Vindecarea la nivel sufletesc (I)

3201600_med

Ei bine, asa cum spuneam in urma cu ceva vreme, voi atinge si subiectul acesta mult hulit sau luat in deradere de lumea medicala, stiinta bazata pe dovezi, omul modern care se considera mai repede „un sac de celule” decat un organism complex, multivalent si spiritual, etc.

Desi se poate face o asociere empirica intre un eveniment care a cauzat o cadere psihica puternica a unui individ si aparitia la un anumit interval de timp (1-2 ani) dupa a unei „boli” nimeni nu pare sa acorde o importanta acestui aspect.

Exista totusi studii care leaga starea de spirit, atitudinea, emotiile de activitatea sistemului imunitar. Ba chiar exista si o noua disciplina aparuta prin anii ’70 numita psihoneuroimunologie care tocmai asta studiaza.

Dintre toti factorii luati in calcul de medici dar si de individul care se imbolnaveste, acest aspect al autoprovocarii bolii este exclus din start sau de cele mai multe ori nici macar considerat.

Si totusi…

Si totusi cati se gandesc ca stresul constant si din ce in ce mai intens ii poate imbolnavi? cati se gandesc si la propria lor fiinta supusa unor fenomene chimice intense atunci cand singuri isi hiperbolizeaza unele probleme (esec in dragoste, in cariera, pierderea unei persoane dragi, neputinta de a avea mai mult).

Se spunea, zic eu pe buna dreptate, ca exista un anumit tipar de personalitate predispusa la cancer spre exemplu. Omul acela pe care toata lumea il adora, il considera un suflet extraordinar, bun, saritor, altruist sau care n-ar face rau nici unei muste, omul acela care isi refuleaza trairile in subconstient, le interiorizeaza si le permite sa-l macine, acel om care se consuma din orice si pe care il vezi tot timpul stresat, panicat, imbufnat si adeseori ipohondru dezvoltand o obsesie paranoica pentru o boala, de obicei chiar cancer.

As spune ca exista tipologii de modele psihologice care predispun si la alte tipuri de boli. In fond, eu chiar cred ca boala in sine este un mesager trimis de natura care vine sa ne spuna ca am gresit pe undeva si ca gresim in continuare, ca trebuie sa schimbam cate ceva sau ca trebuie sa ne schimbam cu totul. De aceea ea nu trebuie vazuta ca un dusman si deci nu trebuie sa avem senzatia ca luptam din rasputeri cu ea ci ca mai degraba ii acceptam mesajul pe care il poarta si sa ne comportam ca atare. Nimic pe lumea asta nu se intampla fara a avea o cauza (fizica SI emotionala) iar una din acele cauze desi poate unii n-o constientizeaza este tocmai acel sablon deja programat in mintea fiecaruia care il impinge usor dar sigur catre o boala. Unii ii spun „departarea de Divinitate” altii ii spun „derapaj de la legile naturii” insa cei mai multi ii spun „soarta”.

Sigur, probabil ca e amuzant ce spun insa stiu sigur ca din punctul asta de vedere, eu spre asta ma indreptam. Da, stiu, tipul plin de viata, implicat in activitati misto si care nu se gandeste la prostii d-astea insa la granita subconstientului cu un strop de constient asta simteam. Privind retrospectiv, chiar n-aveam nicio directie de ceva vreme pana la aparitia bolii si aveam un sentiment din ce in ce mai pregnant ca traiesc degeaba.

E o analiza subiectiva insa mie asta imi raspunde la o mare intrebare pe care o aveam. Anume de ce fanii lui Bahus care dormeau toata vara prin santuri alaturi de Grivei si Azorel n-au facut niciodata hepatite manifeste, cancer sau lyme, sm, parkinson sau ciroza. De ce pentru unii functioneaza o terapie iar pentru altii nu (atat alopata cat si naturista, de exemplu Gerson), de ce unii care n-au grija de ei de nicio culoare si totusi prind suta de ani iar altii traiesc sanatos si mor tineri (unul din unchii mei a fumat, a baut si a mancat cand apuca toata viata si acum, la 60 de ani este sanatos tun insa are si a avut toata viata o atitudine degajata, pozitiva care ma inspira!), vedeti si cazul Mica (de la Abracadabra).

Raspunsul este evident: acestia n-au gandit prea multe! Cu cat gandesti mai mult cu atat te transformi in prada propriei tale minti. Multe dintre emotiile distructive sunt interpretari eronate ale mintii. Cu cat te ancorezi mai mult in trecut sau in viitor cu atat vei fi mai putin constient de prezent. Gandirea e ca un cutit cu doua taisuri, te poate duce pe culmile succesului dar te si poate ingropa producandu-ti rationamente gresite, confuzii, prejudecati, generalizari si in final obsesii, frici, panica si paranoia. O mare parte din sinucigasi sunt victimele propriilor ganduri. Daca in loc sa lase mintea sa-i domine ar fi dominat ei mintea deznodamantul ar fi fost altul.

Tocmai pentru ca vorbeam de bivalenta omului cred ca mai sus de mental este chiar sinele, locul acela in care ne surprindem uneori cand privim in departare, fara a avea un gand anume ci doar cand observam si ascultam linistea din noi atunci cand gandurile inceteaza sa mai curga. Este locul de unde vin unele trairi care nu prea trec prin minte (dragostea,bucuria) este locul de unde putem prelua controlul asupra mintii reconsiderand si reprogramand felul in care am perceput lucrurile inainte de boala.

Tocmai de aceea, mi-am propus ca in cateva scurte episoade sa dau tonul unor discutii despre cum vindecam sufletul si ce ar trebui facut pentru a nu mai lua in plin stresul, pentru a trece mai usor peste probleme (un inceput ar fi sa le numim situatii in loc de probleme, nu?) si cum ne putem muta in nivelul sinelui atunci cand simtim ca mintea produce vibratii nocive in organism. Sa ne reamintim ca 70% dintre cei care au votat la micul sondaj dintr-un articol anterior au spus ca inainte de boala erau persoane usor stresabile si sensibile emotional.

In caz particular, borrelioza este un exemplu clar de amplificare psihosomatica a manifestarilor bolii. Oamenii cei mai afectati de ideea de boala si cazuti psihic pe care i-am intalnit erau tocmai cei care se agatasera de ideea superbacteriei ultrarezistente care le mistuie corpul, le afecteaza toate organele, le intra in creier si de care se scapa extrem de greu mai cu seama ca multi au descoperit abia cu ocazia lyme-ului ca exista bacterii si ca ele chiar traiesc cu milioanele in noi si ca sunt chiar de cateva ori mai multe decat celulele noastre, oamenii care cereau sa fie considerati bolnavi (mereu m-am intrebat daca beneficiile pensiei de handicap sunt pe masura parjolului in respectul fata de sine)  dar mai ales ajutati, oamenii care cereau sa fie scapati (de catre medici) de boala in loc sa isi ceara de fapt sanatatea inapoi, oamenii care se hranesc cu acele compatimiri care nu doar ca nu ii ajuta ci le face chiar mai rau. Cu cat vor acorda o atentie mai mare bolii cu atat vor face boala mai puternica, cu cat acestia se vor considera bantuiti de o plaga „construita in laboratoarele militare” si extrem de contagiosi cu atat se vor prabusi psihic si mai mult inoculandu-si sentimente nocive pentru sistemul imunitar: izolare, neintelegere, damnare din partea Ocultei Mondiale, neputinta, lipsa dragostei fata de natura care a fost rea si i-a dat muscatura de capusa, ura fata de cei sanatosi, invidie, nesiguranta, frica, dezolare, frustrare.

Cand s-a scris in Biblie ca am fost facuti dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu ni s-a divulgat un secret incredibil pentru ca evident textul biblic nu ne spune ca semanam dpdv celular sau la sprancene cu Divinitatea.

Spune anume ca noi si toate fiintele si lucrurile din aceasta lume suntem de natura divina. Au avut unii grija sa ne stearga chestia asta din cap si mai mult chiar, sa ne faca sa ne simtim mici si neputinciosi. Trebuie doar sa realizam faptul ca Dumnezeu e in interiorul nostru nu in Ceruri si sa realizam ca de fapt marele secret, cheia de bolta a vindecarii este tocmai manifestarea noastra divina.

Iar aceea nu este cea fizica indiferent cate rauri de studii stiintifice vor mai curge.

Anunțuri

68 comentarii la “Vindecarea la nivel sufletesc (I)

  1. buna dimineata costin:) asa frumos ai scris uaa uaaa 😀 tu ai un ton foarte serios da eu am un ton de asta copilaresc cand scriu si comentariul asta al meu sper sa nu deranjeze la ochi de asta nici n-am prea comentat pe aici ca nu prea am atatia neuroni ca cei care vin sa comenteze aici si pe cei care ii am au grija bacteriile de ei de mi zdruncina zilnic cu frici si spaime:D
    si eu cred asa ca il ai pe Dumnezeu in interior da eu mai cred ca il poti foarte usor indeparta cu faptele cu gandurile si cu atitudinea si eu consider ca m.am imbolnavit ca si o pedeapsa pentru ce am facut in trecut..si mai cred ca vindecarea sufletului vine din interior si tot timpul am crezut ca daca incerci sa devii un om mai bun si Dumnezeu se intoarce in inima ta unde isi are locul.. .eu tot incerc da nu imi iese …sunt surprinsa cat de rea pot sa fiu..nu stiu unde s=a ascuns atata rautate in mine si cred ca am atras asupra mea toate situatiile cum le zici tu si nu stiu cum sa le fac fata..partea asta cu invidia ma roade de ceva vreme chiar si inainte sa ma imbolnavesc si acuma sunt invidioasa pe cei sanatosi si nu rezolv nimic cu atitudinea asta da nu stiu cum sa mi.o controlez..
    Nu stiu daca intereseaza pe cineva da eu nu ma tratez cu nimic acuma dieta nu,antibiotice nu din cand in cand mai iau cate o vitamina c.Sunt zile in care dimineata ma trezesc ca lovita de tractor..adica ma dor muschii,coloana incheieturile uneori da o durere scurta si mai ascutita de ceva vreme capul ma doare mai rar sau senzatia aia ciudata in crestet ma mai dor incheieturile si la picioare tot asa senzatie ascutita si de scurta durata si genunchiul tot asa,,da trec destul de repede durerile de la incheieturi la muschi cand se instaleaza durerea aia de parca ii strange ceva asa senzatie nu am avut in viata mea decat dupa muscatura de capusa de acum 5 luni…de la perioada in care eram mai disperata si acuma un pic mai relaxata parca si boala asta mi.a dat pace…da revine periodic durerea si imi aminteste ca e acolo.am devenit mai activa…atunci ma lasam doborata de boala nu avem chef sa fac nimic si simteam ca nici nu pot,..acuma ma pornesc si fac chiar daca mi se pare greu da mai fac cateceva uneori ca sa imi calmez nervii crap lemne,,,dupa ce le crap ma siimt tare obosita si muschii ma dor si mai tare da trece senzatia…sper ca nu deranjez ca am scris asa mult…imi cer scuze daca da…uneori mi frica de ce o sa devina boala asta mai tarziu si mi-e frica ca nu am inceput tratamentul cu nimic…dar defapt adevarul este ca nimeni in afara de mine nu ma crede ca am asa ceva…familia si medicii si mai putin n-am facut alte teste decat cele din decembrie care mi-au iesit negative…dar de manifestarile bolii nu am scapat…nici nu stiu ce sa mai fac…poate cand o sa se agraveze o sa ma creada si pe mine cineva ca acuma cei din jur nici nu suporta gandul sa le mai spun asa ceva…gata ma opresc nu mai scriu:D asta e un fel de rezumat a ce tot vroiam sa scriu pana acuma si nu am avut curaj sa scriu pentru ca nu ma incadrez la iq-ul vostru a celor care comenteaza aici si comentariul meu sta marturie ca nu ma incadrez:D scuze de lunguietul mesaj si sa aveti o zi frumoasa calda in suflet si fara simptome:D

    • din pacate mesajul tau a fost prins in „spam”, nu-mi dau seama de ce. abia azi am verificat interfata blogului unde imi arata si mesajele spam si era si al tau acolo asa ca mi-am permis sa-l aprob acum 🙂
      ideea e ca indiferent daca boala se remite cand esti mai relaxata sau revine ca de la sine putere, trebuie sa lasi deoparte parerile celorlalti, inclusiv ale familiei si sa FACI CEVA in sensul unui tratament. ori mergi la un doctor alopat din cei stiuti ca trateaza boala asta cu antibiotic ori incerci sa-ti impui un regim de viata sanatos (am tot descris pe aici ce inseamna). daca stai asa, in expectativa, n-o sa treaca iar fricile ca boala sa nu devina mai grava nu te ajuta la nimic acum. trebuie doar sa faci ceva.
      vino-ti in fire, noi aici nu avem un IQ ridicat si oricine e bine primit. chiar si cei care incearca sa bage pumnul in gura celorlalti cu o terapie sau alta!:)

      faptul ca sunt atatea persoane care nu se pot motiva sa faca ceva si atatea persoane care stiu despre ce e vorba insa sunt incapabile sa o apuce pe o cale, oricare, ma face sa cred ca as putea sa castig bani buni din discursuri motivationale!:))
      pacat ca-s timid si ca nu pot sa vorbesc in fata multimilor (o sa ma certe irina_t ca ma programez singur sa fiu asa insa eu o zic in gluma, in realitate-s un tupeist ! :)) )

    • ar fi bine sa mai scrii pe aici Lu-Li_Lu-La . Cei pe care ii creditezi cu IQ mai ridicat, s-ar putea sa aiba multe de invatat de la tine cu spartul lemnelor .

  2. Bine zici Costin, doar nu suntem numai un sac de celule. Imi aduc aminte ca simptomele mele au aparut treptat, azi maine se fac vreo 2 ani si ceva, si nu pot sa uit de stresul psiho-emotional pe care il simteam de multe ori, stiam ca nu e bine, si uite asa am „progresat”, atitudinea asupra multor lucruri era una de framantare de exagerare, pe care acum nu le-as mai baga in seama.Ce sa mai zic de marile intrebari asupra existentei , pe care mi le-am pus de mult timp, la un moment dat psihicul nu putea accepta disparitia ( moartea) si binenteles ca au existat repercursiuni.Predispozitia de a acorda prea multa atentie unor simptome, asta numai de vreo 3 ani incoace, ca altminteri stateam incovoiat de rinichi si treaca mearga, lasa ca acum chiar sunt si incerc sa nu le acord mai multa atentie decat merita. Cam asa stau lucrurile, mult mai complexe, echilibrul trebuie cautat, si insasi faptul ca spunem asta eu cred ca e un pas important.
    ps. De obicei oamenii nepasatori am observat ca o duc bine in privinta sanatatii, aproape indiferent ce mananca, am si eu in familie exemple, si e adevarata treaba asta, daca astia s-ar mai si griji un pic ar trai 100 ani pe putin.

    • da, si eu eram genul care se framanta excesiv.
      orice mail primit la serviciu imi starnea o mica panica emotionala, cand suna telefonul fix acasa (care suna rar) ma gandeam automat ca e vreo veste proasta, mediul politic din Romania si societatea in general ma dezamagea, samd.
      Insa am incercat si incerc sa ma schimb. E greu, e cel mai greu de fapt insa chiar vad ca reusesc. De exemplu mailurile la munca nu-mi mai provoaca niciun sentimetn iar situatiile stresante ce tin de munca le controlez deocamdata cu brio, ba chiar mi-e frica sa nu devin prea blazat. E o cursa lunga insa…e de lucrat cu psihoterapueti, cu alti oameni, etc

      • Si uite asa am pregatit terenul, am poftit multe vietati sa se manifeste, si binenteles ca au profitat de ocazie, ca doar nu aveau cu cine lupta. Sigur ca multe lucruri pot sa apara si de multe feluri , multe pot sa vina peste noi , cu s-au fara vina noastra, dar mergem inainte, avem de ales?

  3. Tare frumos si adevarat ai grait Costine. Si eu cred ca lumea ar trebui sa traiasca in prezent si ca ar trebui sa dea mai multa importanta atitudinii/perceptilor asupra vietii.
    Superbe vorbe.

  4. Buna seara ! Costin , am revenit pe blogul tau pentru a anunta ca am refacut analizele – WB si DFM Dual Dur . WB a iesit negativ , iar DFM a evidentiat ca nu mai am nici o co-infectie , nici geme , doar vreo 2-3 spirochete ratacite . In opinia medicului la care m-am tratat de un an ( am inceput tratamentul pe 10 .03 2012 ) aceste ultime spirochete vor „sucomba ” datorita sistemului meu imunitar si a anticorpilor dezvoltati , precum si faptului ca 3 luni voi coninua cu tratamentul naturist .Cam acesta este si protocolul Augsburg . Mi-am revenit in proportie de 90% . Inca obosesc daca fac efort mare , inca mai am anumite simptome , dar in urma discutiilor cu medicul curant si cu ceilalti pacienti vindecati , aceasta simptomatologie se datoreaza mai mult sindromului post lyme si vor disparea , in masura in care voi continua sa sustin sist imunitar si un tonus psihic ridicat.
    Am citit cu mare atentie acest nou articol al tau si confirm ca boala mea s-a datorat in principal stresului emotional , unei stari depresive . Asa cum organismul meu a fost in stare sa tina totul sub control vreme de 10 ani ( de la muscatura de capusa ) , asa ar fi trebuit sa fie si in continuare , daca nu ma lasam doborata emotional . Mi-am invatat lectia si sper sa ma dovedesc capabila sa iau totul mult mai usor si sa deleg din responsabilitatile mele si altora ( inclusiv in familie ! ) , pt ca NU SUNTEM INDESTRUCTIBILI si asta am inteles-o in cel mai dur mod posibil .
    Fiecare dintre noi crede sau nu in ceva . Eu am ales sa cred intr-o sintagma , valabila in toate religiile : DUMNEZEU E MARE ! Iar rezultatul de azi este pe masura acestui adevar !
    Vreau sa le multumesc din tot sufletul unor oameni exceptionali , care m-au ajutat si sustinut cand mi-a fost extrem de greu si cand credeam ca totul s-a terminat pt mine : Dr Cristi Moscu – pt profesionalism demonstrat , d-na Aca Moscu – pt rabdarea cu care m-a ascultat , pt sfaturile date si pt blandetea aratata in momentele grele . Ii multumesc si dl biolog Ghervan Gogoase – pt ca de la dansul a inceput totul . Si ,nu in ultimul rand ,ii multumesc medicului curant dr Tatiana Rosca , pt rabdarea infinita aratata cand o sunam la 11 seara ca mi-e rau si mor , sau pt sambetele si duminicile cand vorbeam de 2-3 ori la telefon ca sa ma sustina pe parcursul tratamentului cu abx .
    Stiu ca sunt persoane care contesta , cel putin partial , acesti profesionisti . Pot sa spun doar atat : PUTIN IMI PASA ! DACA ASTAZI TRAIESC CEA MAI FERICITA ZI DIN ULTIMII 2 ANI DE CALVAR , LE-O DATOREZ LOR !!!

    • Liliana, revin!:)
      ne poti spune pe foarte pe scurt traiectul tau cu boala? (asa, pentru documentare).
      Anume:
      Durata bolii PANA la inceperea tratamentului antibiotic
      Durata tratamentului antibiotic efectiv si perioada pe care s-a intins
      Daca ai mai luat alte chestii in afara antibioticelor + vitaminelor + protectoarelor hepatice.

      Multumiiiim!:)

      • Buna Costin ! Am mai povestit pe blogul tau cum a inceput totul la mine si ce probleme mi-a creat aceasta boala , insa am vazut ca sunt multe persoane noi si nu as vrea sa caute prin blog comentariile mele .
        Capusa m-a muscat in 2001 . Pana in 2008 nu am avut nici un fel de manifestare , sau cel putin nu unele majore . Am avut gripe , raceli , dureri de cap , multe alte neplaceri , insa nu stiu daca au vreo legatura directa cu boala . In 2001 NU am avut eritem migrator , nu am avut manifestari gen gripa . La vremea aceea am mers la medic si mi s-a spus ca nu exista nici un pericol si nu trebuie sa iau nici un abx.
        In 2008 au inceput problemele : tahicardie , stari de rau fara o motivatie precisa , etc. Am facut foarte multe investigatii , inclusiv RMN si CT insa nu putea nimeni sa imi spuna ce am . Am ajuns la cardiolog , care a tratat tahicardia sinusala atipica . M-am simtit normala pana in decembrie 2010 , cand am facut o forma de raceala mai accentuata , cu febra , dureri foarte mari de spate , lipsa apetit . Am facut radioscopie pulmonara – rezultat NORMAL . In 2011 martie am facut o colonoscopie , datorita unor dureri persistente si sacaitoare de colon – rezultat NORMAL . In aprilie 2011 am avut un episod oribil de vertij , pierderea acuitatii vizuale pe ochiul drept , tinitus permanent . Am facut RMN din nou – fara modificari , fara demielinizari . In mai 2011 am avut dureri mari de picior -tot membrul drept , iar medicul flebolog a zis ca am insuficienta venoasa si trebuie sa ma opereze de…varice …Am refuzat. Din mai si pana in noiembrie am avut tot soiul de dureri , in diferite parti ale corpului , cele mai ciudate manifestari . In noiembrie 2011 au inceput sa ma doara TOATE , a revenit vertijul , o stare generala deplorabila , Un nou RMN – rezultat normal . Asa ca medicul neurolog m-a trimis la psihiatru … Insa eu am cautat pe net , am dat de dr Gogoase si am facut primele analize – Elisa . Au iesot pozitive la borelia . Dansul m-a trimis la dr Rosca . Am facut WB – pozitiv pt Borelia garini . DFM – spirochete si bartonella .
        In februarie 2012 am inceput faza pregatitoare cu intaritoarele deja cunoscute .
        In martie 2012 am inceput tratamentul cu abx . In total am luat 6 ture de abx , inclusiv cu cel mai dur dintre ele , al carui nume nu il dau , dar pe care cred ca l-au luat majoritatea. De altfel , am convingerea ca daca nu il luam , as fi avut alte rezultate astazi .
        Intre ture am avut pauze de 7 zile , mai putin intre tura 5 si 6 , cand am avut 2 luni . In aceasta perioada am luat tratament naturist si protectoarele cunsocute .
        In decembrie 2012 am luat ultima tura de abx . Din ianuarie sunt pe tratament naturist , pe care il voi continua cel putin inca 3 luni . M-am documentat despre tratamentul pe care il iau eu si se pare ca poate fi luat pe perioada foarte lunga , fara efecte adverse .
        Si in prima pauza mare si acum dupa finalizarea tratamentului abx am avut stari de rau groaznice , in primele saptamani , dar se datorau descarcarii organismului de atatea abx …
        Spuneam de sindrom post lyme. Din ianuarie si pana acum mi-au revenit TOATE simptomele ( lucru inspaimantoator pt mine , dar m-am calmat dupa ce am citit pe net despre asta ) insa intensitatea lot a fost mult diminuata .
        Am redus mult dozele de pastile pt tahicardie .
        Incet incet imi revin si iau lucrurile mai usor , cu ajutorul familiei mele si al prietenilor ,.
        Nu am tinut o dieta anume , doar am eliminat mult chimicalele din mancare , am mancat pui si peste , painea mi-o fac in casa , am mancat mai multe legume , tot felul de sucuri de legume si fructe .
        Ah , si am baut zilnic cafea !!! Una pe zi . Da , stiu parerea majoritatii , insa m-am cam saturat de parerile pro si contra . Atat timp cat nu mi-a facut rau , nu am renuntat la ea .
        Asta este odiseea mea :-)) !!
        A durat 2 ani , dar … fara sa repet ce au spus altii pe aici , am invatat foarte multe din boala asta , nu numai eu , ci si familia mea ! Si pt asta macar , sunt cumva recunoscatoare . Paradox sau nu , merg inainte !

        • mi se pare fascinant cum s-a trecut asa subit de la „tratam pana la disparitia simptomelor si spirochetelor din sange” pana la acceptarea sindromului post lyme.
          acum un an daca ti se intorceau toate simptomele in pauza mai bagai 3 luni minim de minociclina, acum se ia cat’s claw si ciuperci gen reishi. unii fac 6 luni si sunt declarati in post-lyme, altii faci 30 de luni si inca mai fac….
          peste inca un an o sa descoperim ca se trateaza borrelioza cu 3 saptamani de antibiotic si restul e post lyme care trece cu recuperare. ca sa vezi!

          • cred ca vorbesti de alt medic . medicul la care m-am tratat eu nu mi-a zis niciodata ca trebuie sa iau abx pana la disparitia tuturor spirochetelor din sange . ba , dimpotriva , personal m-am intalnit cu mai multi pacienti ai aceluiasi medic si toti au avut simptome post lyme , dar au disparut in timp . in acelasi timp , din tot ce am citit eu , nu exista la acest moment un protocol general valabil pt a trata lyme , nici in Romania si nici in alte state .nici macar la Augsburg nu se trateaza identic toti pacientii si se procedeaza in acelasi mod : unii iau abx cate 2 ani , altii iau doar ciuperci 6 luni si sunt declarati in sindrom post lyme . sunt multi pacienti in Romania care se trateaza acolo si pot confirma acest lucru . inca nu se cunosc toate „dedesubturile ‘acestei boli . in plus , fiecare pacient , raspunde in felul lui la tratament , functie de afectarile pe care le are . si mi se pare normal ca si dupa , fiecare sa aiba particularitatile lui . si dupa o gripa , unii raman cu tuse 3 luni , altii se vindeca in 10 zile , fara sa aiba vreo urmare. dupa prima pauza in care mi s-au intors simptomele am luat minociclina ( eu nu am vrut sa dau numele , respectand decizia ta de a nu da nume de abx , dar vad ca ai renuntat la asta ! ) si cred ca astazi ma simt bine datorita acestui abx .
            da , poate peste un an sau doi se vor descoperi noi tratamente impotriva acestei boli , sau poate se va descoperi ca e suficient sa se administreze 1 saptamana din cine stie ce abx de care nu am auzit pana acum . oricum ar fi , le doresc celorlalti pacienti o rezolvare mult mai rapida si mai putin frustranta , ca sa nu mai vorbim de o recuperare imediata . pana atunci insa …. fiecare face ce poate si ce il duce capul sau buzunarul .
            insa….am scris pe blogul tau despre ultimele rezultate pt ca s-a tot scris ca cei care scapa ( partial sau definitiv ) de aceasta boala nu se intorc sa scrie despre asta , sa spuna ce au facut , s.a.m.d.
            comentariile tale de mai sus , cu tot respectul , mi se par usor malitioase , luand in deradere cumva tot ce am scris eu si oarecum , in mica parte , imi strica bucuria acestor zile . si nu am nevoie de asa ceva in aceste zile .
            ce va fi , va fi ! daca e sa mori spanzurat , nu te impusca nimeni !
            ca urmare , mi-am tinut promisiunea de a reveni si a scrie despre vindecare , iar acum ma retrag , pt ca mi se pare mai benefic sa ma ocup exclusiv de recuperarea mea , atat psihica si mai ales fizica , desi sunt complet legate intre ele. insa neincrederea unora si gandurile negative nu le doresc in jurul meu .
            Sanatate multa tuturor !

            • Liliana, draga mea, sunt sigura ca autorul acestui blog nu a vrut sa fie malitios la adresa ta sau a comentariilor tale.
              Mai degraba pare ca a vrut sa faca aluzie la anumiti doctori care sustineau negativarea microscopiei.
              Eu il inteleg oarecum, dar as vrea sa ii reamintesc ca peste tot in lume exista asemenea controverse, nu numai in Romania.
              Din furtuna de informatii pe care ti la pune la dispozitie internetul trebuie insa sa discerni.
              Si daca tu crezi ca trebuie sa te opresti inainte de negativare, nu te impiedica nimeni sa o faci.
              Ceea ce vreau insa sa ii reamintesc, este faptul ca acel doctor care sustinea ca e bine sa negativezi microscopia, avea argumente viabile.
              Pe de alta parte este printre putinii care chiar studiaza si in care poti avea incredere. Care te asculta cu atentie si raspunde tuturor intrebarilor tale chiar daca sunt insiruite de pagini intregi!
              Iar faptul ca se adapteaza din mers tratamentului si conceptiilor nu poate fi decat un atu.
              Cine ramane cantonat intr-o opinie, doctrina si nu e deschis noului nu merita aprecierea noastra.
              De aceea consider ca ar trebui sa judecam mai putin aspru si mai mult in contextul realitatii tarii noastre si a necunoscutelor acestei boli.

              • Departe de a fi malitios cu tine, Liliana! chiar ma bucur pentru ceea ce ti s-a spus (adica faptul ca esti in post-lyme si ca nu mai trebuie sa iei antibiotic) caci simptome inteleg ca ai.
                TOTUSI, cum bine a intuit iolanda, ma refer la acei medici pe care i-ai enumerat in multumirile tale mai sus si care pana acum ceva vreme pompau antibiotic in oameni CHIAR DACA aveau un singur simptom (avem si aici pe blog cazuri, Techno de exemplu care avea mici tremuraturi) si chiar daca in urma a 2-3 luni de antibiotic ajungeau sa aiba o stare de sanatate mult imbunatatita.
                Acum, cu tot respectul pentru controverse, iolanda si pentru neramanerea intr-o idee insa aici nu vorbim de doctrine filosofice vorbim de vietile unor oameni, da? nu putem sa spunem intr-un an ca doar hbot vindeca lyme in altul ca doar antibioticul pompat aiurea luni intregi si in anul urmator sa bagi in post-lyme „pe banda” chiar daca ei mai au simptome…destule. Sa nu uitam ca acum un an post-lyme-ul era considerat o continuare a infectiei cronice, acum e subit post-lyme? ce fel de medicina e asta?
                Deci adaptam din mers tratamentul, da dar pe noi astia care am facut zece luni de antibiotic sau ma mult desi dupa prima luna deja ne simteam reveniti cine ne despagubeste? noi de ce n-am fost bagati pe ciuperci dupa 6 luni de antibiotic in ideea ca e post-lyme? mai ales ca nu esti doar tu, Liliana bagata in post-lyme zilele astea ci vad ca e un trend. Un fel de: „acum toata lumea face antibiotic, acum toata lumea intra in post-lyme, manutele sus!”. Eu tot timpul incepand cu a doua luna de antibiotic spuneam medicilor ca ma simt ok doar ca mai am unele chestii mici insa 8 luni de zile niciunul nu mi-a spus ca sunt in post lyme pentru ca nu era trend-ul, nu? sa intri in post lyme e un fel de moda 🙂
                iolanda, nimeni nu ne obliga sa luam antibiotic pana la negativare, da dar sa-ti reamintesc reactia publicului larg atunci cand am anuntat eu ca nu mai iau antibiotic? ca vai ca deturnez oamenii de la adevarata cale; antibioticul, ca nu stiu ce.
                S-a ajung la metoda „holistica” de care tot vorbim? s-a ajuns! antibiotic si apoi recuperare de lunga durata. Cei care cred ca o data cu ultima doza de antibiotic o sa le dispara si ultimul simptom au fost cumva indusi in eroare si de aia ajung sa faca ani de antibiotic (o tipa in state zicea ca a facut 7 ani si tot avea simptome). sa nu uitam ca Anda, care n-a mai dat pe aici si care era adepta celor 4 ani de antibiotic probabil ca va intra si ea in post-lyme cat de curand.
                e un nonsens total.

          • Asta nu prea pot eu intelege. Te simti nasol pe antibiotic si mai nasol cand te lasi de el. Eu nu rezist mai mult de o saptamana fara antibiotic, dar nici cu el nu mi-e bine. Si atunci ce e de facut? Sa las antibioticul si sa rabd cateva luni de sevraj, dar daca nu e sevraj si e bacteria care isi face de cap? Eu am deja 10 luni de antibiotic, fara pauze mai mari de 7 zile. Daca ma las de antibiotic incep sa am probleme cu picioarele dupa a 5- a zi, nu mai pot sta in picioare ca sunt foarte slabite.Asta ma face pe mine sa ma intorc la antibiotic tot timpul :(( Minociclina nu am suportat-o nici 50 mg. Dupa ce o luam incepeam cu probleme respiratorii foarte grave si a trebuit s-o inlocuiesc cu doxiciclina. Poate si asta ar fi avut importanta in lupta impotriva infectiei, dar mi-a fost imposibil sa continui.

  5. as vrea sa explic punctul meu solitar de acolo..am vrut sa las un comentariu si atata am scris la el si pe cand am dat trimite comentariu nu s-a salvat nimic si uuaa ce m-am enervat si n-am mai avut rabdare sa incep iar de la capat cu un alt comentariu:D
    si astazi incerc din nou da imi iau masuri de precautie:D
    costin ai asa o capacitate nu stiu cum de a intelege si a explica lucrurile care le simt multa lume care intra pe aici si eu mereu iti citesc blogul da nu vin sa comentez ca mi se pare ca nu m-a inzestrat natura cu atatia neuroni sa ma bag in discutie si sa imi spun punctul de vedere da acuma sunt cam confuza:(
    de cand ti-am scris pe mail atunci ma simt mult mai bine da nu am urmat alte tratamente cu antibiotice si nu am facut nimic deosebit nu tin dieta doar am mai luat vitamina c..si cu cat ma simt mai bine psihic cu atata si fizic.Au trecut 5 luni de la muscatura..inainte sa ma muste bazdaganiile am luat niste antibiotice pentru o problema dentara si acuma imi amintesc ca am avut niste simptome similare cu cele ale candidei ameteli dureri de cap depresie si dupa muscatura dureri musculare si articulare si de coloana acuma sunt tare confuza care dintre ele le am totusi da gandurile ma duc ca le am pe amandoua si asa ma apuca o panica 😀 desi medical pentru nici una dintre ele nu imi iese nimic…cat am fost internata la cluj am facut analize si nu mi-a reiesit ceva anormal,,,sau din punctul lor de vedere nu era nimic anormal ca aveam sau neutrofilele sau limfocitele una mai mare si una mai mica da nu imi aduc aminte acuma care dintre ele.pentru borelii mi-a iesit elisa de doua ori negativ si western blot tot negativ da nu mi-au dat nici o copie dupa rezultat nu stiu de ce nu mi-au dat…as fi vrut..uneori ma sperii ca nu fac nimic nu urmez nici un tratament si lucrurile se pot agrava dar nu pot face nimic pentru lumea medicala nu ma vede un om bolnav poate doar cu capu:D si familia nici pe atata nu ma crede…nu mai am cui sa ma plang:D
    Legat de Doamne Doamne si eu cred ca e in interiorul fiecarui om da eu mai cred ca cu faptele noastre si cu gandurile il putem indeparta si eu asta cred ca am facut cu trecutul meu si cu felul meu de a fi si vad imbolnavirea mea ca o pedeapsa pentru ce am facut si sa fac o schimbare…da nu stiu ce sa schimb sau nu pot si primesc parca lovitura dupa lovitura si eu raman tot la fel si nu e bine:(
    eu cred ca daca incerci sa devii un om mai bun Doamne Doamne se intoarce la tine in inima…eu incerc da nu-mi iese…uneori simt invidie pentru oamenii sanatosi de langa mine si nu imi pot tine in frau sentimentul acela de ce eu..da apoi imi raspund singura pentru ca asa merit si gata si incerc sa ma resemnez…
    esti om un tare istet si sper sa nu-ti pape neuronii bazdaganiile:D

    • Cand iti pedepsesti un copil, il depestesti ca sa vada ca a gresit ca sa nu mai faca si sa invete ca trebuie sa faca ceva bun, nu ca sa se resemneze. Din pedeapsa daca nu inveti nimic nu este bine deloc, nu cred ca Dumnezeu vrea o lume de pedesiti suferinzi pe pamant, trebuie sa inveti ceva din boala asta, sa inveti sa ierti si sa iti ceri iertare, sa faci pace cu tine si cu cei din jur, sa ai grija de tine ca sa poti sa ai grija de cei din jurul tau.
      Eu am citit cartea “Cele patru niveluri ale vindecarii” de Shakti Gawain si m-a ajutat mult la inceputul bolii.

      • II foarte addevarat ce spui da mereu am avut lectii de viata din care eu nu am invat nimic..sau nu stiam care e lectia ce trebuia invatata..dar o lectie tot am invatat ca nu era bine cum imi duceam eexistenta si era gresit da nu stiu cum sa ma indrept..si de asta eu ma resemnez pentru ca dupa parerea mea nu pot sa ma schimb…si ma gandesc ca nu pot face nimic ….si cum n.am avut capacitatea sa pricep lectiile au tot venit peste mine ma loveau da eu nu reuseam sa cresc si sa invat eu doar ma lamentam si ma lasam doborata si psihic imi canalizam toate emotiile sa cad si mai tare si nu luptam deloc..natura mea de om e urata…si ma resemnez cu ea ca nu stiu cum sa fiu altfel cred ca natura omului nu poate fi schimbata

        • tocmai de aceea putini reusesc sa se si schimbe, pentru ca ei cred cu tarie ca nu pot sa faca asta. de fapt e si asta o strategie a mintii de a-si apara vechile sabloane pentru ca anularea lor e perceputa de catre minte ca un atac si atunci trebuie sa se protejeze: nu pot!
          tocmai de aceea trebuie fentat „nu pot!”-ul asta si vazute cauzele reale pentru care nu poti. sunt ele atat de puternic implantate si ne fac sa ne simtim bine asa sau e doar puterea inertiei?

          chiar ma gandeam ca omul e de multe ori definit de problemele lui. daca ii iei problemele il lasi gol, fara o identitate. asta pentru ca mintea ca sa existe are nevoie de „task”-uri cu care sa-si ocupe timpul si-si inventeaza tot timpul probleme si culmea! le mai si hiperbolizeaza! de fapt de aici vin toate: stresul, depresia….
          Dupa parerea mea e foarte greu sa faci asta traind in societatea actuala, e greu sa gandesti altfel. nu imposibil….
          Ar fi mai usor intr-o comunitate restransa, linistita in mijlocul careia sa te inventezi insa cati isi permit luxul asta?
          Asa ca da….pana una alta procentul celor care se vindeca de boli „incurabile” e extrem de mic insa nu din cauza medicinii ci pentru ca putini oameni au puterea sa urmeze toti acesti pasi si multi prefera suferinta decat sa se schimbe.

          • Ti-as da vreo 20 de like-uri pentru articolul asta si postarile tale pe tema, dar nu am atatea IP-uri la indemana asa ca ti le transmis prin scris. 😛
            LIKE x 20 BUC ! 🙂

  6. LuLi_LuLa :vad imbolnavirea mea ca o pedeapsa pentru ce am facut si sa fac o schimbare…da nu stiu ce sa schimb sau nu pot si primesc parca lovitura dupa lovitura si eu raman tot la fel si nu e bine:( […]uneori simt invidie pentru oamenii sanatosi de langa mine si nu imi pot tine in frau sentimentul acela de ce eu..da apoi imi raspund singura pentru ca asa merit si gata si incerc sa ma resemnez…

    Bine, atitudinea autocritica „am primit o pedeapsa”, „pentru ca merit” e ea insasi generatoare de boli cu manifestari autoimune.
    De altfel, multi naturopati au incercat sa interpreteze bolile autoimune ca fiind de fapt un conflict aparut atunci cand omul se uraste pe sine.

    Un bun punct de schimbare pentru toti acestia cred ca e sa invete sa se iubeasca si sa se aprecieze. Sa-si iubeasca fiecare celula, fiecare organ si intreaga lui fiinta, trup si suflet. conteaza in tot acest demers, constientizarea naturii noastre divine sau a faptului ca suntem mai mult decat credem, mult mai mult!

    recunosc ca asta e si una din marile mele probleme: o chestie pe care eu am considerat-o modestie dar care in fond e o atitudine autocritica exacerbata provenita probabil din copilarie, din educatie, din nevoia de a fi mai bun, mai eficient si a satisface si mai mult asteptarile pe care consider ca oamenii le au de la mine. Evident ca atunci cand ai o astfel de atitudine se produce si frica de esec iar atunci cand acesta inevitabil apare ma autoblamez la nesfarsit indiferent daca a depins de mine sau nu acel esec. Cand sentimentul asta persista in timp si-l cari dupa tine evident ca ajungi sa ai un respect de sine scazut iar de aici pana la o slabire a sistemului imunitar nu e decat un pas. Daca te mai musca si o capusa…aia e!

    Multumesc pentru aprecierile tale!:)

  7. Imi cer scuze pentru lipsa mea de pe blog, dar in ultimul timp nici macar nu ma mai gandesc la bacterii, lyme si altele din aceeasi categorie. Cand aud/citesc ceva despre Lyme mi se pare ca se discuta despre ceva care nu ma priveste absolut deloc. Timpul pe net il aloc cautarii de alimente bio, carti, etc., mai citesc cate ceva sa ma edific pe problemele aparatului excretor, dar in rest imi petrec timpul pe bloguri/site-uri de moda. Ce superficial, nu-i asa!?!? 🙂

    Eu raman la parerea mea: bacteriile si boala in corpul fizic sunt doar mecanismele prin care se manifesta problemele aparute in planurile superioare (eteric, emotional/astral, mental, cauzal). Sunt multe de spus pe aceasta tema si multe de citit. Inca incerc sa inteleg si eu multe.
    Pot sa va recomand :
    Karol K. Truman – Sentimentele ingropate de vii nu mor niciodata
    Serghei Nikolaevici Lazarev – cartile lui sunt mai greu de digerat, dar se gasesc filmulete/interviuri pe net cu el sau chiar rezumate ale viziunii lui
    de ex. http://ezoteric.50megs.com/diverse/cauzele_imbolnavirii_lazarev.htm
    Chiar si Eckart Tolle – audiobook-urile lui sunt fantastice.

    OSHO vorbeste despre iubire ca stare de a fi, explica ce este iubirea autentica, nu cea comuna pe care o traiesc majoritatea oamenilor (aceasta are legatura cu problemele noastre energetice, spirituale, cu ego-ul, este atasament, nevoie de posesiune).

    In afara de asta meditatia m-a ajutat foarte mult sa imi linistesc mintea, sa ma detasez pozitiv de lucruri si sa am o alta perspectiva.
    Aici recomand meditatiile de la Deepak Chopra Meditation Center si cele de la Brain Sync – Kelly Howell. Gasiti pe youtube (sau chiar pe torente). 😀 Din pacate sunt in limba engleza.

    Vizitele la un psihoterapeut bun va pot ajuta „sa va faceti ordine in cap” (eu asa zic!). Insa eu am reusit sa identific sursa emotionala (subconstienta a bolii) la dna dr psihiatru care are si calificari in metode de terapie si NLP. Au fost suficiente 3 sedinte ca sa inteleg unde gresesc si ce am de facut. 🙂 Este vorba de dr Carmen Todor din Cluj Napoca. Are si o carte pe care mi-am propus sa o citesc, dar inca nu am reusit „Arta fericirii in sec XXI”. E pe lista de carti de citit.

    Va doresc multa iubire si intelepciune! 🙂 Huuug!

    • Cand am fost la aceste sedinte de consiliere, dna dr m-a intrebat de ce m-am dus acolo, nu par sa am probleme. I-am explicat in linii mari parcursul si aventurile mele medicale si i-am spus ca scopul vizitei mele este sa aflu care este sursa ce intretine boala. Prima intrebare la care a fost necesar sa gasesc un raspuns a fost „Ce reprezinta boala pentru tine?!”. Evident nu am stiut sa raspund pe moment, dar am avut timp de gandire pana la sedinta urmatoare.
      Si raspunsul meu a fost : „Boala este pentru mine o manifestare fizica a unor suferinte pe care nu mi-am permis eu mie sa le exprim”. Am fost foarte severa cu mine, nu mi-am permis sa plang, sa ma plang, am tras de mine pana la ultima farama de energie, am strans din dinti si am zambit si cand nu mai puteam nici sa ma tin pe picioare.
      Inainte de boala nu eram sensibila, chiar am rezistat in situatii de stres prelungit, dar exista un punct de la care mentalul nu mai face fata si dezvolta mecanisme de compensare.
      Indiferent ce se intampla in interiorul meu, imi controlam comportamentul extern. Asta era nevoia de control.
      Dar unde era iubirea fata de propria persoana, ca parte a divinitatii, ca miracol al existentei ?!?!

      Asadar, ce reprezinta boala pentru voi?!

      • mda, tare intrebarea!
        la inceput nu reprezinta nimic sau mai degraba o pedeapsa divina sau a sortii sau oricum….a cuiva independent de tine.

        mult timp asta am crezut si eu mai ales ca eu consider ca n-am facut nimic rau sa merit in schimb o boala.
        insa da, la mine e vorba de auto-critica exagerata si evident proiectia in exterior: critica celorlalti.
        probabil ca mesajul pentru mine ar fi sa invat sa ma iubesc, sa ma iert pentru prezent si deciziile proaste din trecut, sa ma inteleg mai mult, sa-mi acord o mai mare atentie, sa am incredere in mine, sa nu mai pun problemele sufletesti deoparte preferand sa nu ma confrunt cu ele in speranta ca vor trece de la sine.
        rezultatul schimbarii ar fi sa simt mai mult si sa gandesc mai putin.

        • ciobanule, gandeste-te doar ca notiunile/ terminologia folosita de ” initiati” … este aproximativ inaccesibila unor saci de celule 🙂 asa ca e normal sa primesti dislikeuri . Formulari precum : „”” rezultatul schimbarii ar fi sa simt mai mult si sa gandesc mai putin „”‘ ii fac pe unii sa intre intr-un puternica dilema, ce? cum? unde? … cand probabil pentru ei a simti inseamna ceea ce-ti provoaca frigul, caldura, sarea in ochi , claxonul in timpan , ploaia in crestet , o ghioaga pe spinare etc. . Un sac de celule mai evoluat ar putea lua in calcul si sentimentele : bucuria, tristetea, iubirea , revolta, etc.
          pe cand tu te referi mai degraba la slefuirea simtirii ca dezvoltare intuitiva, la interconexiune si comunicare cu tot ce ne inconjoara si nu prin retelele de transfer aceptate de ei ca unica posibilitate de comunicare . cum era vorba aia? fuck !

      • anka, dar iti amintesti ca te-a deranjat faptul ca ai primit minusuri? eu zic ca asta arata ca esti o perfectionista si ca te deranjeaza orice critica nejustificata. daca n-ai fi avut deja o rana de nedreptate si o atitudine „sa fie bine pentru toata lumea” nu te-ar fi deranjat faptul ca unele persoane nu au fost de acord cu tine 🙂
        adevarata situatie aici n-ar trebui sa fie CE POTI FACE TU CA SA MULTUMESTI PE TOATA LUMEA ci ce pot face cei care nu-s de acord cu parerile tale ca sa-si domoleasca atitudinea critica :p

        • Da, m-a deranjat ca primeam dislike-uri. Dar nu ma deranja dislike-ul in sine, ci atitudinea de a dezaproba o parere asa tacit si anonim. Daca cineva are o alta parere, prefer de 1000 de ori sa imi spuna ce crede decat sa dea un dislike. Mie imi place sa vad parerile si perspectiva celorlalti oameni. Imi place sa inteleg oamenii, sa vad resorturile din spatele unui comportament. Ori dintr-un dislike ce pot sa inteleg?! Era mai degraba o frustare decat sa fiu deranjata/afectata de un dislike.
          Am vazut ca si azi am primit dislike-uri. No, ce pot sa zic?! Va doresc pace si iubire si sa ajungeti macar la stadiul de intelegere la care sunt eu acum. 🙂
          Dislike-uri poate sa dea oricine, oricand, oricum, din orice motiv, chiar fara un motiv clar.
          Eu nu am o problema in a-mi exprima dezaprobarea. Cand eram pe mino, o exprimam agresiv. Cand nu sunt pe mino, pot sa fiu calma si pasnica.
          Cand mai crezi ca ma deranjeaza dislike-urile, aminteste-ti ce ti-am povestit despre atmosfera „mirifica” in care lucrez uneori. Ohoho, cate au auzit urechile mele. :))))))
          Si mai este o chestie, pentru mine ACCEPTAREA NECONDITIONATA a celorlalti este una dintre valorile supreme. Am invatat in timp sa nu mai judec oamenii, sa nu ii dezaprob, sa vad resorturile din spatele comportamentului/atitudinii lor, sa le respect parerea/suferinta/deciziile, am invatat mult despre oameni. Si asta o fac nu pentru ca sunt psiholog, ci pentru ca am invatat sa ma accept neconditionat pe mine si sa simt iubire fata de propria persoana. 🙂
          Ceea ce simti fata de propria persoana, simti si fata de ceilalti. 🙂

        • Si sa nu uit. Nu imi pierd timpul cu cei care sunt foarte rigizi in gandire si resping tot ce le spui. Sunt doua notiuni : RIGIDITATE COGNITIVA si REZISTENTA LA SCHIMBARE. Nu e karma mea, asadar nu e problema mea. 🙂 Fiecare e pe drumul lui, evolueaza in ritmul propriu. Acesta este stadiul de intelegere la care sunt acum. Am fost si eu asa, inteleg asta.
          „I understand they are doing their best from their level of consciouness at the time.” (Deepak Chopra meditations) 🙂

  8. Un mic citat.

    „Your task is not to seek for love, but merely to seek and find all the barriers within yourself that you have built against it.” – Rumi

    „Sarcina ta nu este sa cauti iubire, ci pur si simplu sa cauti si sa gasesti toate barierele din interior pe care le-ai construit impotriva ei.”
    (Tradus grosier ca de obicei)

  9. si eu ma inscriu in tipar . In ultimii doi ani dinaintea bolii am experimentat multiple furtuni emotionale . Am fost dezamagita, frustrata, furioasa apoi deprimata si anxioasa . S-au intamplat lucruri trsite si grave , din punctul meu de vedere , care m-au destabilizat emotional .
    E greu sa vorbim despre asta . Majoritatea oamenilor nu au curaj sa impartasaeasca altora temerile, frustrarile , angoasele , nefericirea si neinmplinirea .
    Preferam sa tinem in noi si sa trecem mai departe ignorandu-le . Am considerat mereu, inainte de boala, ca sunt puternica si pot face orice, ca nu am dreptul sa ma plang cata vreme altii sunt mai rau decat mine si ca am primit aceasta putere tocmai pentru a-i auta pe ceilalti, nu sa traiesc pentru implinirea mea si tot ce ma facea fericita era sa-i vad pe ceilalti fericiti . Mi-am ignorat sufletul si propriile-mi dorinte / necesitati pana cand corpul meu a decis asaltul asupra mea. Din punct de vedere psihologic , asa cum mi-a spus psihoterapeutul, aceste manifestari de boala, cum a fost la mine , sunt un raspuns al organismului prin care el mi-a declarat revoltat ca nu mai vrea sa mearga in directia in care il duc eu – dureri de genunchi,, glezne , solduri, ca nu ma vrea sa vada – probleme cu ochii, ca nu mai vrea sa traiasca asa cum eu l-am silit sa traiasca pana atunci – depresie, izolare , dorinta de moarte . Prin toate aceste coclauri m-a plimbat boala aratandu-mi cat de mult , eu cu mintea mea m-am autodistrus . Intradevar, mintea ne poate fi prieten si dusman deopotriva . Trebuie sa intelegem ca in afara unor socoteli aritmetice pe care le poate face perfect , in cele mai multe cazuri mintea da rateuri daca nu se lasa asistata de structurile irationale . Suntem puternici si ne simtim incincibili , consideram ca nu avem nevoie de nimeni, ca noi nu plangem, ca noi nu gresim pentru ca nu avem voie in fata noastra sa facem asta, ne ambitionam sa judecam totul rational si la rece , slabiciunile omenesti is pentru mucosi , iar la un moment dat cedam si ne prabusim atat fizic cat si psihic .
    Problemele vietii cotidiene actuale, cu serviciu, copii si tot asaltul informational , dinamica in care se desfasoara viata astazi , ne induc un stres subtil pe care nu-l mai stim gestiona .
    Cum sa facem ? ce ? vindeca-ne-vom noi vreodata ?

    ce reprezinta boala pentru mine ? Mi-a luat mai mult de doi ani sa-mi raspund la aceasta intrebare . Am inteles ca pentru mine boala inseamna sfarsitul unui ciclu. Ca devenise imperativ sa ma opresc si sa ma odihnesc , sa-mi caut resursele de refacere energetica . Eu simt ca am murit si ca trebuie sa ma construiesc din nou pe niste baze sanatoase . sa scot din celulele mele toate amintirile care imi fac organismul sa se revolte si sa ma atace .
    De fapt, eu recunosc ca prin stilul meu de viata anterior , ma indreptam vertiginos nu spre boala ci direct spre moarte . Nu m-am menajat nicio secunda si nu m-am pretuit mai deloc ,incarcandu-ma fara rezerve cu tot felul de sarcini care m-au epuizat si nu intamplator, astazi, am inca dureri puternice de spate . Cat poate duce o fragila coloana vertebrala omeneasca , cat s-o fortam sa care si sa nu-i permitem odihna? si totusi… ma simt norocoasa si iubita de divinitate ca am primit o lectie , frumoasa pana la urma, si ca am primit o noua sansa . Nu pot spune ca boala este cel mai bun lucru care mi se putea intampla , nu ! dar se pare ca altfel nu am fost in stare sa invat ceea ce trebuia sa invat , cu atat mai mult cu cat viata mi-a oferit si alte variante de a ma indrepta si a intelege lucrurile dar eram prea oarba .

  10. Un articol nou pe site-ul nou al dr Soescu.

    „Un fragment din articol.
    Nu suntem corpul nostru.
    Nu suntem emoțiile noastre.
    Nu suntem mintea noastră.
    Avem un corp, avem emoții, avem gânduri – dar noi SUNTEM CEEA CE SUNTEM.

    Drumul către Libertatea personală, interioară este un drum individual, un drum singular. Chiar dacă în căutările noastre ne alăturăm unor grupuri sau unor persoane, încercăm să ne căutăm răspunsurile la întrebări la diferiți maeștri sau în alte direcții spirituale – adevărata Libertate va fi totdeauna individuală. În singurătatea din interiorul nostru ne regăsim în totalitate.
    Mai bine spus, în Tăcearea interioară găsim toate răspunsurile.”

    Si link-ul http://www.centrulnatura.ro/libertatea-este-individuala/

    Nice. 🙂

  11. Imi aduc aminte cum in urma cu un an si ceva, cand am intrat pe acest blog, „adevarul” absolut era reprezentat de antibiotic. Orice altceva era considerata o naivitate. De cca 5-6 luni trend-ul a luat-o clar spre naturiste, antibioticul fiind considerat o greseala . A fost o scurta perioada de clara tacere, in care nici pro antibiotice nici pro naturiste nu s-au mai batut cu pumnul in piept. Era ca si cum toata lumea bagase capul in pamant si tacea chitic nestiind ce sa mai spuna in „apararea” sa. Acum, clar, vindecarea se vede in chestii de esenta interioara, emotionala si spirituala.
    Incercand sa ma detasez putin, realizez ca daca n-ar fi de plans, ar fi de ras.
    Si spun ca este de plans pentru ca vad efectiv zbaterea disperata a unor oameni (categorie din care fac parte si eu) de a-si gasi linistea si vindecarea singuri, in lipsa unor medici cu adevarat competenti, logici si constanti in logica lor.
    Si e trist prin disperarea cu care ne agatam de orice lucru pe care momentan, intr-un moment de ameliorare probabil sau intr-un moment de ameliorare a altuia, il consideram ca fiind calea…pentru ca la urmatoarea tura de dureri si ciudatenii sa realizam si sa strigam precum Al Pacino in Scent of a woman : I’m in a dark, here !
    Si acum astept dislike -urile 🙂

    • nu este de plans nimic Valentina . Nu a spus nimeni ca antibioticul a fost o greseala ci doar durata tratamentului s-ar putea sa fi fost evaluata gresit si poate combinatiile de abx. care ar fi fost bine sa fi fost mai personalizate . In rest … abordarile naturiste si emotionale au venit ca etape firesti pe care majoritatea celor ce tranziteaza boli cronice ajung sa le parcurga . De ce trebuie sa vezi in asta neaparat disperare si nu incerci sa patrunzi starile evolutive ? Eu te asigur ca orice om care ajunge intr-un final la chestiile de esenta interioara , emotionala si spirituala, va fi trecut de mult de faza disperarii . Iar faptul ca Pacino striga ” I`m in a dark, here ” nu l-a impiedicat sa goneasca nebuneste intr-un Ferari prin oras , nici sa danseze cel mai misto tango ever si nici sa faca din viata o arta 🙂
      Eu ti-am dat like. te rasfeti 🙂

    • Eu nu vad nimic nici de ras, nici de plans. Doar cand intru in starea de scepticism maxim, atunci mi se pare totul amuzant.
      Suntem niste oameni care avem o experienta de viata. Unii invata din experienta lor, altii nu. Fiecare isi cauta drumul propriu.
      Nu vad necesitatea de a eticheta, categorisi niste comportamente, atitudini, exprimari, etc.
      De ce disperare?! Singura disperare pe care am simtit-o a fost inainte sa incep antibioticul. Decizia de a lua din nou antibiotice a fost intr-un moment de disperare cand facusem o decompensare neurologica de toata frumusetea.
      Eu nu sustin decat ca fiecare trebuie sa isi caute drumul propriu, sa se informeze si sa ia decizii in cunostinta de cauza. Insa nu poti evalua eficacitatea unei terapii in cazul propriei persoane decat dupa ce ai incercat-o. Asa in avans poti stabili niste ipoteze, dar atat.
      Eu nu spun ca nu voi mai lua niciodata abx, nici ca voi lua. Nu pot sa vad in viitor sa stiu ce se va intampla. Daca va fi cazul, da, voi mai lua antibiotice.
      Abordarea holistica este singura capabila sa redea echilibrul organismului. De bacterii poti scapa cu abx, balarii, hbot sau altele, dar asta nu iti asigura starea de echilibru, de sanatate in organism.
      Iar ca sa obtii echilibrul pe termen lung e necesar sa te transformi fundamental.

  12. Ai dreptate Valentina, eu doar am citit blogul ca, nu sunt , si nu scriu pe el numai de cateva luni, am luat si eu antibiotic, o tura, si nu am fost incurajat de catre medic sa iau foarte mult, bine sau nu , nu stiu, un neurolog mi-a spus sa o las mai moale cu antibioticele ca slabesc sistemul imunitar, si sa iau mai bine ceva pentru intarirea lui, adica naturiste, si asta un medic.Nu stie nimeni clar cum te poti vindeca, dar nu poti nega rolul unei alimentatii sanatoase, a unei gandiri optimiste , si a unor suplimente naturiste, care au efecte destul de puternice de multe ori si nu in ultimul rand rolul miscarii fizice, atat cat se poate. Eu ma gandesc in urma, la starile mele phihice de neliniste si stres, eram sigur ca nu sunt ok si ca undeva or sa duca, ei privind acum, sunt ferm convins ca au ajutat mult la ceea ce sunt momentan.Regimul , dieta , naturistele, miscarea , au dat rezultate la multi cu simptome de lyme, de ce nu ar da si la altii? eu nu cred ca numai un medic te poate vindeca, daca nu contribui si tu. Eu cred ca tendinta blogului e una de maturizare , care priveste problema din mai multe puncte de vedere, luand mai multe opinii si idei in calcul, iar daca s-a ajuns sa se puna accentul pe abordarea holistica, ar fi gresit? de ce s-a ajuns aici? Sunt oameni trecuti prin multe care scriu pe blog, si au incercat de toate, daca gasesc remediul intr-o abordare psiho -terapeutica sau crudivoro-yoghina, si daca merge si se simt bine, ce as avea eu de spus ? ca nu respecta vreun tratament medicamentos , ca la carte, riguros si competent? DE unde? chiar daca si acestea fac bine.
    Ca a fi mai bine sau mai rau ,om vedea, si cred ca fiecare o sa abordeze cam tot ce se poate in darinta de insanatosire, pe care ne-o dorim cu totii.

    • Nu am spus ca ar fi gresit. Si eu am luat antibiotice si eu incerc sa traiesc mai sanatos, mai frumos. Am vrut sa spun ca aceste etape ale ” maturizarii” asa cum le spuneti voi, eu le consider cautari personale, incercari personale, variate, de a ne simtii bine. De ce spun disperate ? Pentru ca trecem din una in alta, ghidandu-ne dupa crez, instinct, experientele altora. Nu e un protocol oficial, nu pleci ca bolnav la drum linistit stiind ca trebuie sa iei 10 antibiotice, 3 plante si 5 ganduri bune. Incercarile unui bolnav de a-si gasi pe incercatevindecarea eu nu am cum sa le

      • sa le vad decat disperate. Ca daca nu mi-as dori cu disperare sa na simt bine nu asa consuma timp si energie in sensul asta. Nu ridiculizez nimic si pe nimeni….sunt in aceeasi tabara. Numai ca nu mi se pare normal ca trebuie sa descoperim preponderent SINGURI, ca trebuie sa studiem si experimentam pe timpul, banii si corpul nostru ce e de facut in aceasta

        • boala. O singura intrebare am : cati dintre voi, daca dupa primele vizite la medic isi primea raspunsurile, mai stdia atat problema ?

          • Adevarul este ca de nevoie ne documentam. De fiecare data cand am oprit studiul bazandu-ma pe opinia medicilor am regretat ulterior. Am ajuns sa ma documentez pe orice : de la o simpla gastrita, la probiotice si pana la tot ce inseamna lyme.

  13. Sigur ca suntem in aceeasi oala, numai ca nu cred ca ar trebui sa cautam disperati ceva, ci sa urmam o cale cu incredere, atat cat putem , si cum putem.Eu de ex am mai fost si pe la alti medici , ca multi altii , si la orl si la neurologie, si la reumatologie, cardiologie etc., nu m-am lasat numai pe o cautare personala, mi-am cautat de sanatate cum s-ar zice, iar daca am ajuns la punctul asta sa incerc singur ceva, ce pot sa zic, asta e, normalul nu prea il intelege nimeni. Daca apar ceva complicatii sa zicem, ce vina am eu , sau cine ce vina are? Oricum macar eu stiu ca am incercat sa ma ajut , atat cat pot si stiu, ceea ce nu as putea sa spun despre altii.( medici) , care fac o treaba dupa un protocol , si cam atat, restul ca om , alta data.Asta e , speram nu? Uite ca sunt care se simt bine, si sa speram ca si mai bine mai incolo, sa incercam deci.

    • Am scris dar cred ca nu am dat send…so, dupa 7 ani si 22 de medici, dupa tone de analize si investigatii, dupa zeci de „diagnostice” puse, dupa gasit singura diagnostic si urmat tratament dat de medic…fara mari rezultate…orice cale incerc si urmez o fac cu speranta, nu cu incredere. Stocul asta la mine s-a epuizat.
      Parerea pe care am incercat eu sa o expun, fara a vrea sa arat pe cineva cu degetul sau sa pun pe cineva intr-o lumina nefavorabila, este si mi-o mentin, ca ne invartim oarecum bezmetic incercand aia si aia si aia si sperand ca de data asta ceva chiar va da roade. Definitive si irevocabile. Ca asta urmarim cu totii, nu ? Sa ne simtim naiba bine si sa ne traim viata fara chin , al nostru si involuntar, al celor de langa noi.
      Poate unii vor spune ca nu se invartesc bezmetic ci ordonat 🙂 …poate chiar asa o fi….dar tot o hora a incercarilor este…indiferent cat de bezmetica sau ordonata e.
      Normal ca trebuie sa incercam, sa luptam, alta cale nu e…nu asta e ideea.
      Ideea pe care eu mi-am format-o pe baza experientei mele si a celor expuse aici, ideea mea nu automat si a voastra, este : tot ce facem este experimental, cu speranta ca va fi bine.
      Garantia inca nu a aparut in arealul asta.

      • Valentina, eu prefer sa ma invartesc bezmetic, e mai amuzant. Iar haosul are frumusetea lui. 🙂
        Atata timp cat nu vom intelege cauza si mecanismele prin care se manifesta o boala in corpul fizic, nu ma astept sa vad schimbari majore in abordarea terapeutica si nici o eficienta maxima a tratamentelor aplicate.

      • problema e ca ne-am obisnuit sa traim prea mult in concret. vrem ca totul sa fie sigur si cat mai controlabil si la primul semn ca asta nu se poate intampla ne cuprinde disperarea.
        In ceea ce ma priveste, am plecat cu abordarea vindecarii si prin prisma emotionala inca de la inceput insa acum am decis s-o abordez alaturi de voi.
        Vindecarea inseamna vindecarea trupului si a spiritului. Trupul se vindeca in unele cazuri cu antibiotic, in altele cu dieta, in alte cu sport insa mereu sufletul se vindeca la fel: confruntand, rezolvand si trecand peste problemele de ordin afectiv despre care eu sunt 100% convins ca exista in fiecare pacient lyme indiferent ca o recunoaste sau nu. exista si mai mult de atat, e INTENSA/MANIFESTA/ISI FACE SIMTITA PREZENTA ACUM si INAINTE DE BOALA! caci traume au toti oamenii insa multi trec peste ele mai usor.
        am recitit in timp multe dintre comentariile lasate aici de diverse persoane si nu in putine am simtit tot felul de sentimente nerezolvate fie ca vorbim de pura rautate sau de instabilitate emotionala. Incepand cu mine…. 🙂

        • Eu clar sunt omul controlabilului 🙂 La mine planetele trebuie sa se alinieze perfect, sa dea cu egal, sa inteleg 100%. Pana nu inteleg, nu sunt convinsa si linistita. De aceea am frustrari acum, in aceasta boala, din cauza lipsei de sens.
          Si mai e ceva: am facut tratament cu antibiotic, mi-am schimbat regimul alimentar, incerc un stil de viata cat mai sanatos si linistit….si….si dupa primele 2 ture de antibiotic eram recuperata 80-85%, pe urmatoarele 3 am tot recazut si declinul continua si la 2 luni dupa oprirea antibioticului. Cam de aceea a fost strigatul meu cu „sunt in intuneric, aici” , pentru ca nu stiu ce , cum si incotro sa ma mai indrept. Si cand, dupa rau ai atins cu mana binele, raul e si mai greu de suportat.

          • Valentina, pot sa spun ca in 2009 dupa tura de antibiotice de la Bozsik, 70-80% din simptome si manifestari disparusera ca prin farmec. Eram om din nou.
            Insa in 2012, pe prima tura de abx oricand scadeam doza de abx (din cauza manifestarilor) sau opream pentru 2 zile, eram ok. Adica 0,5 simptome. A urmat tura de clindamicina cu biseptol, care a fost ok pana in sapt a 5-a. Incepand de atunci starea mea s-a inrautatit progresiv. Mi s-au reactivat tot mai multe simptome pe care nu le mai aveam de 2-3 ani, au aparut tot felul de chestii secundare si neplacute. Cand am oprit abx-ul, eram atat de rau incat nu puteam nici sa mananc. Efectiv ma simteam rau dupa ce mancam, dar o stare de rau general. Au fost necesare vreo 3 luni ca sa imi revin macar partial. Caderea masiva a parului s-a reglat la vreo 3 luni de la oprirea abx, durerile de rinichi au continuat, intestinele sunt tot foarte sensibile.
            A fost necesar destul de mult timp ca sa revin la functionalitate. Si inca nu pot spune ca ma simt ok.
            Dar de vreo 2 luni aplic o tehnica de terapie energetica (despre care nu vreau sa vorbesc inca) si asta ma „rascoleste”. Testam, vedem, concluzionam la final.

          • Uite cum vad eu lucrurile : Antibioticul da, a avut rostul lui si a ameliorat destul de mult situatia pana la un punct dupa care a inceput sa faca mai mult rau decat bine iar eu am inteles ca dupa antibiotic urmeaza : o data recuperarea si apoi repunerea organismului in conditia de a se apara singur si asta cere timp.
            Si mie mi-au revenit la un moment dat tot felul de simptome
            dupa ce am intrerupt antibioticul insa am citit mult , o multime de carti despre recuperare si redobandirea sanatatii prin toate mijloacele posibile . Atunci nu m-am mai simtit nici in intuneric, nici fara directie si nici disperata pentru ca am stiut din start ca procesul e de durata si trebuie urmat cu seriozitate pentru ca sunt constienta mai mult ca niciodata de greselile trecutului si pentru ca vad boala ca pe un firesc in evolutia mea de care eu si numai eu am fost responsabila asa incat numai eu o pot drege pe mai departe pentru ca nimeni nu-mi cunoaste corpul mai bine decat mine , nimeni nu-mi stie memoria carnii si vagaunile mintii asa ca lupta e a mea si doar a mea .
            Nu poti merge in boala asta dupa formule, nu e aritmetica …
            vezi bine ca traim intr-o lume nesigura , nimeni nu-ti garanteaza pentru nimic si chiar daca ar face-o, exista atatia factori externi garantorului care l-ar putea impiedica sa-si atinga scopurile , cu toata buna lui credinta .
            Oricine gandeste ca societatea, stiinta sau cineva oricine trebuie sa-i ofere garantii si certitudini, e un om pierdut si asta vorbind la modul general ca particularizand pe boala lyme, asta este ca si cancerul, o lectie din partea naturii pentru oricine a luat-o pe aratura .
            Gandeste-te doar ca borrelia si toate bacteriile implicate in lyme, fac parte din natura noastra , le avem toti … asa incat tot noi detinem antidotul dar ne-am indepartat prea mult de natura noastra, de sacralitatea din noi . Corpul nostru este singurul care detine formula salvatoare dar noi refuzam sa intelegem asta si cata vreme nu vom constientiza asta, el se va revolta atacandu-ne . Cam astea sunt concluziile mele in linii mari ca ar fi multe de spus dar eu dupa ce am abordat problema astfel, am inceput sa -mi revin la o stare aproape de ceea ce numesc eu normalitatea mea . Cu pasi mici dar siguri , prin sport, dieta , evitarea stresului si al conflictelor emotionale , prin terapii enrgetice si spirituale , psihoterapie, bowen si de ce nu … prin iubire … am pus organismul intr-o stare de bine , stare in care el isi gaseste puterea de a se regenera iar eu am incredere in el ca e al meu si nu poate fi chiar atat de prost incat sa ramana bolnav 🙂 Cata vreme esti disperat , confuzat si astepti salvarea din exterior, vei continua sa persisti in boala. Eu cel putin asa am concluzionat .

            • Mai mult sau mai putin si eu am trecut aceleasi etape ca si Irinia si am ajuns cam la aceleasi concluzii dar eu nu stiu sa le spun asa frumos ;). Dumnezeu ne-a inzestrat cu un organism incredibil de complex pe care nu cred ca stiinta medicala va ajunge vreodata sa-l inteleaga in intregime si prin urmare de ce nu ne-am increde in ceea ce am primit de la Dumnezeu si am incerca sa lucram impreuna cu organismul nostru si nu impotriva lui.
              De ce, sa nu mancam mai sanatos, sa facem mai multa miscare, sa stam mai mult pe la soare si pe la aer curat, sa iubim mai mult si sa avem o atitudine pozitiva/flexibila, incercand totodata sa evitam/eliminam cat mai multe din lucrurile care ne fac rau…… Daca din comoditate/lene, din mandrie, din neincredere si lista poate continua…eu zic ca mai devreme sau mai tarziu toti vom plati raul pe care-l facem organismului nostru (si de ce nu si planetei).

    • Cristin, m-am gândit să postez , pentru cei care nu înţeleg engleza, traducerea unei părţi din articolul „Viclenia uimitoare a bacteriei bolii Lyme” apărut în 26.03.2013 pe Chronimed

      Într-un studiu recent publicat în Journal of Biological Chemistry o echipă de cercetători americani de la Universitatea din Texas San Antonio au cercetat mecanismele virulenţei borrelia burgdorferi. Studiul arată că această bacteriei contrar oricărei fiinţe vii cunoscute până acum poate trăi fără fier. Fierul este un element indinspensabil căci intervine în fabricarea proteinelor Profitând de această necesitate , sistemul nostru imunitar a dezvoltat un mecanism care, în caz de infecţie, organizează o carenţă de fier :un hormon al ficatului, hepcidina, impiedică intrarea acestui metal în circulaţia sanguină. După Valeria Culotta, care a condus studiul, acesta este unul din motivele pt care ne simţim slăbiţi când suntem bolnavi. Această strategie permite limitarea accesului patogenilor la fier şi împiedică dezvoltarea şi supravieţuirea lor.Prin acest studiu cercetătorii au demonstrat cum bacteria responsabilă de boala Lyme dejoacă această strategie: utilizând manganul în locul fierului pt a produce proteine.Astfel, contrar altor patogeni, Bb poate să se dezvolte perfect într-un mediu lipsit de fier.Această bacterie scapă astfel mecanismului de apărare bazat pe restricţia de fier.Această descoperire încurajează dezvoltarea unor noi tratamente contra Lyme.

  14. „Does spiritual healing and prayer really work? A recent survey of over 4,000 nurses found that 80 percent felt that spirituality should be covered in nurse education as a core aspect of nursing. Why? Because it appears to be effective, and because it falls inline with new theories on consciousness.

    Physicist Gerald Feinberg stated, „If such phenomena indeed occur, no change in the fundamental equations of physics would be needed to describe them.” Henry P. Stapp of the University of California-Berkeley states, „Our human thoughts are linked to nature by nonlocal connections: what a person chooses to do in one region seems immediately to effect what is true elsewhere in the universe.” Compelling evidence suggests that those who follow a spiritual path in their life live several years longer than those who do not follow such a path, and that they experience a lower incidence of almost all major diseases.

    A survey of American family physicians found that 99 percent are convinced that spiritual beliefs can heal, and 75 percent believe that prayers of others can help a patient recover. It is well know scientific knowledge that praying for patients helps them heal faster. „Developing research shows that spiritual healing through other people’s prayers (intercessory prayer) reduces the need for breathing machines and drug treatment using antibiotics or water pills in heart patients” – WebMD. So we know that everyone believes this and has faith that our intentions can cause healing effects, but are there any individual scientifically stable studies to give credence to spiritual healing? Here is just one.

    Dr. Glen Rein (PhD) discovered that loving energy sent through intent has conformational changes on the human DNA molecule. The DNA molecule actually unwound and began to heal itself when in the presence of loving energy sent through intent. The DNA molecule began to heal itself ONLY when sent the energy of love through conscious intention, and did the opposite when sent thoughts of tension and anger. „Effects of Conscious Intention on Human DNA” is the name of the study and here is a link to the original study. http://www.item-bioenergy.com/infocenter/ConsciousIntentiononDNA.pdf

    Here are mainstream media outlets discussing spiritual healing http://www.huffingtonpost.com/dr-larry-dossey/spirituality-healing-and_b_680472.html

    http://www.dailymail.co.uk/health/article-408280/Could-spiritual-healing-actually-work.html

    The power of intention: https://www.facebook.com/photo.php?fbid=223225641151008&set=pb.171274739679432.-2207520000.1364213242&type=3&theater

    Spirit Science and Metaphysics
    Spirit Science — cu Avirmed Erkhembayar şi Louet Hall-McJr.”

    sursa : http://www.facebook.com/photo.php?fbid=228884887251750&set=a.171579566315616.40766.171274739679432&type=1&theater

  15. Valentina poate fi efectul co-infectiilor pe care probabil le mai ai pe langa borrelia si care pot progresa chiar in timpul antibioticelor, eu de exemplu am facut 3 saptamani de ceftriaxona injectabila , am scapat de foarte multe simptome , in schimb mersul meu s-a deteriorat progresiv chiar in timpul antibioticelor, apoi mergand la Augsburg am descoperit ca 3 co-infectii ( erlichia, chlamidia pneumonie si trachomatis) erau mai active decat borelia dar acum continui tratamentul prescris de acolo si incep sa vad un regres al bolii, nu inceta sa speri dar nu stiu ce sfat sa -ti dau apropo de descoperirea co-infectiilor active la tine, in Romania.Poate la Victor Babes sau Bals.

    • Da, prima tura tot cefort am avut-o si eu, 4 sapt, apoi a urmat tura doi cu altceva…eram yupiiii, ma vindec si apoi au inceput si continua sa apara simptomele. Si asa cum spune anka si unele de mult apuse.
      Nu mai am incredere in analizele de pe aici, nu are sens sa detaliez, tot la Augsburg vreau sa ajung si tot la coinfectii ma gandesc si eu.
      Dar na, deocamdata din diverse motive inca nu pot sa ajung.

    • Ce antibiotice ti-au prescris cei de la Augsburg?Eu cred ca prea mult dam vina pe borrelii si ne tot concentram asupra ei cu diferite tratamente,ii dam prea multa atentie 🙂 …o avea si ea partea ei de vina dar uneori mai trebuie sa tratam si coinfectiile pe care le avem.In cazul meu borrelia nu se testeaza pozitiv la W-bloturi dar mi-a iesit infectie cu chlamidia si micoplasme.

      • Eu am fost testat initial cu borrelioza(pe langa alte infectii la un aparat de biorezonanta),infectia a fost ulterior confirmata prin testul Ellisa la doctor Gogoasa si microscopie in camp intunecat la d-l Moscu unde a gasit si geme.Asta se intampla acum doi ani de zile,intre timp am facut si incercat cateva tratamente naturiste(protocolul cu sare si vit C,protocolul lui Buhner,Cowden(Nutramedix),borrelia nosode.Acum o parte din simptome au mai disparut,borrelia nu se mai testeaza la acel aparat de biorezonanta iar la microscopia in camp intunecat mi-au iesit doar cateva borrelii si fara geme.Am mai facut 4 Western Bloturi si toate au iesit negative.Din acest motiv presupun ca borrelia nu mai este o problema si simptomele care mi-au ramas le pun pe baza coinfectiilor:micoplasma si chlamidia in special care se testeaza la acel aparat de biorezonata si au fost confirmate si de analize.Ca fapt divers va zic ca nu toate aparatele de biorezonanta sunt bune,eu am mai fost la consultatii si la alte 4 aparate diferite si toate „bateau campii” mai mult sau mai putin.

          • Testarea am facut-o la Suceava,aparatul de biorezonanta este rusesc,produs de firma IMEDIS.In Romania sunt doar 4 medici care stiu sa lucreze cu acest aparat:2 sunt in Suceava,unul in Arad si mai e cineva in Bucuresti(am impresia),dar am inteles ca nu face cosultatii.Nu prea sunt medici care sa lucreze cu acest aparat pentru ca e destul de greu sa inveti sa testezi pacientii cu el,e nevoie de foarte multe ore de practica…afectiunile nu sunt spuse de softul aparatului ci sunt testate de catre medic.Doctorita din Suceava la care mergeam eu,stiu ca era chemata periodic pentru cosultatii si in Bucuresti

  16. Cand am fost la o tanti doctor naturista, insistand pe faptul ca „TREBUIE SA SCAP DE BACTERII”, mi-a spus asa :
    Toata lumea are bacterii, si eu si tu si altii. Nu asta e problema. Problema este ca organismul tau nu le mai face fata.
    Pe langa plantele antiparazitare prescrise, mi-a dat o multime de plante care aveau rol de a regla imunitatea, de a regenera organismul si de a-l echilibra.
    Asta e de fapt toata smecheria, sa ne echilibram organismul si sa ajungem la un sistem imunitar COMPETENT.

  17. Pingback: Vindecarea la nivel sufletesc (III) | Numai un alt blog

Lasa un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s