Stresul cotidian si cel oxidativ scad eficienta barierei hematoencefalice

Am dat peste doua studii interesante foarte utile si pentru cei cu boala Lyme pentru ca se stie ca spirochetele (dar si alte bacterii) pot patrunde prin BHE ajungand in creier de unde putine antibiotice, din cauza moleculei lor prea mari,  pot sa le mai scoata de acolo – asta ignorand ideea de rezistenta la antibiotic in interiorul creierului  (stiam de minociclina – 40% concentratie in creier si ceftriaxona ca ar fi printre cele mai bune la capitolul asta).

Ma intreb daca cei asimptomatici au spirochete in creier si daca expunerea la stresul emotional, psihologic sau de mediu ar putea fi una din cauzele pentru care unele persoane ajung direct sa aiba manifestari neuro (o BHE usor penetrabila) iar altele nu (plecand de la ideea ca majoritatea pacientilor cu borrelioza au mai mult de 2 tulpini iar cea mai predominanta dintre ele e obligatoriu garinii).

Plumbul este un binecunoscut compus neurotoxic, în special pentru copii. S-a constatat că la copiii care sunt expuşi intoxicaţiilor cu plumb, prezenţa unor concentraţii reduse chiar şi de 10 μg/dL în sânge, determină punctaje semnificativ mai reduse în testele standardizate. De asemeni au fost făcute legături cu tulburarea deficitului de atenţie şi hiperactivitate (ADHD). La ora actuală, efectul plumbului asupra SNC este bine cunoscut. În orice caz, din cauză că realmente nimic nu se cunoaşte despre efectul lui asupra barierei hematoencefalice (BHE), acesta a fost obiectivul acestui studiu. Celule endoteliale microvasculare imortalizate din creierul uman (HBMVEC), au fost utilizate ca model in vitro pentru BHE. Celulele HBMVEC expuse unor concentraţii de acetat de plumb au avut un efect dependent de concentraţie şi timp asupra viabilităţii celulei. Suplimentar, celulele expuse acetatului de plumb aveau de asemeni niveluri semnificativ mai scăzute de glutation (GSH), şi un nivel intracelular mai ridicat al speciilor reactive de oxigen (SRO), comparativ celulelor martor sau tratate cu acetat de sodiu, sugerând că plumbul inducea stres oxidativ în aceste celule. Pentru a determina dacă stresul oxidativ indus de către plumb în modelul celulei BHE, afectează funcţia acestei bariere, două capete funcţionale au fost analizate: 1) rezistenţa electrică transepitelială (TEER) şi 2) evaluarea permeabilităţii cu dextran. Celulele HBMVEC care au fost tratate cu diferite concentraţii de plumb, aveau o rezistenţă semnificativ scăzută (măsurată prin TEER), şi permeabilitate mai ridicată (măsurată prin evaluarea permeabilităţii cu dextran), în comparaţie cu grupul netratat, sugerând că plumbul modifică permeabilitatea BHE. Pe baza acestor date, se poate concluziona că plumbul exercită stres oxidativ şi alterează funcţia BHE.

–––––––––––––

Stresul emoţional, psihologic sau de mediu (ex. căldura sau nanoparticulele), influenţează funcţionarea creierului. În orice caz, mecanismele detaliate ale disfuncţiei cerebrale induse prin stres, nu sunt exact cunoscute. Cercetările desfăşurate în laboratorul nostru în ultimii 20 de ani, demonstrează că funcţie de magnitudine şi durată, diferite tipuri de stresori alterează permeabilitatea barierei hematoencefalice (BHE) faţă de proteine, conducând la patologia cerebrală. Aceste animale stresate au manifestat un pronunţat deficit comportamental şi cognitiv pe durata permeabilizării BHE. Pătrunderea mai multor elemente restricționate în compartimentul cerebral, determină reacţii imunologice, biochimice şi patologice, cauzând formarea edemelor cerebrale şi lezare celulară

.

Blocada mai multor receptori neurochimici (ex. serotonină, prostaglandine sau opioizi şi de asemeni neutralizarea unor elemente neurodistructive esenţiale, ex. sintetaza neuronală a oxidului nitric (nNOS), factorul de necroză tumorală alfa (TNF-α), dinorfina A sau hemeoxigenaza-2 (HO-2), folosind medicamente specifice sau anticorpi împotriva acestor factori, reduc perturbările barierei hematoencefalice, disfuncția cognitivă și comportamentală şi patologia cerebrală. Pe baza acestor noi evidențe, se pare că bariera hematoencefalică este poarta către bolile neuropsihiatrice. Astfel, ar trebui făcute eforturi pentru menținerea unei bariere hematoencefalice sănătoase, pentru îndeplinirea neuroprotecției. Posibilele mecanisme ale străpungerii barierei hematoencefalice și patologiei cerebrale în condiții de stres, corelate cu funcția cognitivă și funcțiile motor-senzitive, sunt discutate în acest rezumat.

Surse

: Alergic Blog, EPA.gov, Springer.com

N-avem inca disponibil sondajul „antropologic” mai amplu de care va vorbeam cum ca vrem sa-l facem pe pacientii cu borrelioza insa pana una alta ne mai distram cu un mic sondaj in tema subiectului. Erati o persoana usor stresabila sau sensibila emotional pana in declansarea bolii? (ca dupa boala cu totii am devenit usor stresabili… 🙂 )

Anunțuri

14 comentarii la “Stresul cotidian si cel oxidativ scad eficienta barierei hematoencefalice

  1. ‘au mai mult de 2 tulpini iar cea mai predominanta dintre ele e obligatoriu garinii’

    nu obligatoriu garinii, si lusitaniae si valaisiana, din speciile cele mai cunoscute, ambele pot provoca probleme mari pe snc.

    • garinii din ce putem testa aici pe la noi. ma refeream la micul sondaj din dreapta jos unde 140 au zis ca au garinii si „doar” 105 afzelii insa majoritatea are mai mult de 2 tulpini.
      deocamdata eu n-am auzit in Romania o combinatie exotica de lusitanie cu mioritica si afzelii fara garinii de niciun fel.
      Cel putin in microuniversul meu si al celor doi amici, toti avem si garinii si afzelii iar unul dintre noi are si bbss!:) fara sa mai vorbim de mioritica…
      din cele testate evident….

      • Aici se trage o concluzie indusa gresit de Dr. Butte, nu din rea vointa sau din NESTIINTA, ci TOCMAI din prea multa stiinta, mai bine zis din respectarea protocoalelor.

        Intre timp stim sau cel putin credem ca Borrelia garini care este foarte mica se poate EXTREM de usor confunda cu mioritica. Prima are nu mai mult de 2-3 microni, mioritica cam 4 microni, astfel ca este foarte greu raportat la eritrocit sa zici cind e una si cind cealalta.

        Din filmele vizionate de mine deseori mioriticele sint descrise ca fiind garini, deoarece despre acestea se stie ca sint mici in domeniul de 2-3 microni, uni descriindu-le si de 2-4 microni. ASTFEL mioriticele nu pot fi descrise ca si o specie atare, deoarece acestea OFICIAL INCA NU EXISTA, si probabil ca pina nu le va descrie cineva care v-a avea interesul sa le descrie, nici nu vor exista oficial. Asa ca pina atunci acestea sint descrise ca fiind spirochete cu aspect sugestiv de Borrelia garini, de unde si ideea ca aceasta ar fi foarte RASPINDITA. In realitate DIN fericire garini este mai putin de 30% in Romania. Oricum de departe garini este una dintre cele mai periculoase specii de borrelia si oricum o pondere de peste 25% ar trebui sa fie EXTREM de alarmanta, deoarece garini mutileaza si paralizeaza.

        Aceeasi confuzie se realizeaza, sau s-a facut in trecut cind n-aveam teste de spielmani

        Spilmani are cam 6,5-7 microni, afzeli cam 8 microni. Astfel ca deseori spilmani era confundata cu afzeli, in ultima vreme insa nu prea.

        • dar oricum, mioritica da si ea demielinizari, nu? sau din cauza confuziei cu garinii nu putem spune sigur daca da sau nu pentru ca nu se cunoaste cand mioritica e chiar garinii si cand e chiar mioritica?
          eu am auzit de putine WB garinii pozitive insa de foarte multe albe, adica fara absolut nicio proteina muscata. o foaie goala in valoare de 200 de lei 🙂

          • IDEEA este nu ca acel WB daca e alb n-ar avea valuare, ci tocmai ca exclude B. garini, dar atunci e alceva si nu garini. Eu unul nu cred ca mioritica ar da demielinizari, stiu de valaisiana, NUMAI CA inca nu stiu valaisiana cum arata si o banui tot mica. N-ar fi exclus ca unele spirochete care noi credem ca ar fi mioritice, adica le numim asa generic, sa nu fie altceva decit valaisiana

            Nu stiu, dar voi afla!

  2. noi suntem generatii care au crescut cu apa de la robinet pe timpul lui ceasca , si multe conducte erau si inca mai sunt din plumb , acum macar exista varianta apa imbuteliata sau filtre de apa pe baza de carbon, dar a aparut PET-ul care are alte bube…:-)…mai ales ca apa minerala la PET se transporta si depoziteaza in soare in curtile lanturilor mari de magazine (de cate ori nu o cumparati vara si e fiarta de la radiatia solara? acea apa este toxica pt ca radiatia solara scoate din PET niste compusi chimici periculosi…)…eu mai folosesc si filtru de carbon pt apa de la chiuveta folosita la prepararea mancarii , si retine clorul, plumbul si alte impuritati/chimicale…

    • iata uite cine ne viziteaza! prietenii blogului din cretacic! sper ca nu l-ai adus si pe „prietenul tau” cu care te porceai pe forumuri :p

      interesanta ideea prezentarii. taierea liniilor de comunicatie ale bacteriilor pentru a rezolva rezistenta la antibiotic….

  3. Din respectivul clip deducem ca ar exista o sansa ca atunci cand dispar coinfectiile, sa se cuminteasca si borreliile. Iar la toata urma daca ele stau cuminti si nu ataca niciodata, se poate coexista in perfecta simbioza cu ele, la fel cum organismul o face cu multi alti microbi.

    Acum ceva timp m-am gandit la o chestie: daca tot borreliile se hranesc cu zaharul din sange, poate ca daca ar sta cuminti si nu ar ataca organismul, poate omul ar putea avea un beneficiu de pe urma prezentei lor. Adica ia imaginati-va cum mancati dulciuri si nu va ingrasati… 😀

  4. Oare a scapa de Lyme inseamna a scapa de borrelii, sau doar a le determina sa nu mai atace organismul ? Zic acest lucru avand in vedere faptul ca sunt foarte multe persoane ce au borreliile in sange, insa traiesc vieti absolut normale fara nici un incident pana la sfarsitul vietii. Deci poate ca nu prezenta borreliei in organism inseamna boala Lyme, ci alti factori, dezechilibre, alimentatie nesanatoasa, o combinatie cu alte bacterii…nu stiu, ceva ce declanseaza razboiul. Acel factor sau acei factori poate ca inseamna Lyme, nu neaparat borrelia.

    Eu de exemplu nu am nimic, dupa aproape 2 ani de acum, nu am absolut nimic, poate ca nici nu am borrelii in sange, sau poate ca nici nu le-am avut vreodata, cine stie, insa sunt adeptul relatiilor de simbioza, prin urmare nici daca le-as avea acum, nu le-as declara razboi cata vreme nu imi fac nimic rau.

Lasa un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s