Notiunea de alimentatie BIO

De cand cu grija asta pentru ceea ce mananc m-am confruntat adesea cu notiunea de BIO. Mi s-a parut ca in ultimul an sau ani, notiunea asta de BIO e din ce in ce mai prezenta si nu a devenit altceva decat un instrument de marketing rasuflat prin suprafolosire.

Toate par sa fie BIO zilele astea: legume si fructe bio, gaini si oua ecologice, detergenti bio,  sapunuri bio, haine bio, mancare pentru catei bio, chiar si jucariile pentru copii pot fi BIO.

Nu am intrat mult in detalii in celelalte domenii ce insotesc alimentatia insa ma gandeam eu asa daca mai putem vorbi in zilele noastre de alimentatie cu adevarat organica/bio.

Adica, sa ne intelegem, cand aud BIO ma gandesc la zilele copilariei cand pe inserate intram in gradina deasa a bunicilor, treceam printre randurile de vie si ajungem la rosii si castraveti, rupeam o rosie si un castravete din vrej, puneam niste sare pe ele , sare pe care o tineam intr-un borcanel de medicamente in buzunar tot timpul pentru ciupiturile albinelor, si le mancam asa goale, nespalate, doar un pic frecate de praf de tricou. Aveau un gust dumnezeiesc si un parfum incredibil. Chiar si cand scriu acum inca mai simt acel parfum in nari. E f. adevarat ca mirosul este unul din cele mai puternice simturi.

De atunci au trecut poate mai bine de 20 de ani si am experimentat alaturi de toti ceilalti deprecierea lenta dar sigura a legumelor care au devenit fade, inspide, inodore, pe scurt…cauciucate!

Sunt cateva notiuni pe care adeptii veganismului sau raw veganismului le expun pentru a ne proteja de efectul nociv al pesticidelor in legume: spalarea fructului sau a legumei cu peria si detergent special, ba sa nu cumparam legume si fructe importate de la mare distanta pentru ca au fost trecute prin aparate cu radiatii care sa omoare toate bacteriile din leguma, ba din turcia nu e bine pentru ca nu sunt in UE si pun pesticide mai multe, ce sa mai! un intreg arsenal de reguli !

Nici macar taranii nostri cei dragi nu mai sunt de incredere. In piete exista o adevarata mafie care preia de la diferiti furnizori la un pret de nimic si vand la un pret mai mare astfel incat pun de o afacere in toata regula. Evident, cei care ii aprovizioneaza pe cei care desfac in piete au interes sa vanda cat mai mult ca macar sa aiba profit din volum.

Volumul cum se obtine? cultivand organic? nu, punand tone de pesticide „ca altfel nu se fac”.

Pana si acei sateni iesiti cu marfa „la strada” pe care ii mai vedem din masina cand mai batem drumurile patriei nu sunt oameni care cultiva „de subzistenta” si vand eventualul surplus ci adevarati afaceristi. De curand am pus-o pe o stimabila batranica sa-mi arate si mie unde cultiva ea „in spatele casei” cele 3-400 de kg de ceapa rosie pe care le avea in curte si a refuzat. Acelasi lucru s-a intamplat si cu rosiile si cu dovlecii.

In paralel aud tot mai multe povesti ca si taranii stropesc poate chiar peste normele UE legumele si fructele. Nici macar traditionalul ingrasamant natural nu mai e cautat caci e mult mai simplu sa descarci saci de ingrasamant chimic mult mai eficient alterand astfel pentru multi multi ani solul, metabolismul nostru exterior din care ne tragem si unde ne intoarcem.

A trebuit sa umblu cateva saptamani bune sa gasesc un nene care sa-mi aduca o caruta de balegar sa pun in mini-gradina mea. Chiar mi-a marturisit ca aproape tot deseul animalelor il arunca „in canalizare” pentru ca nu il cere nimeni si nici el nu are unde sa-l puna caci nu mai cultiva ci cumpara de la hipermarket.

In iarna, vreo trei luni am primit legume la domiciliu de la o firma chipurile bio aflata la cativa zeci de km de bucuresti. Pe site se laudau ca sunt la a 3-a sau a 4-a cultura in care nu s-au folosit chimicale in sol. Preturile pe masura evident, in medie cam de 4-5 ori mai mari decat in piata. Gustul legumelor si fructelor insa…..lasa de dorit! azi asa maine asa, vazand ca nimic din ceea ce incerc de la ei nu are gust, am renuntat si ma intreb daca acea firma chiar era si producatoare sau doar un intermediar care lua din piata si vindea la fraierii bio. Sau poate ca erau de buna credinta insa semintele pe care le foloseau erau din soiuri modificate si tratate sa reziste la daunatori. Lucru pe care de altfel stiu sigur ca-l fac si satenii prin diverse sate. Nu-si mai usuca semintele rosiilor la soare urmand sa le foloseasca pentru o noua cultura ci cumpara altele noi, tratate. Pentru toate legumele

In conditiile astea, putem spune ca mai exista bio, organic? nicidecum! nu pentru mase! probabil ca or fi asociatii sau grupuri de oameni care cultiva 100% natural doar pentru ei si familiile lor, secte si grupari religioase (gradinarit dintr-ala cu ingrasamant tip balegar sau compost, apa din put, etc). Poate ca mai exista si in zone izolate. In muntii Buzaului am mancat mere si pere cazute pe jos din copac. Poate cele mai bune mere si pere mancate vreodata sau cel putin in ultimii 20 de ani.

Intr-un fel, umanitatea si-a taiat craca singura la indemnul intereselor financiare. Rezultatele au inceput sa se vada in starea de sanatate a oamenilor si chiar nu e de glumit. Motiv pentru care suport mirosul de balegar proaspat si acopar frumusel pamantul uscat in asteptarea iernii. E singura mea sansa momentan de a mai gusta o rosie formata din adevaratele particule ale lui Dumnezeu 🙂

Ce facem insa cu semintele? cu migdalele, cu alunele cu cerealele importate? credeti ca vin din SUA organice? in niciun caz! si apoi pana la urma pe cine incercam sa pacalim? faptul ca incerci sa mananci sanatos nu inseamna ca o sa traiesti 100 de ani sau ca o sa te vindeci de lyme, inseamna doar ca ai ales raul cel mai mic in contextul actual. O mare parte din ceea ce mancam nu ne hraneste pentru ca organismul uman e incapabil sa descifreze  si sa recunoasca noile coduri genetice produse in laborator prin combinari dubioase.

Si-atunci? poate ca un suc de legume din piata o fi el sanatos prin aportul bogat si diversificat de enzime vii, vitamine, antioxidanti si fibre insa nu e nici pe departe remediul care sa vindece orice boala.

Cel putin nu azi, nu acum. Trebuie sa vindecam solul si sa incepem sa regandim agricultura insa nici macar asta nu putem incepe sa facem pana nu ne vindecam mental si nu regandim felul in care traim, pana nu lasam hedonismul ce frizeaza egoismul la o parte si incepem sa ne vedem ca parte din imensul organism numit umanitate.