Viata Post-Lyme

Au trecut 9 luni si 12 zile de cand am incetat sa mai iau tratament alopat, antibiotic. Cam atat cat ii ia unui copil reticent la a intalni lumea noastra sa se nasca. Desi e o perioada scurta, imi pare ca a trecut asa mult timp de cand n-am mai luat tratament.

Dupa decizia de a renunta inainte ca analizele sa spuna „mai ai o spirocheta ratacita sub microscop” m-am tot gandit daca am facut bine sau nu mai ales ca de-a lungul timpului am auzit tot felul de pareri absolut antitetice in legatura cu tratamentul antibiotic de foarte lunga durata.

Nici acum n-as putea spune exact daca au fost eficiente cele 10 luni de antibiotice si daca acel chin indurat a meritat. In fond, datele brute sunt si ele contradictorii astfel incat e greu de spus cat a contat si cat n-a contat antibioticul.  Mai mult chiar, foarte greu imi e sa raspund unui om care imi spune ca l-a muscat o capusa si ma intreaba ce sa faca. I-as spune sa se testeze insa daca s-ar testa in mod sigur ar afla cu stupoare ca are spirochete la microscop iar testele imunologice ar avea sanse mari sa iasa negative (daca nu le „ajuti” un pic sa iasa pozitive) asa ca raspunsul pe care il dau e sa-si faca o ELISA/PCR/LTT la cel putin doua cabinete si daca iese pozitiv….ei bine? ce? sa-i spun sa faca 2 ani de antibiotic sau din contra…2 saptamani? ar fi prea mare responsabilitatea asa ca prefer sa nu ma implic mai departe….

Cert e ca repercursiunile la nivel digestiv sunt majore caci pana in ziua de azi, fara a suplimenta cu enzime digestive, digestia si absorbtia nutrientilor in intestin e deficitara iar problema asta nu o aveam pana sa fac antibiotic. Unii au spus ca „de vina” ar fi alimentatia vegetariana pentru ca nu ma ingras insa eu chiar mananc mai mult decat mananca un om normal si consum grasimi sub forma de uleiuri vegetale si seminte.  E drept ca la 61 kg / 179 cm sunt inca in indexul de masa care spune „normal” insa pe de alta parte sunt cu 10 kg mai slab decat eram in iunie 2011.

Din fericire, faptul ca am slabit si multi mi-au spus asta, nu mi-a luat si din energie, am multa si pot fara probleme sa merg la sala de fitness 2-3 ore si sa urc muntii.

547752_10200850987659972_1941798723_nAm facut trasee de pana la 7-8 ore de mers/urcat pe munte si am pedalat pana la 70 de km intr-o singura zi fara a avea o pierdere de energie ba unde mai pui ca uneori simt ca imi e mai usor sa urc pe munte decat imi era inainte de boala. Poate unde sunt mai usor…

524362_10200885013110587_1181520425_nCategoric s-au schimbat multe in viata mea de cand m-am imbolnavit. As putea spune ca poate toate in bine. Poate de altfel, de o boala aveam nevoie sa revin pe calea care mi se potriveste cel mai bine caci de multe ori vremurile ne indeparteaza de la ceea ce ne dorim cel mai mult de la viata si ne trezim apoi ca suntem prinsi intr-un mediu unde simtim ca nu avem ce cauta. E suficient doar sa numaram de cate ori ne-am intrebat de ce am ajuns in punctul in care ne aflam, de multe ori regretam ca suntem aici si ca am fi putut fi acolo, acolo unde ne dorim si atunci dam vina pe noi si dam vina pe altii. Ne umplem de frustrari, de nemultumiri, de dezamagiri, de depresie, de ura si invidie. In final ajungem sa ne detestam ca nu suntem ceea ce am fi vrut sa traim. Cand facem asta, pare-mi-se ca intram intr-un conflict deschis cu fizicul iar acesta ca orice lucru viu care nu e iubit ajunge sa se usuce si sa se imbolnaveasca de aceea e foarte util in procesul de vindecare sa facem pace cu noi, sa ne iertam in primul rand pe noi si abia apoi pe altii.

554747_10200968453316540_526795377_nCred ca vindecarea a inceput pentru mine cu adevarat (si continua) atunci cand am inceput sa ma iert pentru toate lucrurile de care consideram ca doar eu ma fac vinovat. In momentul in care te ierti va fi mai usor sa-i ierti si pe ceilalti.

Pentru multi par cuvinte spuse aiurea, asa pareau si pentru mine la inceput: „ce are sula cu prefectura?” ei bine are, nu stiu de ce are insa are caci am simtit-o pe propria piele. La fel cum si mediul in care traiesti, oamenii care te agreseaza, serviciul pe care il ai, stilul de viata, toate au legatura cu boala ta caci boala nu vine ca o pedeapsa divina, ea vine ca un mesager care sa-ti spuna ca esti pe un drum gresit si ca trebuie sa te intorci, sa-ti dai reset si s-o iei de la capat sau trebuie doar sa mai ajustezi un pic directia in care mergi. In functie de caz boala poate fi mai grea sau mai usoara. Eu asa cred, anume ca oamenii care au multe de schimbat si-s mai reticenti la a face asta li se da o incercare mai grea, celor care trebuie sa faca retusuri o incercare mai usoara. Calatoria fiecaruia e sa gaseasca ce anume trebuie schimbat in viata lui.

Imi pare acum ca nimic din toate astea n-au legatura cu bacteria, cred ca in final toti vor intelege asta. Cele cateva miliarde de bacterii le-a avut si pacientul X si pacientul Y iar combinatia de 2.3.4.5 coinfectii le-a avut si X si le-a avut si Y or X a fost cazut la pat cu simptome groaznice iar Y a avut doar cateva migrene trecatoare. Majoritatea sunt Y iar multi nici nu se considera bolnavi.

923175_10201014756394088_1977452819_nRevenind, psihoza cauzata de socul unui diagnostic pus rapid, aproape absurda si atunci cand te astepti mai putin te poate duce repede la disperare de unde cu greu iesi. Daca ti se mai spune ca ai si gauri in cap si ca o sa ajungi sa-ti protezezi piciorul, tu, tanarul de 20-50 de ani atunci e clar ca se va declansa un efect psihosomatic major alimentat de disperare si uite asa boala va fi intretinuta indiferent de cat antibiotic se va face caci substantele chimice aflate in antibiotic n-au legatura cu acea chimie dereglata a creierului, cu lipsa serotoninei, a dopaminei, etc….

292675_10201172506057731_481192421_n945815_10201172511257861_1367095002_nE foarte greu pentru un pacient ajuns dupa 2 ani de antibiotic, cu simptome, un pacient care nu mai stie incotro s-o apuce, care nu mai are incredere nici in medicul curant, cu atat mai putin in leacurile naturale, care nu are sustinerea familiei, care e condamnat de toti sa-si mai revina si la drept vorbind, multi nici nu-si mai doresc asta oricat de drastic ar suna. Multi s-au obisnuit cu starea de boala, sa fie compatimiti, pentru multi tocmai boala le-a dat un sens vietii. Am mai spus-o, n-o mai repet.

Daca vrei sa iesi repede din situatie trebuie sa te focusezi numai si numai pe vindecare si sa fii constient ca daca te compatimesti nu te vei vindeca niciodata.

Revenind la mancare, eu cred ca nici macar aspectul asta nu e decisiv in vindecare (ceilalti doi amici de care mentionam s-au vindecat fara sa tina nicio dieta) ci ideea de schimbare, acea calatorie pe care fiecare o va urma ca va vrea sau nu.

In final, nimeni nu poate spune ca s-a vindecat cu antibiotic si cu increderea in medicul curant sau cu naturiste si increderea in fortele proprii. Adevarul e la mijloc iar in ceea ce priveste lyme, majoritatea dintre noi nu s-au vindecat DOAR cu antibiotic or cine a luat si niacina sau goldenseal sau cat’s claw sau care a facut sport, sauna, masaj, etc nu poate sa stie ce l-a ajutat mai mult: minociclina sau masajul….

1012175_10201400035505825_388328070_nViata mea post lyme inseamna zero simptome, inseamna sport (lucrul cu greutatile, alergare pe banda, bicicleta de sala), mers cu bicicleta prin oras si pe munte, facut trasee pe munte si calatorit. Inseamna o alimentatie predominant vegetariana dar mananc si ou, inseamna sucuri zilnice de legume, inseamna fructe cat se poate. Uneori, foarte rar mai mananc cate un „dulce” sub forma unei placinte de mere, dovleac, a unei clatite cu dulceata sau a unui corn cu nuca. Incerc pe cat posibil sa fiu foarte restrictiv in ceea ce priveste zaharul si faina alba precum si absolut tot ce inseamna lactate si carne. Consum uneori si vin rosu si cate un digestiv inainte de masa 🙂 asta ca sa nu par habotnic :p

Ma spal cu pasta de dinti facuta in casa, folosesc deodorante fara aluminiu si sapunuri facute in casa, filtrez sau distilez apa pe care o beau (atunci cand nu e de izvor de munte sau de adancime mare).

Cat despre suplimente, iau doar 5-HTP si enzime….

In general, o zi pe saptamana tin post negru doar cu apa distilata insa nu in fiecare saptamana ci in functie de contextul saptamanii respective.

Inca nu-mi iese sa dorm 7+ ore pe noapte din cauza lipsei de timp liber si a multitudinii de treburi….

Am facut progrese majore in ceea ce priveste stresul la serviciu, incerc si reusesc sa nu ma mai consum pe orice tema banala iar lucrul asta mi-a adus pana acum doar avantaje.

Cel mai mult conteaza linistea si armonia din viata ta. Sa iubesti si sa fii iubit, sa nu judeci oamenii ci sa-i iubesti, sa nu pleci urechea la ce a mai facut Ponta sau cel putin sa nu te enerveze moaca lui sau a lui Basescu, sa nu traiesti cu frica in san gandindu-te la viitor, sa-ti aduci aproape pe masura ce te schimbi numai oameni de calitate si cu mult bun simt, sa-ti stavilesti mania atunci cand apare pentru a evita posibile certuri. Mai presus de toate, sa-ti linistesti mintea haotica, multitudinea de ganduri care iti trec prin cap, sa faci ordine in ganduri si sa vezi imaginea de ansamblu.

Ma bucura sa vad deja ca trei colege bloggerite (viataculyme.com, boreliosis.blogspot.com, nuborrelia) s-au declarat vindecate. Cu mine as spune ca suntem deja patru. La cat mai multi si pe viitor…

538987_10201530417845302_1310775262_n

 

Anunțuri

27 comentarii la “Viata Post-Lyme

  1. Super descriere…si ma bucur ca probabil , zic eu, ceva de sus s-a asternut pe creerele noastre si impreuna incepem sa avem acelasi simptome de VINDECARE body and spirit. Si eu am decis sa las antibioticele amintire si le-am inlocuit cu tot felul de vitamine ,uleiuri si DHA, mult ardei iute si vegetale iar ca dulce numai toblerone neagra care are ca si indulcitor miere.Ma simt bine cu toate ca au inceput sa mai apara si alte probleme de organe, insa probabil din cauza antibioticeleor acum este o perioada de recuperare .Principal in boala noastra este credinta in noi insine , ca numai prin si datorita noua am ajuns si vom ajunge sa minimalizam sau vindecam boala.Pacat ca nu toti avem ocazia sa mergem in munti si sa ne unim cu orizontul si ozonul.

  2. Buna Ciobane.Va urmaresc de un timp aici pe blog dar nu am indraznit sa pun intrebari pina acum.Ma bucur ca va-ti vindecat!!!Eu sunt pe tratament cu antibiotice de 20 luni si inca mai am simptome(ceata in creier,confuzie, probleme de memorie si balanta citeodata) si niste dureri de articulatii din cind in cind.La dumneavoastra cum a evoluat vindecarea?Vau disparur si acele simptome pe care le mai am eu?Simptomele ramase in cazul meu credeti ca sunt din cauza antibioticului sau din cauza nerezolvarii inca a infectiei?Mersi mult.

    • Cel mai mult am avut ceata in creier, confuzie, probleme de memorie cand luam minociclina. Simptomele astea au persistat cam o luna dupa ce am terminat antibioticul. Dupa o luna reveneau foarte rar, cam la 1-2 saptamani insa la vreo 3 luni de la terminarea antibioticului (dupa multiple detoxifieri) au disparut cu totul. Acum concluzia o tragi tu….
      Uite, gasesti aici toate efectele adverse ale minociclinei, ai acolo tot ce ai enumerat tu:
      http://www.drugs.com/sfx/minocycline-side-effects.html

      • Domnule Cioban am doua intrebari ca sa ma lamuresc si eu:dupa ce ati intrerupt tratamentul cu antibiotice ati mai ramas cu unele simptome care au disparut pe parcurs sau ati incetat tratamentul cu antibiotice cind toate simptomele provocate de infectie disparusera deja ( altfel zis ati fost deja asimptomatic) ?Va rog sa imi raspundeti in detaliu daca puteti.Va multumesc anticipat si dumnezeu sa va ajute!!

  3. Ma bucur ca sunteti bine. Nici eu nu mai aveam simptome de vreo 2 ani si jumatate.Nu am luat antibiotic deoarece am fost diagnosticata tarziu (si ma simteam bine). In urma cu 3-4 zile simt dureri musculare, apoi rosu in gat, apoi durerile articulare (nu am avut asa ceva niciodata- sunt cumplite) si dureri in zona rinichilor. O simpla amigdalita ma pune la pamant? Sau e alceva? Dilema: iau un antibiotic usor pt amigdalita sau doxaciclina pt Lyme? Mi-e frica sa nu ma pricopsesc cu o artrita reumatoida.
    Toate astea dupa aproape 3 ani….

  4. Ciobane eu am avut probleme cu memoria,balanta si echilibrul,stari de confuzie si inainte de a incepe tratamentul care au persistat si persista pe timpul tratamentului cu antibiotice ca si durerile musculare si de articulatii!!Si dumneavoastra ati avut simptome ciudate inainte de inceperea tratamentului de altfel nu va-ti fi apucat sa va tratati nu-i asa?Ce simptome ati avut ce v-a pus pe ginduri?Ce factor va influentat sau atlfel spus cind si in functie de ce atit decis sa va intrerupeti tratamentul?Cind ati considerat ca va-tim vindecat?Cind toate simptomele sau rezolvat ? Ele sau rezolvat in timpul tratamentului? sau si dupa? sau va-ti decis sa va opriri din tratament ne mai avind simptome?Va multumesc anticipat pentru raspuns.Cu respect Michael.

    • pai unul a facut 6 runde (6 x 28/21 zile) iar celalalt 10 luni (ca si mine).
      niciunul nu s-a mai testat sa vada daca mai are cai verzi pe pereti….

  5. Si eu am renuntat la antibiotice,chiar si la cele naturiste .Desi dupa mine abx urile au avut si au un rol important in tratament ,acum am ajuns la un nivel in care pot renunta la ele ,dat fiind faptul sa simptomatologia sa remis aproape total, si am inceput sa beau apa kangen.Dupa cca 1 luna de cand beau aceasta apa,nu pot spune decat ca sunt f multumit de cum evolueaza situatia.

  6. Si eu sunt bine si au trecut 8 luni de la intreruperea antibioticelor, nu am mai scris pe blog (dar o sa scriu curand) pentru ca m-am concentrat pe alte lucruri. Nu stiu daca m-am vindecat, stiu numai ca sunt bine, mai am uneori cate o mica curentare asa prin muschi. Imi fac gimnastica in fiecare dimineata, mananc fructe si legume dar mai mananc si carnita si branza de capra uneori. Stresul incerc si eu sa il tin cat mai jos si incerc sa gandesc mereu pozitiv.

  7. ” In momentul in care te ierti va fi mai usor sa-i ierti si pe ceilalti.”
    Îmi băteam capul cu ceva asemănător în dimineața asta.
    Ne acuzăm deseori de slăbiciune, lene etc, în situații în care dumneai Realitatea ne depășește. De ce asta, se poate afla… Poate e mai de speriat ideea că putem fi depășiți de realitate…

  8. Frumoase pozele.
    La fel de frumos ca pe acolo..pe langa mine.
    Costine…merele alea incep sa se coaca.
    Pap cate unul in timp ce ma dau in leaganul agatat de creanga marului.
    Sau le adun de pe jos. Am terminat-o cu stresul cu microbii.
    La primavara auziti ca mi-am facut o casuta acolo…mai mult ca sigur. Nu-mi mai fac planuri insa…las toate sa curga asa……..
    Inevitabil va fi bine!

  9. Ma bucur sa aud ca esti bine dupa atatea antibiotice. Eu am luat tratament un an intreg si apoi urmatorul an am fost super bine. Mici ameteli mai apareau ca deh..leziunile mele nu se mai refac si-si fac de cap. insa anul acesta din vara a reinceput calvarul. Nu la aceeasi intensitate insa, dar exista in continuare si ameteli si oboseala si dureri articulare… Trebuie sa imi refac tot setul de analize. Mi-e groaza de rezultate si nici nu mai stiu unde sa mi le fac. Ma gandesc sa fac si o punctie lombara sa fiu cat m sigura de rezultate. Costin, tu ce ma indrumi sa fac?

    • Eu unul nu vad ce-ai putea afla nou repetand analizele si facand punctie. cel mult ca ai o borrelioza cronica, spirochete in sange, etc….ce te-ar duce iarasi in fata unui an de antibioterapie. e drept ca sunt analize mai de finete *PCR, LTT) insa in urma rezultatelor tratamentul antibiotic nu variaza ci e acelasi pentru toata lumea…
      Parerea mea e ca sunt o multime de factori care iti pot aduce simptomele inapoi: stresul, sedentarismul, alimentatia proasta, multi care au avut recaderi s-au repus pe picioare cu diferite cure de alimentatie crudivora, sport si liniste sufleteasca….
      Eu unul n-as mai trece prin antibioterapie inalt dozata si combinata nici daca as avea nu gauri ci gauroaie in cap 🙂

      • Te inteleg perfect. Nici eu nu-mi doresc sa revin la antibiotic. Insa sunt lucruri pe care am incercat sa le evit si nu am reusit, gen stres, alergatura (din prisma locului de munca), oboseala… Si de ce sa nu recunosc, o data cu revenirea simptomelor m-am intrebat daca analizele sunt corecte sau sunt facute special pt a fi pozitive, stii tu teoria conspiratiei… O sa vad ce pot sa fac sa mai fac investigatii. Ma gandesc ca avand neuroborelioza nu am cum sa nu gasesc borelia in lichidul cefalorahidian, ca punctia ar fi ceva mai concludenta decat elisa, western blotul…si asa poate nu as mai avea dubiile astea si m-as retrata cu antibiotic.

        • punctia si WB, ELISA din LCR e tot la fel de concludenta/neconcludenta precum cea din sange doar ca e conform practicii medicale oficiale. ideea insa nu e neaparat de unde prelevezi ci cu ce testezi. poti sa treci prin experienta asta deloc placuta si sa testezi probele si la babes si la LD si o sa vezi ca o sa ai doua valori antitetice si atunci ce faci? e pozitiv sau negativ? NICIODATA, dupa umila mea parere, nu vei cunoaste daca ai sau nu borrelia. e un drum infundat deocamdata si daca cineva se aventureaza sa-ti spuna ca sigur n-ai sau sigur ai, probabil nu stie ce spune. de fapt incertitudinea asta e si unul din motivele pentru care eu am renuntat complet si definitiv sa mai iau un tratament care poate avea repercursiuni majore si despre care nici macar n-ai idee daca e eficient. sunt unii deja care au ajuns in al 3-lea an de antibiotic, altii se indreapta voiosi si increzatori spre al 2-lea an si tot se scalda in ape tulburi (chiar daca multi se simt mai bine, au facut in paralel tot felul de proceduri si habar n-avem in final ce a contat). am vazut chiar doua exemple de fund de ochi care de la praf la ameliorari se trecuse fara un strop de antibiotic sau orice alt fel de naturist si atunci cine ne explica de ce se intampla toate astea?

  10. O INTREBARE AS DORI SA VA ADRESEZ DOMNULE CIOBAN SI ANUME :CE VA FACUT SA RENUNTATI LA TRATAMENT SI SA VA CONSIDERATI VINDECAT?DISPARITIA TUTUROR SIMPTOMELOR SAU CE ALCEVA?MOTIVUL ACESTEI INTREBARI ESTE CA DUPA APROAPE DOI ANI DE ANTIBIOTIC CU PAUZELE CONSACRATE SI RECOMANDATE DE MEDICI INCA MAI AM SIMPTOME DIN PACATE.AR TREBUI SA MA CONSIDER VINDECAT CIND NU MAI AM SIMPTOME DELOC?AS APRECIA MULT OPINIA DUMNEAVOASTRA.VA MULTUMESC.

    • ineficacitatea tratamentului m-a facut sa renunt la el (persistenta simptomelor si acutizarea lor pe masura ce tot luam „runde” de antibiotic).
      vindecarea e un termen subiectiv. fiecare intelege ce vrea din el. eu cand m-am lasat de antibiotic nu ma consideram vindecat. acum da in ceea ce priveste simptomatologia lyme. am insa probleme cu absorbtia nutrientilor proasta (pe fondul distrugerii masive a florei intestinale) dovada ca oricat as manca tot nu ma ingras….

      • Domnule Cioban in momentul de fata faceti vreun fel de tratament?ma refer la cele naturiste sau le-ai oprit pe toate?Presupun ca va-ti schimbat radical viata?

        • nu mai iau nimic adica nu urmez niciun protocol de tratament. doar stil de viata si detoxifiere si post periodic…

  11. Buna, desi am citit cam acum un an o mare parte din blogul tau, iti scriu abia acum, deoarece am si eu o fetita care a fost bolnava de Lyme si care s-a facut bine. Mi-ar placea tare mult sa vorbim despre aceasta boala pe care eu n-o consider „boala” in adevaratul sens al cuvantului, desi simptomele si manifestarile sunt cumplite.
    Oricum, motivul principal pentru care iti scriu este o rugaminte. Mi-ar placea sa o duc si eu pe Andreea, fetita mea, in drumetii pe munte, dar nu cunoastem pe nimeni care are acest hobby. Daca nu pare ciudat, daca nu stanjenesc (nici macar cu intrebarea), as vrea sa fac o cerere oficiala de primire in grupul de drumetii :).
    E prima oara cand scriu un comentariu pe un blog si nu stiu cum se procedeaza pentru raspuns… Presupun, insa, ca puteti vedea adresa mea de mail.

    Va multumesc,
    Cristina

  12. Articolul e grozav Costine. M-a lamurit in multe privinte. Iti scrisesem inainte sa citesc acest articol, dar acum sunt cat de cat lamurita. Eu nu am probleme asa mari ca altii si nici nu as vrea sa capat altele din cauza antibioticelor.

  13. Thank you for the post ! You are absolutely correct! I also suffer from Lyme but I recovered about 90% with hardly any treatment I think being mentally positive it’s only way to recover. It was a shock when I first learned I had Lyme and there is no cure only remission. I was angry, bitter and super angry with God , but when I made pace with everything things started to shift for the better I seen some of the best Lyme doctors one of them Klighard but I refused to take treatment 3-5yrs. So I mainly took things that made sense to me. So glad to hear you are well and living life !

Lasa un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s