Iesiri, Iesiri, Iesiri

N-am mai scris in ultima vreme. Viata sanatoasa ocupa surprinzator de mult timp. Asa cum abia acum imi dau seama ca in 95% din restaurantele din Romania singurul meniu vegetarian in adevaratul sens al cuvantului este orez cu ciuperci sau cartofi natur cu varza, asa realizez ca sa traiesti sanatos in conditiile unui job de 8+1 ore iti cam mananca tot timpul liber.

Sucuri, gatit, sport, uneori qi gong, alteori reiki, putin…foarte putin, prea putin fata de cat mi-as fi dorit, somn pe care din greu ma chinui sa-l pastrez la macar 7 ore pe noapte si nici n-am mai zis nimic de citit. Noroc ca mai exista weekenduri pentru relaxare. Cat mai bine sa fie si o relaxare in natura.

In fine, pe foarte pe scurt, ce-am mai facut? pai am fost dupa cum mentionam si in trecut, in masivul Piatra Mare unde am urcat pe varf la 1844 prin ceata si o ploaie inghetata. Apoi am coborat cu bicicleta din muntii baiului in Azuga si apoi pana in Cimpina parcurgand 55 km, apoi am facut cateva trasee pe la lacul Sfanta Ana si prin Ceahlau in concediul muncitoresc, apoi am participat la „Prima Evadare” unde am parcurs cei 58 de km ai cursei pe teren offroad in 4h15min, apoi am mai facut o tura in Bucegi si tot asa.

Promit ca o sa revin si cu poze insa deocamdata vroiam sa va mai spun cate ceva in scris. Stiu ca pozele fac cat 1000 de cuvinte insa procesarea lor si inserarea in articole ia ceva mai mult timp pe care sper sa-l am cat de curand.

Ideea era sa va transmit ca se poate, ca dupa 7 luni de la terminarea antibioticului sunt ok dupa cum se vede in scurta descriere de mai sus. Adica, pe bune, sunt oameni sanatosi clinic care nu fac chestiile alea pentru ca nu pot. Asadar, exista viata dupa Lyme, chiar exista!  Inca o chestie, daca mananci vegetarian nu vei fi lesinat asa cum cred majoritatea oamenilor ci vei putea face ce am scris eu mai sus daca ai grija cat de cat la ceea ce mananci. Sigur, mai mananc din cand in cand cate un ou de gaina de tara, sa zic cam 4-5 pe luna pentru ca si dupa atata timp (aproape 20 de luni de cand am renuntat la carne si la 7 luni de cand am renuntat la tot ce inseamna lactate) inca nu reusesc sa echilibrez nutritiv 100% dieta si atunci mai bag cate un ou pentru vitamina B12 (pe care de altfel o si suplimentez cu ajutorul unui spray cu vit. B12).

Mai iau urmatoarele suplimente: coenzima Q10 120 mg / zi, gingko biloba 60 mg/zi, l-glutamina 2-3 g /zi, ulei de catina 1,8 g/zi, zinc 15 mg/zi si super rhodiola rosea 500 mg/zi, enzime digestive.

Nu mai mentionez de aportul de omega 3 din seminte de in ,argila, spirulina  si tot ce tine de aspectul nutritiv.

Fac sport in mediu organizat (sala de fitness) de doua ori pe saptamana: miscare anaeroba (cu greutati) – 70% din timp, miscare aeroba (bicicleta si alergat pe banda) – 30% din timp, sauna la 80 de grade tot de 2 ori pe saptamana si bazin. Incerc sa merg o data pe saptamana cu bicla la munca (2 x 20 km) si sa lucrez cu greutatile acasa inca o zi + weekendurile atunci cand ies in natura. Deci in medie, cam 4 zile pe saptamana fac sport intre 1 si 4 ore pe zi. Acum mi-am luat o coarda si desi sunt cam praf la sarit coarda, totusi perseverez ca sa inlocuiesc cu ceva mai placut cele 100 de sarituri matinale „pe loc” pentru punerea in miscare a limfei.

Si nu in ultimul rand sa nu uitam sa ne rugam si sa multumim Divinitatii pentru tot. Nu fac pe habotnicul, n-am pretentii de credincios, in fapt, cred ca sunt si posedat de duhuri necurate avand in vedere ca am o stare de agitatie cand intru in biserici, insa stiu ca exista cineva ce le oranduieste pe toate si mai stiu sa recunosc un text frumos si iacata! cum stateam eu asa intr-o seara si meditam la nemurirea sufletului, un gand mi-a venit subit in minte cum ca sa caut pe google acatistul de multumire. Acum cateva luni nici nu stiam ce-s alea acatiste si oricum, nu stiam nici dupa aceea vreunul insa l-am cautat pe acesta si nu mica mi-a fost mirarea sa descopar ceva miraculos care la prima lectura (a unui acatist) aproape m-a impresionat la lacrimi prin faptul ca se muleaza perfect pe ideea de panteism cu care ma identific destul de mult.

Daca nu ma credeti, iata un citat si mai jos linkul catre intregul text pentru cei care simt ca trebuie sa multumeasca.

M-ai adus in viata aceasta ca intr-un rai preasfant. Am vazut cerul ca un potir albastru si adanc, in azurul caruia canta pasarile, am ascultat fosnetul linistitor al padurii si susurul dulce – glasuitor al apelor, m-am infruptat din roadele bine inmiresmate si dulci, ca si din mierea cea parfumata. Ce bine e la Tine pe pamant si cata bucurie sa fii oaspetele Tau!

Slava Tie, pentru praznicul vietii;

Slava Tie, pentru buna mireasma a lacramioarelor si a trandafirilor;

Slava Tie, pentru felurimea cea desfatata a roadelor si a seminelor;

Slava Tie, pentru stralucirea de giuvaer din roua diminetii;

Slava Tie, pentru surasul desteptarii scaldate in lumina;

Slava Tie, pentru frumusetea zidirii mainilor Tale;

Slava Tie, pentru viata veacului acesta, prevestitoare a celei ceresti;

Slava Tie, Dumnezeule, in veci!

Link Acatistul de multumire

Trei luni fara antibiotic

Pe 19 octombrie am luat ultima doza de antibiotic dupa 10 saptamani legate de antibiotic in doze (mai) mici si totalizand 40 de saptamani de antibiotic efectiv desfasurate pe o perioada de 15 luni. Cam 2000 de capsule si comprimate de antibiotic si antiparazitare si cam 4000 de suplimente (silimarina, vessel due, vitamina C….).

L-am oprit pentru ca si in interiorul dozelor de antibiotic starile de rau alternau cu cele de bine. Dupa 10 saptamani (si 40 de saptamani de antibiotic) ma aflam in plin picaj catre stari si mai rele (imi aparusera si aritmii) asa ca in lipsa desavarsita a vreunui caz documentat de vindecare cu antibiotic am zis sa mai iau o pauza de antibiotic.

O pauza pentru ca intentionez, candva, daca va fi cazul, sa reiau antibioticul(chiar cred in eficienta lui insa deocamdata nu s-a gasit combinatia potrivita, durata, dozaj, asocieri). Ma refer la vreo recadere puternica, de nestavilit in boala sau la aparitia vindecatilor cu antibiotic pe care cu totii ii asteptam (noroc ca avem si bloggeri care se trateaza la Augsburg care sa ne spuna rezultatele si pe care sa-i urmarim in timp). Pana atunci insa prefer sa fiu propriul meu cobai caci pana la urma, in lyme, toti suntem cobaii altora.

Primele doua saptamani de dupa antibiotic au fost destul de grele simtindu-ma foarte rau, cu mult mai rau decat la debutul bolii. Stiam insa din experienta anterioara cu „lasatul de antibiotic” ca este doar o perioada de „decompensare” si ca o sa-mi revin. Asa a si fost, mi-am revenit si de atunci starea mea e din ce in ce mai buna. Predictibil as spune pentru ca asta se intampla cu mai toti cei care fac suficient de mult antibiotic. Chiar si dl. dr. spune ceva de genul „poti sa opresti acum antibioticul si-o sa te simti bine„. Cel putin asa mi-a spus amicul meu Mr. M.

Actualmente urmez un protocol naturist prescris de un medic specializat in „leacuri” naturiste. Un protocol axat evident pe o dieta vegetariana totala (ulterior am eliminat ouale dar mai ales lactatele care dupa spusele lui nu mai trebuiesc reintroduse niciodata in cazul bolilor „autoimune”, nici macar cand e vorba de laptele din cozonac),  un aport crescut de „clorofila” (sucuri de iarba de grau, pulbere de orz verde), un aport crescut de antioxidanti de orice fel, reducerea a tot ce inseamna acizi (chiar si cel citric sau oxalic) si eliminarea grasimilor omega 6 si axarea exclusiva pe acizi omega 3.  El spune ca are pacienti cu borrelioza care au scapat in decurs de 12-18 luni de spirochete dar care au respectat nemteste dieta. Ponderea fructelor si semintelor crude a crescut si mai mult in alimentatie ajungand undeva la 40-50%, 20% reprezentand tot felul de salate de legume, etc si vreo 30% mancare gatita (adica o masa pe zi – de obicei, cea de pranz). Mai iau si cateva suplimente pentru suprarenale si spirulina.

Sport fac zilnic. Uneori 30 de minute pe zi, alteori aproape 2 ore. Streching, pilates, qi gong (despre care repet ca a fost o mare revelatie pentru mine, poate cea mai mare din intregul tratament) in casa iar atat cat imi permite vremea si afara, in curte. Am (re)inceput sa alerg in IOR, merge bine, nu trag de mine, un fel de jogging (pentru comparatie, in vremurile in care alergam maraton o tura de ior, 3,15 km o faceam in 15 minute, acum imi ia cam 23 minute). In plus, tot in IOR sunt montate in doua zone tot felul de ustensile de fitness in aer liber care pot fi folosite ca incalzire si descalzire inainte si dupa o tura de parc. Iarna asta am reusit sa trec de 7 iesiri la patinoar (in comparatie cu zero anul trecut). In general am inceput sa nu ma mai dau in laturi de la nimic din ceea ce implica miscare. La munca schimb butoiul de apa (atunci cand nu-s prea ocupat:) ) iar cand vreau sa epatez car cate doua bidoane de apa. Acasa am de lucru destul prin curte weekendurile.

Cam la 2-3 zile fac si un soi de reflexo home-made cu mers pe bile de plastic, periere pe uscat (masaj limfatic), dusuri alternante rece-cald, sauna cu uleiuri esentiale.

Evident, nimic n-ar fi complet fara „fecaloame” si „clismele cu ghiata” :p Just kidding… 🙂

Daca qi gong-ul este un soi de meditatie in miscare, meditatia „prin nemiscare” ajuta foarte mult in gestionarea stresului inevitabil. In tot programul asta foarte aglomerat cu munca, gatit, proceduri, etc e foarte greu de gasit un moment in care sa te debarasezi de toate si de toti, un moment doar pentru tine, ca-s cinci minute sau 50. Eu am reusit pana acum sa-mi rezerv acele 15-30 de minute zilnice in care sa nu ma mai gandesc la nimic, sa-mi golesc mintea de toate grijile si sa ma reincarc.

Mai e insa de lucrat….mult!

Microscopie inca nu am facut insa voi face probabil in primavara impreuna cu HLG si alti indicatori. Poate ca o sa fac si un WB de afzelii sa vad daca a mai crescut intensitatea benzilor caci doar asta miscase la mine, wb de garinii era alb imaculat.

Nu-s asimptomatic 100%, mai am zile in care imi obosesc ochii (nu se mai inrosesc totusi) destul de tare cand stau la calculator prea mult si mai sunt zile cand simt ceva senzatii in genunchiul stang (cel care a fost inca de la inceperea antibioticului cu probleme) iar uneori mi se mai pune cate un junghi in spate. Insa per ansamblu ma consider bine! atat de bine ca am inceput sa-mi fac planuri …. 🙂

Ca o fi remisie sau nu, eu oricum consider ca in borelioza ca si in bolile autoimune (mai ales ca s-ar putea sa fie tot aia) nu exista „vindecare”, adica n-o sa vin niciodata aici sa spun „gata! m-am vindecat!” pentru ca nu e asa. indiferent de cum te simti, ca vorbim de o luna de bine sau de un an sau de cinci, lupta va continua probabil toata viata. nu cred ca cineva dintre noi va ajunge asa de „vindecat” incat o sa-si permita sa traiasca aiurea, sa piarda nopti, sa se streseze excesiv, fara sa nu simta un pic coltii bolii. Stiu ca sunt oameni care nu cred asta si spun ca daca vor avea microscopia negativa, gata! se intorc la vechile obiceiuri iar unii continua si acum sa traiasca dupa vechile obiceiuri. Doar timpul ne va arata daca am avut dreptate sau nu. E doar parerea mea si de asta am investit atat de mult in schimbarea stilului de viata pe o perioada nedeterminata (caci nu am schimbat doar alimentatia ci multe altele).

Amicul meu scepticul cred ca se apropie de un an de la terminarea antibioticului, el traieste ca si inainte de boala si spune ca e ok cu mici simptome din cand in cand….

Amicul Mr. M s-a lasat si el de antibiotic la vreo doua saptamani dupa mine (mimetism :p ),  traieste dupa vechiul stil de viata insa face sport mult, se simte si el bine dar zice ca-l mai doar coatele si umerii asa…”o idee”.

Colegul asimptomatic a oprit si el antibioticul la sugestia doctoritei lui care i-a spus sa stea pe ierburi o perioada si apoi sa vada cum se mai simte. microscopia relevand spirochete si WB-ul aratand o intensitate diminuata a benzilor specifice comparativ cu wb-ul initial. daca apar iarasi neplaceri sau ciudatenii i s-a spus sa se prezinte iarasi la dansa.

Colega asimptomatica n-a inceput niciun tratament pentru ca este insarcinata 🙂

Cam asta ar fi asa, un mic update ca tot vorbeam de update-uri….

Don’t give up!