Tiparele bolii ?

Borelioza Lyme este o boala ciudata rau. Sunt oameni care au spirochete si nu au simptome si sunt oameni care au si ei spirochete dar au simptome. Dintre cei cu simptome unii sunt rau de tot, altii abia daca le percep.
Sunt unii care se vindeca in sase luni si sunt altii care trag ani de zile cu vindecarea.
Ni se spune ca terenul e diferit, tratamentul nestandardizat si implicit si procesul vindecarii e diferit de la om la om. Sunt convins ca exista multe explicatii alopate pentru asta dar cum eu nu sunt doctor nu le inteleg prea bine. Drept urmare incerc sa vad daca se poate investiga din punct de vedere antropologic  aceasta boala (poate am sa fac candva un chestionar complex in care sa testez tot ce tinea de viata pre-boala a „viitorului bolnav de Lyme”, de la periuta de dinti folosita la numarul de ore dormite pe noapte.

Totusi, asteptand pe la usile cabinetelor, confruntandu-ma cu discutii intre pacientii cu borelioza lyme, citind sau ascultand diferitele povesti de viata sau de boala am avut senzatia ca ar putea exista un tipar de „pacient simptomatic„. Asta ca un raspuns la intrebarea: „de ce tocmai noi„? e un fenomen aleatoriu sau impartim cu totii aceleasi caracteristici genetice, emotionale, energetice, etc pe care nu putem inca sa le atingem si sa le intelegem?
Sigur, orice comunitate care impartaseste aceeasi boala se intreaba: „de ce noi? ce avem noi mai special”? astfel incat credinta ca pacientii cu borrelioza lyme sunt mai deosebiti ar putea sa para un pic narcisista.

Partea frumoasa e ca pe masura ce tot citesc povesti si cunosc oameni realizez ca suntem cumva mai asemanatori decat am crede.
Cum mi-ar fi fost f. greu sa fac o caracterizare a „boreliosului” simptomatic mi-am amintit de un articol recomandat de un/o coleg/a de „capuserie” (nu-mi mai amintesc si pace cine mi-a zis de el) pe care l-am citit si am realizat ca eu unul ma regasesc destul de mult in el, uneori mi se pare ca multi dintre noi se regasesc in cele scrise. Cel putin asa cred eu…
Asadar, am reprodus o parte din articolul cu pricina, partea care mi-a placut cel mai mult desi unii ar putea-o considera „cheesy”, „siropoasa” si plina de balarii avand in vedere ca specificul blogului tipei e mai mistic asa  (in special scepticii):
”
[…] boala Lyme tinde sa afecteze persoanele care au lucruri mari de oferit lumii. Aceste persoane par sa fie deja „pe calea lor” si de multe ori exceleaza in mai multe domenii in acelasi timp, inclusiv in arta vindecarii. Ceea ce am observat ca un prieten cu multi oameni cu boala Lyme este faptul ca boala tinde sa apara la persoanele care ar putea merge chiar mai profund cu vindecarea lor, cu atitudinea creativa sau pasiunile lor insa dintr-un motiv sau altul se simt puternic constransi de stilul actual de viata. E posibil ca acestia sa aiba niste calitati creative neexprimate ca fotografia, pictura sau scrisul. […]. Am observat fara greseala ca preocuparile lor creative se ofera sa-i ajute spre vindecare, nu doar pe ei ci pentru toata lumea in general.
Boala Lyme parte ca este un catalizator care forteaza oamenii sa sape adanc si sa elimine TOATE blocajele impotriva creativitatii si vindecarii. Pentru omul obisnuit, pacientul Lyme i-ar putea parea ca n-are niciun fel de blocaj sau problema pentru ca acestia sunt de obicei in maxima miscare prin viata.

Viata insa are alte planuri cu ei…

E ca si cum acesti pacienti ar fi venit pe acesta lume cu o misiune mai mare decat stilul lor de viata actual sau mai mare decat lumea ar putea sa observe in general.
Ei ar putea fi tracasati de cateva ori de primele semnale ale bolii insa daca nu raspund puternic apoi vin spirochetele acestea minuscule sa terorizeze sistemul imunitar si cel neurologic. Ca o gherila, bacteriile se strecoara fara a fi detectate pentru a lansa un atac masiv care capteaza prin soc si uimire.

Am vazut multe modele de pacienti Lyme: mai stralucitori decat media oamenilor, mai inteligenti decat media ca intelect si ca spirit, inmagazinand darul vindecarii care are nevoie de mai multa exprimare decat in prezent, foarte creativi si de obicei extrem de energici inainte ca oboseala lyme sa-si spuna cuvantul.
Lucrurile care NU par a reprezenta tiparul: dieta, nivelul de exercitiu si constiinta spirituala. Am vazut oameni care „fac lyme” in timp ce mananca toate tipurile de dieta, am vazut mari sportivi care fac lyme, am vazut oameni care au facut yoga 20 de ani si care tot au facut lyme precum si persoane care abia facusera primii pasi in spiritualitate.

Cel mai mare numitor comun pare a fi faptul ca Lyme soseste cand furia trece neexprimata sau cand iubirea de sine nu se potriveste cu gradul de iubire pe care acestia il raspandesc in lume. Furia poate fi oricare: de la aceea cauzata de un abuz in copilaria timpurie sau poate fi cauzata de posibile resentimente in urma unor relatii interumane ramase neexprimate sau ar putea veni din sentimentul frustrant ca viata a trecut pe nedrept pe langa ei, ca a scacrificat mult prea multe pentru a sluji altora. N-am observat un tipar in ceea ce priveste cauza furiei dar aceasta pare sa fie des intalnita printre cei care m-au contactat.

Al doilea numitor comun se refera la decalajul dintre dragostea care pleaca de la acesti oameni catre intreaga lume si gradul in care acestia isi permit sa recepteze cu adevarat dragostea fara a avea senzatia ca „au castigat-o” sau ca  trebuie s-o plateasca cumva. Oamenii cu Lyme tind sa fie donatori majori de vibratii ridicate inainte de a fi „gasit” spirochetele. Boala Lyme vine ca o sansa, una dificila, pentru a deveni una cu dragostea lor care curge prin cuvintele si prin faptele lor.  El/ea are sansa sa experimenteze propria lor dragoste asa cum o experimenteaza si altii … si sa inteleaga faptul ca universul ii sprijina,  ii iubeste si vrea ca ei sa straluceasca chiar mai mult decat  si-au permis sa-si imagineze vreodata.

Ca atare, Lyme ramane o boala foarte dificil de tratat. Cele mai multe persoane afectate sunt, in aceasta viata sau cu siguranta in cele anterioare, vindecatori extrem de avansati. Aceasta constientizare (in ambele manifestari constient si inconstient) le face sa „ocoleasca” tratamentele care le-ar aduce vindecarea inainte ca lectiile „de la radacina” sa fi fost invatate. Intuitiv, bolnavii de Lyme au sentimentul ca ceva trebuie sa se schimbe chiar daca ei nu pot realiza ceea ce trebuie schimbat sau in ce masura lucrurile chiar au nevoie de schimbare. Am gasit acest lucru in cazul mai multor boli, Lyme pare insa sa opereze la un nivel mult mai agresiv, depasint pe oricine care ar putea oferi ajutor inainte ca sufletul sa fi primit binecuvantarea deplina. […]”

Sursa