Sportul & borelioza Lyme

Am tot mentionat de-a lungul timpului efectele miraculoase ale activitatii fizice insotita de o respiratie corecta asupra simptomatologiei mele. Am spus inca de atunci cand miscarea fizica sa rezuma in cazul meu la doua sedinte a cate 20-30 de minute de exercitii statice in casa, streching sau pillates x 4 ori pe saptamana ca ma simt mult mai bine psihic si fizic dupa un efort sustinut.

De altfel, efectele sportului nu-s ceva nou in cazul meu. Nu pot sa uit starea de beatitudine pe care o aveam dupa o alergare lunga in parc sau cum imi descarcam nemultumirile legate de scoala la sala de judo in urma cu 1000 de ani, eliberandu-mi psihicul.

Desi constitutia mea fizica e mai degraba uscativa, cam toata viata am facut sport (cu mici pauze in perioada facultatii care mi-a mancat zilele si timpul) si cred cu tarie ca in Lyme-ul cronic sportul joaca un rol decisiv indiferent de ce spun unii sau altii.

Asadar, problematica sportului in Lyme! …pentru ca evident si aici e o problema!

Omul sanatos, cand se stie sedentar si foarte lenes, tinde sa te contrazica tot timpul in legatura cu sportul, sa faza bâza de tine si sa nege efectele sportului tocmai pentru ca strugurii sunt acri cand nu ajungi la ei. De altfel, sunt convins ca o mare parte din bolnavii de orice natura din Romania sunt ultra-sedentari (uneori justificat, alteori nu).

In lyme, boala te stoarce de energie (cel putin in primele luni de tratament) si multi sunt la fel de activi precum e untul topit – „si tu-mi spui sa fac exercitii de streching, baietica”? si ii inteleg insa sport se cheama si cand faci cateva rotiri de brate, de trunchi, de cap si cateva fandari pe genunchi, genoflexiuni insotite de respiratii ample si complete pentru inceput. nu trebuie sa fii atlet de performanta pentru a se chema ca „faci sport”.

dr. Burrascano Jr. si alti medici din State ar spune NU exercitiilor aerobe in lyme (adica cea „cardio” in limbaj popular sau „acel tip de sport in care oxigenul este necesar in procesul metabolic„) dar incurajeaza si ei miscarea anaeroba (in special lucrul cu greutati pentru tonifierea muschilor).

Explicatia lor e cum ca un ritm mai intens al inimii si plamanilor ar accelera distribuirea bacteriilor prin organism si ar usura treaba spirochetelor de a patrunde prin bariera hematoencefalica.

O alta explicatie ar fi faptul ca sportul suprima productia de celule T extrem de utile in lupta cu bacteriile. Teoretic, la un om normal, dupa trei pana la 24 de ore de la efortul fizic productia de celule T revine la normal si chiar se intensifica rezultand un sistem imunitar mai puternic. Se pare ca in cazul pacientilor imunodeprimati acest fenomen nu se mai intampla si atunci daca faci sport rezulta ca-ti omori armele de lupta cu infectiile cronice.

In plus, in cazul efortului intens si de lunga durata (>1,5 ore) intins pe perioade lungi de timp, efectele imunosuprimante ale sist. imunitar ar putea tine chiar mai mult.

In concluzie, stresul cauzat de exercitiile fizice induce o redistribuire substantiala a celulelor T in interiorul organelor limfatice si non limfatice. Se poate presupune ca acest efect poate intari vigilenta sistemului imunitar. Totusi, alte investigatii sunt cruciale pentru a obtine informatii mai aprofundate despre aceste procese.

Pana aici am spune: „wow! e chiar primejdios sportul, de maine stau numai in pat si ma uit la tv iar cand utilizez metroul folosesc liftul de handicapati sa nu-mi deranjez sistemul imunitar„.

…si totusi cu totii acceptam ca lucrurile nu stau chiar asa. Stiintific vorbind inca nu se cunosc multe despre influenta sportului asupra felului in care mecanismul uman functioneaza (se apreciaza doar ca atletii de performanta sunt mai vulnerabili in fata infectiilor acute)

Tind sa fiu de acord elucidandu-mi astfel nelamurirea de ce eu, „maratonistul alpinist cioban aviator” am cazut asa repede prada simptomelor lyme, (nb. 3 saptamani de la muscatura) – pentru ca probabil am exagerat cu sportul fara o alimentatie corespunzatoare!.

Sau poate ca n-am exagerat  avand in vedere ca am tot cautat cazuri similare pe net si am descoperit ca-s o gramada de sportivi (inclusiv ultra-maratonisti) loviti de lyme.

Cum prevenim prin alimentatie o posibila imunodeficienta cauzata de sport?

– crescand ponderea anti-oxidantilor in alimentatie (un studiu dublu-orb a aratat ca patru saptamani cu suplimentare pe cale orala a vitaminei C – 500 mg pe zi si vitamina E 400 UI pe zi a avut efecte semnificative de stopare a imunosupresiei pe baza de exercitii fizice)

– crescand cantitatea de carbohidrati

– crescand cantitatea de apa consumata zilnic

Cum crestem un pic energia pentru sport? prin coenzima Q10 si prin l-carnitina, doua produse care furnizeaza prin compusii lor energie la nivel celular.

Ca si in cazul alimentatiei, o mare parte din nerespectarea unui regim de antrenament vine din necunoasterea proceselor din spatele acelei alegeri. Acelasi lucru e si in cazul sportului. Daca am cunoaste ceva mai mult din procesele ce au loc in corp atunci cand facem sport, poate ne-am schimba viziunea asupra sportului.

N-o sa tin un curs despre ce se intampla in corpul uman cand facem sport (nici macar cercetatorii nu s-au pus de acord) insa voi spune ce am mai gandit eu de-a lungul bolii si a sportului (nu stiu in ce masura am dreptate cu enunturile dar asa mi le-am imaginat eu):

– daca fac sport si transpir elimin toxine super repede si eficient pentru ca pielea este cel mai mare organ din corp. dus dupa aceea si odihna = perfect!

– daca fac sport am mai multa energie

– daca fac sport,  sangele vascularizeaza mai bine intregul organism si antibioticul o sa ajunga mai repede si mai concentrat in zone in care n-ar ajunge la 60 bpm

– daca misc tendoanele, articulatiile si tot corpul poate ca borreliile se vor muta din locurile alea si eventual or sa iasa in sange, ma gandeam eu ca dupa 1000 de flexari ale genunchiului in timpul unei ture pe munte, se mai rup din biofilmele alea din lichidul sinovial, poate… 🙂

– daca fac sport automat temperatura corpului creste lucru iarasi nu foarte pe placul spirochetelor

– sportul stimuleaza si digestia si ajuta la eliminarea toxinelor rezultate in urma antibioterapiei

– miscarea in general favorizeaza circulatia limfei care neavand o „inima” sa o pompeze prin tot organismul, are nevoie de contractia musculara care se obtine prin …sport! miscarea limfei inseamna detoxifiere.

Din experienta mea, a Scepticului si a lui Mr. M pot spune din ce am experimentat pana acum ca: daca nu facem sport zilnic (sau o data la doua zile desi unii NU FACEAM nici macar la doua zile :p ) avem slabe senzatii de muschi rigid, mici dureri la gat, de umeri si in general de articulatii. Cum spunea si Scepticul „ma cam doare cotul, azi am stat doar la calculator, niciun fel de miscare fizica„.

Tipurile de miscare in care m-am simtit cel mai bine: mers-urcat-plimbat, bicicleta si in general miscarile ce necesita o respiratie accentuata. La inceput mi-e greu dar cand se regleaza respiratia, ma simt excelent!

La miscarile ce necesita descarcare mare de energie fara efort aerobic ma simt destul de rigid si inconfortabil, la fel si Mr. M. spre exemplu catararea/escalada, ridicat butelia de aragaz :)) , carat greutati mari in maini.

Oarecum contrar deci spuselor lui Burrascano….

Ce-as vrea sa incerc mai mult pentru respiratie ar fi inotul. As mai vrea sa-mi iau si un pulsometru ca sa incerc sa nu trec cu miscarile  „cardio” de 110-120 bpm.

Tu faci miscare si cum te-a ajutat in ameliorarea simptomatologiei?

*****UPDATE(prin amabilitatea dlui Silvian Guranda)******

Dr. Călin Mărginean – Exerciţiul fizic

Dr. Doru Laza (prof. educaţie fizică Marin Plopşoreanu)
http://blip.tv/file/get/Farulsperantei-SanatoriulEden9921.flv
http://blip.tv/file/get/Farulsperantei-SanatoriulEden10803.flv

Sanatoriul EDEN (dr. Doru Laza) – terapii, kinetoterapie, arta culinară, ora medicală

10 video gratuite

http://www.lyme.ro/resurse/laza/

Exercitiile fizice in boala Lyme. My Way

O regula de la TV ne mentioneaza din ora in ora cum ca ar trebui sa facem „minim” 30 de minute de miscare zilnic pentru o viata sanatoasa. Una din putinele chestii bune la TV (exceptand aparitiile competente ale dl. dr. Ion 🙂 )

Un om bolnav sau in recuperare ar trebui sa faca chiar mai mult de atat.

Fara indoiala sportul e benefic. Aici nu e ca la mancare, totul sa fie discutabil. Aici lucrurile-s clare: faci sport, te simti (mai) bine.  Bine, in unele cazuri, miscarea poate agrava simptomele (inflamatii, luxatii, etc) . Nu vorbim de acestea.

In timpul sportului, miscarii fizice, o serie de procese chimice au loc in corp dincolo de stimularea metabolismului, hormonilor si in general, cresterea imunitatii.  De aceea, fiecare om ar trebui sa faca sport 30 de minute zilnic (cum zic la tv) mai ales daca are un serviciu care il obliga la sedentarism.

Din nefericire, eu lucrez la calculator de cand ma stiu si tot de cand ma stiu, am facut tot felul de sporturi. Pe la 14-15 ani am facut haltere vreo 6 luni, pe la 18-20, judo vreo 2 ani, apoi escalada si alergare (si aici ma stabilizasem). Nu mai contorizez miuta in spatele blocului, bicicleta si „trasul de fiare”.

In anul pre-muscatura(imbolnavire) faceam sport in fiecare zi a saptamanii. luni si miercuri escalada la panou, marti, joi si vineri alergare in parc, weekendul eram de obicei pe munte, la stanca sau cu bicla.

Asa ca mi-a fost destul de greu in primele luni de boala cand nu eram chiar in apele mele. e drept ca am continuat sa ies cu chiu cu vai insa atunci cand am iesit, m-am simtit mai bine. In schimb, n-am mai alergat. Pentru miscarea cardio abia de curand am inceput sa ma simt capabil desi inca nu alerg si nu ma agit prea tare (mai ales pe antibiotic).

Drept urmare, cum nu puteam sa abandonez sportul, de prin octombrie anul trecut am inceput un program pe care mi l-am „compus si adaptat in timp” singur bazat pe ce am citit nou si pe ce stiam din sporturile pe care le mai facusem. Un program usor (ca sa mearga cu antibioticele) si care sa nu solicite cardio foarte mult. Chiar citeam ca dr. Buhner si dr. Burrascano Jr. recomanda si ei exercitiile de forta, statice in defavoarea celor aerobe/cardio. Chipurile miscarea cardio ar trimite mai usor spirochetele prin bariera hematoencefalica direct in creier. Asa o fi desi…sangele se misca tot timpul, si la 70 bpm si la 120 bpm spirochetele se misca prin corp. Poate ca nu cunosc toate detaliile asa ca eu unul m-am rezumat la exercitii statice momentan.

Pas cu pas, programul la care am ajuns in clipa de fata dupa multe incercari dureaza cam 40-45 de minute dimineata si 15-20 minute seara si e cam asa:

1) Incalzirea (10 minute)

Orice scoatere a organismului din repaus presupune un efort pe care muschii, inima, snc-ul il fac. Este recomandat ca exercitiile fizice sa debuteze lent si sa creasca progresiv terminand cu exercitii rapide, energice.

Aceasta incalzire se aplica si respiratiei. A te oxigena nu inseamna sa respiri foarte repede (de obicei in cazul asta te ia ameteala pentru ca te hyperventilezi) ci foarte lent, profund si predominat toracic.

In Pilates (o sa vorbesc mai jos despre asta) exista un ‘exercitiu’ in care stai lungit pe spate, expiri tot aerul din plamani, pozitionezi ambele maini la 1-2 cm sub stern (capul pieptului) astfel incat buricele degetelor sa se lipeasca si apoi tragi aer in piept cat mai mult. Ai sa vezi cat de mult se desface cutia toracica. Daca-ti incordezi si partea abdominala pentru a limita respiratia „din burta” vei vedea ca toracele se deschide si mai mult. In pilates se lucreaza f. mult partea abdominala (asa-zisa centura de muschi – centrul) tocmai pentru a invata sa respiri toracic controlandu-ti respiratia „din burta”.

Revenind, ordinea mea e sus-jos. Astfel:

– rotiri ale capului, stanga dreapta si invers, fata spate, dreapta stanga.

– rotiri ale bratelor din cot si apoi din umeri

– ducerea bratului spre inapoi prin rotirea trunchiului

– rotirea bazinului CW si CCW

– rotirea genunchilor (atat impreuna cat si separat) cu ajutorul mainilor pozitionate pe ei.

– incalzirea articulatiilor de la laba piciorului si de la maini.

respiratie: pornind din pozitia cu mainile pe langa corp inspir in timp ce ridic mainile si privirea spre zenit, tin aerul in piept 1-2 s si expir lasand mainile sa cada usor pe langa corp cu barbia in piept privind spre nadir. e recomandat ca inspiratia-expiratia sa se faca lent, cam 7-10 secunde de umplere si 5-7 secunde de golire a plamanilor. 10-15 respiratii ample

2) Pilates (20 minute)

Evident ca atunci cand faceam escalada, pilates mi se parea prea „de femei” 🙂 insa cautand noi moduri usoare de a face exercitii care sa contina parti importante de respiratie am ajuns la pilates. am urmarit cateva clipuri pe youtube si mi-a placut atat de mult incat mi-am si cartea unui nene pe numele lui Matthew Aldrich aparuta la ed. Niculescu.

Apoi am dat peste o tipa supla de prin state, instructoare de pilates care are doua clipuri consistente (30 min) strict pentru incepatorii in pilates. Mai jos clipurile:

Eu cu primul clip am inceput. In prima saptamana am avut febra musculara la abdomen 🙂 in timp insa lucrurile au inceput sa mearga bine de tot. Inca mai am de lucrat la respiratie dar fac progrese si incep sa-mi amintesc din ce in ce mai des sa respir ca la pilates 🙂

Rotesc de la zi la zi tipurile de grupe solicitate in timpul pilates (oricum n-as avea timp sa fac tot ce arata tipa in 20 de minute).

3)  Exercitiile de forta (10 min)

Aici e simplu:

– genoflexiuni: 5 x 10 aplecari

– flotari: 2 x 10 repetari

4) Sarituri pe varfuri in ritm cu miscarea bratelor sus-jos (optional) – 5 min.

– sariturile pe varfuri sunt f. bune pentru circulatia limfei si pentru sistemul digestiv (probabil ca aseaza lucrurile mai bine prin intestine :p )

5) Descalzirea

In general, febra musculara era considerata ca efect al acidului lactic blocat in muschi prin terminarea brusca a efortului. de aceea s-a recomandat o etapa ultima in orice program sportiv de descalzire in care sa se faca exercitiile care s-au facut la rubrica „incalzire” si ceva streching. ulterior s-a revenit si s-a spus ca febra musculara e cauzata de rupturi microscopice in tesutul muscular si o eventuala actiune a fagocitelor in zona respectiva.

oricum am da-o, incercata, probata, descalzirea scade sansele de a face febra musculara.

tot programul de mai sus il fac dimineata intre drenajul biliar cu ulei si lamaie si micul dejun.

De curand, Adrian (caruia ii multumesc)  mi-a scris un mail si mi-a spus de Qi Gong, o serie de miscari usoare, ritmice…asemanatoare naturii (yoga like) cu aplicatii si rezultate f. bune in durerile de spate, gat, stres, probleme digestive.

Seara, inainte de somn, cu ochii inchisi, incerc sa reproduc aceste miscari in timp ce ascult clipul. Sunt f. relaxante si naturale, numai bune inainte de somn caci nu-ti cresc ritmul cardiac ci din contra, te linistesc. Deocamdata am parcurs primele doua clipuri, inca experimentez 🙂

Am credinta ca fiecare exercitiu fizic, procedeu, stil si metoda terapeutica trebuie sa se muleze pe om. daca nu se muleaza, se incearca altceva.

eu cam la astea am ajuns dupa mai mult de 6 luni de practica.