Cu bicla la munca

De cand au inverzit copacii am inceput ca o zi pe saptamana (vineri) sa ma duc cu bicla la munca. Planul meu e sa extind acest obicei la doua zile pana in toamna. Frumos ar fi fost sa ma duc in fiecare zi cu ea dar distanta mult prea mare intre casa si serviciu ma obliga sa ma limitez la atat. Deocamdata.

Distanta casa-serviciu pentru mine inseamna 20,2 km (conform ciclocomputerului), sunt un norocos, stiu! Practic bat orasul in diagonala dintr-o parte intr-alta tranzitand evident centrul. In 50% din traseu exista benzi dedicate bicicletelor, jumatate dintre ele te fac sa te simti si bine pedaland.

Deci o zi de munca inseamna 40,4 km de pedalat si 9 ore de stat pe scaun. De cele mai multe ori folosesc pe langa casca si ochelari si un batic pe care mi-l trag peste gura si nas. In felul asta evit o anume senzatie de „uscaciune” in gura dupa o repriza de pedalat. Sa nu uitam ca Bucurestiul este un oras plin de praf. Nu e un drum obositor, chiar nu e! ajung la munca, schimb tricoul sintetic cu unul de bumbac, reimprospatez „mireasma” corporala si ma apuc de treaba cu un apetit mult mai crescut. Ce sa mai, bicla e fericire!

Devenind un pic mai tehnic, as mai putea spune ca pana acum durata drumuluipe bicla pana la munca a variat intre 1h10min si 1h30min in functie de stopuri si ritmul de pedalare. Viteza medie e si ea intre un 15 si 18 kmph in functie de chef. Poate ca ar fi mers sa scot si 20 kmph dar nu vreau sa concurez cu cineva, vreau sa consider drumul spre munca o oportunitate de a face sport.

Acum, de ce am spus de datele astea tehnice? pai pentru comparatie. Varianta masina pana la metrou + metrou inseamna cam 1h05min si costa in jur de 6 lei (dus intors).Varianta masina pana la munca inseamna la ora de varf min 1h30min si costa 11 lei. Acum daca ma iau dupa ce spun unii cum ca viteza medie de deplasare cu masina in Bucuresti este 10 kmph deja pot spune ca biciclistii bucuresteni sunt de doua ori mai rapizi decat soferii bucuresteni. ..si de doua ori mai sanatosi, sper!:)

Hard-Tail: Kellys Spider dupa 300 de km

Am zis sa nu-mi exprim o prima impresie despre noua bicicleta in intrarea de zilele trecute pentru ca ar fi fost o parere „de inceput”, entuziasta.

Kellys Spider

Am asteptat sa adun vreo 300 de km rulati ca sa-mi exprim o prima parere. Cel mai probabil nu si cea finala.

Bicla am achizitionat-o de la bicishop.ro si ii gasiti specificatiile aici. Nu o sa insist foarte mult pe dotari.  Pot spune doar ca atunci cand m-am documentat cu privire la oferta pietei, la 2100 RON (acum vad ca e 2050 ron) a fost cea mai buna alegere (chiar daca Kellys nu e o firma atat de cunoscuta precum Cube, Kona sau  Giant. De fapt, Kellys vine de la numele unui ciclist american, deci o firma americana care produce/asambleaza in Slovenia). Ca si ezitare, mai sus ar fi fost CUBE-ul Analog pe disc (la vreo 2600 ron) si mai jos am ezitat cu un CUBE Aim V-Brake la 1850 ron. Are un cadru solid, frane pe disc hidraulice, echipata ici colo cu shimano si niste cauciucuri roket ron care isi fac treaba bine off road chiar daca nu-s cotate ca fiind f. rezistente la „intepaturi”.

In schimb merg f. bine si pe asfalt in sensul ca nu depui un efort considerabil la pedalat in comparatie cu niste cauciucuri dedicate exclusiv asfaltului. Totusi, asteptati-va sa fie zgomotoase la viteze de peste 20 kmph. Oricum, daca ma intrebati pe mine, in Bucuresti ar fi indicate mai degraba niste cauciucuri off road decat „sleek”-uri.

Revenind, cam 100 din cei 300 de km i-am facut off road, in principal „trail” prin padure, prin lanul de grau sau pe drumuri de tara desfundate, noroi sau nu. Nicio problema! chiar si la viteze mai maricele se comporta f. bine indiferent ca ruleaza pe pamant intarit, grohotis sau iarba. Cat despre frane, o data ce ai trecut de primii 50 de km si placutele de frana s-au „rodat”, asteptati-va ca bicla sa inghete cand franati.

Ca si punct minus ar fi schimbatorul de foi care e un pic mai pretentios, pentru schimbarea foilor nefiind suficienta o apasare pe schimbator ci o apasare si o continuare a apasarii pana cand lantul suie sau coboara pe urmatoarea foaie.

Una peste alta e o bicla care undeva intre entry si middle level. Ca si amator nu cred ca ai avea vreo cerinta de la ea pe care sa n-o indeplineasca.

Urmeaza s-o scot la munte 🙂

2 judete / 2 zile sau Pastele „la Sudisti”

Tot am intalnit termenul asta „sudisti” in special la persoanele care traiesc in ardeal sau in banat. Mi-a placut cum suna. Intr-un fel se aseamana cu ideea de „sudisti” din SUA. In special „redneck de Texas”, oameni de campie, tarani (in cazul Romaniei o sa indraznesc sa plusez si cu multi cocalari si tigani).

Deci zis si facut, ne decidem ca nu mai e nimic de facut prin Bucuresti de Pasti asa ca luam rucsacii cu noi pe care ne chinuim sa-i incarcam cu pana in 10 kg ca sa ne fie bine „casa nu ne fie rau” pe drum. Chiar reusim (al meu avand undeva pe la 9 kg) si pe la orele 11:00 luam drumul berceniului, cap-compas Popesti Leordeni. De aici gresim drumul, nu o luam spre com. Berceni ci prin Frumusani.

Borna Kilometrica - OltenitaPedalam tihnit, ne mai oprim, ne mai intindem in iarba, ne indreptam spatele si o luam iarasi agale pedaland cu 15-16 kmph.

In Frumusani oprim la un birt si bem o halba de bere la 2,5 lei alaturi de bravii votanti ai Romaniei.

Calatoria cu adevarat frumoasa pe bicla incepe imediat ce iesim de pe drumul national si intram pe drumul judetean spre com. Heresti. Traficul devine insesizabil sau chiar absent, soseaua este chiar buna si doar pantele intalnite in drum ne mai taie din entuziasm.

Drum Judetean -HerestiTrecem prin comune ceva mai primitoare: Heresti, Hotarele si Isvoarele unde doar batranii au mai ramas. Batrani iesiti la poarta, pe lavita din fata curtii. De fapt, ca o digresiune, ce am remarcat in drumul facut e ca batranii nu s-au schimbat prea mult in timp in mediul rural, au ramas la fel de primitori si calzi. In schimb generatia tanara nu numai ca e altfel dar este si f. agresiva si tupeista. Nu doar o data diversi puradei mimand ca se pun in fata bicicletei.

Revenind, mergem in acelasi drum tihnit si la un moment dat incepem sa coboram in „mlastina” specifica zonei Calugareni printr-o superba padure tanara.

Pe la un 19 ajungem undeva la marginea PN Comana unde si campam pentru „odihna si tratament”. Piureul instant, carnatii si o cafea cu lapte „la jar” ne sunt companioni pana la somn.

Noaptea e cam frig. Mi-am luat sacul de primavara-vara si s-a dovedit un pic insuficient. Mai pun o bluza pe mine si ciorapi in picioare si adorm.

A doua zi a fost consacrata unei plimbari prin padurea Comana dar si traditionalului gratar de Pasti (ca tot eram in Sud) si drumului de intoarcere facut in buna parte noaptea.

In total au fost in jur de 120 de km parcursi. Un bun exercitiu care mi-a cauzat un pic de dureri musculare (in ciudat faptului ca am conditie fizica la picioare). Nu pot spune ca ma omor dupa zona de sud a Romaniei, fie ea inverzita sau nu. E doar parerea mea, e drept ca si campia are specificul ei dar ce strica cel mai mult impresia mea sunt chiar oamenii…

parcul national comana

A Bike Story

Fara sa ma gandesc foarte mult asupra acestui aspect, am realizat ca bicicleta mi-a fost

Kellys Spider

Kellys Spider

„tovarasa” de viata destul de multi ani cumulativ vorbind.

Astfel, trecand in revista in foarte mare graba bicicletele de pana acum as putea spune ca:

– intre 6 si 10 ani am avut un Pegas mic si rosu, cu roti butucanose si 2 roti ajutatoare 😀

– intre 14 si 16 ani am avut o semicursiera prea mica pt. mine cu care am avut ceva probleme si pe care am „maritat-o” ulterior pe 100.000 de lei vechi.

– intre 16 si 19 ani am achizitionat un MTB de la chinezi care a reprezentat prima bicicleta mai sanatoasa din punct de vedere al rezistentei la gropi 🙂

– pe la 20 de ani am mers pe bicicletele altora…

si de atunci am facut pauza pana mai zilele trecute cand mi-am achizitionat o Kellys Spider cu clima bizonica!:)

Tot zilele trecute mi-am desenat un traseu prin Ilfov pe care l-am pus in practica sambata. Un traseu insumand vreo 48 de km de pedalat. Cam 30 % off-road & unpaved, restu’ pe marginea drumurilor asfaltate. Am parcurs drumuri prin com. Cernica, Pasarea si Branesti. Am inhalat praf (intre timp mi-am luat un „multi-use” din stofa cu care pot sa-mi acopar nasul si gura), am biciclit la vale si la deal, am baut doua beri la un restaurant in Branesti (fara sa-mi fie frica de pierderea permisului de conducere. sic!) si m-am intors acasa cu o mare pofta de mancare dar fara o oboseala deranjanta pentru ca am mers destul de lejer cu o medie de 13-14 kmph.