desavarsita a vreunui caz documentat de vindecare cu antibiotic am zis sa mai iau o pauza de antibiotic.
O pauza pentru ca intentionez, candva, daca va fi cazul, sa reiau antibioticul(chiar cred in eficienta lui insa deocamdata nu s-a gasit combinatia potrivita, durata, dozaj, asocieri). Ma refer la vreo recadere puternica, de nestavilit in boala sau la aparitia vindecatilor cu antibiotic pe care cu totii ii asteptam (noroc ca avem si bloggeri care se trateaza la Augsburg care sa ne spuna rezultatele si pe care sa-i urmarim in timp). Pana atunci insa prefer sa fiu propriul meu cobai caci pana la urma, in lyme, toti suntem cobaii altora.
Primele doua saptamani de dupa antibiotic au fost destul de grele simtindu-ma foarte rau, cu mult mai rau decat la debutul bolii. Stiam insa din experienta anterioara cu „lasatul de antibiotic” ca este doar o perioada de „decompensare” si ca o sa-mi revin. Asa a si fost, mi-am revenit si de atunci starea mea e din ce in ce mai buna. Predictibil as spune pentru ca asta se intampla cu mai toti cei care fac suficient de mult antibiotic. Chiar si dl. dr. spune ceva de genul „poti sa opresti acum antibioticul si-o sa te simti bine„. Cel putin asa mi-a spus amicul meu Mr. M.
Actualmente urmez un protocol naturist prescris de un medic specializat in „leacuri” naturiste. Un protocol axat evident pe o dieta vegetariana totala (ulterior am eliminat ouale dar mai ales lactatele care dupa spusele lui nu mai trebuiesc reintroduse niciodata in cazul bolilor „autoimune”, nici macar cand e vorba de laptele din cozonac), un aport crescut de „clorofila” (sucuri de iarba de grau, pulbere de orz verde), un aport crescut de antioxidanti de orice fel, reducerea a tot ce inseamna acizi (chiar si cel citric sau oxalic) si eliminarea grasimilor omega 6 si axarea exclusiva pe acizi omega 3. El spune ca are pacienti cu borrelioza care au scapat in decurs de 12-18 luni de spirochete dar care au respectat nemteste dieta. Ponderea fructelor si semintelor crude a crescut si mai mult in alimentatie ajungand undeva la 40-50%, 20% reprezentand tot felul de salate de legume, etc si vreo 30% mancare gatita (adica o masa pe zi – de obicei, cea de pranz). Mai iau si cateva suplimente pentru suprarenale si spirulina.
Sport fac zilnic. Uneori 30 de minute pe zi, alteori aproape 2 ore. Streching, pilates, qi gong (despre care repet ca a fost o mare revelatie pentru mine, poate cea mai mare din intregul tratament) in casa iar atat cat imi permite vremea si afara, in curte. Am (re)inceput sa alerg in IOR, merge bine, nu trag de mine, un fel de jogging (pentru comparatie, in vremurile in care alergam maraton o tura de ior, 3,15 km o faceam in 15 minute, acum imi ia cam 23 minute). In plus, tot in IOR sunt montate in doua zone tot felul de ustensile de fitness in aer liber care pot fi folosite ca incalzire si descalzire inainte si dupa o tura de parc. Iarna asta am reusit sa trec de 7 iesiri la patinoar (in comparatie cu zero anul trecut). In general am inceput sa nu ma mai dau in laturi de la nimic din ceea ce implica miscare. La munca schimb butoiul de apa (atunci cand nu-s prea ocupat:) ) iar cand vreau sa epatez car cate doua bidoane de apa. Acasa am de lucru destul prin curte weekendurile.
Cam la 2-3 zile fac si un soi de reflexo home-made cu mers pe bile de plastic, periere pe uscat (masaj limfatic), dusuri alternante rece-cald, sauna cu uleiuri esentiale.
Evident, nimic n-ar fi complet fara „fecaloame” si „clismele cu ghiata” :p Just kidding… 🙂
Daca qi gong-ul este un soi de meditatie in miscare, meditatia „prin nemiscare” ajuta foarte mult in gestionarea stresului inevitabil. In tot programul asta foarte aglomerat cu munca, gatit, proceduri, etc e foarte greu de gasit un moment in care sa te debarasezi de toate si de toti, un moment doar pentru tine, ca-s cinci minute sau 50. Eu am reusit pana acum sa-mi rezerv acele 15-30 de minute zilnice in care sa nu ma mai gandesc la nimic, sa-mi golesc mintea de toate grijile si sa ma reincarc.
Mai e insa de lucrat….mult!
Microscopie inca nu am facut insa voi face probabil in primavara impreuna cu HLG si alti indicatori. Poate ca o sa fac si un WB de afzelii sa vad daca a mai crescut intensitatea benzilor caci doar asta miscase la mine, wb de garinii era alb imaculat.
Nu-s asimptomatic 100%, mai am zile in care imi obosesc ochii (nu se mai inrosesc totusi) destul de tare cand stau la calculator prea mult si mai sunt zile cand simt ceva senzatii in genunchiul stang (cel care a fost inca de la inceperea antibioticului cu probleme) iar uneori mi se mai pune cate un junghi in spate. Insa per ansamblu ma consider bine! atat de bine ca am inceput sa-mi fac planuri …. 🙂
Ca o fi remisie sau nu, eu oricum consider ca in borelioza ca si in bolile autoimune (mai ales ca s-ar putea sa fie tot aia) nu exista „vindecare”, adica n-o sa vin niciodata aici sa spun „gata! m-am vindecat!” pentru ca nu e asa. indiferent de cum te simti, ca vorbim de o luna de bine sau de un an sau de cinci, lupta va continua probabil toata viata. nu cred ca cineva dintre noi va ajunge asa de „vindecat” incat o sa-si permita sa traiasca aiurea, sa piarda nopti, sa se streseze excesiv, fara sa nu simta un pic coltii bolii. Stiu ca sunt oameni care nu cred asta si spun ca daca vor avea microscopia negativa, gata! se intorc la vechile obiceiuri iar unii continua si acum sa traiasca dupa vechile obiceiuri. Doar timpul ne va arata daca am avut dreptate sau nu. E doar parerea mea si de asta am investit atat de mult in schimbarea stilului de viata pe o perioada nedeterminata (caci nu am schimbat doar alimentatia ci multe altele).
Amicul meu scepticul cred ca se apropie de un an de la terminarea antibioticului, el traieste ca si inainte de boala si spune ca e ok cu mici simptome din cand in cand….
Amicul Mr. M s-a lasat si el de antibiotic la vreo doua saptamani dupa mine (mimetism :p ), traieste dupa vechiul stil de viata insa face sport mult, se simte si el bine dar zice ca-l mai doar coatele si umerii asa…”o idee”.
Colegul asimptomatic a oprit si el antibioticul la sugestia doctoritei lui care i-a spus sa stea pe ierburi o perioada si apoi sa vada cum se mai simte. microscopia relevand spirochete si WB-ul aratand o intensitate diminuata a benzilor specifice comparativ cu wb-ul initial. daca apar iarasi neplaceri sau ciudatenii i s-a spus sa se prezinte iarasi la dansa.
Colega asimptomatica n-a inceput niciun tratament pentru ca este insarcinata 🙂
Cam asta ar fi asa, un mic update ca tot vorbeam de update-uri….
Numai un alt blog 