Vindecarea la nivel sufletesc (I)

3201600_med

Ei bine, asa cum spuneam in urma cu ceva vreme, voi atinge si subiectul acesta mult hulit sau luat in deradere de lumea medicala, stiinta bazata pe dovezi, omul modern care se considera mai repede „un sac de celule” decat un organism complex, multivalent si spiritual, etc.

Desi se poate face o asociere empirica intre un eveniment care a cauzat o cadere psihica puternica a unui individ si aparitia la un anumit interval de timp (1-2 ani) dupa a unei „boli” nimeni nu pare sa acorde o importanta acestui aspect.

Exista totusi studii care leaga starea de spirit, atitudinea, emotiile de activitatea sistemului imunitar. Ba chiar exista si o noua disciplina aparuta prin anii ’70 numita psihoneuroimunologie care tocmai asta studiaza.

Dintre toti factorii luati in calcul de medici dar si de individul care se imbolnaveste, acest aspect al autoprovocarii bolii este exclus din start sau de cele mai multe ori nici macar considerat.

Si totusi…

Si totusi cati se gandesc ca stresul constant si din ce in ce mai intens ii poate imbolnavi? cati se gandesc si la propria lor fiinta supusa unor fenomene chimice intense atunci cand singuri isi hiperbolizeaza unele probleme (esec in dragoste, in cariera, pierderea unei persoane dragi, neputinta de a avea mai mult).

Se spunea, zic eu pe buna dreptate, ca exista un anumit tipar de personalitate predispusa la cancer spre exemplu. Omul acela pe care toata lumea il adora, il considera un suflet extraordinar, bun, saritor, altruist sau care n-ar face rau nici unei muste, omul acela care isi refuleaza trairile in subconstient, le interiorizeaza si le permite sa-l macine, acel om care se consuma din orice si pe care il vezi tot timpul stresat, panicat, imbufnat si adeseori ipohondru dezvoltand o obsesie paranoica pentru o boala, de obicei chiar cancer.

As spune ca exista tipologii de modele psihologice care predispun si la alte tipuri de boli. In fond, eu chiar cred ca boala in sine este un mesager trimis de natura care vine sa ne spuna ca am gresit pe undeva si ca gresim in continuare, ca trebuie sa schimbam cate ceva sau ca trebuie sa ne schimbam cu totul. De aceea ea nu trebuie vazuta ca un dusman si deci nu trebuie sa avem senzatia ca luptam din rasputeri cu ea ci ca mai degraba ii acceptam mesajul pe care il poarta si sa ne comportam ca atare. Nimic pe lumea asta nu se intampla fara a avea o cauza (fizica SI emotionala) iar una din acele cauze desi poate unii n-o constientizeaza este tocmai acel sablon deja programat in mintea fiecaruia care il impinge usor dar sigur catre o boala. Unii ii spun „departarea de Divinitate” altii ii spun „derapaj de la legile naturii” insa cei mai multi ii spun „soarta”.

Sigur, probabil ca e amuzant ce spun insa stiu sigur ca din punctul asta de vedere, eu spre asta ma indreptam. Da, stiu, tipul plin de viata, implicat in activitati misto si care nu se gandeste la prostii d-astea insa la granita subconstientului cu un strop de constient asta simteam. Privind retrospectiv, chiar n-aveam nicio directie de ceva vreme pana la aparitia bolii si aveam un sentiment din ce in ce mai pregnant ca traiesc degeaba.

E o analiza subiectiva insa mie asta imi raspunde la o mare intrebare pe care o aveam. Anume de ce fanii lui Bahus care dormeau toata vara prin santuri alaturi de Grivei si Azorel n-au facut niciodata hepatite manifeste, cancer sau lyme, sm, parkinson sau ciroza. De ce pentru unii functioneaza o terapie iar pentru altii nu (atat alopata cat si naturista, de exemplu Gerson), de ce unii care n-au grija de ei de nicio culoare si totusi prind suta de ani iar altii traiesc sanatos si mor tineri (unul din unchii mei a fumat, a baut si a mancat cand apuca toata viata si acum, la 60 de ani este sanatos tun insa are si a avut toata viata o atitudine degajata, pozitiva care ma inspira!), vedeti si cazul Mica (de la Abracadabra).

Raspunsul este evident: acestia n-au gandit prea multe! Cu cat gandesti mai mult cu atat te transformi in prada propriei tale minti. Multe dintre emotiile distructive sunt interpretari eronate ale mintii. Cu cat te ancorezi mai mult in trecut sau in viitor cu atat vei fi mai putin constient de prezent. Gandirea e ca un cutit cu doua taisuri, te poate duce pe culmile succesului dar te si poate ingropa producandu-ti rationamente gresite, confuzii, prejudecati, generalizari si in final obsesii, frici, panica si paranoia. O mare parte din sinucigasi sunt victimele propriilor ganduri. Daca in loc sa lase mintea sa-i domine ar fi dominat ei mintea deznodamantul ar fi fost altul.

Tocmai pentru ca vorbeam de bivalenta omului cred ca mai sus de mental este chiar sinele, locul acela in care ne surprindem uneori cand privim in departare, fara a avea un gand anume ci doar cand observam si ascultam linistea din noi atunci cand gandurile inceteaza sa mai curga. Este locul de unde vin unele trairi care nu prea trec prin minte (dragostea,bucuria) este locul de unde putem prelua controlul asupra mintii reconsiderand si reprogramand felul in care am perceput lucrurile inainte de boala.

Tocmai de aceea, mi-am propus ca in cateva scurte episoade sa dau tonul unor discutii despre cum vindecam sufletul si ce ar trebui facut pentru a nu mai lua in plin stresul, pentru a trece mai usor peste probleme (un inceput ar fi sa le numim situatii in loc de probleme, nu?) si cum ne putem muta in nivelul sinelui atunci cand simtim ca mintea produce vibratii nocive in organism. Sa ne reamintim ca 70% dintre cei care au votat la micul sondaj dintr-un articol anterior au spus ca inainte de boala erau persoane usor stresabile si sensibile emotional.

In caz particular, borrelioza este un exemplu clar de amplificare psihosomatica a manifestarilor bolii. Oamenii cei mai afectati de ideea de boala si cazuti psihic pe care i-am intalnit erau tocmai cei care se agatasera de ideea superbacteriei ultrarezistente care le mistuie corpul, le afecteaza toate organele, le intra in creier si de care se scapa extrem de greu mai cu seama ca multi au descoperit abia cu ocazia lyme-ului ca exista bacterii si ca ele chiar traiesc cu milioanele in noi si ca sunt chiar de cateva ori mai multe decat celulele noastre, oamenii care cereau sa fie considerati bolnavi (mereu m-am intrebat daca beneficiile pensiei de handicap sunt pe masura parjolului in respectul fata de sine)  dar mai ales ajutati, oamenii care cereau sa fie scapati (de catre medici) de boala in loc sa isi ceara de fapt sanatatea inapoi, oamenii care se hranesc cu acele compatimiri care nu doar ca nu ii ajuta ci le face chiar mai rau. Cu cat vor acorda o atentie mai mare bolii cu atat vor face boala mai puternica, cu cat acestia se vor considera bantuiti de o plaga „construita in laboratoarele militare” si extrem de contagiosi cu atat se vor prabusi psihic si mai mult inoculandu-si sentimente nocive pentru sistemul imunitar: izolare, neintelegere, damnare din partea Ocultei Mondiale, neputinta, lipsa dragostei fata de natura care a fost rea si i-a dat muscatura de capusa, ura fata de cei sanatosi, invidie, nesiguranta, frica, dezolare, frustrare.

Cand s-a scris in Biblie ca am fost facuti dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu ni s-a divulgat un secret incredibil pentru ca evident textul biblic nu ne spune ca semanam dpdv celular sau la sprancene cu Divinitatea.

Spune anume ca noi si toate fiintele si lucrurile din aceasta lume suntem de natura divina. Au avut unii grija sa ne stearga chestia asta din cap si mai mult chiar, sa ne faca sa ne simtim mici si neputinciosi. Trebuie doar sa realizam faptul ca Dumnezeu e in interiorul nostru nu in Ceruri si sa realizam ca de fapt marele secret, cheia de bolta a vindecarii este tocmai manifestarea noastra divina.

Iar aceea nu este cea fizica indiferent cate rauri de studii stiintifice vor mai curge.